Noutăți

Dreptul societatilor in Romania este un volum dedicat partii generale, a reglementarilor juridice in privinta constituirii, functionarii, modificarii si lichidarii societatii. Este si o carte despre persoanele implicate in viata societatii: asociati sau actionari, administratori, cenzori, directori  si lichidatori. Metoda de cercetare si de exprimare este in stransa corelatie cu practica jurisdictionala recenta, din Romania sau strainatate.

Cartea se adreseaza profesorilor si elevilor din clasele VII - IX.

Structura cartii este diferita de cea a manualelor scolare uzuale de CHIMIE, fiind o combinatie unica de Manual, Culegere de probleme, Enciclopedie si Chimie Distractiva.

Modul de prezentare a subiectelor si multe dintre definitii sunt originale, respectand logica "de la simplu la complex si de la cauza la efect".

Notiunile teoretice si practice sunt prezentate in capitole separate.

Stilul este atractiv, atat pentru elevi, cat si pentru profesori.

Textul debuteaza cu o foarte scurta prezentare si definire a unor notiuni simple de aritmetica utile in chimie: numere foarte mari si foarte mici, procent, medie ponderata, logaritm, semne grafice aritmetice.

In capitole separate se definesc simplu si clar notiuni fundamentale in chimie: "atom", "nor electronic", "element chimic", "configuratie electronica", "legatura chimica", "valenta", "ion, metal, molecula", "substanta chimica", "ecuatie de stare", "stare de agregare", "sistem omogen/heterogen", "dizolvare", "reactie chimica", "mol", "viteza de reactie", "proprietate chimica", "oxid, baza, acid, sare", "pH" sau "catalizator".

Capitolul enciclopedic ofera informatii interesante despre 36 de substante simple sau complexe, de la hidrogen, fier, apa si uraniu, pana la hidrocarburi, cauciuc, vitamine si acizi nucleici. Despre fiecare aflati structura, prezenta in natura, modul de obtinere, proprietatile fizice si chimice si utilizarea practica. Puteti afla cand a aparut viata, de ce Soarele este fierbinte, ce sunt "ingineria genetica" si "clonele", deosebirea dintre "ciment" si "beton" sau dintre "minerale" si "roci" si de ce exista vulcani.

In capitolul de cunostinte practice se prezinta aparatura si practici uzuale de laborator. Capitolul include si 20 de experimente distractive interesante.

Intrebarile si problemele din fiecare capitol, in total aproape 370, sunt originale.

Profesorii pot alege orice capitol, pentru a preda conform programei scolare sau pentru a ridica nivelul culturii generale a elevilor.

Această carte a lui Hans Urs von Balthasar deschide o nouă colecţie care îi este dedicată în întregime. Proiectul editorial Hans Urs von Balthasar se doreşte a fi unul ambiţios, acela de a traduce în limba română cât mai multe – pentru că toate ar fi peste puterile omeneşti? – din lucrările teologului elveţian. În paralel, o colecţie Adrienne von Speyr vine să însoţească opera teologului prin mărturia unei experienţe mistice.
„De nu veţi deveni precum acest copil” este ultima carte scrisă de Hans Urs von Balthasar, o meditaţie luminoasă pe o temă evanghelică, cel din urmă text scris al unui autor prolific.
Îmi place să cred că există un fir tainic al providenţei – care în general îi conduce pe actoriiteo-dramei – care a făcut să putem inaugura această colecţie pornind de la „concluzia” întregii opere teologice balthasariene. Alin Tat

Deși Țara Oașului și Țara Maramureșului sunt „țări” vecine, spiritualitatea și cultura lor este total diferită și ca atare, specifică: în port, limbă, cultură, obiceiuri, fire, nu se compară, nu stau pe aceeași treaptă, deși le desparte doar un lanț de munți, cumpăna apelor. Totuși au avut și au ceva comun, credința manifestată prin bisericile de lemn și afirmația: „noi săm ortodocși, da cu Papa!”, care a umplut secolele golului schismatic, din secolul al IX-lea, când  prin presiunea bulgară ne-am pierdut albia daco-romană a latinității în grai și credință. De la 1054 când intrând în sfera influenței bizantine am căzut în întunericul slav (Xenopol) și până la 1700 când ne-am regăsit din nou albia latin-romană părăsită, pierdută, dar nu uitată!

