Oamenii de afaceri sunt priviţi cu neîncredere, corporaţiile cu suspiciune. Motivul pentru care economia populară funcţionează în acest fel este acela că în grupurile mici de vânători-culegători din care am evoluat ca specie nu existau pieţe de capital, creştere economică, acumulare a bogăţiei, disparitate excesivă între bogaţi şi săraci, ci numai o foarte slabă specializare a muncii, în timp ce, categoric, lipsea mâna invizibilă care să organizeze piaţa. Michael Shermer demontează miturile economiei populare şi arată că lumea a evoluat cu o viteză mult mai mare decât cea cu care au reuşit să se adapteze emoţiile noastre. În acest timp, piaţa, ca produs al unei societăţi cu interacţiuni şi reguli extrem de complexe, are o existenţă autonomă şi o inteligenţă a ei.
Economia tradiţională, bazată pe teoria alegerii raţionale, ne spune că, deoarece oamenii tind să maximizeze, în mod egoist, utilitatea, pe măsură ce devin mai bogaţi ar trebui să devină şi mai fericiţi. În prezent avem datele pentru a testa această ipoteză, iar rezultatele arată, fără niciun echivoc, un singur lucru — ipoteza este falsă. Oamenii nu sunt azi mai fericiţi decât erau în 1950, în ciuda faptului că, după aproape orice criteriu material de măsurare, viaţa este astăzi mai bună decât era atunci. Michael Shermer combate foarte populara teorie a alegerii raţionale şi arată că resorturile care controlează alegerile noastre economice nu sunt pur raţionale — oamenii, şi piaţa, funcţionează cu totul altfel decât ne‑am aştepta.