Introducere în metafizică

După Fiinţă şi timp, Heidegger nu a mai părăsit niciodată problematica fiinţei. În Introducere în metafizică, lucrare ce reia întocmai cursul ţinut la Freiburg în semestrul de vară al anului 1935, această preocupare revine în chip sistematic. De astă dată, fiinţa este desprinsă din suita existenţialiilor desfăşurată în Fiinţă şi timp. Heidegger arată cum toată metafizica occidentală nu a făcut decât să oculteze faimoasa «diferenţă ontologică» - cea dintre «fiinţă» (Sein) şi «fiinţare» (Seiendes) -, căutîndu-l pe «a fi» într-unul sau altul din chipurile «celor ce sunt». Vrând să demonstreze că Sein nu este un cuvânt gol, Heidegger îşi structurează investigaţia după cuplurile care definesc fiinţa prin ceea ce i se opune: fiinţă şi devenire, fiinţă şi aparenţă, fiinţă şi gândire, fiinţă şi obligativitate.