Liviu Ştefan Dunca este născut în 1978 pe plaiurile maramureşene, iar în prezent locuieşte în Cluj-Napoca. Este artist plastic. Pentru el scrisul nu e o meserie, ci mai degrabă o terapie. Doreşte, ca prin scrierile sale, oamenii să se apropie de lucrurile esenţiale şi de Dumnezeu. Povestirile şi baladele din această carte sunt scrise în spiritual satului maramureşan, iar ilustraţiile făcute tot de el încearcă să lărgească orizontul de percepţie al cititorului. Din vremuri străvechi până în zilele noastre, mesajul e acelaşi, boieria şi frăţia sunt provocări prin care trece orice om care caută a fi incoruptibil şi integru. Limbajul folosit sperăm că nu o să încurce, ci mai degrabă o să sensibilizeze cititorii din alte zone ale ţării.

Între Dascălii Blajului, Ioan Raţiu (1869-1917) este primul istoric literar în sensul propriu al cuvântului, adică un autor de monografii, studii şi articole, consacrate unui scriitor.

Ioan Raţiu are marele merit de a scrie primele cărţi – monografii sau micromonografii despre marii oameni ai Blajului; prima monografiedespre Timotei Cipariu, despre Andrei Mureşanu, despre Al. Papiu Ilarian, despre Ioan Micu Moldovan, despre Ioan Rusu.

Cum ne identificăm cu săracii?

Ce are de spus Isus despre săraci? Suntem pregătiți să privim sărăcia din propriile noastre vieți?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care Maica Tereza de Calcutta răspunde prin mijlocirea acestei colecții excepționale de texte biblice  și rugăciuni,  adunate de surorile Eileen și Kathleen Egan, OSB. Cunoscută în toată lumea pentru implicarea ei totală în destinul celor mai săraci dintre săraci, Maica Tereza și-a închinat toată viața rugăciunii. Alături de ea, având-o drept dascăl și călăuză, putem și noi să aflăm, în fiecare clipă,  noi haruri și o prețioasă râvnă spirituală.

"Răgaz şi cult", această carte micuţă a lui Josef Pieper este una dintre cele mai vechi ale acestui autor, fiind totodată şi unul dintre cele mai mari succese ale sale. Apărută în anul 1948 la editura Kösel, ea ajungea în 1995 la cea de-a 9-a ediţie, ceea ce pledează de la sine pentru necesitatea de a reciti ceastă carte şi de a o adapta puţin timpului nostru.
Josef Pieper este însoţitorul potrivit în ceea ce priveşte această temă, străină pe atunci, ca şi acum. El nu este numai filosof, ci cu adevărat un gânditor independent. El îl determină pe cititorul său să se ocupe singur de căutarea adevărului vieţii sale. În vederea acestui lucru, Josef Pieper este mereu în contact cu experienţa şi este un maestru în lectură şi viaţă, în sensul lui Meister Eckhart. Timp de decenii, a luptat pentru ceea ce este „răgaz” pentru om. Dacă aceasta nu ar reprezenta o necesitate vitală, nu ar fi dedicat atâta energie şi timp acestei silabisiri. Cu adevărat ne putem încrede în el.

„Citeşte cu copilul tău o pagină în fiecare seară”, îi sfătuiesc pediatrii americani pe părinţii ai căror copii au probleme în activitatea şcolară, suferă de agitaţie excesivă sau chiar de diferite boli mintale. Poveștile frumoase se dovedesc mult mai eficiente decât luni întregi de tratament pe bază de sedative sau stimulante.

„Asistăm”, mărturiseşte o cercetătoare de la Universitatea din Boston, „la trecerea de la o generaţie ale cărei baze cognitive erau fundamentate pe tipar, la o generaţie ale cărei baze cognitive sunt fundamentate pe media electronice, categorie în care nu se încadrează doar televizorul, ci şi aparatele video, telefoanele sau jocurile pe computer. Toate laolaltă au favorizat o atitudine de capitulare în faţa unui vârtej de imagini prefabricate care, în cele din urmă, pun stăpânire pe copil. Acesta nu mai este capabil să-și creeze propriile imagini mentale, acele imagini pe care noi am învăţat să le construim prin lectură şi ascultarea diferitelor povestiri. Un astfel de copil nu ştie să asculte, nu ştie să inventeze şi, prin urmare, nici să scrie”.

Din aceste motive, povestirea uitată, devalorizată şi dispreţuită începe să recucerească în forţă scena pedagogică. Şcolile organizează sesiuni de „story telling”, reapar povestitorii profesionişti, universităţile iniţiază cursuri de naratologie.

Dincolo de aceste aspecte mai mult sau mai puţin teoretice, momentul povestirii este unul particular, privilegiat.

...

