Noutăți

„Din clipa în care am părăsit Islazul mitic, demult, în copilărie, mi s a părut că a început exilul. Cutreier de atunci drumuri străine, visând, la propriu şi la figurat, că mă întorc în satul bunicilor. Sunt un pribeag bântuit de dorul baştinei, aidoma atâtor români plecaţi prin lumea largă să şi câştige codrul de pâine sau să şi afle norocul. O parte din România s a mutat în străinătate, din pricina sărăciei şi a neajunsurilor de acasă, iar nu împinşi de vreun moft sau capriciu. Sufletul acesta al ţării mele de dincolo de graniţe este şi el surghiunit. Şi tânjeşte ca odată să revină în bătătura natală şi să sărute ţărâna strămoşilor peste care mişeii au pus scutul antirachetă. Înstrăinaţi în propria noastră ţară, bâjbâim de colo colo, umiliţi şi cheflii, sub tropăitul de bocanci al stăpânilor dintotdeauna. România în exil este asemenea mie, chiar dacă am rămas tot aici, într un loc şi un prezent fără vreo legătură cu mine, cel de odinioară. Un suflet mai mic rătăcit în sufletul încă mare al Patriei izgonite din vatra pentru care s au jertfit mausolee de eroi.“ Marian Nazat

Peste 600 de fotografii, ilustratii si harti. Sectiuni si planuri pe nivel ale majoritatii obiectivelor.Reprezentari tridimensionale ale celor mai interesante cartiere. Unde sa mancati si sa stati, cum sa va deplasati.

Romanul „Dumnezeu binecuvântează America”, de Petre Barbu, este povestea unei familii din România care își caută drumul spre împlinirea destinului. În același timp, cartea este o frescă a societății românești în primii ani de libertate. Tineri entuziaști, plini de vitalitate, dar seduși de iluzia unei vieți mai bune, oameni trecuți de prima tinereți, apăsați de nostalgii și resentimente, toate personajele romanului se învârt în jurul unei singure întrebări: „Ce să facem cu libertatea?” Sunt oameni care, după ani de mutilare sufletească într-un regim totalitar, se trezesc că nu știu cum să trăiască în libertate. Învățarea libertății cere sacrificii și, uneori, se transformă într-o povară traumatizantă. Pe viață.

Romanul „Dumnezeu binecuvântează America” este însoțit de un CD cu spectacolul radiofonic produs în 1998 de Societatea Română de Radiodifuziune. Distribuția: Mitică Popescu, Margareta Pogonat, Dan Condurache, Adriana Trandafir, Cristian Iacob, Elvira Deatcu, Dan Tudor, Mihaela Mihăescu și Vlad Ivanov. Regia artistică: Attila Vizauer.   

Spectacolul radiofonic „Dumnezeu binecuvanteaza America” a fost distins cu Premiul Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru din Romania pentru cel mai bun spectacol radiofonic al anului 1997. Din distributie fac parte, printre altii: Margareta Pogonat, Mitica Popescu, Dan Condurache, Adriana Trandafir, Cristian Iacob, Elvira Deatcu, Dan Tudor, Mihaela Mihaescu, Vlad Ivanov si Ema Nicola.

Petre Barbu este scriitor si ziarist. In prezent este senior-editor la revista „Forbes Romania”. A debutat editorial cu volumul de nuvele „Tricoul portocaliu fara numar de concurs”, Editura Cartea Romaneasca, 1993. A publicat romanele „Dumnezeu binecuvanteaza America” (1995), Editura Nemira, „Ultima tresarire a submarinului legionar” (1998), Editura Nemira, „Blazare” (2005), Editura Polirom, si „Marea petrecere” (2014), Editura Cartea Romaneasca. 

In 2003, a publicat volumul „Teatru”, Editura Unitext. Este autorul volumului de schite si nuvele „Pana la capatul liniei” (2012), Editura Cartea Romaneasca, si a cartii de interviuri „Primul an de publicitate” (2013), Editura Tandem Media.

