Noutăți

Yiyun Li este una dintre cele mai importante voci ale literaturii americane actuale, câștigătoare a Pulitzer Prize for Memoir în 2026. Time a inclus-o în lista celor mai influenți 100 de oameni ai anului. Romanul Câmp de luptă blând a fost distins în 2020 cu American PEN/Jean Stein Award și nominalizat, în același an, la PEN/Faulkner Award. Tot în 2020, a figurat printre cele mai bune zece cărți de ficțiune ale anului în clasamentul făcut de revista Time, iar The New York Times, NPR, The Guardian și The Paris Review au ales-o pe lista celor mai bune cărți ale anului.

„Mi-am îngăduit să inventez lumea asta, ca să vorbesc cu tine“, mărturisește Yiyun Li de la început, alegând cu grijă cuvintele pentru ca amintirea fiului pierdut să capete contururi palpabile într-un roman încărcat de emoție. Fără timp, fără un spațiu precis, conversațiile dintre mamă și fiu sunt pavăza imaginară în fața doliului. Yiyun Li își strânge copilul de mână dincolo de drumul fără întoarcere, rememorând și imaginând discuții în contradictoriu argumentate sclipitor de adolescentul Nikolai, amintiri savuros dezbătute de cei doi, promisiuni aduse din nou la masa unor negocieri de acum infinite. Acolo unde ceasul s-a oprit pentru totdeauna, Yiyun Li scrie o nouă pagină pentru a demonstra că iubirea continuă indiferent de sfârșitul pe care îl alege uneori viața. Refugiul în scris, în memorie, în dragostea unei mame pentru fiul ei devine un omagiu de o tandrețe egală cu poezia.

„Li a transformat materia sordidă și devastatoare a vieții într-o veritabilă operă de artă.“ — The Wall Street Journal

„O scriitoare neînfricată confruntă doliul și-l transformă în artă, într-un roman plin de o frumusețe și o dragoste surprinzătoare. [...] O capodoperă a unui maestru.“ — Vanity Fair

„Romanul răvășitor al lui Yiyun Li recreează o conversație între o mamă și fiul ei, la câteva luni după sinuciderea acestuia. Scrisul ei e eteric și electrizant, emanând o durere de neconceput, dar și o dragoste profundă.“ — BuzzFeed

„O carte tulburătoare, delicată, mișcătoare.“  — Irish Times

„Scriitura lui Yiyun Li e frustă și profund emoționantă.“  — The Times

De la Jessie Burton, autoare nominalizată pe lista scurtă la Carnegie Medal pentru romanul pentru adolescenţi Meduza, vine o nouă poveste captivantă, în care magia se strecoară pe nevăzute.

Bo Delafort este „scormonitoare“, adică o căutătoare de comori pe malul Tamisei. Locuieşte la Londra, împreună cu mama şi cu fratele ei mai mare, Harry, care tocmai a ple­cat pe front. Într-o zi, fata găseşte, adânc îngropată în ni­sipul de la marginea apei, o jumătate de broşă veche, în­crustată cu perle şi rubine. Comoara valorează mai mult decât orice pe lume, dar nu din pricina pietrelor preţioase, ci fiindcă magia râului curge prin ea; iar Bo o simte cu toată fiinţa, deşi nu ştie de ce. Răspunsul vine de la Billy, un băiat care are cealaltă jumătate a bijuteriei şi cu care fata se împrieteneşte imediat.

Când reapariţia preţioasei comori este descoperită de lordul Muncaster, care îi cunoaşte puterea ascunsă, cei doi copii se pomenesc prinşi într-o cursă pe viaţă şi pe moarte pentru a da de capătul unei istorii vechi de secole, în centrul căreia se află un secret întunecat.

Ce s-ar întâmpla dacă Bo şi Billy ar reuni cele două jumătăţi ale bijuteriei? Şi de ce le-a oferit-o râul tocmai acum? Şi ce legătură e între broşă şi tabloul vechi de 500 de ani din salonul lordului Muncaster? Toate misterele se vor dezlega în ziua eclipsei totale de soare care se apropie, când trecutul şi prezentul se vor privi ochi în ochi ca într-o oglindă.

În mijlocul violenței, personajele Shivei Rahbaran descoperă tandrețea în gesturi mărunte, în familie și în amintiri. Un roman intens despre darul oamenilor de a-și păstra inocența și de a găsi iubirea și speranța într-o viață mai bună chiar și în vremuri tulburate de revoluție și pierdere.

„Shiva Rahbaran construiește o narațiune de o forță impresionantă: povestea unei tinere care traversează copilăria, ideologiile și iubirea într-o lume unde inocența se transformă în vinovăție. Familia, credința și politica se împletesc într-un univers fragil, în care fiecare alegere sau refuzul de a alege pot deveni fatale. O operă profundă, un roman de o frumusețe gravă și hipnotică, deopotrivă politic și intim, Numele meu e Nevinovăție reconstituie nu doar destinul unei fete, ci drama unei întregi generații și, dincolo de ea, condiția universală a celor cărora li s-a refuzat dreptul de a fi liberi. Căci acolo unde istoria închide, literatura deschide.“ — FATMA YILMAZ

„Numele meu e Nevinovăție e un roman despre o familie iraniană sfâșiată de politică. Shiva Rahbaran ne propune o reflecție despre alianța stângii revoluționare cu șiismul, dar și despre felul cum ura seceră vieți în numele unor ficțiuni politice precum uzurpatorii națiunii, dușmanii de clasă ori exportarea revoluției. Nu voi putea uita secvența în care o comunistă rămasă gravidă se deghizează în oarbă și se înfășoară în chador, pentru ca nu cumva Gărzile Revoluționare s-o prindă și s-o ucidă, deoarece nu le împărtășea opinia cu privire la Statul lui Dumnezeu.“ — CRISTIAN PREDA

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Autorul îmbină rigoarea istoricului cu analiza politică lucidă pentru a ne ghida prin acest labirint de interese politice și acțiuni contradictorii, oferindu-ne cheia spre înțelegerea principalelor evenimente internaționale din ultimii doi ani.

O expunere cuprinzătoare, riguros documentată istoric, a vieții și filozofiei stoice a lui Marcus Aurelius.

Marcus Aurelius este cel mai citit filozof al lumii de azi. Și pe bună dreptate. Pentru cei care căutăm înțelepciunea, puterea, echilibrul sau liniștea în tumultul cotidian, dar și pentru cei care avem nevoie de alinare după o lovitură a sorții, Gândurile stoice ale împăratului de acum aproape două milenii sunt o călăuză neprețuită.

Nicio ediție a Gândurilor către sine însuși nu ne oferă însă o îndrumare esențială: cum putem aplica această învățătură stoică în viața de zi cu zi? Autorii romanului grafic Verissimus exact asta ne arată: pus în fața unor obstacole care par de netrecut, greu încercat de soartă, Marcus Aurelius reușește – prin autodisciplina și prin cunoașterea de sine pe care le cultivă studiind filozofia stoică – să dea un sens înalt propriei vieți, rămânând până azi în conștiința omenirii ca una dintre cele mai luminoase figuri ale istoriei.

