Noutăți

Bestseller Sunday Times

Editor’s Choice New York Times Book Review

Cea mai bună carte a anului The Economist, Financial Times, New Statesman, The Telegraph

Interferență în alegerile americane. Sponsorizarea politicii extremiste din Europa. Război în Ucraina. În ultimii ani, Rusia lui Vladimir Putin a dus o campanie concertată de a-și extinde influența și de a submina instituțiile occidentale. Dar cum și de ce s-a întâmplat și cine a orchestrat asta?

În Oamenii lui Putin, jurnalista de investigații și fosta corespondentă la Moscova Catherine Belton dezvăluie povestea nespusă despre cum Vladimir Putin și un mic grup de kaghebiști din jurul lui au ajuns la putere și și-au jefuit țara. Săpând până în adâncurile operațiunilor Kremlinului lui Putin, Belton accesează jucători-cheie din interior pentru a dezvălui cum i-a înlocuit Putin pe afaceriștii independenți ai epocii Elțîn cu noua generație de oligarhi loiali, care în schimb au distrus economia Rusiei și sistemul său legal și au extins influența Kremlinului în Statele Unite și în Europa. Rezultatul este o expunere teribilă și lămuritoare despre revanșa luată de KGB – o poveste care începe în ceața prăbușirii URSS, când rețelele de operativi au putut sifona miliarde de dolari din întreprinderile de stat și să-și mute prada în Occident. Putin și aliații lui și-au finalizat mai apoi planul, reafirmând puterea Rusiei în timp ce preluau controlul asupra economiei ruse, suprimând vocile independente și lansând operațiuni de influență sub acoperire în străinătate.

Mergând de la Moscova la Londra și în Elveția, apoi până în Brighton Beach din Brooklyn și adunând o distribuție de personaje colorate pe măsură, Oamenii lui Putin este povestea completă a modului în care s-au sfârșit speranțele de construire a unei noi Rusii, cu consecințe dramatice pentru locuitorii ei și, din ce în ce mai mult, pentru întreaga lume.

„[Oamenii lui Putin] va deveni cu siguranță relatarea cea mai importantă despre Putin și putinism.“ Anne Applebaum, The Atlantic

„Nimeni nu prezintă istoria militară a lumii antice cu atâta erudiție și măiestrie ca Barry Strauss.“ —Publishers Weekly

„Povestea lui Spartacus este în primul rând o poveste de război: un clasic studiu de caz al unei insurecții conduse de un geniu al tacticilor de gherilă și al unei contrainsurecții inițiate de o putere convențională… Războiul lui Spartacus este, de asemenea, o poveste despre un conflict etnic… Scindările tribale i-au transformat pe rebeli în clici învrăjbite.

Povestea lui Spartacus este totodată o poveste de iubire și o cruciadă. Spartacus a avut o soție sau o concubină; numele ei nu a fost consemnat. Preoteasă a lui Dyonisos…, se inspira din teologia eliberării care declanșase revoltele anterioare ale sclavilor Romei… Spartacus avea o misiune divină. Războiul lui Spartacus este și o poveste de politică identitară. Răsculat împotriva Romei, Spartacus era mai roman decât ar fi fost dispus să recunoască și cu siguranță mai roman decât ar fi putut să admită romanii. I-a îngrozit pe romani nu doar fiindcă era străin, ci și pentru că le era atât de apropiat.“ — BARRY STRAUSS

Dincolo de perspectivele noi pe care le deschide asupra unuia dintre marile evenimente ale Antichității, un eveniment care reverberează până azi, Războiul lui Spartacus conturează magistral istoria ultimelor decenii ale Republicii romane. Pe măsură ce țese povestea revoltei, Barry Strauss ne zugrăvește perspectiva largă a fundalului istoric, social și politic al secolului I î.Hr. sau, dimpotrivă, se apleacă asupra detaliului semnificativ – fie el descoperire arheologică, ritual religios sau fapt de viață cotidiană. Iar întâmplările și personajele care populează această lume minuțios reconstituită capătă de fiecare dată o semnificație mai profundă prin reflecția istoricului.

