Unele cărţi au un destin de-a dreptul bizar: la publicare devin instantaneu faimoase, nu sunt complet uitate niciodată, dar dispar pentru o lungă perioadă de timp, nu ajung în programa şcolară şi nici nu au parte de ecranizări de succes, iar în cele din urmă, când reapar, cheia textului e de fiecare dată alta şi de fiecare dată pare că e cea bună. Iar dacă subiectul unei astfel de cărţi este povestea unui contabil care naufragiază împreună cu patru femei pe o insulă paradisiacă, lucrurile devin cu mult mai interesante, în special pentru că ceea ce începe ca un banc nu se termină cu o poantă; se transformă într-o naţiune.
Toma Sava
Trândăvia şi îndestularea au trezit în mine pofta de femeie. Începând să ne obişnuim unul cu celălalt, le-am convins pe cele două slujnice să mă lase în patul lor, ceea ce la început am făcut în taină, dar mai apoi, obiceiul luând locul ruşinii (pe insulă fiind doar noi), am făcut-o mai pe şleau, lăsându-ne pradă poftelor trupeşti. Mai apoi, fata jupânului meu a vrut şi ea să facă ceea ce făceam noi trei. Adevărul este că erau toate femei frumoase, cu forme pline (fiind bine hrănite) şi arătau tare bine când erau îmbrăcate.
Henry Neville