13+

La o primă vedere, multe dintre fenomenele naturii par să ţină de magie, iar culturile arhaice au creat mituri pentru a le explica. Egiptenii antici credeau că se face noapte pentru că zeiţa Nut înghite Soarele. Grecii puneau iarna pe seama dispariţiei Persefonei în lumea subterană a lui Hades. Pentru vikingi, curcubeul era puntea care îi lega pe zei de Pământ.

Richard Dawkins crede însă că adevărata magie este magia ştiinţei, care ajunge să explice aceste fenomene. Fiecare capitol al cărţii lămureşte câte o problemă: evoluţia şi diversitatea lumii vii, structura materiei, ciclurile diurn şi sezonier, alcătuirea şi istoria Soarelui, curcubeul, apariţia universului, posibilitatea existenţei vieţii pe alte planete, cutremurele, rolul jucat de probabilităţi în lumea noastră.

Însoţită de desenele spectaculoase ale lui Dave McKean, „Magia realităţii” dezvăluie prin povestiri pasionante frumuseţea poetică a ştiinţei.

Ilustrații de Milla Vestin

Tradus în peste 23 de ţări, Radio Popov şi copiii uitaţi spune o poveste plină de umor şi căldură, care ne aduce aminte de unii dintre cei mai îndrăgiţi clasici ai literaturii pentru copii, precum Roald Dahl şi Astrid Lindgren.

Alfred are nouă ani şi, practic, trăieşte singur. Mama lui a dispărut de multă vreme, iar tatăl, plecat mai mereu în călătorii de afaceri, nu pare să-şi amintească întotdeauna că băiatul există.

Într-o noapte altfel decât toate nopţile, Alfred fuge de-acasă cu Amanda, din soiul misterios al Urechilor Ciulite, care îi ajută pe copiii uitaţi, vârându-le în cutia poştală mere, şosete de lână şi sendvişuri.

Aşa începe o aventură incredibilă, care schimbă totul, şi nu doar pentru Alfred. În casa de culoarea terciului de fructe de pădure a Amandei, băiatul mănâncă bunătăţi, citeşte pe săturate şi descoperă un vechi emiţător radio proiectat chiar de marele fizician A.S. Popov. Cu ajutorul lui, Alfred începe să transmită în secret o emisiune nocturnă, pe care o ascultă ceilalţi copii uitaţi din oraş.

Vor putea oare Alfred şi Amanda să-i ajute pe toţi? Şi ce se va întâmpla când tatăl băiatului va băga de seamă că a dispărut? Şi, mai presus de toate, cine sunt, de fapt, Urechile Ciulite?

NPR Best Book of the Year, Amazon Best Book of the Month

Ce faci când ți s-a spus toată viața să stai departe de magie, fiindcă s-ar putea să se întoarcă împotriva ta?

Într-o lume peste care stăpânesc țesătorii de vrăji, câțiva adolescenți cu vieți zbuciumate și talente neobișnuite sunt aduși împreună de un personaj misterios, care le încredințează o misiune imposibilă: să fure o piatră cu puteri dincolo de orice închipuire de la cel mai primejdios vrăjitor. Eșecul este inacceptabil, dar succesul le-ar putea fi fatal.

Promisiunea unei răsplăți pe măsură îi ademenește pe Callan, un bă­iat de 14 ani, care se pricepe să fure orice și citește oamenii ca pe-o carte deschisă, pe Meriel, expertă în acrobații (și cuțite!), pe Gareth, pasionat de cărți misterioase, în paginile cărora găsește răspunsuri la aproape toate întrebările, pe Lachlan, care poate obține orice de la oricine, și pe Coadă de Vulpe, fata fără chip, care poate să se cațere pe acoperișuri ca o pisică.

Deși viața i-a făcut să nu aibă încredere în nimeni, cei cinci trebuie să învețe să se bazeze unul pe celălalt ca să supraviețuiască forței cataclismice pe care au dezlănțuit-o.

O aventură de proporții, infuzată de magie și cu o notă de steam punk, care se citește și se trăiește cu răsuflarea tăiată.

