Noutăți

A fost odată o prințesă pe care o vrajă o cufundă într-un somn adânc. Doar sărutul unui prinț o va trezi... O poveste care îi va încânta pe cei mici și le va reaminti de copilărie celor mari! Această carte superbă, cu pagini aurii și ilustrații ca o dantelă fină, ne deschide poarta spre lumea feerică a basmului și a baletului Frumoasa din pădurea adormită. La finele secolului al XIX-lea, directorul teatrelor imperiale din Rusia, îndrăgostit de cultura franceză, a plănuit punerea în scenă a unui balet în stilul somptuos al celor de la Versailles. A propus adaptarea Frumoasei din pădurea adormită, un basm scris de Charles Perrault în 1697, care avea şi o variantă de fraţii Grimm. Coregrafia i-a fost încredinţată lui Marius Petipa, maestru francez de balet stabilit în Rusia. În ceea ce priveşte muzica, directorul a apelat la cunoscutul compozitor Piotr Ilici Ceaikovski. Prima reprezentaţie a avut loc la 15 ianuarie 1890, la Sankt-Petersburg. De atunci, baletul s-a jucat de nenumărate ori. În 1989, coregrafia a fost parţial modificată de Rudolf Nureev, care a descris baletul drept expresia desăvârşită a dansului simfonic.

Ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Gioacchino Lanza Tomasi

La 65 de ani de la apariția cărții în Italia și la 60 de ani de la premiera filmului regizat de Luchino Visconti, cu Burt Lancaster, Alain Delon și Claudia Cardinale, Humanitas Fiction publică o nouă ediție a traducerii de referință semnate de Gabriela Lungu. Romanul este însoțit de prefața lui Gioacchino Lanza Tomasi, fiul adoptiv al autorului, dedicată metamorfozelor pe care le-a suferit textul, precum și de două fragmente inedite și câteva poeme cuprinse în așa-numitul „Canțonier al casei Salina“.

„Dragă Enrico, în mapa de piele vei găsi manuscrisul dactilografiat al Ghepardului. […] Mi se pare că prezintă un oarecare interes, pentru că se referă la un nobil sicilian într-un moment de criză (ceea ce nu înseamnă doar cea din 1860), felul în care el reacționează la această criză și cum se accentuează decăderea familiei sale până la risipirea ei aproape totală; toate astea văzute dinăuntru cu o oarecare participare a autorului și fără nici o ranchiună. […] Sicilia este aceea care este: cea din 1860, de dinainte și dintotdeauna. Cred că totul este impregnat de o proprie poezie melancolică. […] Fii atent: câinele Bendicò e un personaj foarte important și aproape că este cheia romanului.“ — GIUSEPPE TOMASI DI LAMPEDUSA, Scrisoare către Enrico Merlo di Tagliavia din 30 mai 1957

Ilustrații de Hannah Bailey

Cine suntem? De unde venim?

Cum a început drumul nostru prin lume?

Când am devenit oameni și cum am reușit să schimbăm lumea așa cum nicio altă creatură de pe faţa pământului n-a reușit?

Din această carte excelent documentată și minunat ilustrată veți afla o sumedenie de lucruri despre povestea fascinantă a devenirii și transformării noastre ca specie. Veți întâlni termeni noi precum „australopitec“, „ADN“ și „artă rupestră“. Veți călători în trecut alături de omul de Neanderthal și mai apoi alături de Homo sapiens, veți făuri primele unelte, veți descoperi focul, limbajul și importanța unui adăpost sigur. Veți străbate întinsul mărilor și oceanelor, veți afla cum se îmbrăcau strămoșii noștri, ce mâncau, cum se împodobeau și cât de mult au însemnat pentru noi, ca specie, inventarea roții și, mai târziu, a tiparului. Suntem, aici și acum, oameni puternici și inteligenți. Dar oare evoluția noastră s-a încheiat? Și dacă nu, oare ce urmează?

„Viețile secrete ale culorilor” ne restituie o imagine fermecătoare a ritualurilor și a ceremoniilor tradiționale nipone într-o poveste de iubire, delicată precum o stampă, între o tânără cu darul de a vedea culori imperceptibile altora și un bărbat care învață să le recunoască prin descrierile ei.

De când se știe, Mio percepe lumea în nuanțe infinit mai detaliate decât cei din jurul său. În atelierul familiei, în care de generații se vopsesc, se croiesc și se îmbracă tradiționalele chimonouri de nuntă, a înțeles, încă din copilărie, că fiecare culoare are secretele ei, iar de atunci nu încetează să le caute. Pentru Aoi, culorile au o viață ascunsă, mai puțin nuanțele de negru, pe care a învățat să le decline până la ultima, prin meseria moștenită de la tatăl său, de a-i conduce pe oameni prin ziua cea mai întunecată, a morții. Din întâlnirea celor doi, întâmplătoare și nu prea, se naște o poveste despre familie, despre dragoste și, mai ales, despre ce înseamnă să privești lumea prin ochii celuilalt.