”Memoria”, nr. 95 (nr. 2/2016). Gheorghe Nandriș aduce în fața publicului un nou cuvânt, o nouă sintagmă, aceea a comucidului, despre care scrie: ”Nu trebuie să surprindă pe nimeni apariția sintagmei care lipsea: ”comucidul”. Această sintagmă definește – tot cu un singur cuvânt crimele făcute de comuniști, sau în numele ideologiei comuniste, sub orice formă și în orice loc s-au comis. Iată exemplul masacrului de la Lunca din 6/7 februarie 1941 – de care ne ocupăm – foarte bine camuflat de NKGB și istoria comunistă dar, în egală măsură, ignorat și de istoriografia postcomunistă, încât acest masacru sovietic, ca și seria celor care au urmat (Fântâna Albă etc.), sunt aproape necunoscute, deși numărul victimelor românilor bucovineni de la ”zidul Prutului” este mult mai mare decât al celor omorâți la zidul Berlinului, care – pe bună dreptate – a revoltat întreaga Europă, iar cei vinovați au dat socoteala.”

Cuprins:

poemul invitat
Gellu Dorian – Casa

editorial
Nicolae Prelipceanu – Jurnalele şi istoria

premiile VR:
Premiul „Mihail Sadoveanu”: Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich), Viaţa ficţiunii după o revoluţie | Premiul „George Topîrceanu”: Liviu Ioan Stoiciu, Nous | Premiul „Garabet Ibrăileanu”: Rodica Grigore, Realismul magic în proza latino-americană a secolului douăzeci şi Călătorii în bibliotecă

eseu
Mihai Vornicu – Eminescu şi poemul dramatic Mureşanu

aniversare
Nicolae Stoie – Codrescu 70

in memoriam
Romulus Rusan

exerciţii de luciditate
Ovidiu Ivancu – Oamenii-insulă în căutarea timpului pierdut

o carte în dezbatere
Andrei Oişteanu, Sexualitate şi societate, istorie, religie, filozofie. Participă: Marin Marian Bălaşa, Nicolae Constantinescu, Amalia Pavelescu, Gabriela Luca, Mircea Păduraru, Eleonora Sava

proză
Adrian Buzdugan – Chera Ghelase

poeme de Radu Cange

cronica literară
Daniel Cristea-Enache – Poezie fără lirism
Gheorghe Grigurcu – Caragiale după Caragiale
Andrei Ionescu – Strada facendo cu Fellini
Irina Petraş – Bucureştiul din cuvinte

cronica traducerilor
Rodica Grigore – (Re)construind realitatea (ficţiunii)

cronica ideilor
Nicoleta Dabija – Cei plecaţi în căutarea sinelui… 

cronica plasticii
Florin Toma – Triptic de sacru

cronica filmului
Călin Stănculescu – Un an fast şi nu prea, 2016

spectator
Nicolae Prelipceanu – Regele homeless

miscellanea
Florin Toma – O nouă profesiune, mediator cultural
Florin Toma – Mereu cu gândul la Paul…
Eugenia Ţarălungă – Breviar editorial
Liviu Ioan Stoiciu – Revista revistelor

Dragi părinţi, vă salut cu stimă şi afecţiune.

V-aţi înscris copiii pe drumul catehezei creştine. Este o alegere importantă, care denotă faptul că aveţi încredere în învăţăturile şi viaţa creştină. Dar, mai ales, ne arată că doriți ca fiii voştri să fie inițiați şi educaţi în cunoaşterea persoanei lui Isus şi a învăţăturilor Sale mântuitoare.

 Încrederea şi respectul dumneavoastră ne motivează şi pe noi, preoţii şi cateheţii. De aceea, vă suntem recunoscători.

Este timpul să începem un dialog. În egală măsură, şi voi aveţi nevoie de înnoire spirituală. Poate că drumul dumneavoastră catehetic s-a oprit acum câţiva ani. Sau poate aşteptaţi chiar aceste momente pentru a vă readuce în centrul atenţiei valorile creştine, care sunt profund înrădăcinate în viaţa pe care o duceţi. Probabil aşteptaţi anumite indicaţii concrete, special adaptate pentru dumneavoastră şi realizabile chiar și într-o lume care pare a nu mai lăsa loc lui Dumnezeu; anumite indicaţii concrete care se pot prezenta drept o propunere de reînnoire a vieţii creştine.

ŸŸ

V-aţi înscris copilul la cateheză, dar cum arată viaţa voastră de credinţă? Poate că aveţi o intensă viaţă de credinţă, dar, în egală măsură, se poate ca aceasta să-şi fi pierdut din intensitate sau chiar să se fi stins cu totul.