Ilustrația copertei: Radu Oltean, coif de gladiator (murmillo). Pompeii, sec. I î.Hr. (desen)

„Noi suntem români“ este titlul unui cântec patriotic. „Nimeni nu-i perfect“ este ultima replică din filmul Unora le place jazzul. Chiar dacă pare straniu, cele două enunţuri nu se bat cap în cap. Între ele există de fapt o legătură pe care viaţa în România de azi o strânge de la o zi la alta. Desfăşuraţi în paralel cu musicalul de mare succes „Mama Pandemia“, ultimii doi ani de viaţă românească te pun în situaţia de-a duce frecvent mâinile la cap: fie pentru atingerea frunţii fierbinţi, fie pentru smulgerea părului. Tragicomedia naţională e surprinsă aici în câteva zeci de texte din care scot capul tovarăşi de drum mai vechi sau mai noi: excepţionalismul, reflexul de obedienţă, ciubucul, discursul urii, bunul-plac şi prostul-gust. De râs şi de plâns. De citit şi de căzut pe gânduri.

Asemenea bestsellerurilor internaționale Istoria albinelor și Istoria apelor, noul roman din tetralogia dedicată de Maja Lunde schimbărilor climatice, Ultimii cai din stepă, se remarcă printr-o strălucită complexitate, fiind puteric și emoționant.

Carte cu autografele autorului Mihai Mănescu, regizorului Andrei Huțuleac și actorilor Maya Noelle Prediger, Matei Dima, Micutzu Cosmin Nedelcu din distribuția filmului omonim.

Romanul Copacul dorinţelor. Amintiri din copilărie s-a născut din scenariul filmului omonim regizat de Andrei Huţuleac, avându-i în distribuţie pe Maya Noelle Prediger, Teodor Corban, Matei Dima, Grigore Silișteanu și Micutzu Cosmin Nedelcu.

Adaptare după un scenariu de film de Mihai Mănescu, Matei Dima și Andrei Huţuleac  •  Ilustrații de Ingrid Nemțanu

Melanie Benjamin, autoarea bestsellerurilor internaționale Lebedele de pe Fifth Avenue, Soția aviatorului, Femei de Oscar și Doamna de la Ritz, publică în 2021 un roman impresionant despre curaj în prerii, inspirat de un fapt real. Viscolul copiilor s-a aflat printre cele mai bune zece cărți ale lunii ianuarie 2021 în The Washington Post și a fost lăudat de Oprah Magazine.

12 ianuarie 1888. Vremea neobișnuit de caldă îi păcălește pe imigranții stabiliți în Marile Câmpii din centrul Statelor Unite, intrați astfel fără voie în istorie ca eroi ai unei tragedii americane. O zi ce părea să anunțe primăvara se transformă într-un coșmar. Două surori, învățătoare, niște copile ele însele, sunt nevoite să ia hotărâri de care depinde viața elevilor pe care îi au în grijă. Deciziile lor sunt opuse, schimbând dramatic soarta celor din jur. Pornind de la evenimente reale petrecute în Nebraska și Teritoriul Dakota, Melanie Benjamin creează un roman de neuitat, o galerie de figuri remarcabile pe care le plasează într-un context istoric surprinzător. Viscolul copiilor este o carte despre slăbiciunea și totodată despre forța omului în fața naturii, cu atât mai tulburătoare în această vreme a devastatoarelor schimbări climatice și a fenomenelor meteo extreme.

„Oricine a citit acea perlă din coroana memorialisticii românești care este Eterna întoarcere, adică Ofrandele Corneliei Pillat, a rămas captivat întâi de toate de personajul fabulos, aproape marquezian, Gheorghe Ene Filipescu, tatăl autoarei, orfanul plecat din Oltenița natală, ajuns ucenic cizmar la București, apoi proprietar al unui magazin de încălțăminte de lux în pasajul Jean Villacrosse din Calea Victoriei, premiat la Barcelona în 1929 și ales starostele breslei pe țară, membru respectabil în mișcarea social-democrației noastre de rit vechi.

Ei bine, acum se vede că fiica reușise «doar» pregătirea pânzei. Desăvârșirea tabloului și mai ales înrămarea lui potrivită i-au revenit nepoatei Monica Pillat, întrupare palimpsest a fermecătoarelor împletiri dintre familiile Pillat și Brătianu. După ce a etalat comoara epistolară adunată de Dinu, Pia și Cornelia, Monica Pillat reușește acum scenariul magnetizant al unei redutabile docudrame.

