Noutăți

O insotesc pe mama pana la poarta dinspre drum, apoi ea iese in sosea si merge  pret de o rugaciune blanda catre ulita care duce la biserica satului. Nu exista imagine mai sfanta ca aceea a unei mame care merge la sfantul locas. In spatele mamei, Lumina curata de pasi drumurile satului. Ingerul de paza o urmeaza la o distanta de saisprezece batai de inima. O privesc cu drag. Ca pe singura fiinta care poate deschide portile Cerului. 
Drumul de Credinta al mamei continua. Sub Lumina Celui Vesnic Viu. In cel mai frumos loc din Univers. La Malini... - Eduard Dorneanu

A consacra un studiu (semi-monografic) unui scriitor analizat si dezbatut pe tot parcursul secolului XX, la inceputul acestui nou mileniu, intr-un moment cand despre opera sa au aparut sute, poate chiar zeci de mii de studii de valoare, ar putea parea doar un act de sinucidere intelectuala. Potrivit unei mai vechi estimari a lui Ernst Pawel, la sfarsitul deceniului al optulea al secolului XX, existau ceva mai mult de 20 000 de carti despre Kafka, in prezent numarul acestora ar putea sa treaca binisor de cifra de 40000. Cu toate acestea, desi a trecut mai bine de jumatate de secol de la moartea sa, scriitorul praghez exercita asupra criticilor literari o destul de ciudata fascinatie, fiind plasat intre altii de Harold Bloom, unul dintre criticii subtil cunoscatori ai operei sale, printre coloanele de rezistenta ale canonului european. Dar, dupa ce am parcurs doar o mica parte din literatura kafkologica universala, citita in special in limbile franceza, germana, sau engleza, am avut senzatia ca putem zabovi asupra acestui subiect ce nu prea s-a bucurat de prea mare atentie in spatiul cultural romanesc, in ciuda faptului ca povestirile si romanele lui Kafka au fost traduse in romaneste, inca din perioada interbelica si s-au bucurat intotdeauna de atentia si de interesul traducatorilor romani, desi primele sale editii integrale de opere in limba romana au aparut abia incepand cu anul 1990.

Refugiata politic instalata la Paris la paisprezece ani, in 1983. Marina Anca ne povesteste, cu accentul adolescentei, emotia ei de a-si revedea tatal si de a descoperi orasul Lumina. Autoarea ne invita dupa aceea in Nigeria, unde familia ei s-a mulat o luna rnal tarziu. Marina Anca descrie integrarea in lumea capitalista a unel adolescente proaspat scapate de comunism, dar si lovitura de stat din 1983 a actualului presedinte al Nigeriei, Muhammadu Buhari. Printr-un joc de introspectle, marturia ei induiosatoare ne dezvaluie, cu finete si blandete, contrastele societatii noastre si nevoia de a ne adapta constant paradigmele. 

[...]"Eu sperasem, visasem, facusem planuri si eforturi timp de un an de zile ca sa ma incadrez in comunitatea franceza, la Paris, si iata ca descoperisem brusc o lume total diferia, atat de bogata dar si atat de saraca, atat de fioroasa dar si atat de excitanta, atat de putin alba si atat de neagra, pe scurt, o lume pentru care nu eram absolut deloc pregatita.[...]"

Scriitoare franceza de origine romana, Marina Anca traieste tot la Paris, in Franta. Cu o dubla diploma in comert internalional si un masleral in drept, ea a lucrat timp de douazeci si cinci de ani in moda si publicitate inainte de a se dedica scrisului si fotografiei. 

Cartea marii, Cartea mortii si Cartea iubirii sunt cele trei cicluri pe care Emilia Ivancu le construieste poetic drept Carti ale vietii, in acest nou volum de versuri, prin care mai urca o treapta in devenirea sa creatoare. [...] Tematic si stilistic, volumul de fata le continua pe cele precedente, insa se deosebeste de acestea prin rafinarea trairilor, fapt care imbraca lirismul Emiliei Ivancu intr-o forma mai inalt-sensibila decat cea pe care a lasat-o se se intrevada pana acum.
Grafica artistului aiudean Stefan Balog comunica - in plan ideatic - cu textele: vederea-dincolo-de-realitate sau de vizibil ii permite sa reprezinte in alb-negru aceasta lumea a formelor, culorilor si elementelor pe care Emilia Ivancu o re-construieste in versurile sale. (Georgeta Orian)


