Istoria romanilor (vol. VI)

Secolul al XVIII-lea infatisat in cuprinsul volumului este unul de turnura in dezvoltarea societatii omenesti in general, consecinta a gestatiei din secolul anterior, acum pregatindu-se, totodata, desfasurarile din secolul urmator, al nationalitatilor, cand natiunea romana moderna apare constituita si se afirma in revolutiile sociale si nationale de la 1821 si 1848-49, 1859, in importantul act care marcheaza insusi inceputul constituirii statului national roman modern. Limitele cronologice ale volumului sunt date de momentul instaurarii unor noi regimuri politice in Tarile Romane — cel habsburgic, respectiv cel fanariot — si de revolutia de la 1821, care, o prefateaza pe cea de la mijlocul secolului al XlX-lea. De altfel, chiar si in planul istoriografiei universale, a celei europene indeosebi, limitele secolului al XVIII-lea, in intelesul evolutiilor istorice, le depasesc pe cele ale cronologiei absolute. Denumit si „marele secol" (Michelet), secolul al XVIII-lea, aflat sub semnul Reformismului si al Revolutiei democratice, se prelungeste in timp dupa anul 1800; in spatiul romanesc el se va incheia odata cu momentul declansarii revolutiei lui Tudor Vladimirescu (1821).