In 2003, Petre Barbu a obtinut premiul „Cea mai buna piesa romaneasca a anului” – UNITER cu piesa „Tatal nostru care esti in supermarket”. 

Patru schite din volumul  „Pana la capatul liniei”  – „Gerul iubirii”, „Rolul vietii mele”, „La o crasma din Fundeni” si „Vai, sarmanul tata!”  – au fost montate intr-un spectacol radiofonic realizat de Attila Vizauer (Radiodifuziunea Romana, 2013). Productia „Vai, sarmanul tata!” a primit premiul al II-lea la sectiunea „Teatru scurt” din cadrul Festivalului International de Teatru Radiofonic Grand Prix Nova (Bucuresti, 2013).

La editia 2015 a Festivalului International de Literatura si Traducere de la Iasi, romanul „Marea petrecere” a primit premiul liceenilor pentru cea mai indragita carte a anului 2014. 

1913, ultimul an inainte ca secolul s-o ia razna

1913 e anul in care Henry Ford introduce in fabrica sa o linie de asamblare automata, iar Louis Armstrong pune pentru prima oara mina pe o trompeta – si nu oriunde si oricum, ci intr-o scoala de corectie, unde fusese inchis. Charlie Chaplin semneaza contractul pentru cel dintii film al sau, Proust isi incepe marele ciclu dedicat timpului, Stravinski are premiera la originalul si scandalosul balet Sarbatoarea primaverii, iar prima expozitie Armory Show din New York face cunoscute lumea lui Picasso si universul artei abstracte. E inventat drogul ecstasy, e performat primul looping. Discipolul Carl Gustav Jung se desparte de maestrul sau, Sigmund Freud. Tabloul furat al Mona Lisei este gasit si se dovedeste ca a trecut printr-o adevarata aventura de la furt pina la iesirea la lumina. Robert Musil isi incepe Omul fara insusiri cu o informatie gresita, itele pasiunii dintre Alma Mahler si Oskar Kokoschka duc pina aproape de casatorie, Rainer Maria Rilke sufera si le scrie iubitelor sale. Toate aceste personaje si evenimente le regasim in cartea lui Florian Illies, alaturi de ceilalti eroi (sau monstri): Thomas Mann, Hesse, Rodin, Gottfried Benn, Matisse, dar si Hitler, Stalin si Tito.

„Aceasta este luna in care Hitler si Stalin se intilnesc intimplator la o plimbare in parcul Castelului Schonbrunn, Thomas Mann e aproape demascat, iar Franz Kafka mai ca isi pierde mintile din dragoste. O pisica se aciueaza pe canapeaua lui Sigmund Freud. E foarte frig, zapada scrisneste sub picioare... Ernst Ludwig Kirchner deseneaza cocotele din Piata Potsdam. Are loc primul looping. Dar ce folos. Oswald Spengler lucreaza deja la Declinul Occidentului.” (Florian Illies)

„Illies este un cercetator minutios, dar si un bun observator al spiritului unui inceput de secol. 1913: Vara secolului iti da senzatia ca citesti o poveste rupta din realismul magic.” (The Guardian)

„Cartea lui Illies este ideala pentru oricine e interesat de arta, muzica si literatura secolului XX… o lectura irezistibila.” (The Washington Post)

Centrata pe publicistica politica a lui Sebastian si pe psihologia tinarului scriitor – ce l-a fixat afectiv, ca pe-o iedera, de Nae Ionescu si de Eliade –, cartea examineaza rolul pe care l-a avut Nae Ionescu in formarea discipolului sau si cit de tare a fost influentat invatacelul de ideile politice si filosofice ale maestrului. De pe urma acestei cercetari, facute in presa anilor 1927-1936, autoarea demonstreaza ca Mihail Sebastian a fost (ca mai tirziu Cioran, Eliade, Noica s.a.) un reprezentant al aripii de extrema dreapta a generatiei sale, generatia ’27.

