Împotriva lui Eunomie I

„Si avind parte de tihna dupa voie o vreme indelungata, Eunomie s-a chinuit in tot acest rastimp, intr-o gestatie mai lunga decit a celor mai mari si zdravene animale, sa zamisleasca un tratat; pe cind isi plasmuia inca odorul in ascuns, se grozavea cu amenintarile, dar intr-un tirziu si cu mare greutate scoase la lumina o creatura neimplinita si avortata. Toti care s-au facut partasi la stricaciunea lui o dadacesc si o incalzesc la sin. Noi insa, indemnati de fericirea aflata in profetia care zice Fericit este cel ce va apuca si va lovi de piatra pruncii tai, ne-am grabit, indata ce ne-a ajuns in miini, sa apucam scrierea aceasta nou-nascuta si s-o izbim de piatra ca pe una din odraslele babilonienilor. Iar piatra era Hristos, Cuvintul Adevarului.”