Lumea acestei cărţi, revelată de arhivele ecleziastice, administrative şi penale, este caleidoscopică şi neînchipuit de exotică. Eroii provin din toate straturile societăţii: boieri mari, care aleargă după dregătorii şi decoraţii; boiernaşi, târgoveţi şi negustori care, luându-i ca model pe primii, caută să cumpere ranguri; boieri de ţară care duc dorul vieţii la oraş; săteni şi orăşeni care trăiesc după rânduielile străvechi ale bunei vecinătăţi; preoţi care se îngrijesc de armonia comunităţii, dacă nu cumva o tulbură chiar ei; slugi de la care stăpânii tot aşteaptă dovezi de cinste şi statornicie. Această lume intră în prefacerile primei modernizări, mai ales în epoca Regulamentelor Organice, dar într-un chip care, de atunci, ne face unici.

Prefață de Daniel David

„Acelora care ar putea crede că testarea standardizată are numai știința, nu și povestea ei, le recomandăm lucrarea distinsului profesor Dragoș Iliescu. Este cea mai frumoasă, mai captivantă și mai completă poveste a testării scrisă vreodată pentru publicul larg, cu personaje care prind viață, care-și împărtășesc cu cititorii istoriile, experiențele și trăirile privind testarea și evaluarea. Cartea este atât un dar de suflet, cât și unul de minte pentru societatea noastră, care, deși iubește poveștile, ar trebui să învețe și din știința lor. Meritul autorului este acela de a transforma știința testării în cea mai fascinantă poveste despre provocările, succesul și performanța unui sistem educațional în care personajele principale pot fi copii, educatori, părinți, decidenți, cu condiția să accepte, deopotrivă, și provocarea științei…“ — ROMIȚĂ IUCU

„Testarea standardizată se bazează pe un proces științific, riguros, pe o ramură științifică de sine stătătoare (psihometria). De regulă, termenul include nu simpla administrare și scorare a unui test, ci un proces îndelungat de dezvoltare, documentare și validare a testului, derulare a evaluărilor, feed­back și îngrijire continuă a sistemului de evaluare astfel rezultat. Ceea ce se vede din acest proces în rândul beneficiarilor – elevi, părinți și, deseori, profesori – este doar vârful aisbergului: partea de interacțiune directă cu ei. Sper ca în acest volum să le arăt cititorilor o parte din știința serioasă care stă în spatele acestor teste – și să transmit principiile umaniste și moderne, grija și dedicarea pentru corectitudine, care stau la baza proceselor serioase de testare standardizată.“ — DRAGOȘ ILIESCU

Ediţie revăzută şi adăugită

„Priviri ce se revarsă din spatele ferestrelor, pe gaura cheii, prin gura podului. Urechi ce ascultă cu atenție gemete, icnete, foieli și scârțâituri de paturi și lavițe. Trupuri goale alergând la lumina lunii sau în negura nopții pe ulițele mahalalelor pentru a scăpa de urmăririle soților înșelați, trupuri goale expuse în plină zi pe ulițele parohiilor pentru a fi stigmatizate astfel pentru greșeala de a fi iubit nevasta altuia. Pânde și urmăriri nebunești în haosul nopții, câini sărind pe la garduri și peste garduri, noroaie și șanțuri de netrecut, poduri fără scări și scări fără poduri, pivnițe încuiate și hăitași furioși, toate acestea se regăsesc în povestirile tuturor.“ — CONSTANŢA VINTILĂ

La 50 de ani de la prima publicare integrală a „Eseurilor” lui Montaigne în limba română, Editura Humanitas oferă cititorilor o nouă traducere a acestei opere fundamentale, semnată de Vlad Russo. Noua versiune, deopotrivă riguroasă și firească, urmărește să-l aducă pe Montaigne mai aproape de spiritul vremii noastre, oferindu-i cititorului o adevărată bucurie a lecturii. Ea este programată să apară în trei volume, fiecare cuprinzând câte o carte a „Eseurilor”.

„S-a pus adesea întrebarea dacă Montaigne a fost credincios, dacă a fost un catolic sincer, sau a manifestat sentimente religioase din prudență, și poate din dorința de-a sluji societatea. A formula problema în acești termeni simpliști ar însemna să tratăm superficial o gândire a cărei intenție radicală este adesea nesocotită de filozofia occidentală. De altfel, urmași ai lui Montaigne precum Descartes sau Pascal au fost destul de alarmați de îndrăzneala acestei gândiri ca să-și îndrepte căutările principale către căile prin care o puteau ocoli. Montaigne deschide gândirii filozofice două perspective, între care nu pare să se fi hotărât încă. Pe de o parte, cea a filozofiei Luminilor, care supune criticii sale toate societățile istorice, nutrind gândul utopic al unei societăți raționale. Pe de alta, relativismul care respinge orice criteriu absolut ce i-ar putea îngădui unei culturi să judece culturile diferite de ea.“ — CLAUDE LÉVI-STRAUSS