„Cartea Martei Petreu este de fapt istoria unei prietenii, ori poate mai bine spus a unei iubiri dintre un tinar indragostit de absolut si un alchimist al gindirii pentru care viata nu este altceva decit experiment, aventura, risc. O iubire care a implicat ambele parti: o stim de la Hegel, dialectica stapinului si sclavului nu este una univoca. In Sebastian, dincolo de anumite interese indoielnice, Nae a gasit un adorator, un zelot de o sensibilitate aproape maladiva. Poate ca tocmai aceasta vulnerabilitate excesiva explica slabiciunea lui Nae pentru cel pe care il remarcase inca de la acel fatidic bacalaureat din Braila. O slabiciune care nu s-a stins vreodata, dincolo de inregimentarea profesorului intr-o miscare totalitara a carei natura tinea de ceea ce Hannah Arendt a numit «logodna intre gloata si elite».” (Vladimir Tismaneanu)

„Studiul Martei Petreu despre tineretea lui Mihail Sebastian e un exemplu de cercetare de biblioteca in urma careia iese la iveala un lucru practic nestiut, ignorat de toata lumea, desi priveste o figura culturala indeajuns de proeminenta. Incercind sa inteleaga misterul fidelitatii tinarului evreu Sebastian fata de profesorul sau nationalist Nae Ionescu, autoarea se duce la colectia ziarului Cuvintul si o parcurge. Ei bine, va descoperi acolo altceva decit – probabil – se astepta: un Sebastian dezlantuit ca gazetar politic, de totala obedienta fata de maestru, deci extremist el insusi! Un caz – adica – de psihologie paradoxala, de fascinatie si de subordonare a virtualei victime fata de calaul simbolic. Prin documentarea impecabila si prin calitatea argumentatiei, cartea e un model de cercetare; prin spectaculozitatea demonstratiei – e entuziasmanta; prin problematica – impresionanta si nelinistitoare, obligind la reflectie asupra complicatelor teme ale istoriei trecute ori actuale. In plus, Marta Petreu scrie atragator si convingator, cu nerv si cu acel tip de talent narativ care poate face dintr-un studiu doct o lectura captivanta.” (Ion Bogdan Lefter)

Cea de-a cincea carte a Denisei Duran vorbeste despre impingerea limitelor, radiografiate in mai multe registre stilistice. O carte in care atit trupul, cit si spiritul se rasucesc in sine, in incercarea de a scrie o alta harta a fiintei. Si din aceasta tensiune fara sfirsit se naste poezia.
O propunere incitanta – volum de poezii alcatuit pe o structura narativa subtila (cu personaje, planuri temporale si intriga), jurnal poetic coplesitor sau dosar de investigatie in care cautarea de sine intru iubire este dusa pina in adincurile scindarii („Doua zile de sinucidere”) si pina la transcendental („Cu fata inot prin aerul incaperii”).

„Denisa Duran (ex-Piscu) si-a facut mereu, inca de la debutul cu Pufos si mecanic, investigatii corporale, chiar daca tema corporala nu parea una centrala, ci doar una prinsa intr-un fascicul. Incetul cu incetul insa, peripetia corporala a devenit oarecum peripetia biografica decisiva, fie ca e vorba de reactivitatea mai senzuala (si de mare candoare) din prima carte, fie ca e vorba de presimtirile anxioase ale carnii din Omul de unica folosinta, fie ca e vorba de reportajele contrase in senzatii ale maternitatii traite ca miracol din Sint inca tinara. Doar gingurelile si incantatiile materne, de o tandrete palpabila, din Dorm, dar stau cu tine par a fi pus tema in suspensie. Ea revine insa in radiografii dureros de acute in Invelit in propriul corp, un volum de fise clinice in care dragostea ilumineaza suferinta si – mai ales – o face si mai ascutita. E un jurnal corporal, un sirag de consemnari abreviate si densificate de o imaginatie fulguranta si extrem de proaspata, tinut in climatul unei seninatati care face suferinta si mai concreta. Din miezul de durere iluminata si dintr-o seninatate dramatica sint scoase aici poemele Denisei, poeme iradiante, nu doar emotionante.” (Al. Cistelecan)