Împărat, filozof și general, Marcus Aurelius întruchipează unul dintre cele mai complexe destine ale Antichității. Romanul grafic ne aduce în fața ochilor întreaga sa viață: de la copilărie, educație și parcursul politic până la campaniile militare, intrigile de familie și mecanismele puterii imperiale. 

Verissimus este un volum conceput ca o călătorie în culisele sociale, politice, militare sau etnografice ale Imperiului Roman, ce impresionează atât prin forța artistică și narativă, cât și prin acuratețea informației și bogăția detaliului – textual și vizual. Fiecare pagină este construită cu un desăvârșit respect pentru adevăr și izvoarele istorice, oferindu-ne o biografie completă, precis documentată și cât se poate de fidelă. Este în aceeași măsură o experiență narativă captivantă pentru pasionații de istorie sau de cultură clasică – și pentru noi toți, cei care avem nevoie de modele și sfaturi în continua căutare de sine.

„Donald Robertson este unul dintre autorii mei preferați dintre experții în stoicism.“ — RYAN HOLIDAY

Cea mai bună carte a anului 2023 – New York Times și New Yorker

Scriitorul Jorge Luis Borges suferă o cumplită decepție în dragoste și descoperă astfel că iubirea și pierderea ei sunt indisolubil legate. Luptându-se cu vechi prejudecăți științifice, fizicianul Werner Heisenberg arată că în domeniul cuantic nu e posibilă descrierea completă, perfectă a realității. Immanuel Kant își construiește sistemul filozofic înțelegând că mintea umană are limitări fundamentale.

Prin literatură, știință și filozofie, operele acestor trei gânditori converg către ideea că există o diferență ireductibilă între realitatea exterioară și realitatea așa cum o percepem noi. Din acest adevăr rezultă consecințe profunde asupra sinelui, liberului-arbitru și scopului vieții, asupra rădăcinilor rațiunii, moralei și esteticii, asupra naturii și originii cosmosului.

Fiecare dintre noi are o imagine incompletă a lumii, dar, deși ființe muritoare, putem percepe bogăția și măreția universului. Rigoarea îngerilor demonstrează că misterul locului nostru în lume ar putea dăinui la nesfârșit – nu ca o amenințare, ci ca o aducere aminte a modestei condiții umane.

„Oamenii sunt o specie ambițioasă, vrem să știm totul, dar lumea ne derutează cu limitările a ceea ce putem cunoaște și cu mijlocitorii inevitabili aflați între noi și adevăr. William Egginton stabilește legături captivante între Werner Heisenberg, Jorge Luis Borges și Immanuel Kant, trei dintre cei mai îndrăzneți teoreticieni ai limitării.“ — SEAN CARROLL

Ce să facem ca să fim fericiți? Nu e o întrebare abstractă. În fond, tot ceea ce facem urmărește acest scop. Nu o să ne întrebăm ce este fericirea, pentru că fiecare și-o definește pentru el. Însă în creierul uman ea se vede cam în același loc. Pentru că fericirea nu e doar un ideal vag sau o promisiune din cărțile de dezvoltare personală, ci o stare care poate fi observată, studiată și chiar măsurată. Cu ajutorul tehnologiilor moderne de imagistică cerebrală, cercetătorii pot vedea ce se întâmplă în creier atunci când oamenii se simt împliniți, conectați cu ceilalți sau mulțumiți de viața lor. Fericirea nu mai este doar o idee filozofică: ea devine un fenomen concret, legat de tipare de gândire, relații și obiceiuri.

Această carte aduce laolaltă cele mai recente descoperiri din psihologie, neuroștiințe și științele comportamentale pentru a răspunde unei întrebări esențiale: ce ne face, cu adevărat, mai fericiți? Cu claritate și umor, psihologul Bruce Hood demontează câteva dintre miturile populare și ne arată ce spun, de fapt, datele științifice. Rezultatul este o perspectivă surprinzător de practică: micile schimbări în felul în care gândim, ne comparăm cu ceilalți, cultivăm relațiile sau ne raportăm la experiențele noastre pot avea efecte reale asupra stării de bine.

Astfel, o întrebare veche de când lumea își primește răspunsul printr-o explorare modernă, bazată pe dovezi. Această carte despre fericire nu oferă doar inspirație, ci și o înțelegere clară, accesibilă și ancorată în știință a felului în care putem trăi o viață mai împlinită.

În noua serie „Psi“, ramura umanistă a colecției de știință, apar lucrări de psihologie individuală și socială axate pe cele mai actuale teme, precum și cercetări de ultimă oră din sfera amplă a neuroștiințelor și a științelor cognitive.

Confruntarea cu moartea reunește o serie de eseuri pe tema morții și a procesului de a muri, scrise de personalități din lumea psihologiei analitice. Asemenea unui mozaic viu colorat, prezintă moartea din diferite perspective personale, culturale, literare, filosofice, pentru ca efectul întregului să fie o „împrietenire” respectuoasă cu acest dușman de temut al psihologiei noastre occidentale, moartea.

Este o lucrare inedită atât prin subiectul ei „tabu”, cât și prin aducerea laolaltă a atâtor nume mari. De la explorarea experiențelor lui Jung cu moartea și persoanele decedate, la descrierea unor trăiri deosebit de intime în preajma plecării din lumea noastră a unor oameni dragi și a perlaborării doliului, la analiza unor pasaje din Goethe și Tolstoi, la prezentarea ritualurilor de înmormântare ale budismului zen și iudaice, la cronică de film, această carte ne poartă într-o circumambulare a morții cu scop vindecător.

Cartea se adresează nu doar analiștilor și psihoterapeuților de orientare jungiană, ci și tuturor acelora interesați de parcursul propriu prin viață.

Luis Moris este analist jungian și conferențiar la International School of Analytical Psychology (ISAP-Zürich). A coordonat, de asemenea, A Jungian Legacy, Tom Kirsch și a regizat și produs o serie de filme despre psihologia analitică.

