Lettere dal manicomio/Scrisori din casa de nebuni

Datorita farmecului ei romantic si caracteristicilor patologice, viaţa lui Torquato Tasso, geniu incontestabil care a dominat literatura europeana o buna bucata de vreme, a devenit repede o legenda, oferind nu fara temei prilejul multor interpretari romanţate pline de farmec. Mitizarea de tip romantic a „geniului persecutat“, consacrata de mari artisti și ganditori precum Montaigne, Goethe, Leopardi sau Baudelaire, a fost urmata de interesul cercetatorilor din epoci mai recente care au incercat sa analizeze, pornind de la figura excepţionala a lui Tasso, tulburatoarea legatura dintre genialitate si nebunie. Legenda acestei legaturi si-a gasit o sursa de importanţa fundamentala in scrisorile tassiene, cu precadere in cele scrise in timpul recluziunii la ospiciul Sfanta Ana: scrisori pe cat de stranii si disperate, pe atat de rafinate si revelatoare pentru o epoca de neliniste, de control ideologic si de disimulare. Ele marcheaza un moment novator in panorama genului epistolar, prin impletirea inedita a imaginii artistului ca personaj public cu introspecţia unui suflet melancolic, traversat de halucinatii, și nu contenesc, dupa veacuri, sa fascineze si sa intrige.