„In poezia cvasi-minimalista a Denisei Duran frapeaza contrastul, atent tinut in friu, dintre sentimentele devastatoare – dragostea, dorul, frica, disperarea – pe care le exprima si sobrietatea, discretia notatiei, uneori in doar trei-patru versuri. Denisa Duran este o expresionista retinuta, convinsa ca mai putin inseamna mai mult. Fata de volumele anterioare, sint aici multe poeme in care autoarea isi lasa viziunile sa se desfasoare liber, pe spatii ceva mai ample. Iar atunci rezultatul este de-a dreptul impresionant.” (Luminita Corneanu)

Umberto Eco a reunit textele din acest volum pentru a demonstra preocuparea sa continua pentru filosofie, estetica si semiotica medievala inca din anii facultatii, cind a inceput sa fie interesat de istoriografie.
Sint incluse cercetarile sale despre estetica medievala, in special cea a lui Toma din Aquino, studiile de semantica despre arbor porphyriana si despre evolutia medievala a notiunii aristotelice de metafora, analize avind ca subiect limbajul animal, falsificarea, tehnicile de reintrebuintare din Evul Mediu, textele lui Beatus din Liebana si ale literaturii apocaliptice, ale lui Dante, ale lui Raimundus Lullus si ale lullismului, interpretarile moderne ale esteticii tomiste, inclusiv textele de tinerete ale lui Joyce. O a doua sectiune cuprinde texte mai putin academice, dar care pot oferi nespecialistilor citeva idei cu privire la gindirea medievala si la ecourile pe care aceasta le are in epoca moderna, cu reflectii asupra embrionilor in viziunea lui Toma din Aquino, estetica luminii in paradisul dantesc, Milionul lui Marco Polo, miniaturile irlandeze si cele din Evul Mediu tirziu, o parte dintre ele redate in fasciculul de imagini.

„Orice as face, m-am nascut ca sa cercetez strabatind paduri simbolice, locuite de unicorni si grifoni, si comparind structurile ascutite si patrate ale catedralelor cu impunsaturile malitiei exegetice ascunse in formulele tetragonale din Summulae, hoinarind intre Strada Paielor si navele cisterciene, intretinindu-ma cordial cu calugari de la Cluny culti si masivi, tinut sub observatie de un Aquinat dolofan si rationalist, tentat de Honorius din Autun, de geografiile sale fantastice, in care pe vremuri se explica quare in pueritia coitus non contingat, cum sa ajungi pina la Insula Pierduta si cum sa capturezi un vasilisc inarmat numai cu o oglinjoara si cu o neabatuta credinta in Bestiar. Aceasta inclinatie si aceasta pasiune nu m-au parasit niciodata, chiar daca mai tirziu, din varii motive, nu am urmat ca profesie academica medievistica. Astfel, Evul Mediu a ramas, daca nu meseria mea, hobby-ul meu – si tentatia constanta –, si il vad in toate, transparind in lucrurile de care ma ocup, care nu par medievale si totusi sint.” (Umberto Eco)

„Unul dintre cele mai bune romane ale Doinei Rusti, daca nu chiar cel mai bun.” (Luminita Corneanu)

Dintre toate scrierile Svetlanei Aleksievici, Ultimii martori este cea mai sfâşietoare. Căci ce poate fi mai cumplit decât copilăria în timp de război, mai tragic decât inocenţa supusă violenţei şi anihilării? Personajele acestei cărţi, băieţi şi fete, aveau, în perioada celui de al Doilea Război Mondial – conflictul poate cel mai inuman din istorie –, între trei şi doisprezece ani, dar rănile căpătate atunci le sângerează până în ziua de azi. Şi totuşi, în pofida suferinţelor descrise, textul dobândeşte o extraordinară forţă evocatoare pentru că reuşeşte să reconstituie poezia inerentă vârstei copilăriei. Tulburător prin încărcătura sa de adevăr şi răvă­ şitor sufleteşte, Ultimii martori ne schimbă perspectiva asupra istoriei, a războiului, a copilăriei şi a vieţii.