„Analiza jungiană este astăzi unul dintre puținele locuri unde individul post‑secular, care nu poate adera la perspectivele pur religioase sau pur științifice asupra vieții, reușește să găsească un spațiu în care experiența vieții după moarte, fie ea printr‑un vis, un eveniment sincronic, o fantezie sau o experiență la limita morții, poate fi luată în serios: retrăită, elaborată, contestată, testată.”  – Luis Moris

„Eu personal nu mă confrunt cu o moarte iminentă, deși apropiindu‑mă de sfârșitul celui de‑al optzecilea an de viață, această posibilitate nu mai apare atât de îndepărtată ca în tinerețe. Lumina toamnei nu este la fel de puternică precum lumina verii; nu ne orbește și nu ne face să mijim ochii. Octombrie oferă un soare mai blând, care nu arde pielea, iar umbrele se arată mai lungi și pe distanțe mai mari.” – Murray Stein, Ph.D., este absolvent al Institutului C.G. Jung din Zürich, iar în prezent este analist formator și supervizor la Școala Internațională de Psihologie Analitică din Zürich

Ediţie îngrijită de Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu

Traducere, studii introductive şi note de Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Melania Bădic, Emanuel Conţac, Octavian Florescu, Victor‑Lucian Georgescu, Cristinel Iatan, Sorin‑Ioan Loghin, Delia Mihăilă, Ovidiu Pietrăreanu, Tarciziu‑Hristofor Șerban, Silviu Tatu

„Textul Bibliei confirmă, prin structura și istoria lui, teologia Treimii. Căci el are trei autori: Dumnezeu (inspiratorul lui suprem, izvorul Revelaţiei), autorii textului consemnat în scris (primitorii şi transmiţătorii Revelaţiei) şi traducătorii textului originar. Cu volumul de faţă, ne aflăm în prezenţa traducătorilor, exponenţi ai «vorbirii în limbi», mediatori ai Duhului, păstori ai cuvintelor aflate în căutarea Cuvântului. Ei merită toată admiraţia noastră. Pentru că reuşesc să pună erudiţia cea mai temeinică în serviciul cordialităţii, al nevoii de a înţelege ceea ce e dincolo de înţelegerea obişnuită.“ — ANDREI PLEȘU

Dipticul 1–2 Regi continuă firul narativ al cărților 1–2 Samuel, înfățișând evoluția poporului Israel sub domniile regilor care s-au succedat după moartea lui David. În structura sa pot fi identificate mai multe macrosecțiuni unitare. Prima (1 Regi 1–11) constituie o evaluare a domniei regelui Solomon. Dacă în capitolele de început suveranul e o figură eminamente pozitivă, în cele ulterioare portretul său capătă zone de umbră. Loialitatea regelui față de Dumnezeu este subminată de cultele idolatre ale numeroaselor sale soții, iar excelentele relații diplomatice și comerciale cu Egiptul sunt indiciul că succesul poate fi o capcană. Epoca solomoniană, în care disensiunile sociale și politice au dus la dezbinarea regatului în Regatul de Sud, cu sediul la Ierusalim, și Regatul de Nord, cu reședința la Samaria, este dovada că fastul și decadența sunt fețe ale aceleiași monede.

Declinul constant al celor două regate este subiectul macrosecțiunii 1 Regi 12– 2 Regi 17, partea centrală a dipticului 1–2 Regi, unde cititorul va întâlni o varietate de personaje subsumate unuia din cele două roluri dominante: regele (puterea politică) și profetul (puterea spiritual-carismatică). Distrugerea Regatului de Nord de către asirieni în 721 î.H. constituie un semn rău-prevestitor pentru locuitorii micului regat al lui Iuda. Intrat într-un declin care nu mai poate fi oprit, Regatul de Sud va pieri la rându-i în 587 î.H., când Ierusalimul este cucerit de babilonieni.

Volumul de față, 1 și 2 Regi, este al șaselea dintr-o serie care va cuprinde traducerile tuturor textelor Bibliei ebraice și al treilea din secțiunea a doua a acesteia, Neviim („Profeții“), însoțite de studii introductive, note și comentarii.

Acest proiect se derulează în cadrul Colegiului Noua Europă.

Născută în Volînia, teritoriu înglobat de URSS după 1921, Franceska Michalska devine victima mecanismelor implacabile ale istoriei: supraviețuiește foametei cumplite din Ucraina sovietică, îndură brutalitatea epurărilor staliniste și este aruncată în surghiunul stepelor kazahe în 1936. În numele vieții nu este însă doar un inventar al suferinței, ci cronica unei victorii a voinței asupra destinului potrivnic.

În inima stepei, tânăra deportată îndrăznește imposibilul: să viseze la studii de medicină într-o lume care îi refuză dreptul la viitor. De la Alma-Ata la Harkov și Cernăuți, într-o căutare neîncetată a cunoașterii, de la condiția de infirmieră și moașă la cea de pediatru renumit, destinul Franceskăi Michalska se transformă într-o pildă despre bucuria de a trăi în ciuda tuturor opreliștilor.

În numele vieții este o carte despre puterea spiritului de a renaște, mai puternic, din cenușa propriei tragedii.

„O relatare pe cât de sobră, pe atât de copleșitoare. Fără a ceda niciodată patosului, Franceska Michalska descrie mecanismul implacabil al unei istorii care-i zdrobește pe indivizi, dar nu reușește să le înfrângă voința de a rămâne oameni.“ — Le Monde Diplomatique

„O lecție de supraviețuire pură. Michalska nu scrie cu cerneală, ci cu însăși forța vieții care refuză să se stingă sub gheata totalitarismului. O carte care îți taie respirația prin simplitatea adevărului său.“ — La Liberté

Adevăratul meu nume, cea mai recentă carte semnată de Ludmila Ulițkaia, reunește exerciții lirice, autobiografice sau pur ficționale, pe lângă șapte povestiri cu tentă angeologică a căror legătură cu partea autobiografică devine limpede privind volumul ca pe un întreg: ele distilează experiența de viață și reflecțiile autoarei. Pornind adesea din situații la limita absurdului, chiar a fantasticului, istoriile își găsesc de fiecare dată echilibrul, fie printr-o intervenție „nevăzută“, fie urmând ordinea firească a lucrurilor. Chiar și în cele șapte scenarii de tip apocaliptic care încheie cartea, lumea capătă un sens și găsește o formă de împăcare. Ludmila Ulițkaia ne propune până la urmă o viziune luminoasă și liniștitoare: dincolo de haosul aparent, totul se așază, iar această ordine nu poate fi zădărnicită de nimic omenesc.

