Pe la jumatatea anilor ’70, o ruda a autoarei i-a daruit acesteia doua volume cu teatrul lui Eugen Ionescu, indemnind-o sa le citeasca. In urma lecturii unui mare numar de texte – de la operele lui Ionescu si corespondenta acestuia cu diversi scriitori, pina la istorii ale literaturii sau lucrari de critica literara –, Marta Petreu incearca sa surprinda semnificatia incifrata de Ionescu in rinocerii sai cu numar niciodata precizat de coarne. Textele despre filosofia si ideile politice ale marelui scriitor si despre raporturile acestuia cu ideologia generatiei ’27 sau cu Romania sint completate de o addenda in care autoarea raspunde obiectiilor formulate de Marie-France Ionesco la adresa volumului Ionescu in tara tatalui.
„Cartea Martei Petreu despre Eugen Ionescu reprezinta mai mult decit o (excelenta) ancheta psiho-biografica aplicata relatiei sale cvasi-oedipiene cu Tatal, identificat unei Romanii abuzive, si cu Mama, in a carei identitate etnica multipla se simte acasa. E o expeditie complexa in cautarea identitatii profunde ionesciene, cu implicatii cultural-istorice si existentiale multiple. Scrisa in cunoscutul stil «electric» si ofensiv al autoarei, cu directete taioasa si luciditate empatica, cartea e un veritabil must.” (Paul Cernat)
„Cartea Martei Petreu despre Eugen Ionescu reprezinta mai mult decit o (excelenta) ancheta psiho-biografica aplicata relatiei sale cvasi-oedipiene cu Tatal, identificat unei Romanii abuzive, si cu Mama, in a carei identitate etnica multipla se simte acasa. E o expeditie complexa in cautarea identitatii profunde ionesciene, cu implicatii cultural-istorice si existentiale multiple. Scrisa in cunoscutul stil «electric» si ofensiv al autoarei, cu directete taioasa si luciditate empatica, cartea e un veritabil must.” (Paul Cernat)