Oricare ar fi experienţa de credinţă actuală, vă provoc să vă puneţi întrebări despre credinţă şi să începeţi astfel un drum comun cu ceilalţi părinţi: fiecare poate ajuta sau poate fi  ajutat. Fiecare dintre voi are de dăruit şi de primit ceva. (Autorul)

"Creştinul şi frica" e o carte exigentă. Cititorul poate fi derutat de profunzimea analizelor filozofice, de caracterul dramatic al unor pagini, de numeroasele citate biblice şi de comentarea lor. Dincolo de aceste dificultăți, pentru a înțelege amploarea lucrării trebuie să ne familiarizăm cu demersul lui Balthasar.

Se cuvine să lăudăm frumusețea  acestei teologii. E o teologie care ştie să exprime splendoarea, amploarea dramatică şi înțelepciunea neasemuită a dragostei trinitare, care poartă lumea şi care ni s-a arătat în frica şi mărirea lui Isus din Nazaret: căci în Isus noi ştim cât de mult lui Dumnezeu "îi pasă de lume".

Dumnezeul nemărginit deschide o nouă colecție în cadrul editurii Galaxia Gutenberg, colecția Adrienne von Speyr. Dar cine a fost Adrienne von Speyr? Un răspuns foarte scurt poate fi: o mistică a secolului XX. A trăit între 1902 și 1967, fiind de profesie medic. Întâlnirea cu Părintele Hans Urs von Balthasar în 1940 o va orienta spre catolicism, ea provenind din mediul protestant elvețian. Viziunile sale mistice sunt publicate în peste 50 de volume.

Iar despre „contribuția” autoarei la domeniul misticii, iată ce scrie același Hans Urs von Balthasar: „Întrucât experiențele și descoperirile acordate ei sunt în întregime de natură carismatică, aceste zone nu pot fi în niciun caz găsite logic sau deduse. Ele i-au fost pur și simplu date așa cum sunt. Dealtfel, atunci când se construia vreun edificiu cu privire la lucrurile lui Dumnezeu, nimic nu-i repugna mai mult Adrianei decât căutarea unui punct final.” (Adrienne von Speyr și misiunea sa teologică).

Cartea de față ne pune o întrebare fundamentală: cum îl putem întâlni pe Dumnezeu? Iar răspunsul autoarei este că Dumnezeul trinitar, Tată, Fiu și Duh, nemărginit și sfânt, nu reprezintă pentru noi o limitare – ochiul divin care ne spionează, à la Sartre – , nu ridică granițe. Dimpotrivă, iubirea sa e fără frontiere, la fel ca iertarea pe care ne-o acordă mereu. Dumnezeu umple cu viață veșnică timpul trecător al omului, timp al finitudinii și al păcatului, și prin aceasta îl scoate din moarte la viața în Dumnezeu.

Adrienne von Speyr ne oferă aici un mic tratat de dogmatică, dar nu un manual obișnuit, ci o introducere concretă în domeniul unirii cu Dumnezeu. De unde și importanța acestei mici scrieri. Alin Tat

Un inventar al ideilor false despre autorul cartii "Discurs asupra metodei", cu detaliile necesare si cu o incercare de apologie.

In gandirea contemporana, detractorii de tot felul par a intregi un consens in exigenta renuntarii la mostenirea carteziana. Renascuta din constiinta bunului simt, constiinta rationala care parea un bun castigat si o referinta statornica, risca din plin rolul unei referinte negative. Textura simbolic-narativa a vietii suporta greu suveranitatea solara a unui concept si reversul ei metodic, deductivismul. Cogito a murit, filosofia republicii se rastalmaceste in republica filosofiei, iar Descartes nu este decat un platonic ratacit in modernitate. Iata ceea ce autorul cartii de fata doreste sa preintampine, redescoperindu-l cu nesat pe ganditorul care nici macar nu ceruse un punct de sprijin arhimedic, ci doar cautase unul de plecare intr-o procesiune teoretica. 

