Noutăți

Cu siguranta ati incercat in fel si chip sa cititi gandurile altora. Si ... preobabil ca nu ati reusit.
Neghinita, baietelul de dimensiunile unui bob de neghina, poate sta in urechile imparatului si ale sfetnicilor si le poate influenta deciziile. 
Pana la un moment dat, cand acestia isi dau seama ca nu gandesc cu mintea lor.

O poveste ravasitoare!


Ilustratii de Dana Popescu

Legendele tarii lui Vam-Vladimir Colin

Legendele tarii lui Vam: O mitologie a omului, un roman stiintifico-fantastic de fantezie istorica a aparut prima data in 1961 si republicata in multe alte editii este una dintre putinele carti romanesti traduse in limbile franceza, germana, bulgara, ceha, polona, engleza, rusa si japoneza. Colectia franceza Métal hurlant a transpus-o in 1989 intr-o banda desenata realizata de croatul Igor Kordej.

Cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea a fost o perioada de mari schimbari in cultura americana, in constiinta de sine a americanilor. Micul lord (creat de Frances Hodgson Burnett si publicat in milioane de exemplare in toate limbile de circulatie universala), copilul-simbol al epocii victoriene, a fost ultima si cea mai influenta constructie imagologica a modelului masculin romantic. Odata cu secolul XX, Micul lord pare rezultatul presiunilor matriarhale. La fel de absurd, insa, modelul matriarhal este inlocuit cu cel patriarhal, idealismul cu pragmatismul, valorile antreprenoriale le inlocuiesc pe cele aristocratice.

Personajul principal, Raskolnikov, un student adus de saracie in umilinta de a nu avea posibilitatea de a-si intretine familia, isi ucide camatareasa, dupa ce se intreaba indelung daca o fiinta superioara are dreptul sa savarseasca o crima daca aceasta este in folosul intregii umanitati. Soarta lui Raskolnikov este o tragedie rezultata in urma unor nedreptati sociale. Studentul trece prin trairi sufletesti foarte complexe si relatiile pe care le are cu celelalte personaje transmit un sentiment de predestinare.

Romanul Crima si pedeapsa a consacrat gloria literara a lui Dostoievski fiind publicat initial in revista Russki Vestnik in 1866. Primit cu interes de contemporani si tradus in intreaga Europa a secolului al XIX-lea, romanul Crima si pedeapsa a reprezentat si o prima formulare literara a conceptiei filosofice dostoievskiene.
Crima si pedeapsa este primul roman social-filosofic al lui Dostoievski care trateaza psihologia crimei, una din preocuparile tematice preponderente ale scriitorului fiind reliefarea suferintelor si a mizeriei la care este condamnata omenirea.
Dostoievski asaza ideea principala a romanului (crima) in centrul controverselor epocii si realizeaza aceasta dezbatere in cadrul unei naratiuni, respectand toate regulile constructiei epice, lasand permanent impresia ca nu face decat sa relateze intamplarile petrecute in viata unui numar limitat de personaje intr-o perioada de timp relativ scurta.
Lucian Pricop

Adevarata placa turnanta a poeziei noastre de la sfarsitul secolului XIX si începutul secolului XX, Iosif a putut fi considerat modernizatorul la noi al baladei romantice germane care a ajuns (si pe aceasta cale) la Radu Stanca si St. Aug. Doinas. În Istoria lui, I. Negoitescu citeaza Clopotele din Nürnberg, o poezie scrisa în 1911, dupa o calatorie în Germania (cum aflam din scrisoarea pe care poetul o adreseaza editorului sau, Emil Cioflec). Criticului i se pare ca poezia „suna a bune traduceri din vechiul lirism german“ si ca Radu Stanca „va realiza baladismul sau superior“, „pornind de aici“. Doinas a cunoscut si comentat unele din traducerile lui Iosif, e drept, pe cele din Shakespeare. […] Traducerile sunt exceptionale. Nimeni înainte de Ion Pillat n-a tradus mai mult si mai divers.

