Noutăți

Audiobookurile Minima moralia și Craii de Curtea Veche, ambele în lectura lui Andrei Pleșu, în ediții integrale.

Setul conține 8 CD-uri cu o durată totală a audiției de 8 ore și 33 de minute.

Minima moralia, Ediție integrală / 4 cd-uri/ Timp total: 04:03:13

„Singura autoritate pe care conştiinţa individuală nu şi-o pune niciodată sau aproape niciodată la îndoială e autoritatea morală. Capacitatea de a distinge între bine şi rău, între viciu şi virtute, dreptate şi nedreptate pare a fi la îndemâna tuturor. În materie de etică, funcţionăm constant printr-o nedemolabilă autocomplezenţă. Trăim într-o inflaţie barocă a competenţei morale, într-o lume a cărei principală dezordine riscă să fie faptul că toţi membrii ei se simt moralmente în ordine sau că toţi resimt dezordinea proprie drept neglijabilă. L’enfer c’est les autres – părem a concede cu toţii. Prin urmare, le paradis c’est nous-mêmes.“ (Andrei PLEȘU)

Craii de Curtea Veche, Ediție integrală / 4 cd-uri/ Timp total: 04:30:13

„Textul lui Mateiu Caragiale e scris pentru acele momente din viaţa fiecărui om, în care trecutul e mai important decât actualitatea, voluptatea mai importantă decât adevărul, miresmele închipuite sau visate - mai importante decât realul. E o apoteoză a plăcerii, cu extazele şi abisurile ei pline de primejdii.
Am citit acest text pentru a mă bucura, crepuscular, de farmecul irezistibil al lucrurilor care nu există." (Andrei PLEȘU)

Audiobookurile în ediție integrală Minima moralia de Andrei Pleșu și Despre limită de Gabriel Liiceanu, ambele în lectura autorilor.

Setul conține 8 CD-uri; durata totală a audiției este de 8 ore și 36 de minute.

Minima moralia, Editie integrala / 4 cd-uri/ Timp total: 04:03:13

„Singura autoritate pe care conştiinţa individuală nu şi-o pune niciodată sau aproape niciodată la îndoială e autoritatea morală. Capacitatea de a distinge între bine şi rău, între viciu şi virtute, dreptate şi nedreptate pare a fi la îndemâna tuturor. În materie de etică, funcţionăm constant printr-o nedemolabilă autocomplezenţă. Trăim într-o inflaţie barocă a competenţei morale, într-o lume a cărei principală dezordine riscă să fie faptul că toţi membrii ei se simt moralmente în ordine sau că toţi resimt dezordinea proprie drept neglijabilă. L’enfer c’est les autres – părem a concede cu toţii. Prin urmare, le paradis c’est nous-mêmes.“ (Andrei PLEȘU)

Despre limită, Ediție integrală / 4 cd-uri/ Timp total: 04:32:46

„Nu ne temem niciodată de vag, ci doar de precis. Îmi imaginez un omuleț care îmbracă o togă și care îmi rostește sentința. Totul aici e precis: judecătorul, vina, sentința. Răspunderea mea este de asemenea precisă, dar e mică, iar consecințele nu sunt ultime. Și totuși teama mea e teribilă și fac tot ce pot pentru a nu ajunge în fața omulețului în togă. Stăm față în față cu viața noastră sau cel care ne-a făcut concesia libertății. Totul aici e vag: judecătorul, vina, sentința. Dar răspunderea aici este maximă, iar consecințele sunt strivitoare. Și totusi aici teama rămâne, la rândul ei, vagă. Ne temem mai mult de judecătorul de cartier decât de Judecătorul Suprem. Suntem gata să riscăm oricând damnarea în locul unei condamnări de câteva luni.Această carte despre limită este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spațiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întâi în spațiul precisului. Problema este cum să parcurgem apoi treptele precisului, pentru a ajunge la lucruri vagi.“ (Gabriel LIICEANU)

„Mi se întâmplă rar. Din ce în ce mai rar. De regulă, ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce trăiesc mă indispune până la depresie. Şi totuşi, fără motiv aparent, fără iluzii şi fără speranţe utopice, mă trezesc, uneori, cuprins de o nerezonabilă încredere în soarta lumii.