Gandesc, deci exist nu este intocmai rationamentul lui Descartes, ci, mai curand, formula prin care filosoful desemneaza ori rezuma acest rationament, in momentul in care doreste sa reflecteze asupra-i: „Gandesc, deci exist este aproape un nume propriu, numele unei gandiri, al unui demers intelectual”, acestea sunt cuvintele prin care Denis Kambouchner surprinde si convinge, asa cum de la orice autor respectabil ne-am astepta, inca din prima treime a cartii sale. Pentru morala cogitativa, cartezianismul trebuie inteles, intai de toate, ca pilda de determinare, pentru care indoiala si provizoratul nu sunt decat strategii cu valoare persuasiva. - Cristina SAVOIU

*** Volum cistigator al premiului de debut in poezie Alexandru Musina / 2016

Pre

Stau acasa
si-mi astept diviziunea celulara.
Apropo de asta,
am aflat dintr-o poveste
ca pe craiul serpilor il cheama Divizion
si se tine de cuvant.
Pe urma am fost in excursie cu tramvaiul
si m-am simtit zdruncinata.
Sa stiti ca un om, in viata,
poate fi chiar si demonolog
si nimeni n-are ce sa-i reproseze.
Si trece vremea
si nu ma mai divizez.
Si trece vremea
si ma expandez.

E graitor faptul ca verbul romanesc "a invata” provine din vitium, „vitiu”, apucatura, deprindere negativa. De ce au transformat romanii viciul in invatatura, adica negativul in pozitiv? Oare asa stau lucrurile? Oare viciul sa-si fi intors camasa pe dos ori, dimpotriva, si-a pastrat-o ca atare, schimbandu-si doar numele? Invatatura pentru romani, a ramas un viciu, o apucatura, o sminteala si, drept urmare, se impune anularea ei prin dezvatatura. Dezvatatura este adevarata slefuire sufleteasca, smulgerea din radacina a Viciului primordial, contracararea blestemului, dezvitierea.

Ion Muresan s-a nascut pe 9 ianuarie 1955, in localitatea Vultureni, judetul Cluj. A absolvit, in 1981, Facultatea de Istorie si Filosofie „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. A publicat volumele de poezie: Cartea de iarna (Ed. Cartea Romaneasca, 1981 – Premiul Uniunii Scriitorilor), Poemul care nu poate fi inteles (Ed. Arhipelag, 1993 – Premiul Uniunii Scriitorilor), cartea Alcool (Ed. Charmides, 2010 – Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Romane). A publicat, de asemenea, volumele Le mouvement sans coeur de l’image (trad. Dumitru Tepeneag, Editions Belin, Paris, 2000) Zugang verboten / Acces interzis (trad. Ernest Wichner, Büroarcrasch, Viena, 2008), The Book of Winter and Other Poems (trad. Adam J. Sorkin si Lidia Vianu, University of Plymouth, 2011). Este prezent in antologii de poezie aparute in Anglia, Franta, Germania, Italia, Serbia, Ungaria etc.
In 2014, i s-a decernat, la Botosani, Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia.

CUPRINS 

Sufletul nathanic  
Lentila ca metafora  
Radacinile crestine ale stiintei occidentale 
Libertate si autoritate  
Caderea in intelectualism a fost necesara 
Cosmologie hristocentrica   
Initierea rosicruciana  
Revelatorul adevarului despre inteligenta umana  
Epoca empatiei   
Specializare si transdisciplinaritate   
Capitularea spiritului european  
Cine a fost (este) eul lui Rudolf Steiner  
Cei doi Ioan  
Somn si veghe  
Efectele secundare ale nemuririi  
Kenozele   
Cuvint de incheiere / Matase, rina, cupru 

 Pentru a fi cineva crestin: nu ajunge sa spuna cuvinte frumoase pentru Hristos; nu ajunge sa creada ca Hristos a fost cea mai mare personalitate a lumii. Iata deci intrebarea noastra fundamentala: Cine a fost Hristos? Ce trebuie sa credem despre El?

    Cuprins:

Va pregatiti sa sustineti un test IQ?
Vreti sa va mariti coeficientul de inteligenta?
Vreti sa va imbunatatiti capacitatea de a face rationamente logice?
 
Cartea aceasta va va familiariza cu diferitele tipuri de teste, crescandu-va sansele de a trece un astfel de test si reducandu-va factorul de teama. 
Chiar daca nu sunteti in situatia de a sustine un test, exercitiile propuse va vor imbogati vocabularul, abilitatile matematice si capacitatea de gandire logica. 
Cartea contine zece teste, alcatuite fiecare din cate 40 de intrebari. Toate testele au aproximativ acelasi nivel de dificultate.
Fie ca sunteti absolventi in pragul inceperii unei cariere, fie ca va pregatiti pentru o schimbare importanta in profesie ori doriti doar sa va mariti valoarea IQ-ului, in paginile acestei carti veti gasi intreaga practica de care aveti nevoie.
 
 Philip Carter este un expert care elaboreaza mereu noi teste si puzzle-uri.

