Junimismul şi pasiunea moderaţiei

Junimismul şi pasiunea moderaţiei duce mai departe o încercare a autorului de a schiţa o genealogie şi un profil al gândirii conservatoare româneşti, de la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga. În această economie a dezvoltării direcţiei conservatoare, Junimea, prin P. P. Carp şi Titu Maiorescu, deţine o poziţie canonică. Ea este întruchiparea, în peisajul local intelectual, a unei linii pe care, preluând o sintagmă deja clasicizată, am denumit-o «liberal-conservatoare». În cadrul acestei familii de spirite, junimismul îşi află locul natural, valorizabil nu ca forţă a reacţiunii, ci ca etos al echilibrului şi al prudenţei.“ (Ioan Stanomir)