„La mine acasă, mă retrag ceva mai des în bibliotecă, de unde îmi diriguiesc totodată și gospodăria. Sunt deasupra intrării și văd la picioare grădina, ograda, curtea și mai toate acaretu­rile. Frunzăresc aici când o carte, când alta, fără rânduială și fără plan, la nimereală. Uneori îmi las gândul să zboare, alteori îmi însemnez și dictez, umblând în sus și-n jos, gândurile de față. Se află la al treilea etaj al unui turn. Aici îmi petrec cele mai multe zile din viață și cele mai multe ceasuri din zi. Încăperea e rotundă, cu un singur perete drept, pentru masa și scaunul meu; iar rotunjimea îmi oferă dintr-o privire toate cărțile așezate jur împrejur, în despărțituri cu câte cinci rafturi fiecare. Are trei ferestre cu vedere largă, de nimic împiedicată, și șaisprezece pași în diametru.“ — MICHEL DE MONTAIGNE

Dacă figura lui Einstein, de savant cu părul vâlvoi, simbol al înțelepciunii și nonconformismului, fascinează de mult marele public, teoriile lui continuă să fie privite cu un respect temător, lăsând impresia că țin de domeniul ezotericului și că numai aceia care au studiat fizica ani de zile își pot face o idee despre ele. Brian Cox și Jeff Forshaw reușesc în De ce E = mc2? să demistifice asemenea prejudecăți. Pentru a le urmări raționamentele – care sunt de fapt chiar raționamentele lui Einstein reduse la esență –, cititorului îi este de-ajuns să cunoască teorema lui Pitagora. E o performanță remarcabilă să explici riguros, dar cu atât de puțină matematică, cum se poate ajunge la cea mai celebră formulă din știință. Apoi, pentru a lămuri semnificația noțiunii de masă, Cox și Forshaw ajung să explice într-un mod plastic și inteligibil chestiuni subtile de fizică fundamentală – bazele Modelului Standard, invarianța la etalonare și mecanismul Higgs – la care ți-ai închipui că numai specialiștii au acces. În fine, în ultimul capitol ni se oferă o imagine intuitivă a relativității generale, cea mai bună teorie a gravitației de care dispunem în prezent, la peste un secol de la elaborarea ei. Citindu-i pe Cox și Forshaw, descoperim că știința nu-i chiar atât de dificilă pe cât credem, iar Einstein n-a fost vreun supra­om, ci un om plin de imaginație, mânat de curiozitate, preocupat de întrebări aparent simple și având tenacitatea de a deduce până la capăt consecințele ideilor lui.

Ilustrații de Adrià Fruitós

Marile legende medievale repovestite pe înţelesul copiilor de Francesc Miralles, autorul bestsellerurilor „Poveşti ca să te iubeşti mai mult”, „Poveşti pentru copii fericiţi” şi „Poveşti pentru copii curajoşi”.

A sosit trubadurul cu tolba plină de poveşti şi cu lăuta pregătită. Sunteţi gata să-l ascultaţi? Veţi descoperi cele mai captivante istorii ale Evului Mediu şi îi veţi cunoaşte pe eroii lor legendari.

Iată-i pe neînfricaţii cavaleri ai Mesei Rotunde, gata să înfrunte primejdii pen­tru rege şi pentru onoare, pe curajosul Lancelot, care luptă în numele iubirii, pe iscusitul Robin Hood, tâlharul cu inimă bună, mânat de dorinţa de a face dreptate, pe Tristan şi Isolda, a căror poveste a străbătut veacurile până la noi. Iar de sus, de la fereastra castelului, ne privesc chiar regele Arthur şi regina Guinevere, care aşteaptă la graniţa dintre realitate şi imaginaţie, acolo unde se nasc legendele.

Vignete: Robin Hood • Cidul • Reginele Kriemhilda şi Brunhilda • Regele Arthur • Sir Gawain • Tristan şi Isolda • Romeo şi Julieta • Perceval • Yvain sau Cavalerul cu leul • Roland • Lancelot

„Într-o lume a imaginii flatante despre sine, nimic nu e mai detestabil și mai amenințător decât pierderea tinereții fizice. La 30, 40 sau 70 de ani, realitatea trebuie evitată și ascunsă cu orice preț. Dincolo de aparențe, de panica vârstei târzii și de fantasma tinereții veșnice, frumusețea fiecărei vârste ține însă de ce crede omul despre el însuși. Misterioasa călătoare nocturnă se insinuează în viețile tuturor mai devreme sau mai târziu. De ce oare femeile și bărbații percep dramatic diferit această vizită menită să-i învețe arta de a trăi și să-i deprindă cu vârsta pe care Montaigne o numea vârsta adevăratei vieți? Provocatoare, curajoasă și personală, deopotrivă amară și duioasă, această istorie culturală a vârstelor din fiecare om e o invitație la regândirea tinereții și îmbătrânirii, în amestecul de indiferență și tehnologie al secolului XXI.“ — TATIANA NICULESCU