„Rezultatele primului tur anulat al alegerilor prezidențiale din 2024 au produs un șoc în rândul puzderiei de autointitulați analiști politici și, deopotrivă, în rândul elitei intelectuale. Primele verdicte au împărțit vina cu o promptitudine suspectă: ba serviciile de informații rusești, ba TikTok-ul, ba – inevitabil – poporul însuși. Volumul de față are meritul de a ieși din acest cerc vicios al explicațiilor grăbite și de a încerca să înțeleagă ce s-a întâmplat atunci. Autorii fac ceva aproape scandalos în peisajul nostru public(istic): cercetează. Numără, compară, cartografiază, merg pe teren și stau de vorbă cu votanți reali. Din această disciplină a atenției se naște un volum de sociologie publică care mută discuția de la invectivă la explicație și de la etichetă la realitate socială. Vom găsi aici o analiză factuală a unui fenomen politic care spune multe despre România profundă, despre inegalități, despre frustrări și despre locurile în care statul lipsește. O carte serioasă, inteligentă și mult mai folositoare decât toate lozincile.“ — CĂTĂLIN AUGUSTIN STOICA, SNSPA

„Una dintre cele mai limpezi și atent documentate analize despre votul suveranist din România. Autorii mută întrebarea de la «cine i-a convins pe alegători» la «de ce erau pregătiți să fie convinși». Combinând analiza electorală cu munca de teren, vedem cum România s-a bifurcat în două lumi sociale tot mai depărtate, iar votul suveranist vorbește despre această ruptură. În locul unor fanatici, autorii întâlnesc oameni obișnuiți, care reflectează așezat asupra muncii, familiei și locurilor în care trăiesc. Un volum riguros și empatic, scris cu onestitate intelectuală, care ne ajută să înțelegem mai bine țara din care facem parte și să întrezărim o direcție de dezvoltare mai echilibrată.“ — COSIMA RUGHINIȘ, Universitatea București

Roman câștigător al premiilor Strega și Strega Giovanni, 2025  •  Aflat pe lista celor mai bune zece cărți ale anului 2025, conform revistei Il Libraio  •  Inclus între cele mai bune zece cărți ale aceluiași an pe platforma Libreriamo și în publicațiile El Cultural (Spania) și Trouw (Olanda)  •  În curs de publicare în treizeci de țări.

La zece ani după ce a tăiat orice legătură cu părinții săi, un bărbat rememorează motivele acestei decizii. O familie oarecare, un cămin ca atâtea altele, un orășel cu nimic deosebit. Și totuși, atmosfera e una de tensiune constantă, alimentată de agresivitate și manipulare. Dominația tatălui, pretenția lui de a fi iubit se împletesc toxic cu pasivitatea mamei, incapabilă să trăiască în afara granițelor trasate de soțul ei. Din această dinamică se naște un veritabil microcosmos concentraționar, din care ieșirea nu poate lua decât forma unei rupturi radicale. Amintind de Franz Kafka și a sa Scrisoare către tata, Aniversarea este un bildungsroman al supraviețuirii, dureros prin onestitate și dezarmant prin tonul confesiv.

„Romanul lui Bajani este unul de excepție și încalcă un autentic tabu: în primele pagini ale cărții facem cunoștință cu protagonistul, care ne povestește ultima vizită făcută părinților săi, înainte de a se rupe definitiv de propria familie, dezagregată din pricina violenței tatălui tiranic și a supunerii mute și disperate a mamei. Pentru a contura o imagine credibilă a unui atare infern domestic și a fugii fără de întoarcere a protagonistului, naratorul recurge la sursele romanului spre a pune în ordine datele experienței, făcând acel salt mortal care să-l conducă din informitatea «realului» către consistența și lizibilitatea «adevărului». Numai în acest fel un fapt de viață individual izbutește să devină o oglindă în care toți cititorii pot întrezări ceva ce nu cunosc poate direct, dar care îi privește personal. Aniversarea este un roman original și impresionant, care îl izbește pe cititor ca un pumn în față sau în stomac. Bajani nu simte nevoia nici să condamne, nici să ierte, ci ne povestește despre cât de anevoioasă, dar și cât de necesară este calea spre eliberare.“ — Motivația juriului Strega

„Eseurile Optzeci și nouă de cuvinte și Praga, poem ce dispare ar putea fi privite, alături de Literatura și națiunile mici și mai ales de Un Occident răpit, ca o tetralogie despre destinul țărilor și culturilor din centrul și estul Europei. Cu gravitate, demnitate și melancolie, Milan Kundera se analizează pe sine ca reprezentant al destinului tragic al acestei regiuni vaste, din care au pornit multe dintre avangardele, mai vechi sau mai noi, ale culturii occidentale, dar care continuă să rămână captivă între două mari presiuni hegemonice ce-o amenință, din direcții diferite, cu dispariția sau cel puțin cu mutismul, prin ocupare de o parte, prin ignorare, de cealaltă. La fel ca întotdeauna, soarta întregii Europe se joacă în Estul acesteia. Expulzat, ca atâția alți creatori est-europeni de literatură, din idiomul în care creează, Kundera s-a trezit dependent de traducerile care, uneori, îl trădau.“ — BOGDAN GHIU

„Împreună, aceste două eseuri alcătuiesc un fel de retrospectivă, distilând filozofia lui Kundera și viziunea sa asupra istoriei Europei în fraze de o limpezime tăioasă.“ — Financial Times

Pe Balduin IV, regele Ierusalimului, îl știm cu toții din capodopera lui Ridley Scott, magnifica reconstituire cinematografică a Orientului latin din vremea cruciadelor. Slăbit în trup de boala nemiloasă, regele adolescent intră în istorie ca erou pe câmpul de bătaie. Însuflețit de credința în misiunea sa divină, în mână cu Sfânta Cruce și în fruntea a câteva sute de cavaleri și a câteva mii de pedestrași, cu o lovitură tactică de geniu Balduin spulberă marea armată a lui Saladin pornită să cucerească Orașul Sfânt. Devine astfel el însuși un miracol, reprezentantul pe pământ al lui Cristos.

Într-una dintre cele mai limpezi și convingătoare introduceri în lumea complexă a Orientului Apropiat medieval, Bernard Hamilton reușește să mențină un echilibru între analiza istorică și narațiunea vie, transformând documentele, cronicile și mărturiile vremii într-o poveste captivantă. Scriind istoria acestui rege căruia boala infamantă și slăbiciunea fizică nu îi slăbesc luciditatea politică, curajul personal sau capacitatea de a conduce într-un context foarte incert, el demontează clișeele romantice și simplificările grosiere, oferindu-ne o imagine nuanțată a relațiilor dintre creștini și musulmani, a jocurilor de putere, a alianțelor fragile și a deciziilor dramatice luate sub presiunea timpului.

Această istorie a regatului cruciat al Ierusalimului este o lectură esențială pentru toți cei pasionați de Evul Mediu – sau pur și simplu de poveștile adevărate din trecut, adesea mai surprinzătoare decât orice ficțiune.

National Jewish Book Award for Fiction 2024

Ayelet Tsabari ne propune o carte singulară despre iubire, identitate, recuperarea memoriei și cât se poate de curajoasă despre integrarea evreilor yemeniți în Țara Făgăduinței. Roman marcat de o sensibilitate lirică profundă, Cântece pentru cei cu inima frântă este și o meditație asupra apartenenței și a felului în care trecutul, oricât de dureros, continuă să ne modeleze.

Un telefon primit de la un funcționar al ambasadei îi anunță Zoharei moartea mamei sale, Saida, în Israel. Amintirile revin în viața ei ase­menea unor cioburi de oglindă violent împrăștiate: dispariția fratelui în tabăra de primire pentru evreii yemeniți, moartea tatălui pe când era doar o adolescentă, anii petrecuți la un internat prestigios, care au îndepărtat-o de rădăcini, plecarea din Israel și iubirile lăsate în urmă. Toate aceste fragmente ale vieții sale trebuie adunate și înțelese, pentru ca Zohara să-și poată privi adevăratul chip, așa cum Saida a făcut cândva, demult, în avionul care o ducea acasă.