Carte câștigătoare a concursului de debut organizat de Gallimard Jeunesse, RTL și Télérama (2013) și recompensată cu Grand Prix de l'Imaginaire (2016).

Cu peste 1 milion de cititori şi tradusă în 17 limbi, saga Vizitatoarea din oglindă este o aventură plină de intrigi şi suspans împletită cu o emoţionantă poveste de dragoste, imaginând un univers fantastic, devenit cult.

Într-un univers alcătuit din douăzeci şi una de arce – insule cereşti plutitoare, rupte din ceea ce a fost odată Pământul –, trăieşte Ophélie, o tânără introvertită şi genială, înzestrată cu darul de a citi trecutul lucrurilor şi de a călători prin oglinzi. Casa ei e Anima, „arca pe care obiectele prind viaţă“, unde fata îşi petrece timpul studiind cu atâta pasiune trecutul, încât uneori pierde din vedere viitorul.

Când familia o logodeşte cu Thorn, membru al puternicului clan al Dragonilor, Ophélie se vede silită să părăsească Anima şi să-şi urmeze destinul la Curtea din Cetacera, capitala arcei îngheţate de la Pol. Acolo, într-o lume străină, prinsă în intrigi şi jocuri de putere, Ophélie va descoperi că este cheia unei enigme de care depinde soarta lumii sale.

Laura este inteligentă, curioasă și plină de curaj, deși se crede „neobișnuit de obișnuită“. Are însă un secret. O să vi-l spun și vouă: la aproape opt ani, nu știe să citească. Motivul? Imaginația ei prea bogată.

Într-o bună zi, colegii Laurei intră în bibliotecă și dispar. Au devenit pur și simplu invizibili! Unde ar putea  să fie? Ca să-i regăsească, fata trebuie să treacă prin șase încercări și să cunoască șase lumi. Din fericire, nu e singură în aventurile ei. Are alături un vrăjitor. Va reuși el oare s-o învețe și formula magică a cititului?

Ilustrații de Radu Oltean Aţi aflat deja de la şcoală despre Mircea cel Bătrân, domn al Ţării Româneşti (adică al Munteniei), care a domnit între 1386 şi 1418, ducând lupte grele cu turcii. Apoi, probabil aţi citit sau poate chiar aţi învăţat pe dinafară, din Scrisoarea III a lui Eminescu, superba evocare a bătăliei de la Rovine: înainte de înfruntare, sultanul îl sfidează pe Mircea cu aceste cuvinte: „Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedic de-un moşneag?“ Iată că şi genialul Eminescu s-a înşelat asupra înţelesului epitetului „cel Bătrân", căci pe vremea lui, la noi, cercetările istorice erau abia la început! În realitate, la Rovine, Mircea era foarte tânăr. „Cel Bătrân“ i s-a zis în veacurile următoare, când au ajuns în scaunul Ţării Româneşti şi alţi domnitori purtând (sau luând la înscăunare) acest nume. Atunci când se pomenea de primul voevod Mircea, de marele Mircea, i se spunea „cel Bătrân“, adică „cel Vechi“, cel din vechime. Asta înseamnă „cel Bătrân“. Să ştiţi, de asemenea, că datorită înfăptuirilor şi a nobleţei caracterului său i s-a mai zis şi „cel Mare": Mircea cel Mare. Veţi judeca şi voi, din povestirea care urmează, dacă e vrednic să i se spună astfel.

