„Cer, stele, îngeri, zbor… toată galeria de termeni sublimi compromit poezia… trebuie gândit și găsit un limbaj propriu, plauzibil, să împletești din cârpe drapele pe care frumusețea să le ridice la cer, nu vântul, din cuvinte simple, naturale, banale să scoți minuni, nu din cuvinte minunate situații banale. Nu ai nevoie de clișee, frumuseți prefabricate, acceptă să nu știi ce e de spus uneori, fii descumpănită în fața limbii, izbește-te de muțenie, iar dacă îți va mai veni să rostești ceva, doar atunci să scrii.”
Vianu Mureșan