„Un roman superb despre secrete de familie, pierdere, iubire și trădare.“ — World Literature Today

„Cântece pentru cei cu inima frântă este o carte captivantă, scoasă în evi­dență de stilul său incisiv și nervos. Iar când vine vorba de a da mărturie despre istoria și cultura vibrantă a generațiilor de grupuri marginalizate din Israel, romanul este un triumf fără egal.“ — Jewish Book Council

Prefață de lord Michael Dobbs

O mărturie istorică esențială, care reunește unele dintre cele mai importante scrisori ale lui Winston Churchill, multe dintre ele profund personale și inedite.

Scrisorile cuprinse în acest volum ne aștern în față drama, tumultul interior, episoadele de depresie, pasiunile și provocările unei cariere de-a dreptul extraordinare, îngăduindu-ne să întrezărim universul personal al lui Churchill și să-i urmărim evoluția de-a lungul vieții. Volumul include scrisori adresate părinților săi, profesorului de la Harrow, soției sale, Clementine, precum și unor figuri istorice cele­bre ca H.H. Asquith și Anthony Eden, Franklin D. Roosevelt și Dwight D. Eisenhower, Éamon de Valera sau Charles de Gaulle.

„O perspectivă inedită asupra lui Churchill, dintr-un unghi intim și personal, pe care marile lucrări de istorie și biografiile îl pierd din vedere.“ — New York Journal of Books

„O contribuție valoroasă la istoria etern fascinantă a lui Winston Churchill. Volumul oferă o perspectivă sinceră și necosmetizată asupra lui Churchill, dezvăluit prin corespondența personală purtată cu familia, prietenii și contemporanii săi.“ — Booklist

„O lectură indispensabilă pentru pasionații de istorie și pentru oricine dorește să capete o înțelegere mai profundă a unui mare om de stat.“ — The Churchillian

JAMES DRAKE este antreprenor, filantrop și fondator al proiectului Of Lost Time, o inițiativă literară inovatoare care aduce la lumină poveștile ascunse ale trecutului prin puterea corespondenței personale. Atunci când nu cercetează scrisori istorice, James Drake se dedică sănătății și bunăstării persoanelor afectate de traumatisme craniene prin intermediul Drake Foundation și sprijinirii noii generații de muzicieni prin Drake Calleja Trust.

ALLEN PACKWOOD este fellow al Churchill College, din Cambridge, și director al Churchill Archives Centre. A fost unul dintre curatorii expoziției Churchill and the Great Republic, organizată de Library of Congress (2004), precum și al unei expoziții găzduite de Morgan Library. A publicat pe larg despre viața și activitatea lui Winston Churchill.

Lectura Constituţiei libertăţii este astăzi o experienţă intelectuală la fel de captivantă ca în 1960, anul în care a fost publicat prima dată volumul, sau ca în 1990, când viziunea lui F.A. Hayek părea a fi una dintre marile surse de inspiraţie ale ordinii postcomuniste. Vechile adevăruri, ne aminteşte autorul, trebuie reafirmate mereu pentru a fi înţelese de noile generaţii. Tocmai de aceea pledoaria sa pentru libertate ca izvor al marilor realizări ale omenirii nu şi-a pierdut actualitatea: ea poate să-l convingă şi să-l inspire şi pe cititorul erei digitale. Pentru Hayek, libertatea – înţeleasă ca absenţă a coerciţiei arbitrare exercitate de alţi oameni – reprezintă temelia progresului civilizaţiei. Ea se sprijină pe un ansamblu de instituţii formate lent şi inegal de-a lungul timpului, dar care s-au dovedit a fi capabile să limiteze slăbiciunile oamenilor şi să le valorifice virtuţile. Menţinerea acestei ordini depinde însă de o cultură politică favorabilă, de cetăţeni capabili să reziste atât asalturilor adversarilor declaraţi ai libertăţii, cât şi intervenţiilor bine intenţionate, dar adesea nocive ale statului. Astfel de ingerinţe sunt, prin natura lor, coercitive – iar tentaţiile de a le accepta sunt astăzi la fel de puternice ca în urmă cu şase sau şapte decenii. Economist laureat al Premiului Nobel, autor al unor studii de filosofia ştiinţei şi filosofie politică, F.A. Hayek a fost una dintre vocile cele mai influente care ne-au avertizat că o civilizaţie liberă trebuie apărată, oferindu-ne repere intelectuale ale defensivei.

Friedrich August Von HAYEK (1899-1992) a fost una dintre marile personalităţi intelectuale ale secolului XX. S-a născut şi a studiat la Viena, obţinând doctorate în drept (1921) şi studii politice (1923) şi orientându-se ulterior către economie. Contribuţiile sale în acest domeniu au urmat linia favorabilă pieţei libere a aşa-numitei Şcoli economice austriece, aducându-i recunoaştere internaţională şi stând la baza invitaţiei de a preda la London School of Economics (1931-1949) şi ulterior la University of Chicago (1950-1962). Ultima parte a carierei sale didactice a fost asociată în primul rând cu Universität Freiburg (1962-1968). Dintre celelalte contribuţii semnificative ale sale la studiul economiei şi societăţii amintim: Drumul către servitute (1944), Individualism şi ordine economică (1948) şi Drept, legislaţie şi libertate (vol. I: 1973, vol. II: 1976, vol. III: 1979).

O domnie de treizeci și trei de ani, un surghiun în miez de noapte la Salonic, orașul deja cucerit de ideile revoluționare ale Junilor Turci – Pe spinarea tigrului reconstituie, la mai bine de un secol de la mazilire, cea mai fascinantă etapă din viața sultanului Abdul-Hamid II. Un roman contemporan, deopotrivă exercițiu de conștiință și fină analiză psihologică.

În conacul Allatini din Salonic, Abdul-Hamid II, sultanul mazilit de Junii Turci, își trăiește surghiunul, înconjurat de o parte a familiei și de câțiva slujitori de la palat. E măcinat de neliniște, ipohondrie și suspiciuni. Alături de el, vreme de trei ani și jumătate, se află medicul militar Atıf Hüseyin, însărcinat nu doar să-l trateze, ci și să-l supravegheze. Ceea ce pare să fie o misiune banală se transformă într-un conflict interior tulburător. Pe măsură ce dialogul cu sultanul trece dincolo de permanenta nevoie de atenție medicală a acestuia, Atıf Hüseyin începe să se îndoiască de acuratețea imaginii oficiale a sultanului. Romanul reface, ca într-un joc de oglinzi, anii de domnie, copilăria, obsesiile și strategiile unui sultan care a ținut în echilibru fragil un mare imperiu. Iubiri, justificări, ritualuri medicale bizare, duse până la obsesie, paranoia și frici iraționale, jocuri de putere și adevăruri incomode – toate se împletesc într-un roman hipnotic despre prăbușirea unui imperiu și despre omul care l-a condus.