„Dragii mei, începem azi o poveste minunată! Când zic minunată, vreau să spun că seamănă cu minunile de care ne vorbeşte Sfânta Scriptură: nu înţelege uşor mintea noastră cum de s-a întâmplat aşa ceva. Şi acea poveste e Cum s-a născut poporul român. Ce neamuri au fost din vechime pe acest pământ care e astăzi al nostru, ce fel de oameni erau, cu ce se îndeletniceau. Cum au venit alte popoare, pe rând, cum s-au războit sau cum s-au amestecat unii cu alţii şi cum, în cele din urmă, după vreo mie de ani de mari mişcări şi mari frământări, a ieşit un popor întreg de sute de mii, apoi de milioane de oameni vorbind toţi aceeaşi limbă şi având aceleaşi datini şi obiceiuri. O mie de ani! Vă sperie cifra, nu-i aşa? Dar gândiţi-vă: bunicul vostru s-a născut, poate, acum aproape o sută de ani. În orice caz, într-o sută de ani încap trei generaţii: bunicul, tatăl şi fiul, care, în general, apucă să se cunoască. Imaginaţi-vă deci de zece ori aceste trei generaţii ale unei familii şi iată-ne la strămoşii noştri din anul 1000! Vedeţi că o mie de ani nu-i aşa mult?“

GARETH HINDS este autorul şi ilustratorul unor romane grafice bazate în special pe marea literatură clasică. De-a lungul timpului, a făcut adaptări grafice după Macbeth, Beowulf, Romeo şi Julieta, Regele Lear, Neguţătorul din Veneţia sau povestirile lui Edgar Allan Poe, toate foarte apreciate de public şi de critică. Datorită fidelităţii lui faţă de textul literar, aparatului de note şi comentarii, care aduce informaţii suplimentare pentru tinerii cititori, ştiinţei de a decupa scenele importante şi de a înlănţui momentele semnificative ale operei, precum şi stilului clasic de ilustraţie, Gareth Hinds a devenit unul dintre marile nume ale romanului grafic de azi. În 2011 a primit Literary Lights for Children Award, acordat de Boston Public Library.

GARETH HINDS este autorul şi ilustratorul unor romane grafice bazate în special pe marea literatură clasică. De-a lungul timpului, a făcut adaptări grafice după Macbeth, Beowulf, Romeo şi Julieta, Regele Lear, Neguţătorul din Veneţia sau povestirile lui Edgar Allan Poe, toate foarte apreciate de public şi de critică. Datorită fidelităţii lui faţă de textul literar, aparatului de note şi comentarii, care aduce informaţii suplimentare pentru tinerii cititori, ştiinţei de a decupa scenele importante şi de a înlănţui momentele semnificative ale operei, precum şi stilului clasic de ilustraţie, Gareth Hinds a devenit unul dintre marile nume ale romanului grafic de azi. În 2011 a primit Literary Lights for Children Award, acordat de Boston Public Library.

Traducere de Alexandru Al. Șahighian

„Să nu vinzi înger păzitor! este o povestire curajoasă, un basm citadin modern despre un copil de nouă ani, Nono, care cunoaşte de timpuriu greutăţile vieţii. După ce mama lui ajunge la spital în urma violenţelor domestice de care n-a reuşit să-l protejeze nici pe Nono, acesta va trebui să se descurce complet singur. Nono se împrieteneşte cu o haimana simpatică, Corsaru, care-i promite că-l va ajuta să-şi împlinească visul – acela de a vedea marea. Dar pentru o asemenea călătorie îţi trebuie bani. Aşa ajunge Nono să-i vândă Reginei unicul său lucru de preţ – propriul înger păzitor. Dar, cum fără înger păzitor, fireşte, n-ai cum să răzbaţi în viaţă, lucrurile iau o întorsătură cât se poate de dramatică pentru Nono... Cine este Regina şi de unde vine ea, cum e să ai prieteni amuzanţi şi descurcăreţi alături de care să trăieşti un basm cu final fericit şi cât e de important să crezi cu putere în ceva veţi afla urmându-l pe Nono până la capăt în aventura vieţii lui.“ — ALEXANDRU AL. ŞAHIGHIAN

„Ei, da, sunt şi zile din alea bune. În zilele bune, Corsaru şi Nono se-aşază pe-o dună de nisip la mare. Şi hrănesc pescăruşii. Valurile mari au creste înspumate. Iar aerul are gust foarte sărat, şi cerul e pe de-a-ntregul albastru, şi undeva, departe, unde se-ating cerul şi marea, soarele apune intrând în apă ca o uriaşă portocală incandescentă. Şi jos, pe plajă, un căţel alb latră la valuri. Îl cheamă Brutus şi are o fundiţă albastru-deschis prinsă în păr.“

Traducere de Camelia Dinică

 

Vestea bună era că mă iubea în continuare. Vestea proastă, că părinții ei, nu.