„Fac apel la o «neutralitate» a bătrâneții. Nu îmi doresc o protecţie excesivă, adesea greu de suportat, ci mai degrabă o societate care să‑şi depăşească neîncrederea şi teama pe care le simte şi să înceapă să considere bătrâneţea o valoare importantă şi activă. Trebuie să încetăm să ne temem de ea, să ne dăm voie să ne‑o dorim. Să punem capăt violenței îndreptate împotriva ei din toate părțile, care este şi un semn al eșecului civilizației noastre. Să vedem în vârstă un rezervor de șanse noi, un prilej de a umple lumea în loc să o lăsăm goală. Să schimbăm viața sau cel puțin să schimbăm definiția și sensul a ceea ce înseamnă să trăiești...“ — LAURE ADLER

La apariție, în ianuarie 2022, romanul „Palatul Magnolia” a fost desemnat Instant New York Times Bestseller • Book of the Month • Apple Best Book • LibraryReads Hall of Fame • Nominalizat la Goodreads Choice Awards 2022 – Best Historical Fiction. „Palatul Magnolia” rescrie istoria unui reper al New Yorkului și al lumii artei: Muzeul Frick. Fiona Davis insuflă viață capodoperelor din Colecția Frick, transformându-le în personaje-cheie în descifrarea unui mister care dăinuie, din anii 1920, mai bine de patru decenii.

New York, 1919. Reședința familiei magnatului Henry Clay Frick și spațiul impresionantei sale colecții de artă este ultimul refugiu al tinerei Lillian Carter, sau Angelica, așa cum e cunoscută în mediul artistic, căci a fost muza sculptorilor. Angajându-se ca secretară personală a lui Miss Helen, fiica temutului Henry Frick, Lillian este nevoită să-și treacă sub tăcere trecutul de model, chiar dacă apropierea de sculptorii cu care a lucrat i-a deschis ușile reședinței Frick. În mijlocul unei familii măcinate de drame și intrigi, Lillian va ajunge suspectul principal în moartea magnatului și în dispariția diamantului Magnolia, iar misterul nu-și va afla rezolvarea decât în anii șaizeci, când o tânără britanică îi va reuni pe toți – suspecți și victime –, pentru ca adevărul să iasă în cele din urmă la lumină și să vindece.

„N-am fost în stare să scriu altfel decât ieşind din viaţa mea obişnuită, decupând timpul poeziei din timpul vieţii… Plecam la scris cum plecau sfinţii în pustie, ca să-l întâlnească pe Dumnezeu, iar ceea ce urma avea uneori într-adevăr trăsăturile miracolului. Când începeam să scriu, nu aveam senzaţia preaplinului care se revarsă, ci mai curând a uimirii că trecea prin mine. Când se oprea, mă descopeream golită, pustie şi, mai ales, cu sentimentul că este de tot. Deşi ştiam că mi se mai întâmplase, deşi îmi spuneam că şi de alte dăţi mi se păruse la fel şi că totuşi minunea se repetase, mă uitam la ultima poezie scrisă cu sfâşietoarea convingere că de astă dată este într-adevăr ultima, că niciodată nu voi mai fi în stare să scriu nimic. Iar dacă următoarea evadare se dovedea zadarnică şi Dumnezeu nu venea la întâlnire, întâmplarea nu era decât o verificare în plus, pentru o perioadă, a acestei convingeri. Recădeam în contingent mai deprimată decât în momentul evadării, până când încet-încet începeam să simt că se pregăteşte o nouă iluminare care nu aşteaptă, pentru a se produce, decât o nouă fugă.“ — ANA BLANDIANA

BESTSELLER GAUDEAMUS 2022 „Originea limbajului a fascinat întotdeauna omenirea, în toate culturile. Cu toate astea, misterul acelei origini rămâne total, ceea ce nu ne împiedică să-l abordăm aici, în această carte care nu este altceva decât o inițiere ludică în știința lingvisticii și în care încercăm să curățăm această taină a originii limbajului uman și a clasificării limbilor de vegetația luxuriantă a miturilor populare și a ideilor preconcepute. Aceasta este și o carte care te va învăța că, dacă așa ai procedat, ai făcut rău abandonând, la o vârstă încă fragedă, studiul limbii franceze (sau ruse, germane etc.) ori al alteia pentru care simțeai că ai fi avut o vocație, dar te-au descurajat profesorii rigizi, care la rândul lor fuseseră traumatizați de predecesorii lor tiranici și disprețuitori și care n-au făcut decât să-ți transmită convingerea că diversitatea nesfârșită și aparent inutilă a limbilor este o pedeapsă și un chin. Vei mai afla aici și care e cea mai bună metodă pentru a învăța o limbă străină (sau mai multe, oricâte); de ce româna nu datorează nimic limbii ruse; sau care este cea mai satisfăcătoare clasificare a limbilor vorbite pe planetă, imaginabile sau posibile.“ — DAN ALEXE

Cei care pornesc la drum sunt de obicei exploratori, emigranți sau turiști. În „Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri”, cel care-și croiește drum prin lume, străbătând veacuri, vremuri și continente, este un cântec. El se aude pentru prima dată în timpul foametei din Irlanda secolului al nouăsprezecelea, unde versurile lui exprimă compasiune pentru un deținut închis pentru furt de porumb. Pe urmă, cuibărit în memoria deținutului, cântecul ia calea coloniei din Macquarie, Tasmania, unde se transformă în protest împotriva abuzurilor penitenciare. Un jurnal de detenție ținut atunci este publicat în zilele noastre de un editor englez și intră în atenția unui anticar. În acest fel, cântecul se întoarce în Europa, unde devine, prin strădaniile unui fan, talismanul coral care-o însoțește pe Liverpool într-o finală de Liga Campionilor.

„Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri” este un roman despre suferință și solidaritate, despre spaimă și vinovăție, despre succes și eșec. Dar în primul rând este o poveste despre foamea de libertate pe care o simțim indiferent dacă suntem închiși în celula unei temnițe sau între zidurile convențiilor și prejudecăților.

Ilustrații de Barbara Brun

Lui Saxo, un elefănțel poreclit „tornada cenușie“, nu-i pasă de nimeni în afară de el însuşi. Egoist, nepoliticos, lipsit de respect, își petrece fiecare zi fără să precupețească măcar un gând pentru cei din jur! Pentru a-l face să-şi conştientizeze atitudinea, înțeleapta bufniță Minerva are o soluție: să-l pună în pielea altora, la propriu! Astfel, desluşind gândurile şi trăirile celorlalți, Saxo începe să înțeleagă că purtarea lui îi rănește pe cei din jur şi se hotărăște să se schimbe.

La mijloc de drum între literatură și filozofie, minunatele cărți din seria „Poveștile bufniței“ sunt grăunțe de înțelepciune atent distilate de Éric-Emmanuel Schmitt pentru a le explica celor mai tineri cititori concepte-cheie precum curajul, libertatea, respectul, și pentru a-i ajuta să crească frumos.

Roman distins cu Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene

Nu există viață și moarte, doar fluxul necontenit al timpului, în care dăinuie tot ce a trăit cândva sau trăiește acum – natură, oameni, animale, creații umane. Omul nu este nici singur, nici centrul universului, ci doar o instanță a eternității „de zi cu zi“. Tradus în peste 30 de țări și încununat cu Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene în 2020, romanul Eu cânt și muntele dansează al scriitoarei catalane Irene Solà sparge canoanele genului și țese din voci umane și nonumane o tapiserie hipnotică.

În Spania, unde a figurat doi ani pe listele de bestselleruri, cartea a primit, în 2019, mai multe premii, printre care: Premi Llibres Anagrama de Novel.la, Premi Omniùm a la Mejor Novela del Año, Premio Cálamo Otra Mirada, Premi Núvol • Finalistă la National Book Critics Circle ‒ the Greg Barrios Book in Translation Prize și la Oxford-Weidenfeld Translation Prize în 2022 • Kirkus Best Book 2022 și The Guardian Best Fiction of 2022.

„Treizeci de povestiri care curg una într-alta cu blândețe, melancolie, calm, uneori cu o resemnare care destinde. Cu fiecare text, Cătălin Pavel pune în mișcare câte un carusel discret. La un moment dat, toate se rotesc silențios, arătându-și limpede și coregrafic ocupanții provizorii. Simfonie de short movies. Cu fiecare rotire, sunetul devine mai clar, vezi personajele, le percepi timpul, secvențial, dar neîntrerupt, te umpli de lumina aurie de toamnă dulce, în care iubirile sunt mai mereu la timpul trecut ori trimise într-un viitor improbabil, iar amintirile umplu misterios fiecare alveolă încă goală de sens. Citim rar proză adevărată (vasăzică narațiune, și încă în genul scurt, atât de dificil) în veșminte poetice cu valoare de elixir. Cătălin Pavel este un scriitor de esență rară, imposibil de definit până la capăt și, tocmai de aceea, profund adictiv.“ — TANIA RADU

„Prozele scurte ale lui Cătălin Pavel sunt admirabile piese de virtuozitate, dar fără nimic ostentativ. Autorul lucrează în tușe fine, privilegiază notația subtilă, vagul, finalul deschis. Personajele sunt uneori siluete fragile, ce se întâlnesc întâmplător și amorsează o conversație fără a o duce până la capăt. Cadrul e citadin, având ingredientele modernității – automobilul, tramvaiul, metroul, trenul, supermarketul etc. Cu o exemplară discreție, prozatorul pune sub lupă frânturi de destin, frământări existențiale și traume sufletești. Scriitor consacrat, personalitate complexă și mereu gata să ne surprindă, Cătălin Pavel ne cucerește, o dată în plus, prin aceste proze de mare rafinament.“ — ALEXANDRU CĂLINESCU

Într-un secol paradoxal, înspãimântat și totodată fascinat de inteligența artificială, omului contemporan îi revine o datorie grea. El trebuie să reflecteze asupra destinului civilizației în lumina – sau în întunericul – evoluțiilor fără precedent ale tehnologiei. Începând cu filozofii Antichității, trecând prin Descartes și ajungând la transumaniști, Meghan O’Gieblyn ne poartă într-o călătorie spre adâncurile fricilor și speranțelor noastre legate de sensul vieții și de relevanța culturii și a metaforelor pe care le-am creat, într-o lume care își schimbă aproape zilnic chipul și reperele. Cine va învinge în lupta care se duce astăzi pentru viitorul omenirii? Tendința noastră de a umaniza tehnologia, sau tehnologizarea umanitatății dincolo de limita recognoscibilului? Cartea de față este un răspuns la această întrebare care ne bântuie.