„Am căutat genul literar cel mai potrivit cu viziunea mea asupra lumii, care să reflecte modul în care urechea mea aude, iar ochii mei văd viaţa. [...] Am încercat mai multe şi în final am ales unul în care vocile omeneşti vorbesc ele însele. [...] Eu nu înregistrez însă pur şi simplu istoria seacă a evenimentelor şi a faptelor, ci scriu o istorie a sentimentelor umane.” (Svetlana Aleksievici)

Cărţile Svetlanei Aleksievici au fost sau vor fi publicate în 43 de limbi şi în 47 de ţări.

 

Bucuresti. Romania. Secolul XXI. Ea, doctorita de succes, proprietara a unui camin de lux pentru batrini cu multi bani. El, chirurg faimos, venit dintr-o familie de medici foarte influenta. Un copil reusit. O casa splendida. Un grup de prieteni vechi, bine aranjati in viata. O existenta proiectata sa functioneze perfect pina la adinci batrineti. Doar ca, de nicaieri, apare un soc. Si totul se rupe – familie, prieteni, avere, pozitie sociala, relatii, siguranta –, iar personajele se trezesc singure in fata unei lumi cu care nu mai au nicio legatura, lumea reala – frica, neincredere, vinovatie, abuz, tacere. Bucuresti. Romania. Secolul XXI.

„Aici avem toate datele pentru o carte de succes: actiune palpitanta, suspans, personaje puternice care-si prezinta hotarite punctele de vedere, ironie si un final neasteptat. Dar este mai mult decit o naratiune antrenanta. Exista un plan de profunzime tulburator, o privire in abisul unei societati intocmite gresit, imprevizibila, capabila sa distruga vieti cu un cinism absolut. Un strat social, destinat aparent succesului, relaxat si superficial, traieste, fara s-o stie sau ignorind pericolul, pe muchia prapastiei. Libertate este unul dintre cele mai bune, dar si unul dintre cele mai nelinistitoare romane despre dilemele si riscurile existentei noastre fragile.” (Horia Garbea)


„Am fost intotdeauna interesat de felul in care se comporta individul pus fata in fata cu ceilalti, cei pe care ii cunoaste sau cei pe care nu-i cunoaste, dar este judecat de ei; cum se comporta individul acuzat de comunitatea sa ori de societate, fie ca se considera sau nu vinovat; cum se comporta individul adus in situatia de a se lupta cu forte mult superioare lui nu pentru un tel impresionant, ci doar pentru propria lui supravietuire si pentru reintoarcerea la normalitatea pierduta – reintoarcerea la viata din interiorul iluziei.” (Bogdan Teodorescu)

L-am servit pe regele Angliei, probabil cel mai cunoscut roman al lui Hrabal, ilustrează impecabil descoperirea sa fundamentală ‒ omul este un animal care râde ‒, dar şi macropoetica umorului său, pe care scriitorul ceh a identificat-o în avertismentul unei curăţătorii: „Anumite pete nu pot fi îndepărtate decât prin distrugerea materialului însuşi.“

„O veselă şi picarescă poveste care începe ca aventurile Baronului Münchhausen şi se termină în lacrimi şi singurătate.“ The London Review of Books

„Un roman tragicomic extraordinar şi subtil.“  The New York Times 

„Nemaipomenit de inventiv, fermecător, înţelept şi trist.“ Philadelphia Inquirer

Î M P Ă R Ă Ț I A   R A F I N A M E N T U L U I   D I N   C A Ş M I R

C O L O R A Ț I ,   C R E A Ț I ,   C O M B I N A Ţ I !