Genocidul impotriva armenilor, de la inceputul secolului XX, a provocat aproximativ 1,5 milioane de victime, conform aprecierii istoricilor epocii moderne. Sub pretextul unei presupuse conspiratii a armenilor impotriva Imperiului Otoman, regimul Junilor Turci a pus in aplicare, cu o cruzime ingrozitoare, „viziunea” sa despre statul musulman pur. Pana in prezent, guvernul turc neaga acest genocid, vorbind despre un „masacru regretabil”.
Michael Hesemann adauga cercetarii genocidului armean surse foarte noi: documente inedite, din Arhiva secreta a Vaticanului. Acestea probeaza, intr-o maniera zguduitoare, aceasta crima impotriva umanitatii si fac dovada incercarilor disperate ale papei Benedict al XV-lea si ale serviciului sau diplomatic de a stavili crimele, scotand in evidenta, totusi, infrangerea omenirii in lupta cu barbaria.
 
„Genocidul armenilor a inaugurat, din pacate, lista cea trista a catastrofelor din secolul trecut, care au fost posibile din cauza unor aberante motive rasiale, ideologice sau religioase, care au intunecat mintea autorilor pana in punctul de a planui sa anihileze intregi popoare.”
Papa Francisc, Erevan, 24 iunie 2016
 
Michael Hesemann (n. 1964) a studiat istoria, antropologia culturala si jurnalistica la Universitatea din Göttingen. Autor de succes international, este jurnalist profesionist si profesor specializat in subiecte cu caracter istoric si religios. Incepand din anul 2008, are acces la Arhiva secreta a Vaticanului. Cartile sale au devenit bestselleruri mondiale, fiind traduse in 15 limbi, intr-un tiraj total de peste doua milioane de exemplare. 

Anatoli Dobrinin a sosit la Washington in 1962 – in varsta de 43 de ani, a fost cel mai tanar ambasador sovietic in SUA din toate timpurile – si a ramas in functie pe durata mandatelor presedintilor KENNEDY, JOHNSON, NIXON, FORD, CARTER, REAGAN.
Dobrinin a devenit principala cale prin care Casa Alba si Kremlinul au schimbat idei, au negociat in secret si au aranjat intalniri la nivelul cel mai inalt. Desi prezinta aspecte inedite din interiorul Biroului Politic de la Moscova, Confidentele unui ambasador sovietic la Washington se refera in principal la nivelurile de la varf din Washington.
 
„Adevarata istorie a Razboiului Rece este o drama umana. Dobrinin a fost martor ocular la mare parte din ea – a participat la toate summiturile sovieto-americane dintre anii 1955 si 1990 – si a privit spectacolul cu un ochi detasat, uneori nedumerit… Cu certitudine cel mai important diplomat al epocii Razboiului Rece… Dobrinin este un fin analist si un povestitor minunat.”– Washington Post
„Niciun alt ambasador din epoca moderna n-a jucat un asemenea rol indelungat si crucial in afacerile internationale sau n-a fost pregatit sa scrie atat de neinhibat despre ele.”– New York Times Book Review
„Dobrinin certifica in aceste pagini ca este unul dintre cei mai mari diplomati ai istoriei moderne, care face cinste tarii sale si unei traditii ce se intinde pe multe secole.”– Washington Monthly
„O lectura fascinanta… o sursa esentiala pentru istoricii care incearca sa inteleaga perioada finala a Uniunii Sovietice.”– Foreign Affairs

Fragment din carte:

"II. Criza cubaneza

Hrusciov ii ofera Cubei rachete nucleare; Castro accepta 

Criza rachetelor cubaneze a fost episodul cel mai dramatic din sfertul de secol pe care l-am petrecut la Washington, dar, mai important, a fost evenimentul cel mai dramatic din intregul Razboi Rece. Intrucat a adus ambele superputeri atat de aproape de razboiul nuclear cat le-a permis propria cutezanta, a devenit un moment de cumpana in ceea ce priveste intelegerea limitelor si ne-a invatat o lectie majora despre ce anume trebuia intreprins pentru a preveni razboiul nuclear. In urmatorii 30 de ani, acestea au devenit regulile si limitele jocului nuclear si ale relatiei importante, schimbatoare si periculoase dintre Moscova si Washington. 
Mi se pare util sa trec in revista cum am ajuns in pragul razboiului din cauza acestei mici insule aflate la 145 de kilometri de continentul american. Presiunea americana asupra Cubei crescuse permanent dupa esecul invaziei incercate in aprilie 1961 de exilati sustinuti de CIA. In ianuarie 1962, Statele Unite au aranjat excluderea Cubei din Organizatia Statelor Americane si au inceput blocada comerciala a acesteia. In vara si in toamna anului 1962, situatia din Caraibe s-a agravat. Numeroase nave de razboi americane au pornit spre coastele Cubei, iar spatiul aerian al insulei a fost patrulat non-stop de avioane militare trimise de SUA. Asa cum s-a aflat ulterior, CIA si Pentagonul pregatisera, iar presedintele Kennedy aprobase, planul secret „Mangusta", care avea ca scop subminarea si rasturnarea regimului lui Fidel Castro. Intensa presiune psihologica exercitata asupra Cubei a mers mana in ma cu o campanie americana de propaganda care sa avertizeze Uniunea Sovietica in legatura cu riscurile presupuse de ajutorul militar economic acordat Cubei. Pe 11 septembrie, URSS a replicat printr-o declaratie dura difuzata prin intermediul agentiei de stiri TASS, denuntand campania americana si avertizand ca „de data aceasta nimeni nu va putea sa atace Cuba si sa se bazeze pe faptul ca va scapa nepedepsit". 
La momentul acela, nu se stia ca, in urma cu cinci luni, in mai 1962, conducerea sovietica ajunsese, pastrand o discretie absoluta, la un acord secret cu Fidel Castro. Pe neasteptate, consilierul Aleksandr Alexeev din cadrul ambasadei sovietice din Cuba si agent KGB fusese chemat de la Havana la Moscova ca sa-i dea raportul lui Hrusciov. Alexeev vorbea spaniola si stabilise relatii prietenesti si confidentiale cu Castro, care prefera sa lucreze cu el si nu cu ambasadorul nostru, Serghei Kudriavtev. Ambasadorul nu izbutise aa stabileasca o relatie apropiata cu liderul cubanez, lucru care nu trecuse neobservat la Moscova. "

Odata cu prabusirea Uniunii Sovietice in 1991 si dizolvarea KGB, s-a nascut din cenusa un nou serviciu de securitate – FSB (Serviciul Federal de Securitate). De atunci, Kremlinul l-a folosit pentru a intimida opozitia politica din Rusia si strainatate. Acesta a jucat un rol central – si adeseori obscur – in evenimente precum atacul cu bombe asupra unor blocuri de apartamente de la Moscova sau asediul de la Teatrul Dubrovka, razboiul din Cecenia sau masacrul de la scoala din Beslan. In vreme ce, dupa 11 septembrie 2001, Occidentul si-a indreptat privirea dinspre Kremlin spre amenintari teroriste nemijlocite, urmasele KGB au devenit o forta implacabila, parte a structurii fundamentale a Rusiei.

    Fragment din volum:

Edward Snowden, un tanar geniu al computerelor care lucra pentru Agentia Nationala de Securitate a SUA (NSA), a dezvaluit modul in care aceasta organizatie inspaimantator de puternica foloseste tehnologia moderna pentru spionarea intregii planete. Consecintele i-au zguduit pe liderii din intreaga lume. Aceasta este povestea nestiuta a ispravilor lui Snowden si a jurnalistilor care s-au confruntat cu presiunile exercitate de guvernele SUA si Marii Britanii dupa publicarea unor articole de senzatie. Din ziua in care si-a parasit atragatoarea prietena din Hawaii, carand cu el un hard drive plin de secrete, pana la saptamanile petrecute in secret in Hong Kong si lupta sa pentru a obtine azil, povestea lui Snowden se citeste ca un thriller ce face inconjurul globului.
 
„Harding surprinde excelent momentul cand Guardian publica primul sau articol despre Snowden, un cocktail pasionant, plin de adrenalina, de zel jurnalistic responsabil si de tulburarea generata de publicarea unor informatii secrete.”
Financial Times
 
Luke Harding este jurnalist, scriitor si corespondent de presa in strainatate al ziarului The Guardian. A transmis relatari din Delhi, Berlin si Moscova si a fost corespondent de razboi in Afganistan, Irak, Libia si Siria. In anii 2007-2011 a fost seful biroului de presa al ziarului The Guardian la Moscova; Kremlinul l-a expulzat din Rusia, fiind primul caz de acest gen de la Razboiul Rece incoace.

„O relatare extraordinara, incitanta, terifianta.” - London Review Of Books
Fragment din carte:

"CEL MAI CAUTAT OM DE PE PLANETA. 