Decodarea basmelor culte cere explorarea constienta a teritoriului mitic generat fictional. Nu este tocmai un teritoriu, ci un tinut din alta lume, guvernat de puterea unei miraculoase gratii. Acesta-i semnul unui basm adevarat, al unei istorisiri feerice care se ridica la un nivel superior sau este de-o com­plexitate mai elevata: oricat de atroce si de salbatice ar fi intamplarile istorisite, oricat de fantaste sau de funeste ar fi primejdiile si peripetiile, povestea lor are darul, atunci cand „intorsatura“ ce preface totul survine subit, de a-i taia res­piratia copilului sau adolescentului care-o asculta/citeste, de a-i face inima sa-i bata in piept pana in pragul lacrimilor. Chiar in zilele noastre, basmele moderne mai ating uneori acest efect privilegiat.

L`amitie amoureuse e o relatie care-i convine de minune cvadragenarului, care pare a continua sa vada in femeia divortata copila de odinioara , nu si Adelei, pentru care acesta nu mai este doar maestrul adorat in taina, ci un barbat adevarat. Dar tocmai aceste nesigurante formeaza in definitiv continutul si interesul romanului

Piciul este o cheie pentru o mai exacta intelegere a prozei lui Daudet, fiind si un roman autobiografic. Intamplarile din copilaria lui Daniel Eyssette, cum se numeste personajul-narator al romanului, sunt intamplarile copilariei si adolescentei lui Alphonse, dar romanul transcende realitatea, fie ea si autobiografica, o depaseste, purtand o incarcatura afectiva si morala general-umana.

Pacala, erou al snoavelor populare romanesti, este cunoscut pentru umorul si istetimea sa, ascunse sub o masca de naivitate si simplitate. Trateaza autoritatile satesti (popa, boierul, judecatorul) cu indrazneala si ironie usturatoare. In folclor, poznele lui Pacala sunt reunite intr-un ciclu de snoave, care sta la baza prelucrarilor ulterioare ale lui Petre Dulfu -Ispravile lui Pacala. Prezenta lucrare strange intre paginile ei cele mai faimoase dintre aventurile lui Pacala. Universul snoavelor, povestirilor si povestilor avandu-l ca erou pe Pacala este cel al satului romanesc traditional, prin fata ochilor cititorului regasindu-se boieri, bogatani, crasmari, tarani slabi de minte, nuntasi, preoti, dieci, dascali, avocati etc.

Daca, asadar, confucianismul urmareste un scop salutar, nu este totusi o soteriologie religioasa. Intr-adevar, confucianul nu are o conceptie negativa asupra lumii, ca budistul sau crestinul; el nu intelege, spre deosebire de daoist, nemurirea ca pe ceva care se poate castiga individual, ci ca un tel deja atins de succesiunea naturala a generatiilor; el nu are o relatie directa, adesea problematica si dureroasa, cu Dumnezeu precum evreul si nu tremura in fata Cerului ca un musulman inaintea lui Allah.

Confucianismul nu meneste omului vreun alt scop decat acela de a-si desavarsi umanitatea prin indeplinirea datoriilor potrivit cu ceea ce este adevarat si drept: tatal trebuie sa fie tata, fiul sa fie fiu. (Mircea Eliade, Ioan P. Culianu)

Cuprins

Invataturile lui Confucius  /  15
Capitolul 1. Despre invatatura  /  17
Capitolul 2.  Despre guvernare  /  21
Capitolul 3. Despre rituri si muzica  /  26
Capitolul 4. Despre virtutea omeniei  /  32
Capitolul 5. Despre omul ales  /  36
Capitolul 6. Despre rituri si guvernare  /  42
Capitolul 7. Despre arta de a fi maestru  /  48
Capitolul 8. Despre cei din vechime  /  55
Capitolul 9. Despre pastrarea regulilor  /  59
Capitolul 10. Despre postura corecta  /  65
Capitolul 11. Despre discipoli  /  71
Capitolul 12. Despre virtuti si punerea lor in practica  /  78
Capitolul 13. Despre calea actiunii  /  85
Capitolul 14. Despre calea omului  /  92
Capitolul 15. Despre sensul bunei actiuni  /  101
Capitolul 16. Despre modelarea de sine 
si despre calea guvernarii prin rit  /  108
Capitolul 17. Despre calea guvernarii cu virtute, 
prin rituri si prin muzica  /  113
Capitolul 18. Despre drumurile maestrului 
in cautarea unui principe model   /  120
Capitolul 19. Despre invatatura 
si despre meritele maestrului  /  125
Capitolul 20. Despre spusele celor vechi  /  131

