Noutăți

Povestea uimitoare a supravietuirii unui sportiv olimpic ca prizonier de razboi in Japonia in al Doilea Razboi Mondial.

„Politica este o sabie cu doua taisuri. Ea garanteaza democratia si libertatile, daca este practicata in respectul legii si al institutiilor. Politica poate insa aduce prejudicii cetateanului, daca este aplicata in dispretul eticii, personalizand puterea si nesocotind rostul primordial al institutiilor statului.“ (Majestatea Sa Regele Mihai)

Considerat unul dintre cei mai importanti scriitori estetizanti de limba engleza, Oscar Wilde a publicat poezie, eseu, teatru, roman, dar si povestiri. Ii propunem acum atentiei publicului cu doua dintre volumele sale de povestiri: Casa cu Rodii si Printul fericit si alte povestiri. Considerate povestiri pentru copii, ele pot fi citite cu acelasi interes si cu folos la orice varsta datorita descrierilor extraordinare de interioare, vesminte sau colturi de natura fara seaman, adevarate explozii de culoare si forma. Toate povestirile au, in acelasi timp, si o tenta moralista, personajul principal fiind chinuit adesea de remuscari sau suferind schimbari radicale de destin.

O fetita de unsprezece ani, Derda, este casatorita fortat cu un barbat care o tine prizoniera intr‑un apartament din Londra. Un baiat de unsprezece ani, Derda, se intretine curatand mormintele dintr‑un cimitir si, de frica orfelinatului, ascunde lumii moartea mamei sale. Peste cinci ani, adolescenta evadeaza nimerind in lumea cruda si halucinanta a sado‑masochismului, iar baiatul descopera un scriitor care‑i schimba felul de a privi viata. Printre violente care le strivesc inocenta, Derda si Derda isi cauta libertatea si, fara sa‑si dea seama, se cauta unul pe altul.

O poveste de dragoste se infiripa intre un soldat si o tanara turista, intr‑un oras de pe litoralul albanez. Numai ca nimic nu este ceea ce pare in acest minunat decor estival. Pe fundalul ruinelor unui teatru antic, regimul comunist monteaza o inscenare grotesca pentru a‑si tine sub teroare propriul popor, iar protagonistii devin, cu sau fara voia lor, actori.

" Consolidarea performantei institutiei, transparenta mai mare in zona de comunicare." (Eduard Hellvig)

In cele peste 1.000 de pagini, veti descoperi personalitati ale culturii romanesti, care au dobandit notorietate, datorita harului, pasiunii si straduintei lor. De la acestia, coordonatorii volumului, Ioan Big si Radu Lupascu, au cules experienta ingemanarii sunetelor cu diversele arte vizuale

Cine isi doreste pacea cu adevarat? In conditiile in care Isalmul este jonctiunea dintre Dumnezeu ca atare si om, cum a fost posibila promovarea sintagmei "terorism islamic"?!

"Buzura reuseste (...) sa se tina la distanta de imaginile schematic-idealizante ale prozei «muncitoresti», oficiale, fara sa cada in alte stereotipii. (...) De la Groapa lui Eugen Barbu la romanele lui Radu Aldulescu, trecand prin Intrusul lui Preda, nu avem prea multe romane «muncitoresti» valabile in literatura romana. (...) Exista insa, in Vocile noptii, ceva mai mult: un model de solidaritate, codificat fictional, intre intelectuali si muncitori, departe atat de elitismul intelectualilor alergici la marxism-leninism, cat si de cliseele «proletare» ale propagandei comuniste." (Paul Cernat)

Strategiile moderne de predare sunt cladite pe baze stiintifice. Insa a sti cand si pentru cine sa le aplici, aceasta reprezinta mai curand o arta care se deprinde in urma examinarii atente a fiecarei componente a procesului de instruire. Folosind o serie de diagrame si scheme de organizare si apeland la cercetari de ultima ora, Marzano stabileste 10 jaloane ale unei invatari eficiente, pornind de la obiectivele educationale si structurarea cunostintelor si terminand cu tehnici specifice unui bun management al clasei.

