Aceste doua comparatii sunt foarte juste si pline de semnificatie. S-a recunoscut, si in acelasi timp nu s-a cunoscut, caracterul de spatiu vid al numerelor, nu s-a cunoscut ceea ce tinea de esenta lor, reprezentandu-se numerele ca structuri fara proprietati speciale. Parea sa se uite ca vidul nu era posibil fara efectul de aspiratie pe care acesta il exercita asupra mediului inconjurator, fara suflul ce i se incorporeaza. Cea care, in timpul ultimelor secole, a dat numarului o demnitate de stapan, a fost maniera non-spirituala, mecanicista, de a considera fenomenele lumii perceptibile: aceasta a sfarsit recent printr-o ingrozitoare descompunere a numerelor. Epocile trecute, care mai posedau inca valori spirituale, umpleau spatiul vid al numerelor cu pneuma, suflul contemplatiei spirituale a lumii.
Lucrarea Mistica numerelor este rezultatul dorintei de a restabili limpezimea primitiva in privinta numerelor, fara ca prin aceasta sa se piarda claritatea adusa de constiinta contemporana.