Din uriașa productie știintifica dedicata istoriei romanești, lucrarea in discutie este cea mai intinsa, reprezentand totodata ultima sinteza elaborata de eminentul polihistor care infatișeaza devenirea poporului roman din cele mai vechi timpuri, pana spre sfarșitul perioadei interbelice, motiv suplimentar pentru a suscita o atentie particulara.
Volumul al II-lea, intitulat in chip atat de sugestiv „Oamenii pamantului”, trateaza istoria romanilor din intervalul cronologic de la retragerea aureliana (275 d.Hr.) si pana la anul 1000, incluzand ultima parte a procesului de etnogeneza romaneasca si primele secole de dupa aceea. Asadar, volumul cuprinde o sinteza a asa-numitului „mileniu intunecat”, pentru care izvoarele scrise furnizau informatii cu totul insuficiente unei reconstituiri istorice satisfacatoare, iar descoperirile arheologice, ajunse in prezent atat de numeroase, erau cu totul rare si nu puteau oferi o baza solida pentru discutii si intregiri istorice.