Intr-o zi din toamna anului 1686, Nella Oortman, o tanara de 18 ani, bate la usa unui case din cel mai bogat cartier al Amsterdamului. A venit de la tara ca sa inceapa o viata noua ca sotie a lui Johannes Brandt, un negustor prosper. Acesta isi face aparitia cu un dar de nunta extraordinar: o replica a locuintei lor de dimensiunea unui dulapior. Pentru a o mobila, ea apeleaza la o miniaturista, ale carui creatii minuscule oglindesc viata lor reala in moduri neasteptate. Initial, Nella este intrigata de lumea inchisa a familiei Brandt, dar, pe masura ce-i descopera secretele, isi da seama de pericolele care-i asteapta pe toti. Oare soarta lor se afla in mainile miniaturistei? Oare ea va fi cheia salvarii lor sau arhitectul caderii lor? Frumos scris si documentat, plin de suspans, minunatul roman de debut al lui Jessie Burton este o poveste despre dragoste si obsesie, tradare si razbunare, aparenta si adevar.

Conceputa sub forma unei autobiografii, dar care prezinta pe parcurs si un stil memorialistic, cartea lui Mircea Malita face o incursiune in istoria Romaniei antebelice si postbelice, oferind un tablou politic, economic si cultural de o finete aparte si cu o uimitoare minutiozitate asupra detaliilor. Mai mult, lucrarea poate fi asemuita si cu un adevarat Jurnal de calatorie cu popasuri pe tot globul, datorita activitatii de diplomat, presedinte al mai multor organizatii internationale si asociatii pe care a avut-o autorul. El alcatuieste o remarcabila galerie de oameni politici, academicieni, scriitori, economisti, cat si alti oameni cu alte preocupari din multe domenii, un tablou gratie caruia descoperim lucruri pe care, e posibil, istoria sa le fi omis sau, pur si simplu, sa fi ramas in dosare secrete.

"Jurnalul banalitatii" este o carte cu elemente autobiografice care surprinde momente din viata autorului ca avocat, unde sala pasilor pierduti devine o Sala a Justitiei cu vibratie, sot, tata si bunic, dar si pagini din copilarie, aspecte din lumea politica sau din cotidianul de zi cu zi din Romania. Inserate intre aceste tablouri, maximele din intelepciunea chineza ii ofera autorului un prilej de a comenta pe marginea lor, dezvaluind propria conceptie despre lume, viata si univers.

"... Cartea are o fascinatie neobisnuita." (The Sunday Times)

„Realitatile care au inspirat Povestirile din Kolima sint impresionante, iar talentul lui Salamov face din ele o lectura devastatoare.” (Sunday Times)

„Dacă Bolintineanu ar fi avut acces la lumea de curăţii geometrice cărora li se închina Ion Barbu? Dacă pe Eminescu l-ar fi mişcat zbuciumul din sufletul unui Manoil? Dacă lui Arghezi i-ar fi venit gustul să rescrie el Ţiganiada? Dacă ar fi presimţit paşoptiştii noştri că se va ivi pe meleagurile române un tiran fără pereche şi porneau să-l ia în tărbacă, aşa cum ştiau ei, cu cântecele comice şi monoloage autodemascatoare? Dacă ar învia epopeea?

Toate acestea par doar ipoteze fanteziste pentru spiritul modern, convins că după revoluţiile poetice, a căror iniţiativă a avut-o, nu se mai poate scrie ca înainte. Osteneală degeaba, Philosophie des als ob.
Numai că în artă fantezia va avea mereu ultimul cuvânt. Iar Vaihinger rămâne oricând la modă. Ne-o dovedeşte Mircea Cărtărescu, compunând Levantul, formidabilă reactivare de forţe latente ale poeziei româneşti din cele mai vechi timpuri pânã azi, adevărat manifest literar postmodern, în care vedem pe viu cum o întreagă experienţă lirică e reluată cu uimitoare inventivitate şi lucrează ca să dea un asemenea produs încântător. Sunt aici jocuri de oglinzi fascinante, mari aripi ale imaginaţiei bătând nebuneşte spre absolut, humor şi înfiorări spirituale profunde, altoiuri fecunde şi inovaţii temerare, candoare şi savanterie. Ba poate chiar atâta farmec încât să împace cu poezia şi pe cei care au renunţat să o mai citească." (Ovid S. CROHMÃLNICEANU)