Frumoasa ispravă a Monicăi Pillat e o monografie biografică și o reconstituire de destin personal, dar în același timp frizează istoria socială și restituie cadrele și atmosfera boieriei meșteșugărești de odinioară, adevărată articulație între marea și mica burghezie, ne amintește puterea breslelor medieval-rinascimentale, adesea echivalente masoneriilor. Dezvăluit aici în toată complexitatea personalităţii sale, Gheorghe Ene Filipescu, fostul ucenic ajuns președintele Sindicatului Profesional al Meseriașilor Cizmari din România și membru în Parlament, le cita confraților comeseni, cum nu se poate mai natural, din Platon și Epictet.

Scenariul există. Convinge, impresionează și încântă.“ — DAN C. MIHĂILESCU

Așteptându-i pe barbari a rămas în conștiința publică ca unul dintre romanele majore ale lui J.M. Coetzee, influențând alte forme ale artei, cum ar fi opera omonimă, din 2005, a compozitorului Philip Glass și ecranizarea lui Ciro Guerra din 2020, după scenariul autorului, cu Johnny Depp, Mark Rylance și Robert Pattison. A fost încununat cu James Tait Black Memorial Prize, Geoffrey Faber Memorial Prize și Central News Agency Prize. După ce J.M. Coetzee a câștigat Premiul Nobel pentru literatură în 2003, acest roman a fost inclus de Penguin Books în prestigioasa serie „Great Books of the 20th Century“.

Slujitor devotat al Imperiului, magistratul vegetează într-un oraș de frontieră, dincolo de ale cărui ziduri de apărare se întinde deșertul. Amenințarea surdă a unei invazii barbare plutește mereu în aer. Numai că psihoza și frica sunt de fapt armele prin care Imperiul își convinge supușii să accepte sau chiar să comită atrocități ce depășesc definiția barbariei.

„Viziunea lui J.M. Coetzee sondează adâncul ființei omenești. Ceea ce află el acolo este dincolo de ce își pot imagina oamenii că știu despre ei înșiși, iar Coetzee transformă totul în literatură cu o strălucită eleganță și măiestrie a redării tensiunii dramatice.“ — NADINE GORDIMER, laureată a Premiului Nobel pentru literatură

Marile tragedii istorice care au marcat lumea noastră și care amenință și azi buna așezare a civilizației sunt, în mare parte, consecința optimismului netemperat, lipsit de scrupule. Fascinația intelectualilor și a oamenilor politici pentru idealism și utopie este expusă în acest tur de forță eseistic unei analize riguroase; antidotul capătă forma valorilor consensuale, ale tradiției, la care s-a ajuns de-a lungul timpului prin sacrificiu și compromis. Ironia și iertarea sunt semnele pesimismului înțelept, care ne poate salva de utopiile primejdioase, îndemnându-ne spre ceea ce este poate singurul progres care ne e îngăduit – să devenim mai buni și mai lucizi.

„Scruton este un scriitor erudit, prolific, sclipitor, complex și adesea uluitor.“ — The Weekly Standard

„Gânditorii de stânga și de dreapta deopotrivă ar trebui să fie recunoscători că un astfel de om s-a aplecat asupra problemelor care îi preocupă. Iar filozofii ar trebui să se bucure că el abordează marile probleme ale zilei prin lentila lor. Cea mai însemnată contribuție a lui Scruton este, poate, că a întruchipat adevărul care ne arată că fără filozofie nu suntem nimic.“ — The Sunday Times

Cartea eminentului specialist în psihologie socială Robert Levine este o explorare captivantă și detaliată a felului în care fiecare cultură percepe și gestionează timpul. Prin intermediul unor experimente sociale inedite și al unei analize pătrunzătoare, Levine reușește să creeze practic un ghid pentru toți cei care vor să navigheze eficient în ritmul cotidian al oricărei culturi străine, să descopere cât de influențați sunt de evenimentele presante de acasă și să-și traseze propria geografie a timpului.

