Scriitoarea Annie Bentoiu discută cu Horia-Roman Patapievici despre timpul ce i s-a dat din strania şi încă greu de înţeles perioadă de după anul 1944 şi până în 1959, când cursul istoriei părea definitiv trasat de reprezentanţii regimului comunist. Primele amintiri izvorăsc însă mult mai devreme, din sufletul micuţei Annie aflate în şcoala primară, şi continuă cu cele ale tinerei doamne educate care este nevoită să devină mic funcţionar într-o fabrică, din cauza originilor sale „nesănătoase".
Relatările invitatei implică şi alte personaje din familia sa, victime ale regimului comunist, iar atmosfera recreată de Annie Bentoiu este cu atât mai înspăimântătoare cu cât accentul cade pe resemnarea şi detaşarea cu care, în epocă, oamenii învăţaseră să îşi întâmpine destinul de neînţeles.
Relatările invitatei implică şi alte personaje din familia sa, victime ale regimului comunist, iar atmosfera recreată de Annie Bentoiu este cu atât mai înspăimântătoare cu cât accentul cade pe resemnarea şi detaşarea cu care, în epocă, oamenii învăţaseră să îşi întâmpine destinul de neînţeles.