Labirintul destinului

Povestitor subtil, a explorat in toate romanele sale imperiul tulbure al trairilor omenesti, zonele voluptoase si incerte ale dorintei, punctul fin de inflexiune al placerii si suferintei. Fascinatia pentru modernitatea occidentala se imbina cu o profunda atractie pe care o exercita asupra lui traditia si cultura japoneza. Citindu-i una dintre carti, Pasolini marturisea cum a alunecat in vraja textului, simtindu-se dintr-o data prizonier al unei nevazute Circe. A fost nominalizat pentru Premiul Nobel, dar a murit cu 6 luni inainte de a i se acorda, in 1965. In 1949, a fost recompensat cu Japan's Imperial Prize in Literature. Romanul a fost ecranizat de trei regizori japonezi, in 1964, 1983 si 2006. “ Frumos si misterios... un joc pervers al seductiei, tradarii si minciunii, in care este greu sa decizi, pana la urma, cine este seducatorul si cine este victima.” Newsday“Labirintul destinului se citeste ca un amestec de James Caine si Vladimir Nabokov, ademenindu-ne cu o seama de placeri interzise”. Washington Times“O comedie neagra despre dragoste si moarte... un fascinant portret al obsesiei erotice”. Chicago Tribune