 

Acuzat pe nedrept de o crimă pe care n-a comis-o, tânărul Éric părăsește centrul pentru minori în care și-a petrecut ultimii patru ani și încearcă să se reintegreze într-o societate plină de prejudecăți ‒ și de tentații ‒, care nu e gata să-l primească cu brațele deschise. Îi dau putere teama de a nu fi absorbit în viața cartierului imund de la periferia Barcelonei, unde trăiște fami¬lia sa, dorința de a-și continua studiile, bucuria de a citi și dragostea pentru Xenia, în calea căreia se ridică atâtea piedici. Vor fi cărțile și fata pe care o iubește argu¬mente îndeajuns de puternice pentru a depăși greutățile de acum?

 

Cred că doar disperarea sau singurătatea sau un amestec sinucigaș din ambele m-a făcut să formez numărul Xeniei, deși știam că nu aveam cum să vorbesc cu ea. Am înregistrat o tăcere lungă de peste două minute. În ea reuneam toată tristețea, toată singurătatea, toată furia mea.

 

Romanul Adevărul (2017), continuarea bestsellerului premiat Minciuna (2015), dovedește încă o dată forța creatoare a autoarei și abilitatea ei de a scrie povești puternice, emoționante și pline de empatie. Personajele sale – adolescenți cărora viața le servește uneori lecții dure – reușesc să își dea singure o nouă șansă și să își găsească propriul drum.

Traducere de Camelia Dinică

 

V-ați gândit vreodată de cât timp avem nevoie ca să ne îndrăgostim? O secundă? Cinci minute? Două ore? O zi? O săptămână? Toate răspunsurile sunt corecte.

Xenia învață pentru Medicină, încearcă din răsputeri să le facă pe plac părinților exigenți și, când presiunea e prea mare, se refugiază în literatură. De curând, a descoperit romanul De veghe în lanul de secară al lui J.D. Salinger și, odată cu asta, pe un forum al cititorilor, a cunoscut un tânăr de vârsta ei.

Nu s-au văzut față în față, abia dacă știe cum îl cheamă și la ce liceu învață, dar își scriu săptămânal, iar sentimentele lor capătă, în ciuda piedicilor sau poate tocmai de aceea, forța unei pasiuni dintre cele care-ți schimbă viața.

Dar, atunci când Xenia trece peste rugămintea lui și încearcă să-l întâlnească, află că nimic nu e ceea ce pare a fi. Cine este cu adevărat sufletul ei pereche? Unde este? Ce ascunde? Răspunsul vine sub forma unui caiet de însemnări și spune povestea unei crime.

 

„Romanele sunt adesea un răspuns. Un răspuns indignat, consternat, emoțional, care de cele mai multe ori nu rezolvă nimic, ci lansează și mai multe întrebări la care nu-i deloc ușor să răspunzi, dar asupra cărora merită să te oprești ca să reflectezi. Adeseori sunt întrebată ce vreau să insuflu prin romanele mele. Încep prin a corecta verbul. «A insufla» este un cuvânt oribil.  Eu nu vreau să insuflu și să mi se insufle nimic. Eu vreau doar să «molipsesc», să «invit», să «seduc». Toate acestea prin singurele lucruri pe care le am: poveștile, cuvintele. Să «emoționez». Iată verbul care mă interesează cel mai mult. Asta vreau: să-i emoționez pe tinerii cititori în aceeași măsură în care m-au emoționat și pe mine lecturile din adolescență. Iar dacă, pe lângă asta, reușesc să stârnesc fie și cinci minute de reflecție, atunci fericirea mea este deplină.“ — CARE SANTOS

Abia întorşi din Oraşul Fiarelor, Nadia şi Alexander pornesc într-o nouă călătorie magică, de data aceasta spre Regatul Interzis din munţii Himalaya. Misiunea lor: să ajungă la Dragonul de Aur, puternica statuetã-oracol ascunsă în subteranele palatului regal, înaintea unui personaj malefic numit Colecţionarul. Când, din pricina acestuia, Nadia dispare, Alex pleacă în căutarea ei, sfidând primejdiile şi provocând destinul la fiecare pas.