„Calinescu si-a atras de la inceput atentia si pretuirea, intre altii a lui G. Ibraileanu, prin monografia Viata lui Mihai Eminescu (1932), biografie literara neromantata, in cadente de poem epic si portret intelectual saintebeuvian al geniului, scriere inimitabila, intemeiata pe documentul esential al operei poetului, careia i se consacra si un amplu studiu privind filosofia teoretica si practica, cadrul psihic, cadrul fizic, tehnica, locul in literatura romana si universala.“ - Alexandru Piru

Inainte de a fi ziarist, legionar, om politic, Nae Ionescu a fost profesor… Iar, gratie vocatiei de profesor, a devenit mentorul unor studenti, chiar al unei generatii. Citind acest volum veti intelege cum, aflat la catedra, un intelectual ii poate hipnotiza pe contemporani discutand statutul individului religios. 

Din pricina identitatii multiple, de profesor, mentor, ideolog, posteritatea lui Nae Ionescu oscileaza intre extreme:

"Generatia <Criterion>, fudula noastra tanara generatie de acum cincisprezece si zece ani, s-a descompus si a pierit. Niciunul dintre noi nu avem inca patruzeci de ani – si suntem sfarsiti. Altii, atatia, morti. Noi am fost niste bezmetici, niste nenorociti. In ce ma priveste, nu-mi pot reprosa ca am fost fascist. […] Cioran e aici, exilat. Admite ca a gresit in tinerete. Mi-e greu sa-l iert. A venit sau vine zilele astea Mircea Eliade: pentru el, totul e pierdut, de vreme ce <a invins comunismul>. Asta e un mare vinovat. Dar si Eliade, si Cioran, si imbecilul de Noica, si grasul Vulcanescu si atatia altii (Haig Acterian, Mihail Polihroniade) sunt victimele odiosului defunct Nae Ionescu. Daca nu era Nae Ionescu… am fi avut, astazi, o generatie de conducatori valoroasa, intre 35 si 40 de ani. Din cauza lui toti au devenit fascisti." (Eugen Ionescu, 1945)

"Nae Ionescu ne-a invatat sa gandim. Geniul lui era, in primul rand, de structura socratica; ne ajuta sa cautam si sa scoatem singuri la iveala adevarul. Nu ni-l da de-a gata, nu ni-l impunea. Ne obliga sa judecam, noi, cu mijloacele noastre, sa tragem singuri concluzia propriilor noastre eforturi. Ne invata cum sa citim un text filosofic si ne indemna sa mergem intotdeauna la izvoare: ne interzicea cartile despre un filosof sau un sistem de filosofie. Nae Ionescu a fost cel dintai profesor care, intr-o vreme cand pozitivismul si agnosticismul domneau inca in universitatile romanesti, a aratat validitatea metafizicii si a vorbit cu intelegere despre mistica si despre experienta religioasa." (Mircea Eliade si G. Racoveanu, 1951)

Cele mai frumoase proverbe, zicatori, ghicitori, pe intelesul copiilor.

.

Dupa o cariera didactica si stiintifica cu varii recunoasteri nationale si europene, Paulescu a fost rechizitionat de mitografi, dar si de contestatari. Greu sunt identificabile discursuri echilibrate si argumentate din partea unor interpreti care sa-i fi citit scrierile savantului cu detasarea necesara. [...] Conflictul intre tratamentul aplicat ideilor paulesciene nu are datele pentru vreun tratat de pace. De aceea va propunem un armistitiu cultural, in care lectura a trei texte din 1905, lectii de filosofie biologica, sa suspende partizanatele in beneficiul istoriei ideilor.

Grigore Lese se naste in satul Stoiceni din Tara Lapusului (20 februarie 1954). Studiaza fagotul la Academia de Muzica „Gheorghe Dima“. Obtine titlul de Doctor in Muzica cu calificativul summa cum laudae (2003). Preda cursul de etnomuzicologie la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti.

Cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea a fost o perioada de mari schimbari in cultura americana, in constiinta de sine a americanilor. Micul Lord (creat de Frances Hodgson Burnett si publicat in milioane de exemplare in toate limbile de circulatie universala), copilul-simbol al epocii victoriene, a fost ultima si cea mai influenta constructie imagologica a modelului masculin romantic. Odata cu secolul XX, Micul lord pare rezultatul presiunilor matriarhale. La fel de absurd, insa, modelul matriarhal este inlocuit cu cel patriarhal, idealismul cu pragmatismul, valorile antreprenoriale le inlocuiesc pe cele aristocratice.