[...]Publicarea rapida a materialelor ii intarea relatiile cu The Guardian: ii dovedise lui Snowden ca ziarul actionase cu buna credinta. Tot timpul scopul sau fusese sa dea nastere unor dezbateri; simtea ca povestea cu Verizon reusise asta, avand un impact puternic. 
MacAskill se intreba daca Snowden avea sa se impauneze sau sa fie entuziasmat, trezindu-se in centrul evenimentelor pe plan international. In mod remarcabil, el era absolut impasibil; asculta stirile CNN cu atentie. Parea sa-si dea seama de gravitatea evenimentelor. Din acea clipa, nu mai exista cale de intoarcere. Daca s-ar fi dus inapoi in Hawaii atunci, avea sa fie arestat si inchis. Viata sa n-avea sa mai fie nicicand la fel. 
Ce urma de-acum? Scenariul cel mai plauzibil pentru Snowden, asa cum si-l inchipuise el, era ca politia chineza avea sa-l aresteze in Hong Kong. Ar fi urmat o disputa juridica. Poate timp de cateva luni, ori chiar un an. La sfarsitul acelei perioade, avea sa fie trimis inapoi in SUA. Si apoi, ar fi urmat zeci si zeci de ani de inchisoare. 
Snowden transferase o cantitate uriasa de documente pe drivere portabile. Nu era vorba doar de documente interne ale NSA, ci si de documente ale GCHQ,, evident transmise cu incredere de britanici colegilor americani. 
„Cate documente britanice sunt pe astea?" intreba MacAskill. 
„In jur de 50.000-60.000", i-a raspuns Snowden. 
Se gandise luni in sir cum sa negocieze cu presa. Era pretentios. Dorea o serie de conditii stricte pentru manipularea documentelor secrete. Insista ca documentele NSA/GCHQ legate de spionaj sa ajunga exact la tintele vizate. Considera ca presa din Hong Kong trebuia sa primeasca informatii referitoare la spionarea Hong Kong-ului, cea din Brazilia unele referitoare la tara lor si tot asa. Era categoric in aceasta privinta. Daca, pe de alta parte, documentele cadeau in mainile altora, ale unor adversari, cum erau rusii sau chinezii, asta l-ar fi expus acuzatiei ca nu era mai mult decat un dezertor sau un agent strain — ceea ce el nu era. "

Am pus in valiza
Chiloti si posete
Degetu’ tau mare
Trei perechi de ghete.

In aia mai mica
Am pus o batista
5 kile de mere
O spranceana trista

In cea mijlocie
Nu o incaput
Decat 4 pere
Si-un genunchi f**ut

Nu mi-e dor de tine
Te am peste tot
Te am in valiza
Chiar si in compot. 

Nu vreau sa adorm, o sa stau treaz ca sa o pot iubi constient. Cine iubeste nu doarme. Nu trebuie sa adorm. Trebuie sa fac cumva sa opresc timpul asta, sa-l incetinesc putin, citeva minute in plus, citeva secunde. Stiu, stiu ca e copilaresc sa imi doresc asta, si totusi, de ce nu pot opri senzatia ca e ultima oara cind o simt asa, abandonata in bratele mele, linistita, moale, calda, a mea? Ce e cu sentimentul asta straniu de pierdere, de ce simt ca nefericirea, concreta si sfisietoare, e la doar o noapte distanta?

„While «national poet» Mihail Eminescu (1850-1889) is ofteb described as the Romanian soul, modern literary language in Romania is also much indebted to him. His work encompassed every genre of poetry (love, philosophical, cosmological, mythological, historical, sociosatiric, etc.) as well as prose and journalism. Eminescu is considered Europe s last great romantic, not least because he gave voice of unmistakable music to the sadness of love. However, his legacy transcends the confines of Romanticism, the literary and philosophical Western traditions, the Far East influences and even the obvious imprint of Romanian folklore. Blessed with the touch of genius, his synthesis is a personal world of meaning about the life of Man and of the Cosmos in archetypal images of universal worth.” (Adrian George Sahlean)

Maratonul alb-negru al Patimirilor lui Andrei era necesar pentru a ne face vulnerabili la arta lui Rubliov. Numai după această lungă și destul de grea asceză ajungem să percepem culorile aproape ca și cum am deveni conștienți pentru prima data de ele. Întregul film e ca un post îndelungat, greu pentru orice consumator de producții hollywoodiene, ce ne pregatește însă pentru o experiență pascală. Avem abia la sfârșit revelația culorii ca expresie a bucuriei duhovnicești, a culorii ca și chip văzut al sărbătorii Învierii.