ISABEL ALLENDE, nepoata fostului președinte chilian Salvador Allende, s-a născut pe 2 august 1942 la Lima, în Peru. Își petrece copilăria în Chile, iar în timpul dictaturii lui Pinochet se refugiază în Venezuela, unde rămâne timp de 15 ani și lucrează ca ziaristă. În 1982, primul ei roman, Casa spiritelor, are un succes fulminant și devine imediat bestseller internațional. În 1984 publică Despre dragoste și umbră, apoi Eva Luna (1987), Povestirile Evei Luna (1989) și Planul infinit (1991). În 1992, fiica scriitoarei, bolnavă de porfirie, moare. Următoarea ei carte, Paula (1994), îi este dedicată. De mult succes se bucură volumul Afrodita (1997), romanele Fiica norocului (1999) și Portret în sepia (2000), volumul de memorii Țara mea inventată (2003) și romanul Zorro (2005). În 2006 îi apare romanul Inés a sufletului meu, în 2007, volumul autobiografic Suma zilelor, în 2009, romanul Insula de sub mare, în 2011, Caietul Mayei, iar în 2012, volumul Dragoste. În 2014 vede lumina tiparului thrillerul Jocul RIPPER, în 2015, romanul Amantul japonez și, în 2017, Dincolo de iarnă. În 1994, statul francez i-a acordat titlul de Chevalière de l’Ordre des Arts et des Lettres, în 2004 a fost primită în American Academy of Arts and Letters, iar în 2014 i s-a decernat Presidential Medal of Freedom.

Nadia şi Alexander se reîntâlnesc pentru o nouă aventură, poate ultima, în Kenya, unde bate inima Africii. Sub soarele arzător, înconjurat de o reţea de credinţe şi superstiţii, trăieşte un trib care şi-a pierdut regina. Pentru a o găsi, cei doi tineri invocă forţa animalelor lor totemice, acvila şi jaguarul, petrec o noapte stranie într-un cimitir aflat la graniţa dintre lumea de aici şi cea de dincolo şi descoperă că prietenia lor s-a transformat în ceva mai puternic.

Alexander Cold, 15 ani, se alătură unei expediţii în Amazon, cu misiunea de a documenta existenţa Fiarelor, făpturi fabuloase pe care nimeni n-a reuşit să le vadă vreodată. În inima junglei, unde timpul curge altfel, tânărul îşi găseşte animalul totemic, jaguarul, o cunoaşte pe Nadia, fata de culoarea mierii, înzestrată cu agerimea acvilei, şi împreună descoperă deopotrivă secretele unei civilizaţii străvechi şi abisul inimii omeneşti.

Salut, sunt Alfie. Bine aţi poposit între paginile cărţii Însemnări din viaţa mea!

Veţi citi o mulţime de lucruri despre mine, despre ziua când m-am născut şi despre copilăria mea în mijlocul familiei, în Brighton. Veţi afla amănunte de când eram mic sau de când eram adolescent şi până azi şi, bineînţeles, vă voi spune cum a început povestea mea nebunească pe YouTube şi ce cred eu că ne rezervă viitorul. În tot acest timp, am avut parte de aventuri incredibile, am cunoscut oameni formidabili şi, ca de fiecare dată, am vrut să împărtăşesc totul cu voi.

A, să nu uit! Şi voi puteţi să vă notaţi propriile gânduri lângă ale mele. Umpleţi paginile albe cu amintiri sau cu lucrurile pe care n-aţi vrea să le uitaţi! Ba chiar puteţi să lipiţi fotografii sau ce mai credeţi voi, astfel încât, peste ani, să vă întoarceţi la aceste însemnări şi să vă răsfoiţi viaţa.