Din uriasa productie stiintifica dedicata istoriei romanesti, lucrarea in discutie este cea mai intinsa, reprezentand totodata ultima sinteza elaborata de eminentul polihistor care infatiseaza devenirea poporului roman din cele mai vechi timpuri, pana spre sfarsitul perioadei interbelice, motiv suplimentar pentru a suscita o atentie particulara.
I.1 Stramoşii Primul volum al sintezei sale ‒ „Stramosii. Inainte de romani” ‒ trateaza preistoria spatiului carpato-dunarean si a regiunilor din imediata vecinatate intr-o perioada in care cercetarile arheologice abia daca depasisera stadiul de pionierat.
I.2 Sigiliul Romei Sigiliul Romei incepe in mod semnificativ cu un capitol, intitulat Primul act al romanizarii, care face parte din cartea I, Cuceritorii. „Primul act al romanizarii” Daciei, ca şi al Peninsulei Balcanice in cea mai mare parte, caci despre aceasta este vorba, poate fi identificat – dupa cum scotea in evidenţa savantul – odata cu cei dintai paşi facuţi – nu de catre legionarii romani – pe coasta rasariteana a Marii Adriatice, ci de catre acel „element popular” – alcatuit din negustori, pastori, ţarani, diplomaţi etc. –, care patrundea lent, treptat, nespectaculos dar temeinic, „fara pomenire in izvoare”. Drept urmare, inceputul procesului de romanizare este fixat inca din secolul al II-lea i.Hr., in sprijinul acestei ipoteze aducandu-se nenumarate dovezi arheologice, numismatice, epigrafice sau reieşite din noi analize asupra izvoarelor antice.