Jurnalul suedez a fost scris cu gindul la destinatarul public. De aceea intimismul lui este programat, menit sa transmita un anumit mesaj cititorului. De aici vine, cred, caracterul livresc al discursului diaristic. Si abuzul de vise in pagina. Vise literare, vise magice, vise profetice, vise in serie, totdeauna simbolice si prestigioase pentru a putea sugera ceva profund despre dramele reale ale fiintei.” (Eugen Simion, Cultura)
„O auto-fictiune transpare in orice discurs confesiv. In Jurnal suedez premeditarea artistica mi se pare evidenta. Una dintre marile reusite ale acestei carti este fascinantul personaj feminin al naratoarei care stie sa desprinda una de alta identitati fluide, permanent inter-sanjabile: iata o fascinanta Lorelei, locuita de insusi Zeul suprem. Mina poetului, a desenatorului indragostit de suprarealism se vede lesne in acest portret, in care nu se mai poate discerne linia despartitoare dintre fantezia literara si realitate.” (Gabriela Adamesteanu, 22)
„O auto-fictiune transpare in orice discurs confesiv. In Jurnal suedez premeditarea artistica mi se pare evidenta. Una dintre marile reusite ale acestei carti este fascinantul personaj feminin al naratoarei care stie sa desprinda una de alta identitati fluide, permanent inter-sanjabile: iata o fascinanta Lorelei, locuita de insusi Zeul suprem. Mina poetului, a desenatorului indragostit de suprarealism se vede lesne in acest portret, in care nu se mai poate discerne linia despartitoare dintre fantezia literara si realitate.” (Gabriela Adamesteanu, 22)