„Un roman dens și captivant despre Abdul-Hamid II, sultanul mazilit al Imperiului Otoman aflat în declin. De neratat.“ — Publishers Weekly

„Livaneli pledează pentru o continuitate istorică autentică între Turcia și restul lumii. În același timp, arată cum memoria publică oficială este constant deformată și ocultată de putere, ajungând să se sprijine pe o singură narațiune, fragilă și ușor de destrămat.“ — World Literature Today

Serie vândută în milioane de exemplare și tradusă în peste 25 de limbi

Cartea asta te face să iubești matematica!

Un ghid cuprinzător, amuzant și inteligent prin hăţișurile algebrei, pentru toţi cei care vor să descopere ce ne șoptesc numerele.

Cu o grafică excepțională și cu umor, Algebra în benzi desenate acoperă toate aspectele esențiale pentru înțelegerea fără rest a acestei ramuri a matematicii, de la elementele de bază până la ecuații complexe, nelăsând pe dinafară nici episoade interesante din istoria algebrei și punând  în lumină numeroasele sale aplicații practice în viața de zi cu zi.

Cartea reușește să facă subiectele dificile distractive, captivante și ușor de înțeles, prezentându-le într-un format clar, organizat și precis.

•  250 de pagini de explicații lămuritoare, ilustrate ca o bandă desenată

• recapitulări ale numerelor, operațiilor matematice, variabilelor, ecuațiilor de gradul I și al II-lea, rădăcinilor pătrate etc.

•  exerciții cu aplicații practice și probleme distractive, cu soluții detaliate, pentru a exersa noțiunile dobândite

•  umor care demitizează lumea complexă a matematicii

•  pentru toți cei care vor să descopere și să înțeleagă algebra

„În cartea lui Gonick, designul și ilustrațiile ingenioase fac ca ideile sau perspectivele complicate să devină cât se poate de clare.“ — New York Times Book Review

108 bătăi de clopot, ingeniosul roman semnat de Keiko Yoshimura, are o spectaculoasă traiectorie în Europa, numai în Italia fiind vândut în peste 30000 de exemplare. Moștenind simplitatea marilor scriitori japonezi, cartea surprinde printr-un univers bogat, ancorat în tradiții, care relevă lecția altruismului și a solidarității unei comunități.

Născut pe cea mai mică insulă a arhipelagului japonez Izu, Sohara Mamoru este omul bun la toate care pune întotdeauna binele celorlalți mai presus de propriile dorințe. Pe fâșia sa de pământ acoperită de păduri de camelii, Sohara înfăptuiește miracole în fiecare zi: repară lucruri și bucură inimile locuitorilor insulei. În cele trei zile de dinaintea Anului Nou, se pregătesc mâncăruri tradiționale în așteptarea celor 108 bătăi de clopot de la trecerea dintre ani. Conform ritualului budist, fiecare bătaie de clopot îi ajută pe oameni să lase în urmă o patimă. O scrisoare sosită pe neașteptate de la Yamada, prietenul din copilărie al lui Sohara, îi dă acestuia din urmă întreaga viață peste cap. Prin gesturi de o compasiune tăcută, cartea lui Keiko Yoshimura e o fabulă modernă, delicată și emoționantă, despre sacrificiu și speranță, trăsături definitorii pentru chipul autentic al umanității.

„Scriitura lui Yoshimura este simplă, dar ne ajută să vedem semnificația gesturilor de zi cu zi, invitându-ne să reflectăm asupra modului în care formele de apropiere și grija față de celălalt pot construi legături profunde și de durată.“ — Takamori.it

„Un roman reconfortant și încântător, care te îndeamnă să visezi și care alină sufletul, cu trimiteri la clasicii moderni ai literaturii japoneze, precum Mishima, și la cinematografia lui Ozu, dar mai ales o carte care, invitându-ne într-o lume necunoscută, ne-o dezvăluie treptat și în profunzime, ajungând până în cele mai adânci straturi ale ființei.“ — Sololibri.net

„O împletire de chipuri și voci, asemenea unui concert în care fiecare notă își are locul ei. Prin umanitatea lui Sohara, un colț pierdut al lumii devine purtătorul unui mesaj universal.“ — Libriblog.com

KEIKO YOSHIMURA este pseudonimul unei scriitoare care trăiește la Tokyo și se ocupă cu studiul textelor vechi aparținând tradiției japoneze. 108 bătăi de clopot (108 rintocchi; Humanitas Fiction, 2026), publicat în 2023 și inspirat dintr-o poveste personală de familie, este primul roman pe care îl semnează cu acest nume.

Roma, Cetatea Eternă, este clădită din marmură durabilă. Însă splendidele fațade ale templelor și palatelor nu pot ascunde faptul că Republica se clatină, slăbită, de-a lungul anilor, de războaie și de revolta lui Spartacus. O nouă Romă stă să se nască – un imperiu formidabil, condus de nu mai puțin formidabilul Octavian Augustus, ajuns la putere grație geniului său politic sau, poate, cu ajutorul otrăvurilor. Confident (sau pion?) al Liviei, soția primului împărat, Noam se sufocă – pentru a câta oară? – în universul monstruos al puterii. Își va dobândi el, în afara Romei, în îndepărtata Iudee, încrederea în umanitate?

„Regăsim și în Cele două împărății elementele ce alcătuiesc forța acestui ciclu: amestecul de erudiție și fantezie, dar și măiestria de a da viață unor personaje celebre – Spartacus, Augustus, Pilat – prin integrarea lor într-o panoramă istorică care pune sub semnul întrebării prezentul nostru și ne apropie de aceste lumi dispărute.“ — Lire magazine

„Am avut norocul să trăiesc aproape o sută de ani. În acest timp, s-au făcut mai multe descoperiri despre oceanele noastre decât în orice altă perioadă din istoria omenirii. Oceanografia ne-a dezvăluit minuni ale naturii pe care copilul din anii ’30 nu și le-ar fi putut imagina vreodată… iar între timp am produs în ocean transformări atât de profunde, încât, în următorii o sută de ani, vom asista fie la o extincție în masă a vieții marine, fie la o revenire spectaculoasă.

