La Jilava, inchisoare de tranzit pentru toti detinutii adusi la proces sau transferati catre alte locuri de detentie, a aflat de la camarazii sai povestea lotului Salcia.
Apoi, la Pitesti, pus in lanturi, infruntand, alaturi de colegii de detentie, administratia inchisorii si cunoscand cand relaxarea, cand inasprirea regimului concentrationar survenita dupa infrangerea revolutiei maghiare din 1956, i-a intalnit pe membrii lotului Patrascanu. Prilej de a salva de la pericolul de a nu fi spuse niciodata sute si sute de povesti despre barbarie, arbitrar, supravietuire si demnitate.
Astfel, Ion Ioanid a retinut de la fiecare detinut pe care l-a intalnit prin celule cate ceva care astazi ar trebui sa ne ajute sa invatam ca privilegiul suferintei extreme il au doar oamenii curati, pe cand ceilalti nu se pot „implini“ decat ca turnatori marunti, tortionari, gardieni, ofiteri politici si directori de penitenciare.