Fără reguli, fără rețineri, fără interdicții!

Cu tuș, creioane colorate sau guașe, în culori pastelate sau pline de curaj.
Paginile sunt detașabile, ca să poată fi înrămate în propria galerie.

Stil și finețe, curaj, profunzime și intensitate.
Grădini luxuriante, exuberanță și grandoare.
Pe scurt, o lume plină de farmec, care își așteaptă culorile.
O invitație în epocile frumuseții, colorate în fiecare zi altfel!

Filozof specialist în lucruri comune şi în cinema, Adèle Van Reeth pre­zintă „Les Nouveaux chemins de la connaissance“, emisiune de filozofie difuzată zilnic pe France Culture.

Absolvent al École Normale Supérieure şi profesor de filozofie, Raphaël Enthoven este producătorul emisiunii „Le Gai savoir“ la postul de radio France Culture şi prezintă pe Arte emisiunea „Philosophie“. A scris numeroase lucrări despre filozofie.
Este fiul filozofului Jean-Paul Enthoven, alături de care a scris Dictionnaire amoureux de Marcel Proust, volum distins cu Premiul Fémina pentru eseu în anul 2013.
Este bine cunoscut în Franţa nu doar pentru emisiunile sale de radio şi televiziune, ci şi pentru relaţiile cu femei celebre:  fosta soţie, Justine Lévy, fiica lui  Bernard-Henri Lévy, Carla Bruni ori actriţa Chloé Lambert.

A   F I   S A U   A   N U   F I
Î N Ă U N T R U L   C L A N U L U I ?
A C E A S T A   E   Î N T R E B A R E A .

Dar snobul are cu adevărat de ales?
Tu ești snob?
Și… când ești snob?
Dar poți să fii snob fără să știi?
Oricum, cel dintâi semn de snobism este să te aperi de snobism.

Snobismul este un aer de superioritate care temperează nebunia de a te sprijini pe o prejudecată prin înțelepciunea de a te lua peste picior pe tine însuți, asemenea prințului de Guermantes, care a refuzat o invitație la cină printr-un bilețel ce suna așa: „Imposibil să ajung la cină astă seară, minciuna o transmit mai târziu.“

Proust • Bergson • Wilde • Marivaux • Pascal • Tocqueville • Kant • Hume • Nietzsche • Bourdieu • Sartre • Camus • Cioran • Machiavelli • Spinoza • Onfray

Snobismul e o dispoziție a temperamentului care depinde de împrejurări, o slăbiciune, o pasiune tristă, o robie în care nesiguranța cu privire la ceea ce ești îți impune, brusc, să-l reduci pe celălalt la ce ai vrea să fie.

„Și apoi, filozofia îmi pare că ne oferă mijloacele pentru a gândi snobismul (pe care istoria îl prezintă ca pe un fenomen punctual, iar sociologia îl indexează la lupta de clasă) ca pe o deturnare de la ideea de certitudine însăși. Ce înseamnă să fii snob? Să simți ca indubitabile «adevăruri» care nu sunt așa.
[…]
«Nu trebuie blamat (filozoful) pentru aerul naiv și pentru neștiința lui, când are de-a face cu sarcini îndeplinite de sclavi», căci nimeni nu știe mai bine ca el «cum să-și ridice toga, cu un gest relaxat, pe umărul drept… ca să proslăvească viața cea adevărată, viața zeilor și a oamenilor fericiți» (Theaitetos). Mulțumesc frumos. De două mii cinci sute de ani trebuie să ne apărăm de povestea asta.
[…]
Mai întâi, dacă există o disciplină căreia i s-a făcut un proces pe caz de snobism, aceea e tocmai filozofia; ce este figura filozofului cu capul în nori, inadaptat la realitățile concrete, pierdut în speculații, dacă nu filozofia așa cum și-o imaginează snobul care strâmbă din nas la adresa filozofului pentru că i se pare snob? De unde vine perenitatea neobosită a acestui clișeu care cere să te păzești mereu de a avea capul în nori dacă ești filozof? Dintr-o combinație de snobisme.“