„Robert Levine pune laolaltă observații de mare finețe, experimente de teren originale și o erudiție cuprinzătoare pentru a articula o perspectivă inedită cu privire la felul în care timpul subiectiv și funcționarea societății umane se împletesc sau intră în conflict.“ — PHILIP ZIMBARDO, Universitatea Stanford

„Călătoria, fie ca turist sau ca psiholog, te învață estetica timpului mijlociu: găsirea unui echilibru între ritmul rapid și cel lent, între timpul evenimentelor și cel al ceasului, între activitate și inactivitate. După ce vizitează culturi mai relaxate, persoanele dependente de muncă și de timp tind să se întoarcă acasă hotărâte să încetinească ritmul vieții stăpânite de ceas.“ — ROBERT LEVINE

Scrisă de unul dintre cei mai importanți specialiști în neuroștiințe din lume, Strania ordine a lucrurilor este o investigație inovatoare asupra homeostaziei, proprietatea biologică ce reglează fiziologia umană în vederea asigurării supraviețuirii și înfloririi vieții. Antonio Damasio ne arată că descindem, din punct de vedere biologic, psihologic și chiar social, dintr-o lungă succesiune de strămoși ce începe cu simplele celule vii, că mintea și cultura sunt legate de vechile forme de viață printr-un fir invizibil și că în alcătuirea umană fundamentală există o forță ce tinde către conservarea oricărui organism de pe planetă. Această carte, ce discută în profunzime originea vieții, a minții și a culturii, ne oferă un nou mod de a înțelege lumea și locul pe care îl ocupăm în ea.

„La aproape un sfert de secol după Eroarea lui Descartes, Antonio Damasio publică o nouă carte uimitoare, o explorare profundă a relației inextricabile dintre minte, corp și sursa sentimentelor umane.“ — LEONARD MLODINOW, autorul cărții Subliminal

„Viața e simplă“ era deviza lui de tinerețe. Născut într-o familie de evrei cu veche tradiție în Țările Române, Mihail Sebastian a trăit însă în cea mai zbuciumată epocă din istoria modernă a Europei. S-a născut la Brăila, înaintea Primului Război Mondial, a citit, a scris, a iubit și a călătorit înaintea celui de al Doilea, a cunoscut teroarea antisemită părăsit de prieteni și a murit pe neașteptate în zorii așezării lumii în matca totalitarismului sovietic. Reconstituirea acestei vieți împletește cu măiestrie contextul istoric și intelectual al vremii cu scrierile gazetărești, cu lecturile, romanele, piesele de teatru și Jurnalul lui, într-un portret mai actual ca oricând pentru Europa zilelor noastre.

Așteptări, roman publicat în 19 țări și în curs de ecranizare, abordează o tematică foarte actuală legată de prietenia dintre tinere, condiția femeii moderne, anxietățile și frustrările ei față de maternitate, de întemeierea și păstrarea unei familii, de carieră, de așteptările proprii, mai mult sau mai puțin realiste, și de cele ale societății.

Hannah, Cate și Lissa sunt tinere, de nedespărțit, iar viața li se întinde la picioare tumultoasă, cu posibilități nelimitate, inepuizabilă. Locuiesc împreună într-o casă victoriană din inima Londrei, petrec, învață, se bucură de mediul efervescent al vieții artistice din metropolă. Zece ani mai târziu, în plină maturitate, descoperă că nici una dintre ele nu a ajuns acolo unde visase. Nici una dintre ele nu este cu adevărat femeia care credea că va deveni. Cariere departe de a le mulțumi, mariaje în derivă, crize ale maternității le fac pe cele trei prietene să fie invidioase pe împlinirea pe care au impresia că o citesc în viața celorlalte. O invidie discretă, însă nu mai puțin malițioasă, care va schimba cu totul chipul prieteniei dintre ele.

Pe 23 iunie 1934, în atmosfera sumbră a Moscovei aflată sub teroare, Boris Pasternak primește un telefon în apartamenul său de pe strada Volhonka. Crede, mai întâi, că este o farsă cam nesărată a unui confrate. Dar se înșală. La celălalt capăt al firului este Kremlinul. Stalin cel temut ar dori să discute despre Osip Mandelștam. De răspunsul lui Pasternak pare să depindă soarta poetului exilat în Urali după ce a îndrăznit să-l ia în râs, în versurile sale, pe tiran. Patru ani mai târziu, Madelștam murea într-un lagăr de tranzit din Gulag.

