Noutăți

Care sunt factorii determinanti pentru ca o persoana sa spuna da alteia si care sunt tehnicile folosite de catre factorii de convingere pentru a obtine conformarea? Ce anume face ca o cerere formulata intr-un fel sa fie respinsa, in timp ce alta, care solicita acelasi lucru, formulata insa intr-un mod putin diferit, sa aiba succes? Ce principii psihologice influenteaza tendinta de conformare la o cerere?

Profesionistii persuasiunii stiu ce trebuie sa faca pentru a ne convinge. Cei care manipuleaza folosesc inclinatii naturale, firesti ale psihicului nostru in propriul avantaj.

Dar nu numai ei se folosesc de aceste principii. Cu totii ne folosim de ele si le cadem victime in acelasi timp in cadrul interactiunii cu vecinii, prietenii si familia. Insa profesionistii persuasiunii au la dispozitie ceva mai mult decat noi, care posedam o intelegere superficiala.

Robert B. Cialdini ne invata cum sa recunoastem situatiile de manipulare si cum sa ne ferim de ele. Dar mare atentie! Nu orice actiune este una manipulativa. Trebuie sa mai si avem incredere in oameni.

Istoria României moderne este – la scara celor două milenii trecute de la începutul formării poporului roman – sinonimă cu ieşirea românilor din lumea medievală, cu asumarea idealurilor generale de construire a naţiunii române şi a statului naţional, în contextul modelului european. Modernitatea s-a clădit, însă, pe acumulările trecutului, pe experienţa general‑umană (a Europei şi a lumii) şi locală (românească). Marii intelectuali ai poporului român – între care s‑au aflat în prim plan şi istoricii cei mai valoroşi – şi‑au dat seama, mai intens din secolul al XVII‑lea încoace, că românii au deopotrivă rădăcini vest‑ şi est‑europene. Pe de o parte, prin originea romană, prin limba neolatină, prin modul de creştinare şi prin numele purtat, românii se trăgeau de la Roma, adică din Occident, pe când, pe de altă parte, prin biserica organizată după model bizantin, ca şi prin limba slavonă a cultului, a cancelariei şi a culturii medievale şi prin alfabetul chirilic, se revendicau din Noua Romă (Constantinopol), din moştenirea bizantino‑slavă, adică din Răsărit. Această stranie dualitate făcea din români – unicii moştenitori de marcă ai romanităţii orientale – o realitate sui generis, lăudată de unii, veştejită de alţii şi aşezată acolo unde cele două jumătăţi ale Europei se întâlnesc şi interferă.