„Dumnezeu, om, animal, mașină este o creație hibridă, o carte erudită în cel mai remarcabil mod, care îmbină istoria, critica și filozofia.“ — The New York Times

„O carte scrisă cu un talent excepțional de a explica cele mai complicate idei filozofice legate de modul în care omul creează sens.“ — Publisher’s Weekly

Cu o prefață de George H. Williams

Poate că nici un cuvânt nu a stârnit atâta teamă, tulburare, pasiune și, din nefericire, nici un alt cuvânt nu a înălțat ruguri sau eșafoduri precum controversatul termen de „erezie“. La origine, erezia (în grecește haíresis) denumea o alegere rațională și pe deplin liberă – de aici și înțelesul de „școală filozofică, facțiune“. Chiar comunitatea primilor „creștini“ (evreii care credeau că Isus este Mesia și/sau Fiul lui Dumnezeu) era numită haíresis.

Dar cum s-a ajuns de la acest sens inițial, neutru și oarecum inocent, la acela de sectă diabolică, de conclav subversiv al unor oameni care răstălmăcesc credința adevărată, mânjind-o cu răutatea și fărădelegile lor vrednice de chinuri și de moarte? Dincolo de excesele instrumentalizării politice a ereziei, chiar există o credință originară, corectă, dreaptă și eternă, sau este vorba despre o alegere arbitrară din noianul de credințe ale creștinismului primitiv? Eruditul Harold O.J. Brown, specialist în istoria biblică și a Bisericii, ne oferă răspunsuri la aceste întrebări dintr-o perspectivă teologică ecumenică, invitându-ne la o călătorie prin toate marile „erezii“ care au zguduit Biserica creștină, de la origini până în prezent.

„Puține povești din istoria lumii au cucerit cu atâta statornicie inimile și mințile oamenilor, au schimbat vieți, au provocat lupte de idei și au pecetluit destine ca istoria relatată în Biblie a primului cuplu, Adam și Eva. Acest cuplu originar și original a creat, ca nici un altul, o întreagă literatură religioasă, poetică, filozofică și o vastă cultură vizuală. Fiecare generație – indiferent dacă o acceptă ca poveste fondatoare a omenirii sau o expediază ca invenție puerilă – dă acestei povești un înțeles propriu, îi caută cea mai potrivită interpretare, se atașează de sensurile ei literale sau alegorice, o consideră o parte esențială din identitatea omului… Cartea lui Stephen Greenblatt nu epuizează motivele și răspunsurile, dar deschide o poartă către ele și către fiecare dintre noi, căci fără Adam și Eva existența noastră ar fi sărăcită de sensul începutului.“ — TATIANA NICULESCU

„Povestea lui Adam și a Evei își găsește ecou în noi toți. Vorbește despre cine suntem, de unde venim, de ce iubim și de ce suferim. Această vastă rază de acțiune pare să facă parte din felul în care a fost concepută. Deși joacă rolul pietrei de temelie a trei mari religii din lume, ea precedă, sau așa pretinde, orice religie. Surprinde bizarul mod în care specia noastră tratează munca, sexul și moartea – trăsături ale existenței pe care le avem în comun cu orice alt animal – ca obiecte de speculație, de parcă ar fi determinate de o faptă a noastră din trecut, de parcă ar fi putut să fie și altfel.“ — STEPHEN GREENBLATT

Primii filozofi ai Greciei antice apar în secolul VI î.Cr., în Asia Mică, pe țărmul ionian al Mării Egee: Thales, Anaximandru, Anaximene, Heraclit, Anaxagora. Aristotel îi numește „fizicieni“ pentru că, desprinzându-se de tradiția mitică, încearcă să explice fenomenele naturale fără să facă apel la zei. Altfel spus, descoperă și dezvoltă rațiunea pentru a înțelege lumea – o revoluție în gândire care, continuată vreme de două mii șase sute de ani, a condus la știința modernă.

Fizicianul Carlo Rovelli, unul dintre protagoniștii cercetării în gravitația cuantică, ne oferă perspectiva unui om de știință asupra rolului jucat de Anaximandru din Milet în această revoluție intelectuală. Contribuțiile lui Anaximandru sunt un salt uriaș în cunoaștere: e primul care își dă seama că sub Pământ se află tot cer, deci că Pământul plutește în spațiu; e primul geograf; explică, uneori cu o intuiție surprinzătoare, fenomenele meteorologice prin cauze naturale; înțelege că viața a apărut în mare și că ființele vii sunt supuse evoluției; și, poate speculația cea mai îndrăzneață, concepe existența unei entități invizibile, apeiron-ul, element unificator pentru toate obiectele percepute de simțurile noastre – idee care se regăsește în fizica teoretică modernă.