Încercând să reconstituie, într-un amețitor joc al oglinzilor, o convorbire încețoșată de trecerea anilor și de rolul și miza fiecăruia dintre martorii direcți sau indirecți, cea mai recentă carte a lui Kadare devine o meditație asupra responsabilității și adevărului, asupra fragilității și curajului, scrisă de un maestru al nuanțelor și dilemelor etice.

Cu o postfață de Ernest H. Latham, Jr

Un reportaj viu ca un roman despre dramaticul an 1940 în România, scris la cald de corespondenta săptămânalului american Newsweek la București, publicat succesiv în SUA și Marea Britanie, întâmpinat elogios la apariție și redescoperit cu entuziasm după mai multe decenii – iată, în câteva cuvinte, destinul acestei cărți.

Povestea reconstruiește ca un puzzle un București din alte vremi, frământat de evenimente politice contradictorii și imprevizibile, dar capabil încă să le privească cu scepticism și ironie; un București devenit placa turnantă a serviciilor secrete europene și teritoriul de experimentare a noii ordini economice naziste; un oraș în care farmecul strălucitor al unei capitale europene se îngemănează cu vraja lucirilor stinse ale Orientului.

Dar, mai presus de amintiri și de nostalgia care le însoțește, cartea contesei Waldeck trezește uimirea față de adâncimea cu care un spirit liber poate privi, din holul unui Grand Hotel european, un oraș, o țară și o întreagă lume peste care, nebănuită încă, avea să se aștearnă noaptea istoriei.

Pe copertă: fotografie de Willy Pragher (București, Calea Victoriei la Athénée Palace, iunie 1941)

„Fiecare poveste de dragoste poartă în ea pariul veşniciei. Fiecare îndrăgostit vrea ca iubirea lui să treacă dincolo de toţi şi de toate. Şi fiecare îşi preţuieşte aleasa după cum se pricepe, după cum poate şi după cum crede de cuviinţă. Unul îi ridică un palat, altul îi scrie o poezie. Unul o îngroapă în flori, altul îi dăruieşte inele. Unul îi face zece declaraţii pe zi, altul o adoră mut, cu ochii mari. Unul regândeşte lumea de dragul ei, altul ucide. Dar nici unul nu acceptă că ar putea să existe pe lume poveste mai intensă sau mai vie decât a lui.“ — RADU  PARASCHIVESCU

„Creativitatea este sacră şi nu este sacră. Ceea ce creăm contează enorm şi nu contează deloc. Trudim singuri şi suntem însoţiţi de spirite. Suntem îngroziţi şi suntem curajoşi. Arta e o zdrobitoare corvoadă şi un minunat privilegiu. . Divinitatea nu ne poate lua în serios decât atunci când suntem în cea mai jucăuşă dispoziţie. . Fă loc acestor paradoxuri, astfel ca toate să fie deopotrivă de adevărate în sufletul tău, şi îţi promit – vei putea face orice.“ (Elizabeth GILBERT)

Phillip Dean, fost student eminent la Universitatea Yale, pe care a abandonat-o fără scrupule, călătorește la întâmplare prin Europa într-o limuzină împrumutată, aproape lefter. Într-o zi își amintește că o cunoștință i-a povestit despre orășelul Autun, de lângă Dijon, și decide să-i facă o vizită acolo. La Autun o întâlnește pe Anne-Marie Costallat, o tânără vânzătoare, și ceea ce ar fi trebuit să fie o ședere de numai câteva zile se transformă într-o poveste de dragoste în același timp inocentă și intens carnală, o lungă aventură care lui îi dezvăluie Franța profundă și îl pune față în față cu propriul destin. Sofisticată în simplitatea ei, dezinhibata Anne-Marie devine pentru Phillip întruchiparea Franței, obiect al dorinței și al visării fără scăpare, arhetip feminin căruia el nu poate decât să-i sucombe.

Povestea lor ne este spusă, într-un joc tragic și înșelător al revelării/ocultării adevărului, de cel care-l găzduiește pe Phillip la Autun, amicul nenumit, Naratorul, personaj el însuși al unui joc de lumini și umbre în fundalul intrigii principale.