Eu nu voi apuca finalul acestei povești, dar, după o viață petrecută explorând planeta noastră, rămân convins că, pe măsură ce oamenii învață să aprecieze și să înțeleagă natura, cresc și speranțele că o vom salva – și că ne vom salva, totodată, pe noi înșine.“ — DAVID ATTENBOROUGH

„Oceanul este rezultatul unei vieți întregi de explorare și fascinație pentru marea întindere albastră – Attenborough consideră că „oceanul“ ar fi un nume mai potrivit pentru Pământ, din moment ce acoperă circa 72% din suprafața sa și conține 94% din apa planetei… Cartea ne poartă într-o călătorie planetară prin opt habitate marine – de la recifele de corali și pădurile de varec până la mangrove, adâncuri, insule oceanice, munți marini și mări polare –, îmbinând povestiri personale din viața de explorator a autorului cu informații științifice bogate despre fiecare ecosistem.“ — California Review Of Books

Premiul Tânărul Prozator al Anului 2020

Ce au în comun o starletă porno care se chinuie să își crească de una singură copilul, doi gangsteri care preferă să discute despre muzica pop în loc să-și ucidă victima și un scriitor care descoperă că romanul pe care tocmai l-a publicat este, de fapt, 100% plagiat? Care e legătura dintre un copil cu buză de iepure, un bărbat nostalgic ce-și revizitează anii de glorie în timpul unei plimbări prin cartier sau o tânără bisexuală care a ajuns din greșeală să lucreze la un hotline al sinucigașilor? Ce se întâmplă atunci când îți tragi pe sfoară sora sau îți ajuți iubita să ia o decizie de viață și de moarte? Și ce-i cu moaca lui dumnezeu pe toate billboard-urile astea?

Un volum în care viețile personajelor sunt prinse într-un vârtej halucinant din care nimeni nu scapă neschimbat.

„Cosmin Leucuța este un prozator consecvent, căruia nu-i lipsește curajul de a experimenta, de a schimba formula narativă de la o carte la alta. Acest volum de povestiri e un amestec surprinzător și puternic de duioșie și cruzime, de tandrețe și duritate, care funcționează bine într-o serie de narațiuni între care se creează legături neașteptate. Din întreg volumul se desprinde un sentiment al sfârșitului, fie că e vorba de un fel de frumusețe apocaliptică sau despre diferite exerciții de cruzime, uneori ambigue, care au un aer amenințător. Leucuța e, în acest volum, un prozator care scrie, cu multă siguranță de sine, pe teme relevante ale lumii de azi.“  — ANDREEA RĂSUCEANU

Bestseller în Franța, cu peste 168 000 de exemplare vândute în primele luni, Viața fericită, de David Foenkinos, este un roman profund și actual despre sensul fericirii și curajul de a-ți schimba viața.

David Foenkinos construiește o poveste originală în jurul a două personaje care par să aibă totul, dar care continuă să caute bucuria autentică. Între melancolie și deziluzie, drumul lor devine o explorare subtilă a liniștii interioare și a sensului existenței. Prin întâmplări surprinzătoare, romanul abordează teme universale: dorința de a ne cunoaște mai adânc, nevoia de a ne elibera de trecut și de presiunea unui cotidian copleșitor. În același timp atinge și subiecte esențiale precum caracterul efemer al vieții, inspirându-se dintr-un ritual real din Coreea de Sud, în care cei prezenți iau parte simbolic la propria înmormântare – o experiență revelatoare despre ceea ce contează cu adevărat. Dintr-un trecut marcat de drame, personajele învață să redescopere bucuria clipei prezente. Cu tandrețe, ironie și o sensibilitate aparte, autorul ne oferă o reflecție profundă asupra fragilității umane și a curajului de a merge mai departe.

„Un roman sentimental în care autorul se abandonează optimismului care îl caracterizează. Foenkinos surprinde viața și bucuria prin personaje cu dificultăți de adaptare.“ — El Cultural

„Un portret excelent, dinamic și modern al relațiilor interpersonale și al dorințelor ascunse.“ — Culturamas

„Un roman tandru, ironic și plin de fantezie, pe care doar un mare scriitor precum Foenkinos îl putea scrie.“ — Elle

„Un roman care explorează moartea, dar care este un imn adus vieții.“ — Le Soir

„Nas de bulgar o duce pe fetița din Ferenike la liceu și facultate, transformă cronica familială într-un roman de campus (Căminul nr. 6 din faimosul Pușkin al Universității ieșene), cu studenți arabi traficanți de orice și violatori în serie, etalează recunoscător calitățile unor magiștri ca Adelina Piatkowski și Cicerone Poghirc, ne revoltă cu șicanele securistice, dar ne și provoacă vedenii exotice cu incursiunile în sudul dunărean arhaic până la Alexandru cel Mare, cu goți, traci, vizigoți și niște strămoși vlahi muntenegreni, cavaleri născuți cu sulița în mână.

Spectacol complet de realism și fantasmare, cu iubiri himerice, inocențe vulnerabile și egocentrism histrionic, romanul etalează conținutul sertarelor din care au ieșit toate cărțile anterioare ale autoarei, oferindu-ne, în fascinația fostei studente pentru reveriile stihiale ale lui Gaston Bachelard, cheia cea mai sigură întru descifrarea misterelor sale. Cu văzul în Ferenike și mirosul în Nas de bulgar, putem aștepta cu înfrigurare următorul volum, dedicat, poate, auzului ca ascultare.“ — DAN C. MIHĂILESCU

„O saga învăluitoare, cinematografică, densă, în care istoria crudă se intersectează cu istoria subiectivă a protagonistei și te ține captiv într-o poveste cu mituri și spirite neîmblânzite precum zulii, evocând părți necunoscute din istoria arhaică, dar și teme sociale majore, precum condiția femeii sau a migrantului.

După formidabilul roman Ferenike, Nas de bulgar e o continuare a arheologiei identitare menite să completeze un antipanteon al demonilor personali.“ — ROXANA DUMITRACHE

„Riguroasă și lucidă... O relatare concisă... Rashid Khalidi, urmașul intelectual al lui Edward Said, a scris... una dintre cele mai importante cărți din câte există despre problema israeliano-palestiniană.” - David Gardner, Financial Times

„O relatare foarte informată și personalizată a unui secol de represiune îndreptată împotriva aspirațiilor naționale ale unui popor... Originală și diferită... O remarcabilă mărturie despre rezistența încăpățânată care îi caracterizează pe palestinieni.” - Walter L. Hixson, Washington Report on Middle East Affairs

Rashid Khalidi este autorul a opt cărți, printre care Palestinian Identity, Brokers of Deceit și The Iron Cage. A scris articole pentru The New York Times și The New York Review of Books, printre multe alte publicații. În prezent, predă Studii Arabe Moderne la Universitatea Columbia din New York, în cadrul departamentului care poartă numele savantului palestinian Edward Said, și este co-editor al publicației Journal of Palestine Studies.

Bestseller internațional – distins în 2023 cu Prix 30 Millions d’Amis, supranumit Goncourt des Animaux, Prix Terre de France și Prix de la Société Centrale Canine, iar în 2024 câștigător al Trophée de l’Auteur de l’année, acordat de Livres Hebdo –, tradus în peste douăzeci de limbi, Mirosul lui după ploaie este romanul celor treisprezece ani de complicitate, rutină, libertate și afecțiune absolută dintre Cédric Sapin‑Defour și câinele său Ubac, un ciobănesc de Berna.

