Autorii abordează problema îngrijirilor şi tipurilor de interacţiuni care trebuie să existe între copiii mici şi părinţii sau persoanele care îi îngrijesc: creşele cu program normal sau săptămânal, în care educatoarele şi îngrijitoarele lucrează în schimburi, îngrijirea de grup, îngrijirea de către bone sau alte persoane, adopţia.
Acestei nevoi primordiale i se adaugă altele, la fel de importante: nevoia de protecţie fizică, siguranţă şi ordine, nevoia de experienţe care să se adapteze diferenţelor individuale, de experienţe de dezvoltare adecvate, nevoia de stabilire a limitelor, de structură şi aşteptări, precum şi nevoia de a trăi într-o comunitate stabilă şi suportivă, cu continuitate culturala.