Aducând în prim-plan figura lui Anaximandru, care pe bună dreptate poate sta alături de Newton sau Einstein, Rovelli are prilejul să analizeze împrejurările istorice ale apariției „miracolului grec“ – importanța creării unui alfabet fonetic și a instituirii democrației – și însăși condiția științei, care presupune cultivarea spiritului critic, permanenta punere în discuție a ceea ce ni se pare că știm, curajul de a renunța la certitudini comode. Cartea lui Rovelli te îndeamnă să gândești rațional.

Carte câștigătoare a Premiului European pentru Eseu 2020

„În eseul său, Alessandro Baricco încearcă să înțeleagă profunda transformare digitală prin care trecem astăzi, subliniind că aceasta nu este doar consecința unei revoluții tehnologice și a utilizării de noi instrumente, ci și rezultatul unei «insurecții mentale». Într-o încercare de a înțelege această mutație profundă, el identifică evenimentele fondatoare care au modelat atitudinile și stilurile de viață contemporane, specifice sistemului digital. Cu stilul său inconfundabil, îmbinând perspicacitatea filozofică și umorul, el explorează istoria noii civilizații intitulate THE GAME, care a pornit de la jocurile video.“ — Din motivația juriului Prix Européen de l’Essai, 2020

„Autorul joacă aici rolul de istoriograf, de antropolog, de cartograf chiar, pornit într-o aventură de reconstrucție și cercetare de dimensiuni de-a dreptul istovitoare, scoțând la iveală perspective de o strălucire rară.“ — Wired (Italia)

„Oare mai-marii industriei Big Tech ne recalibrează creierul? Știu ei cu exactitate cum s-o facă sau care va fi rezultatul final? Și cine oare ne poate călăuzi prin acest teritoriu, cu amestecul potrivit de ironie și încredere, încântare și groază, emițând intuiții subtile și șocante pagină după pagină? Răspunsurile sunt, pe rând: fără doar și poate; mai mult ca sigur nu; Alessandro Barrico.“ — The New Yorker

„M-am hotărât să scriu un fel de Barbarii 2 acum mai multă vreme. Mă fascina în continuare povestea asta și încercam să-mi dau seama dacă revoluția digitală o să ne distrugă sau mai știu eu ce. Mai mult decât atât, se întâmplaseră o groază de lucruri între timp, tabloul era de-acum mai clar. În 2006, când am scris Barbarii, părea că înaintez cu luminile stinse. Nici iPhone nu exista, nici YouPorn, nici măcar Twitter, la naiba. În concluzie, se cerea o aducere la zi.“ — ALESSANDRO BARICCO, La Repubblica

Filozoful Daniel C. Dennett supune fenomenul religios unei analize cu adevărat ştiinţifice şi multidisciplinare, ţinând seama de imensa complexitate a aspectelor lui antropologice, psihologice, sociale şi istorice, și abordează frontal atât problema originilor, cât şi a semnificațiilor sale în lumea de azi. Ruperea vrăjii pornește de la convingerea autorului că, prin rolul pe care religia continuă să-l joace în conflictele sociale şi politice, ca şi în căutarea de către miliarde de oameni a sensului propriei vieţi, ea este „mult prea importantă pentru a ne putea permite s-o ignorăm“.

„Vraja“ din titlu este atât tabuul care planează asupra examinării obiective a religiei, cât și religia însăşi. Daniel Dennett își duce demersul la bun sfârşit cu un ireproşabil tact şi respect pentru adevăr.

„Surprinzător de precaut, Dennett este conştient de limitele cunoaşterii noastre actuale şi este interesat mai ales să dezvolte un plan de cercetare. Discutând ipotezele particulare cu privire la anumite religii, el se dovedește a nu fi câtuşi de puțin dogmatic.“ — American Scientist

„…Religia este naturală în sensul că nu este supranaturală, că este un fenomen uman alcătuit din evenimente, organisme, obiecte, structuri, tipare etc. care sunt supuse legilor fizicii sau biologiei și care astfel nu presupun nici un miracol… Exact asta vreau să spun. Să se observe că nu este negată existența lui Dumnezeu, a unui Dumnezeu inteligent, conștient și viu care ne-a creat și care ne iubește pe noi toți – și totuși religia în sine, ca set complex de fenomene, rămâne un fenomen complet natural.“ — DANIEL C. DENNETT

Filozofia unei vieți simple cartografiază idei și practici ale simplității din Antichitate până în zilele noastre. Jérôme Brillaud discută mai ales concepțiile și motivațiile unor filozofi și personalități precum Diogene, Marcus Aurelius, Rousseau, Thoreau și Steve Jobs, dar și ale unor mișcări religioase și curente moderne care au îmbrățișat un stil de viață simplu. Viața dedicată simplității înseamnă liniștirea zgomotului din jurul nostru și din noi înșine pentru a putea ajunge la adevărata stare de bine. „O carte foarte pătrunzătoare, care merită să fie cu atât mai citită în aceste vremuri confuze și apăsătoare.“ — BRENDAN GLEESON