„Într-o lume tulburată de prea multe vorbe-n vânt, prietenia unui necuvântător dă glas esențialului. Ubac intră în viața autorului ca o întâmplare, dar se dovedește a fi una dintre marile întâlniri. Împreună, cei doi străbat munții și descoperă loialitatea din refugiul prieteniei, în care, cu răbdare, își împart, ca pe o bucată de pâine, timpul. Când marea prăpastie îi desparte, ceva din tăcerea relației se aude ca un ecou, umple golul și deschide poteca. O poveste reală, inspirată, parcă, dintr-un mit animist.“ — ALEXANDRU N. STERMIN

„Un text minunat, desăvârșit până în cele mai mici detalii.“ — Le Figaro Littéraire

„O carte care radiază o frumusețe pătrunzătoare.“ — Elle

„Celebrul omagiu adus de Cédric Sapin‑Defour vieții lui Ubac, romanul Mirosul lui după ploaie, este o bijuterie literară.“ — Sunday Times

„Mirosul lui după ploaie nu este doar un tribut adus dragostei oamenilor pentru animalele de companie, ci și o modalitate de a exprima durerea profundă resimțită după moartea unui câine, când tot ce ți-a rămas e zgarda lui, iar casa pare prea mare fără el.“ — The Guardian

„Imposibil de catalogat, romanul Mirosul lui după ploaie, prezentat uneori și ca eseu, este un adevărat fenomen literar.“ — Le Figaro

CÉDRIC SAPIN-DEFOUR s-a născut la 14 aprilie 1975 în Saint-André-les-Vergers, în departamentul Aube, din Franța. Și-a făcut studiile liceale în Oyonnax, urmate de cele universitare în domeniul sportului. După o accidentare, și-a schimbat par­cursul academic, studiind patru ani medicina, pentru a alege ulterior cariera de profesor de educație fizică și sport. A început să scrie din pasiune pentru natură. Trăind în regiunea montană Beaufortain din Alpii francezi, obișnuia să noteze gânduri, observații și experiențe legate de viața în natură, de alpinism și de relația omului cu mediul înconjurător, texte care au fost apoi publicate în reviste sau au fost transformate în cărți precum Gravir les montagnes est une affaire de style (2017), Espresso (2019), L’Art de la trace (2020). Consacrarea internațională a venit odată cu publicarea cărții sale autobiografice Mirosul lui după ploaie (Son odeur après la pluie, 2023; Humanitas Fiction, 2026), bestseller în Franța, distins în 2023 cu Prix 30 Millions d’Amis, supranumit Goncourt des Animaux, Prix Terre de France și Prix de la Société Centrale Canine și câștigător în 2024 al Trophée de l’Auteur de l’année, acordat de Livres Hebdo. Romanul este tradus în peste douăzeci de limbi. În 2025, Mirosul lui după ploaie a fost adaptat ca bandă desenată și a fost dramatizat în regia lui Richard Arselin și a lui Véronique Boutonnet. În 2025 vede lumina tiparului Où les étoiles tombent, bestseller în Franța. Cédric Sapin‑Defour locuiește în prezent în orașul montan Beaufort, în Alpii francezi, alături de soția sa, Mathilde, și de câinele său actual, Lulu, adoptat dintr-un adăpost din România în vara anului 2023.

Carte cu autograf

Trilogia Păltinișului

•  Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, 576 pagini

•  Gabriel Liiceanu, Epistolar, 464 pagini

•  Constantin Noica, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, „Am inventat Păltinișul!“, 520 pagini

Ediții îngrijite de Grigore Vida

„Am trăit cu aceste volume ale Trilogiei Păltinișului o mică epopee editorială. Am confruntat două manuscrise ale Jurnalului de la Păltiniș, îngropate în arhiva autorului, cu prima ediție și cu cea de-a doua, după care s-au făcut toate reeditările, descoperind multe pasaje inedite care pun textul într-o lumină nouă; am identificat pasajele cenzurate la Consiliul Culturii și Educației Socialiste și am scotocit toate dosarele Noica din Arhiva CNSAS, căutând scrisori pierdute; am grupat în Anexele fiecărui volum cele mai importante texte despre Jurnal și «fenomenul Păltiniș»; m-am lăsat purtat de la note informative ale Securității la cele mai subtile interpretări la Platon, de la maiorul Pătrulescu la Goethe, și am început să înțeleg câte ceva din misterul acestor volume, care pe jumătate sunt despre infernul Securității și al anilor ’80, pe jumătate despre paradisul culturii.

Am petrecut zeci și zeci de ore cu Gabriel Liiceanu asupra textelor, pe zoom și în persoană, mereu la coborârea nopții, când zgomotele orașului amuțeau; pe zăpadă, ploaie sau arșiță. Am reușit poate să-l exasperez de câteva ori pe autor, dar, de fiecare dată, cu o tenacitate fantastică, a trecut prin sutele de modificări pe care i le-am propus, prin fiecare cuvânt și fiecare virgulă pe care i le-am semnalat. Totul pentru a încerca să-l redea în extra-ordinarul său pe cel ce a reluat viața de la început cu această întrebare care nu-i dădea pace: «Ce e de făcut când nu mai e nimic de făcut? Într-o cultură minoră, în anii aceștia, cu trecutul acesta, cu interdicțiile acestea – ce e de făcut?« Și a răspuns: «E de făcut!» În loc să cedeze, acest om, a cărui viață părea să fi fost făcută pulbere de Istorie, a ajuns să modeleze viețile altora!“ — GRIGORE VIDA

Antologie de Abel Murcia Soriano

Prefață de Ilinca Ilian

Traduceri de Mioara-Adelina Angheluţă, Florin Galiș, Sergiu Lozinschi, Irina Călin, Melania Stancu, Alma Marhamati

Această antologie, concepută și coordonată de Abel Murcia Soriano și Alina Cantacuzino, aduce în prim-plan proze scurte semnate de doisprezece tineri autori din șase țări – Jessica Clark, Carla Pravisani, Patricia Lovos, Patricia Trigueros, Rodrigo Fuentes, Eduardo Halfon, Jessica Isla, Maria Eugenia Ramos, Roberto Carlos Pérez, Mario Martz, Nicolle Alzamora Candanedo și Ela Urriola – , alcătuind un tablou vibrant al Americii Centrale contemporane.

„Șase literaturi, o limbă comună, centrul unui continent care unește sudul și nordul, nordul și sudul, cu o bătaie constantă a inimii… Douăsprezece povestiri scurte care, asemenea unor mici perle dintr-un colier literar, permit cititorului să se bucure de creațiile unor autoare și autori din locuri atât de evocatoare precum Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua și Panama, care prind aici forma unei antologii pentru încântarea cititorului român.“ —  ABEL MURCIA SORIANO