Fie că e vorba de lecturi, evenimente existenţiale sau ale vieţii publice, inclusiv politice, reflecţiile şi notaţiile sale diaristice sunt cât se poate de vii, de proaspete şi de spirituale, stimulând reacţii pe măsura din partea cititorilor.
Descoperim, în aceste pagini sclipitoare, un Livius Ciocârlie mai implicat şi mai combativ, un „avocat al bătrâneţii conştiente de sine” care-şi pune în scena vulnerabilităţile cu acelaşi farmec discret al autoironiei devenit, deja, marcă înregistrată.