Din uriasa productie stiintifica dedicata istoriei romanesti, lucrarea in discutie este cea mai intinsa, reprezentand totodata ultima sinteza elaborata de eminentul polihistor care infatiseaza devenirea poporului roman din cele mai vechi timpuri, pana spre sfarsitul perioadei interbelice, motiv suplimentar pentru a suscita o atentie particulara.
Cel de-al treilea volum al marii sinteze iorghiste are in vedere un larg diapazon cronologic, extins din jurul anului 1000 pana in primii ani ai secolului al XV-lea, deci insumand circa patru secole. Perioada tratata reprezinta numai o secventa a evului mediu, care conform periodizarii generalizate in epoca, acceptata si de N. Iorga, incepe odata cu prabusirea Imperiului roman de Apus si sfarseste cu amurgul celeilalte formatiuni politice de acelasi rang, Imperiul bizantin.