Desăvârșit stilistic și memorabil, Un joc și o desfătare este unul dintre primele mari romane americane care vorbește cu franchețe despre dorința erotică și despre aspirația către o pasiune eliberată de rușine și de vinovăție, dar în egală măsură despre relația ambiguă și dificilă dintre realitate și ficțiune.

În lectura Medeei Marinescu 

Traducere de Ileana Cantuniari

Opt povești de iubire, opt femei surprinse în căutarea pasionată a fericirii. Povestirea Odette Toulemonde din volumul de față a fost ecranizată în 2006 de către autor, avându-i în rolurile principale pe Catherine Frot, Albert Dupontel și Jacques Weber.

De la vânzătoarea modestă pasionată de literatură la miliardara arogantă cu trecut misterios, de la soția dezamăgită care descoperă că soțul ei duce o viață dublă la amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deținuta politică la prințesa nonconformistă ce străbate desculță străduțele unei cetăți medievale mediteraneene, în cele opt povestiri din acest volum chipurile dragostei se schimbă, deși nevoia de fericire rămâne întotdeauna aceeași. Balthazar Balsan pare să fi obținut totul de la viață: succesul literar, o soție frumoasă și un fiu exemplar, o existență lipsită de griji într-un apartament luxos din centrul Orașului Luminilor. Cu toate acestea, scriitorul suferă. Lui Odette Toulemonde norocul nu i-a surâs. Bărbatul vieții ei, Antoine, a murit de ani buni. Și totuși, în micuțul ei apartament din Namur, alături de fiul și fiica ei, Odette este mereu cu zâmbetul pe buze. Când întâmplarea îi va aduce față în față, Balthazar va afla care este secretul prețios al acestei femei.

Unul dintre cei mai populari și îndrăgiți scriitori europeni, Eric-Emmanuel Schmitt își încântă cititorii cu stilul său strălucit, plin de spirit, și cu poveștile lui de iubire care dezvăluie natura magică a întâmplărilor de fiecare zi.

Străbătând secolele lansează o provocare extraordinară: povestirea istoriei omenirii sub o formă pur romanescă, intrarea în Istorie prin istorisiri. Un proiect conturat acum mai bine de 30 de ani și la care Éric-Emmanuel Schmitt a lucrat neobosit, adunând informații istorice, științifice, religioase, medicale, sociologice, filozofice, tehnice, lăsându-și în același timp imaginația să proiecteze personaje puternice, de neuitat, și o poveste fascinantă.

„În ultimii treizeci de ani, Carlo Rovelli a fost sursa unora dintre cele mai fascinante idei din fizica fundamentală.“ — New Scientist

Marea dificultate cu care se confruntă azi fizica fundamentală ține de incompatibilitatea dintre cele două mari teorii din secolul XX: relativitatea generală (care descrie legătura dintre spațiu-timp și gravitație) și mecanica cuantică (născută din sondarea microcosmolui). În căutarea unei teorii cuantice a gravitației, au fost lansate câteva propuneri revoluționare, iar Carlo Rovelli este figura centrală a unui domeniu de cercetare promițător: gravitația cuantică cu bucle. Și dacă timpul n-ar exista? împletește prezentarea intuitivă a rezultatelor din acest domeniu cu episoade revelatoare din cariera de fizician a lui Rovelli, care l-a purtat din Europa în America și înapoi în Europa. Aflăm că spațiul și timpul nu apar în ecuațiile fundamentale ale teoriei, ci sunt doar manifestări macroscopice – idee bizară la prima vedere, dar susținută de o perspectivă logic coerentă. Aflăm, în fond, că lumea nu e așa cum ni se pare, există straturi mult mai adânci ale realității, iar pentru a le înțelege trebuie să ne abandonăm prejudecățile. Cartea lui Rovelli este o lecție despre știință, despre filozofia și etica științei, însă și pledoaria pasionată pentru rațiune a unui umanist.