De la era glaciara la Razboiul Rece si dincolo de el, de la Reykiavik la Riga, de la Arhimede la Einstein, de la Alexandru la Eltin, totul intr-o singura carte gandita de Norman Davies pentru a spune istoria Europei. Stilul narativ captivant al cartii stabileste de la bun inceput amplasamentul geografic si cronologic unde se desfasoara dramele istoriei europene. Textul a fost conceput pe mai multe nivele diferite. Cele douasprezece capitole narative cuprind intregul trecut al Europei, din preistorie si pana in prezent. Acestea se concentreaza treptat asupra trecutului indepartat in Capitolul I, care acopera primii cinci milioane de ani, pentru ca apoi Capitolele XI si XII, care se refera al secolul XX, sa consacre cam o pagina fiecarui an. Fiecare capitol contine o serie de "casete", care contin informatii parca luate cu un teleobiectiv si care ilustreaza teme specifice, ce au aparut de-a lungul timpului cronologic. Fiecare capitol se termina cu o imagine de ansamblu a intregului continent, luata dintr-un anumit unghi. Rezultatul general poate fi asemanat cu un album de poze din istorie, in care imaginile panoramice se combina cu acelea detaliate si cu prim-planurile. 

In 1899, Calpurnia Virginia Tate are 11 ani si se intreaba de ce sunt, oare, lacustele  galbene din Texasul sau natal mai mari decat cele verzi. Cu putin ajutor din partea ursuzului sau bunic, un pasionat naturalist, Calpurnia afla ca lacustele verzi sunt mai usor de vazut in iarba uscata, fiind, asacar, mancate inainte de a creste mai mari. In timp ce exploreaza natura inconjurtoare, Calpurnia dezvolta o relatie foarte apropiata cu bunicul sau, reuseste sa depaseasca obstacolele convietuirii alaturi de sase frati nabadaiosi si invata ce inseamna sa fii domnisoara la inceputul secolului XX.

"O descoperire neobisnuitia" este unul dintre cele mai incantatoare romane istorice pentru adolescenti din ultimii ani... Incercarile personajului principal de a-si gasi locul intr-o lume a curiozitatii intelectuale sunt pline de prospetime si umor, sublectul fiind foarte actual astazi. The New Yorker

Cartea lui Hillary Rodham Clinton relateaza evenimentele carora a trebuit sa le faca fata in cei patru ani cat a fost secretar de stat al SUA si care i-au conturat o viziune proprie asupra viitorului.

„O opera subtila, minutios rafinata." —THE NE14, YORK TIMES
„O relatare limpede si adesea captivanta." —THE WASHINGTON POST
lectura bogata si convingatoare." --FOREIGN AFFAIRS
„Doamna Clinton reuseste sa prevada viitorul analizand istoria." HANDELSBLATT (GERMANIA)
„O relatare valoroasa a istoriei." --THE HOUSTON CHRONICLE
„Scriere fascinanta." — NEDERLANDS DAGBLAD (OLANDA)
„Interesanta si captivanta." — SYDNEY MORN1NG HERALD (AUSTRALIA)
„Vioaie." —ENTERTAINMENT WEEKLY
„Profunzime indiscutabila." — FINANCIAL TIMES (MAREA BRITANIE)
„O poveste uimitoare... Mai presus de toate, este evidentiata perseverenta de exceptie a doamnei Clinton." — THE GUARDIAN (MAREA BRITANIE)

Lucrarea cuprinde portrete de animale, sălbatice sau domestice, precum şi scene din viaţa acestora care pot fi reconstituite. Unele scene sunt împărţite pe secţiuni mai mici, fiecăreia fiindu-i atribuit un număr căruia în corespunde o culoare. Pentru a reconstitui scena este suficient să folosiţi nuanţele din gama de culori ţinând cont de numărul fiecăreia.