S-ar spune, pe scurt, că lumea stă într-o tolerabilă cumpănă. Relele ei nu prevalează semnificativ asupra părţilor ei bune. Putem încă să ne aşezăm într-un unghi convenabil faţă de hărţuiala zilnică, să o interpretăm pedagogic şi, la limită, să ne salvăm, luând, faţă de tot şi de toate, o relativizantă distanţă. Cât va mai dura însă această cumpănă? Şi ce e de făcut pentru a întreţine statica ei precară?“ (Andrei PLEȘU)

„Mi se întâmplă rar. Din ce în ce mai rar. De regulă, ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce trăiesc mă indispune până la depresie. Şi totuşi, fără motiv aparent, fără iluzii şi fără speranţe utopice, mă trezesc, uneori, cuprins de o nerezonabilă încredere în soarta lumii.

S-ar spune, pe scurt, că lumea stă într-o tolerabilă cumpănă. Relele ei nu prevalează semnificativ asupra părţilor ei bune. Putem încă să ne aşezăm într-un unghi convenabil faţă de hărţuiala zilnică, să o interpretăm pedagogic şi, la limită, să ne salvăm, luând, faţă de tot şi de toate, o relativizantă distanţă. Cât va mai dura însă această cumpănă? Şi ce e de făcut pentru a întreţine statica ei precară?“ (Andrei PLEȘU)

„Ne mandrim in asemenea masura cu Eminescu, incat aproape ca nu mai simtim nevoia sa-l citim. Ni se pare ca il cunoaștem. Nu e el ilustrarea suprema a virtutilor nationale? Nu e el justificarea noastra in absolut? Numai ca, redus la efigie, la poza de manual, poetul risca sa fie uitat. Eminescu nu inseamna doar Luceafarul, Scrisoarea a III-a, Somnoroase pasarele sau Pe linga plopii fara sot. E mult mai mult si e altfeldecat l-am fixat in memoria noastra. E grav, dar se si joaca, e trist, dar poate fi si binedispus, e solemn si profetic, dar poate sa fie si ironic sau plictisit. Asta am incercat sa arat prin versurile pe care am ales sa le citesc pentru dumneavoastra.“ (Andrei Plesu)

<p style="text-align: justify;">&bdquo;Singura autoritate pe care constiinta individuala nu si-o pune niciodata sau aproape niciodata la indoiala e autoritatea morala. Capacitatea de a distinge intre bine si rau, intre viciu si virtute, dreptate si nedreptate pare a fi la indemana tuturor. In materie de etica, functionam constant printr-o nedemolabila autocomplezenta. Traim intr-o inflatie baroca a competentei morale, intr-o lume a carei principala dezordine risca sa fie faptul ca toti membrii ei se simt moralmente in ordine sau ca toti resimt dezordinea proprie drept neglijabila. L&rsquo;enfer c&rsquo;est les autres &ndash; parem a concede cu totii. Prin urmare, le paradis c&rsquo;est nous-m&ecirc;mes.&ldquo; (Andrei Plesu)</p>

„Când sunt prost dispus, ceea ce mi se întâmplă destul de des, din varii motive, răsfoiesc culegerile de perle de tranziţie ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureală şi impostură valahă are efectul paradoxal de a mă întrema. Avem, carevasăzică, resurse de umor (fie şi involuntar), avem încă resurse de vitalitate animală din care, cine ştie, vor răsări, cândva, şi florile gingaşe ale normalităţii!“ (Andrei PLEȘU)

„Ne mandrim in asemenea masura cu Eminescu, incat aproape ca nu mai simtim nevoia sa-l citim. Ni se pare ca il cunoaștem. Nu e el ilustrarea suprema a virtutilor nationale? Nu e el justificarea noastra in absolut? Numai ca, redus la efigie, la poza de manual, poetul risca sa fie uitat. Eminescu nu inseamna doar Luceafarul, Scrisoarea a III-a, Somnoroase pasarele sau Pe linga plopii fara sot. E mult mai mult si e altfeldecat l-am fixat in memoria noastra. E grav, dar se si joaca, e trist, dar poate fi si binedispus, e solemn si profetic, dar poate sa fie si ironic sau plictisit. Asta am incercat sa arat prin versurile pe care am ales sa le citesc pentru dumneavoastra.“ (Andrei Plesu)