Crearea roboţilor cu creier pozitronic a schimbat complet cursul istoriei şi a permis existenţa unei planete a izolării voite. Simpla idee că doi oameni s-ar putea întâlni faţă în faţă provoacă repulsie şi teamă. Când pe Solaria un om este ucis cu sânge rece, solarienii nu pot rezolva misterul crimei fără ajutorul unui pământean. Detectivul Elijah Baley şi R. Daneel Olivaw trebuie să descopere dacă au fost încălcate Cele Trei Legi ale Roboticii sau dacă este vorba despre o conspiraţie care ar putea ameninţa întreaga Galaxie.

Spaţialii ne-au făcut să ne simţim inferiori, iar noi ne-am ascuns de ei. Ca să evităm ciclul distructiv de revoltă şi represiune, trebuie să concurăm cu ei, să-i urmăm dacă trebuie, să-i conducem dacă putem.

Ilustrații de Eva Eriksson

Să ne bucurăm de fiecare clipă

Un băiat și tatăl său pleacă într-o plimbare de seară prin împrejurimile orășelului în care locuiesc. Motivul: tatăl vrea să-i arate fiului marele și infinitul Univers. Va fi, fără îndoială, o experiență de neuitat pentru copil, crede tatăl. Cum să nu fii impresionat de măreția Universului?

Volumul 4 din seria Assassin's Creed.

Abraxas: numele mistic al zeului contradictoriu ne descuie porțile palatului de oglinzi deformante al realității iluzorii în care trăiește Michi Lucescu. Izolat de oameni și de viață într-o odăiță sărăcăcioasă închiriată în podul unei case vechi, acesta se lasă purtat de fluxul memoriei pe holurile unui bloc cu rădăcini în copilăria sa. Palierele îmbrăcate în gresie și faianță verde, ca o piscină interioară, conturează treptat imaginea unei ciudate Case cu Lei în care a locuit cândva împreună cu Prințesa Ralu, mama lui teatrală și strivitoare ca o forță a naturii. Din această casă vie, străjuită de doi lei de piatră și lipită de cimitirul evreiesc, vedem Bucureștiul cenușiu al ultimului deceniu comunist și pe cel pestriț din anii de după Revoluție. În rătăcirile sale prin blocul amintirilor, Michi deschide pe rând ușile celor 11 apartamente și pătrunde în câte un vechi cinematograf bucureștean, devenind concomitent spectator și protagonist al unui film al ratării și (auto)distrugerii. Episoadele acestui film, în care își joacă propriul rol sau poartă măștile altora, se derulează în puncte diferite din timp și spațiu, de la evul întunecat al cruciadei lui Frederic Barbarossa până la un viitor postapocaliptic înghițit de ape, trecând prin Viena lui Iacov Levi Moreno, Parisul lui Ilarie Voronca și New Yorkul lui Delmore Schwartz. Dar din toate aceste reflexii, unele senine, altele neguroase, se compune sufletul personajului, al Omului. Căci Abraxas este deopotrivă lumină și întuneric, este viață și moarte simultan, este dragostea și uciderea ei. Este lumea întreagă.

Am scris această carte pentru că mă tem de lumea care va veni, dar, mai ales, mă tem să nu moară POVEȘTILE. Să nu dezbrăcăm de tot lumea de mister sau nu cumva să nu-­l mai recunoaștem când ni se arată. Uneori, în miezul unor zile cât se poate de obișnuite, își fac loc întâmplări inexplicabile, al căror sens îl pricepem poate mai târziu sau niciodată. Întâmplări care fracturează logica și sfidează raționalul, care supun la grea încercare capacitatea de înțelegere și acceptare. Camelia Cavadia

În vreme ce în Europa la Belle Epoque îşi trăieşte crepusculul, în lumea închisă a vechii aristocraţii japoneze pătrund pentru prima oară provinciali neîmpovăraţi de tradiţie, pretendenţi redutabili la puterea politică şi socială. Din rândul noii elite face parte Kiyoaki, un tânăr de o delicateţe exacerbată, educat în spiritul eleganţei şi rafinamentului vremurilor de demult. Prins fără voia sa în lupta dintre vechi şi nou, precum şi în mrejele unei iubiri mistuitoare pentru frumoasa aristocrată Satoko, tânărul hotărăşte să-şi trăiască sentimentele în surdină şi să nu le încredinţeze nici măcar jurnalului în care îşi notează visele bizare ce-i bântuie somnul. Copleşit de personalitatea indescifrabilă a fetei, Kiyoaki suferă în tăcere, iar durerea lui atinge paroxismul atunci când un prinţ din familia imperială îi cere mâna lui Satoko. Sfidând legile statului şi refuzând să se supună cutumelor sociale rigide, cei doi aleg, în ciuda sorţilor potrivnici, să-şi trăiască neîngrădiţi pasiunea.