„Nu ne temem niciodată de vag, ci doar de precis. Îmi imaginez un omuleț care îmbracă o togă și care îmi rostește sentința. Totul aici e precis: judecătorul, vina, sentința. Răspunderea mea este de asemenea precisă, dar e mică, iar consecințele nu sunt ultime. Și totuși teama mea e teribilă și fac tot ce pot pentru a nu ajunge în fața omulețului în togă. Stăm față în față cu viața noastră sau cel care ne-a făcut concesia libertății. Totul aici e vag: judecătorul, vina, sentința. Dar răspunderea aici este maximă, iar consecințele sunt strivitoare. Și totusi aici teama rămâne, la rândul ei, vagă. Ne temem mai mult de judecătorul de cartier decât de Judecătorul Suprem. Suntem gata să riscăm oricând damnarea în locul unei condamnări de câteva luni.Această carte despre limită este o apologie a vagului. Lucruri vagi, poate cele mai vagi, sunt omul, Dumnezeu, libertatea. Vagul este opusul precisului. Vagul este ceea ce rămâne după traversarea unui spațiu populat cu limite. Limita îl închide pe om mai întâi în spațiul precisului. Problema este cum să parcurgem apoi treptele precisului, pentru a ajunge la lucruri vagi.“ (Gabriel LIICEANU)

<p style="text-align: justify;">&bdquo;Singura autoritate pe care constiinta individuala nu si-o pune niciodata sau aproape niciodata la indoiala e autoritatea morala. Capacitatea de a distinge intre bine si rau, intre viciu si virtute, dreptate si nedreptate pare a fi la indemana tuturor. In materie de etica, functionam constant printr-o nedemolabila autocomplezenta. Traim intr-o inflatie baroca a competentei morale, intr-o lume a carei principala dezordine risca sa fie faptul ca toti membrii ei se simt moralmente in ordine sau ca toti resimt dezordinea proprie drept neglijabila. L&rsquo;enfer c&rsquo;est les autres &ndash; parem a concede cu totii. Prin urmare, le paradis c&rsquo;est nous-m&ecirc;mes.&ldquo; (Andrei Plesu)</p>

„Când sunt prost dispus, ceea ce mi se întâmplă destul de des, din varii motive, răsfoiesc culegerile de perle de tranziţie ale lui Radu Paraschivescu. Comicul enorm, la limita dezastrului (logic, lexical, gramatical, cultural), al acestui monument de brambureală şi impostură valahă are efectul paradoxal de a mă întrema. Avem, carevasăzică, resurse de umor (fie şi involuntar), avem încă resurse de vitalitate animală din care, cine ştie, vor răsări, cândva, şi florile gingaşe ale normalităţii!“ (Andrei PLEȘU)

Oscar are zece ani si traieste intr-un spital. Chiar daca nimeni n-are curajul sa i-o spuna in fata, baiatul, bolnav de leucemie, stie ca va muri. Singura care-i intra in voie este Tanti Roz, o infirmiera batrana, neintrecuta in nascocit povesti moderne, adevarate lectii de viata, in care nici binele, nici raul nu sunt absolute si nimic nu e asa cum pare la prima vedere. Ea ii da copilului ideea sa traiasca fiecare zi ca si cum ar fi zece ani si-l invata sa-i scrie epistole lui Dumnezeu, ca sa se simta mai putin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid intr-o viata traita fast-forward, Oscar parcurge, printre rasete si lacrimi, itinerarul emotionant al tuturor varstelor si experientelor umane.

Ronald Reagan primind un exemplar al primei carţi publicate de generalul Ion Mihai Pacepa, Orizonturi rosii, pe care preşedintele american a numit-o „biblia sa in abordarea dictatorilor“.