Pentru a vă deconecta de ritmul alert al marilor oraşe, Blocul de desen - Peisaje de colorat vă invită să luaţi o mică pauză. Aveti de ales dintre cele 31 de desene care prezintă aspecte din natură: animale, peisaje, plante, minerale etc. relaxându-vă doar 10 minute pe zi veţi reuşi să scăpaţi de stresul cotidian şi să vă încărcaţi cu energia necesară pentru întreaga zi.

  Editura Corint isi completeaza colectia de carti de colorat pentru adulti cu un nou volum creat special pentru cei care iubesc basmele copilariei: Suave zane si gingase printese de Tomoko Tashiro.

 Inca de cand era mica, Aza sufera de o boala de plamani, din cauza careia ii este tot mai greu sa respire. Doctorii ii dau medicamente sperand ca reusesc sa o mentina in viata. Cand Aza vede o corabie in cer, familia ei considera ca e vorba de un efect secundar al pastilelor. Dar Aza e sigura ca nu e o halucinatie. Poate sa auda pe cineva de pe vas strigandu-i numele. Doar cel mai bun prieten al ei, Jason, o crede. Jason, care intotdeauna a fost alaturi de ea si pentru care ea ar putea avea sentimente mai mult decât prietenesti. Dar inainte ca Aza sa se gandeasca mai bine la asta, ceva groaznic se intampla. Boala o doboara. Aza pleaca din aceasta lume. Si ajunge intr-alta: MAGONIA.

Ben Sterling, un antreprenor de succes din New York, face o descoperire: mama sa, Jane, care a murit pe cand Ben era doar un copil, era maritata cand l-a nascut, iar astfel el ar putea fi primul fiu al unei familii nobiliare engleze. Fara a sta pe ganduri, Ben se indreapta spre Anglia, pentru a-si cere drepturile - mostenirea conacului Daringham Hall, caminul noii sale familii biologice. Totul pentru a-si distruge tatal, Ralph Camden, atat financiar, cat si emotional. Insa socoteala de acasa nu se potriveste cu realitatea...

Cainele demonic continua actiunea primului volum din seria PAX, Prajina malefica, fiind cel de-al doilea titlu al acesteia. O creatura ciudata si foarte periculoasa ataca locuitorii din Mariefred. Este un caine sau un varcolac? In miezul evenimentelor soseste in oras un strain pe numele lui Damir, care pretinde ca este vrajitor si ii avertizeaza pe Estrid, Magnar, Viggo si Alrik ca sunt intr-o mare primejdie. Pot avea acestia incredere deplina in el?

  Cand orasul era inca un oras, oamenii se trezeau in fiecare dimineata in Berlinul de Vest si in Berlinul de Est, separate prin Zidul necrutator. Cand orasul era inca un oras, Timo, Jakob si Christa nu aveau cum sa stie ca, intr-o buna zi, vor fi nevoiti sa deschida ochii intr-o lume fara adulti, in cartierele unui Berlin de nerecunoscut, plin de primejdii. Un oras in care, pentru a supravietui, este nevoie sa faci parte dintr-un grup: Gropiusstadt, Havel, Reichstag, Tegel, Zoo. In ciuda luptelor inversunate insa, toti au ceva in comun: virusul care, la sfarsitul adolescentei, le va curma viata, ca si cum maturizarea ar fi fost o condamnare Ia moarte. Iar virusul nu este singura primejdie. O fiara misterioasa umbla libera pe strazi, ataca si ucide animale si copii apoi dispare fara urme. lar pentru a se apara de inamicul invizibil, nu le mai ramane decat sa se alieze si sa lupte impreuna.

    Editura Corint si colectia Istorie cu blazon va prezinta un album-eveniment, care recreeaza lumea elegantei si a subtilitatii de la curtea Palatului Peles din vremea Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta: Povestile Pelesului de Carmen Sylva