De la apariția lui Homo sapiens și revoluția cognitivă petrecută în urmă cu 50.000 de ani, capacitatea speciei noastre de a înțelege și modifica mediul în care trăiește pare nelimitată. Un singur mister rămâne nerezolvat: cel al naturii umane și al civilizației sale. Ce suntem cu adevărat, de ce specia noastră face ceea ce face sfidează orice explicație rațională. Plonjând în miezul revoluțiilor biologiei, Pier Vincenzo Piazza ne oferă o lectură complet nouă despre ființa umană, despre aspirațiile și excesele sale, și arată cum acest Homo biologicus situat în afara vremurilor sale ar putea evolua în cele din urmă într-o direcție bună.

Poveștile sunt vitale pentru dezvoltarea copiilor, fie că e vorba de echilibrul lor emoțional, de bogăția limbii, de capacitatea de adaptare sau de sentimentul de apartenență. Secretul stă în bucuria de a vorbi cu copilul tău, în plăcerea de a citi o carte sau de a istorisi povești împreună. Elaine Reese, psiholog de formație, cercetătoare și mamă la rândul ei, prezintă în această carte rezultatele studiilor realizate de ea pe teren, cu sute de copii și părinți, de-a lungul a nu mai puțin de 15 ani. Sunt detaliate aici tehnicile care funcționează cel mai bine în fiecare etapă de dezvoltare în parte, de la copii foarte mici până la adolescenți, inclusiv copii cu întârzieri de învățare sau cu temperament dificil. Găsim sfaturi chibzuite pentru părinții care se confruntă cu probleme foarte actuale: cum pot beneficia totuși copiii de pe urma poveștilor cu care se intersectează inevitabil, prin intermediul internetului și al tehnologiei de tot felul? În ce măsură diferă poveștile istorisite fetelor, respectiv băieților, și de ce? Cum se pot bucura copiii de povești împreună cu părinții lor, în cazul în care aceștia se separă sau divorțează? Vom vedea apoi că părinții pot și trebuie să cultive încontinuu ritualul poveștilor în familie chiar și după ce copiii cresc – și mai ales după ce aceștia devin ei înșiși părinți. Sunt îndrumări bine întemeiate, general valabile și la îndemâna oricui, motiv pentru care această carte merită un loc în biblioteca fiecărui părinte.

Un roman tulburător, inspirat de povestea reală, relatată în 2009 de revista Time, a japonezului Yukio Shige, care a salvat de la sinucidere aproape 700 de persoane.

„Un ceai la capătul lumii, ca și alte romane ale catalanului  Francesc Miralles – unele scrise în colaborare, cum este și cazul de față, coautoare fiind Ángeles Doñate –, invită la reflecție și introspecție, oferind cititorului o viziune asupra vieții, asupra valorii vieții, de o mare frumusețe și profunzime, prin exemplara ei generozitate. Venerabilul Kosei-San, «gardianul abisului», este un emoționant model de bunătate, înțelegere și solidaritate umană: își dedică ultimii ani de viață unui ideal nobil, acela de a salva sufletele rătăcite care, ajunse în pragul abisului, cred că singura soluție este sinuciderea. Autorii reușesc să creeze un echilibru perfect al firelor narațiunii – istoria tristei vieți a lui Kosei-San, ale cărei împrejurări vitrege i-au impus să-și sacrifice iubirea, relatările captivantelor experiențe de salvare a multor ființe disperate, povestea de dragoste dintre Toni, protagonistul narator, și fermecătoarea și misterioasa Esmeralda, reflecții filozofice existențiale –, într-un stil cuceritor prin claritate, culoare și forță sugestivă. Pe scurt, o carte-lecție de viață, care emană speranță și lumină.“ — TUDORA ȘANDRU MEHEDINȚI