În Jeeves şi spiritul feudal (1954), credinciosul valet Jeeves şi tânărul său stăpân, Bertie Wooster, posesor ca întotdeauna al unui limbaj colorat şi al unei minţi nu foarte agere, compensată însă de inima să largă, revin în mare formă pentru noi peripeţii.
Un colier de perle al mătuşii Dahlia trebuie şterpelit din seif şi Bertie este, desigur, singura persoană căreia i se poate încredinţa o sarcină cu posibile urmări dezastruoase. Ca de obicei, încurcăturile şi răsturnările de situaţie se ţin lanţ, nu fără participarea unei domnişoare foarte romanţioase, gata să-l târască pe Bertie spre altar, perspectivă care îi îngheaţă sângele în vine eroului nostru. Din fericire, imperturbabilul Jeeves se raliază ca de fiecare dată cauzei stăpânului său, cu inventivitatea şi tactul care l-au făcut celebru.
„Un scriitor ingenios şi amuzant – poate cel mai strălucit umorist care a existat vreodată în literatură engleză.”
The Times
Un colier de perle al mătuşii Dahlia trebuie şterpelit din seif şi Bertie este, desigur, singura persoană căreia i se poate încredinţa o sarcină cu posibile urmări dezastruoase. Ca de obicei, încurcăturile şi răsturnările de situaţie se ţin lanţ, nu fără participarea unei domnişoare foarte romanţioase, gata să-l târască pe Bertie spre altar, perspectivă care îi îngheaţă sângele în vine eroului nostru. Din fericire, imperturbabilul Jeeves se raliază ca de fiecare dată cauzei stăpânului său, cu inventivitatea şi tactul care l-au făcut celebru.
„Un scriitor ingenios şi amuzant – poate cel mai strălucit umorist care a existat vreodată în literatură engleză.”
The Times