În 2022, la invitația Vaticanului, Eric-Emmanuel Schmitt se întoarce la originile marilor credințe monoteiste călătorind în Țara Sfântă, iar Provocarea Ierusalimului – jurnalul acestui pelerinaj la Betleem, Nazaret, Cezareea – consemnează experiența spirituală, întrebările, reflecțiile, senzațiile, uluirea, până la surpriza finală a unei întâlniri incre­dibile cu ceea ce autorul numește „de neînțelesul“. O carte-mărturie, despre o călătorie în spațiu, în timp, dar, mai presus de toate, către sine, scrisă cu ardoare, care transmite un mesaj al compasiunii, al iubirii, al toleranței: „Provocarea pe care Dumnezeu o adresează și credincioșilor, și necredincioșilor depășește ceea ce aceștia își imaginează. Dumnezeu nu le spune: «Ascultați-mă!», ci le strigă: «Ascultați-vă!». La Ierusalim, unde a început totul, nimic nu este încheiat.“

La o primă vedere, multe dintre fenomenele naturii par să ţină de magie, iar culturile arhaice au creat mituri pentru a le explica. Egiptenii antici credeau că se face noapte pentru că zeiţa Nut înghite Soarele. Grecii puneau iarna pe seama dispariţiei Persefonei în lumea subterană a lui Hades. Pentru vikingi, curcubeul era puntea care îi lega pe zei de Pământ.

Richard Dawkins crede însă că adevărata magie este magia ştiinţei, care ajunge să explice aceste fenomene. Fiecare capitol al cărţii lămureşte câte o problemă: evoluţia şi diversitatea lumii vii, structura materiei, ciclurile diurn şi sezonier, alcătuirea şi istoria Soarelui, curcubeul, apariţia universului, posibilitatea existenţei vieţii pe alte planete, cutremurele, rolul jucat de probabilităţi în lumea noastră.

Însoţită de desenele spectaculoase ale lui Dave McKean, „Magia realităţii” dezvăluie prin povestiri pasionante frumuseţea poetică a ştiinţei.

Ilustrații de Noemi Vola

O carte frumoasă și luminoasă ca o zi de vară de la autorul bestsellerului „Aventurile lui Cepelică”.

Amuzantă, jucăușă, primitoare: aceasta este școala lui Gianni Rodari. E locul unde copiii descoperă lumea, își fac prieteni buni, se distrează și își aleg drumul în viață. Ba mai mult, e locul unde greșelile nu sunt nici arătate cu degetul, nici pedepsite, căci orice greșeală deschide poarta imaginației și devine un prilej de învățat lucruri extraordinare.

Datorită talentului lui Gianni Rodari, şcoala devine un tărâm magic, de poveste, unde fiecare copil crește liber, dând frâu liber creativității, viselor şi aventurii.

„După trei decenii de funcționare neîntreruptă a Curții Constituționale a României, credem că este mai mult decât necesară o evaluare a activității acesteia din perspectiva îndeplinirii rolului său fundamental de garant al supremației Constituției. Această carte își propune să deschidă un drum sau mai multe drumuri posibile în analiza exhaustivă, necesară și pertinentă a modului în care Curtea Constituțională a României a influențat democratizarea comunității politice în ultimii 30 de ani și în care va influența democrația în România în următorii 30 de ani.

Fără o Lege fundamentală (scrisă sau nescrisă), fără drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate cetățeanului, fără principiile constituționalismului liberal pentru organizarea și funcționarea puterii statale și fără un instrument de control al conformității legilor cu textul constituțional nu poate exista democrație constituțională, adică putere limitată prin drept și guvernare bazată pe domnia legii. Acestea sunt mizele justiției constituționale. Nimic mai puțin.“ — BOGDAN DIMA ȘI VLAD PERJU

„O cortină magică, ţesută din legende, atârna între noi şi lume. Cervantes l-a trimis pe don Quijote în peregrinare şi a sfâşiat cortina. Lumea i s-a arătat cavalerului rătăcitor în toată goliciunea comică a prozei sale.Aidoma unei femei care se fardează înainte de a pleca grăbită spre prima ei întâlnire, lumea – când aleargă spre noi în clipa când ne-am născut – este deja fardată, mascată, preinterpretată. Iar conformiştii nu vor fi singurii care vor fi traşi pe sfoară; rebelii, dornici să-şi exprime opoziţia faţă de tot şi toate, nici nu-şi dau seama cât sunt ei înşişi de docili; ei nu se vor revolta decât împotriva lucrurilor interpretate (preinterpretate) drept demne de a stârni revolta. [...] Căci noua artă a pătruns în lume tocmai în urma gestului lui Cervantes de a sfâşia cortina preinterpretării; gestul său distructiv se răsfrânge şi se prelungeşte în fiecare roman demn de acest nume; e pecetea care conferă identitate noii arte.“ — MILAN KUNDERA