Din nimicul ce sunt

Din punct de vedere politic în istoria României de la Unirea Principatelor şi până în prezent se pot contura clar patru perioade, aşa cum sunt ele tratate în cele patru părţi ale acestei lucrări, dar, din punct de vedere constituţional, le putem însuma pe ultimele trei într-una singură şi distinge numai două perioade, despărţite prin lovitura de Palat a lui Carol al II-lea din 10 Februarie 1938. 
Dacă până la această dată, România, sub regimul Constituţiunii din 1 Iulie 1866, revizuită la 29 Martie 1923, a fost guvernată prin legi adoptate potrivit procedurii constituţionale, după această dată, Statul Român a fost şi este guvernat prin acte normative, emanate de la puterea executivă, uneori cu complicitatea unor parlamente docile. Această degradare a spiritului constituţional în societatea ro-mânească avea să culmineze prin suprimarea constituţiei legitime, prima dată la 30 Decembrie 1947, printr-un fals ordinar în acte ofi-ciale, când s-a impus drept lege constituţională un act al guvernului aclamat la un meeting de participanţii de ocazie, a doua oară la 13 Decembrie 1991, când s-a proclamat ca act fundamental, aclamat de oficialităţile prezente, un proiect de constituţie care nu parcursese întregul proces de legiferare.
Atâta vreme cât nu se recunoaşte ca lege fundamentală a Ro-mâniei Constituţiunea din 29 Martie 1923, aducându-i-se, bineînţeles, revizuirile de rigoare, Statul Român nu se poate pretinde Stat de Drept.

Arhimandritul Mitrofor Haralambie Vasilache stralucea prin alte calitati. Banii ce i se dadeau, el ii tinea cu gunoiul sub matura din coltul casei. De venea cineva sa-i ceara, il trimitea acolo sa ia cat ii trebuie… In afara de orele de slujba, la care era nelipsit, rugaciunea particulara o facea in chilie ore intregi, pana catre miez de noapte. Ziua si-o dedica scrisului si cetitului. Zeci de manuscrise i s-au luat la arestare – de spiritualitate crestina, de filosofie si-ndeosebi de adanci studii de psihologie crestina... 
„Altarul spiritualitatii romanesti” fusese numai un inceput a tot ceea ce a scris mai tarziu. A fost un duhovnic pretuit si cautat de sute si mii de credinciosi, oriunde a fost, la Iasi, Bucuresti, Cernica, Neamtu, Pocrov si in inchisoare. In 1962 si-a dat duhul in inchisoare, intru nevinovatie. Pr. Vasile Vasilache

„Operat de doua ori, inspaimantator de slab, abia umbland, abia vorbind, mai toata ziua culcat si acoperit cu patura, cufundat in rugaciuni, parintele Haralambie Vasilache asteapta moartea. Afla insa mijlocul si taria de a ne vorbi uneori, cate putin. Monah ce se afla, intampina sfarsitul cu seninatate dar nu fara griji: ca omul cuminte care se gateste de drum lung si cunoaste ca nu-i de ras, ca e bine sa chibzuiesti din vreme la toate, sa faci cuvenitele pregatiri si sa te echipezi cugetand ca e mai bine sa prisoseasca decat sa lipseasca. Imi daruieste si mie catva timp si privindu-l, graindu-i, ma copleseste convingerea ca suferintele au sens, ca viata toata nu se poate sa nu aiba sens… 
Parintelui Haralambie – ca unui sfant – cutez sa-i impartasesc – e primul – cele doua vise avute la Jilava cu un an si jumate inainte, in celula douazeci si cinci… Parintele Haralambie ma asculta cu atentie, nu surade, nu tresare. Apoi se pronunta: nu crede ca visele ori aratarile sunt suspecte. Dimpotriva, ma fericeste. Imi cere insa multa discretie si smerita stapanire de sine. Si mai ales – e greu de priceput, zice, totusi ma roaga sa fac un efort – sa le iau drept firesti, drept ceva neexceptional, care sa nu ma scoata din fagasul cat se poate de comun al vietii de obste… 
Facem si planuri de viitor, parintele – ca orice muribund autentic – fiind suta-n suta convins ca are sa moara si tot suta-n suta incredintat ca va trai. Dar nu mai trec decat putine zile si se produce o hemoragie puternica. Il doboara. Medicul detinut, chemat cu staruinta, sosit cu greu, da din cap. Seful camerei il infasoara pe Parintele Haralambie in patura, iar eu il duc, impreuna cu alt detinut, pana la usa celulei de unde, noi stand cu fata la perete si bratele peste ochi, plantoanele – ridicandu-l de pe jos – il cara la infirmerie. Am aflat mai tarziu ca a murit a doua zi.” N. Steinhardt – „Jurnalul fericirii”

Care va fi destinul de astazi al unui volum deja „arestat” candva, ars, pus la index, interzis, din pricina caruia, intr-o anume masura, autorului sau i s-a dat sansa sa se jertfeasca pentru Hristos…?
Poate ca dezlegarea saradei consta tocmai in titlul acestei carti. Asa cum Hristos este continuu readus in mijlocul credinciosilor si al bisericii de parohie prin taina Sfintei Liturghii, tot astfel spiritualitatea romaneasca – inlauntrul careia se inscrie, iata, si aceasta carte – este destinata sa invie constant, in viziunea Pr. Haralambie Vasilache, indiferent de persecutiile si de incercarile la care a fost supusa de-a lungul veacurilor…
Reeditarea si lectura volumului „Altarul spiritualitatii romanesti” devine astfel un act de tonica revenire la izvoare, tema de meditatie si de ruga. Marius Vasileanu

Eduard Dorneanu s-a nascut in satul Malini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968.
A debutat in anul 2011 in revista Luceafarul de dimineata. A publicat poezii, articole si proza in revistele: Timpul, Luceafarul de dimineata, Antares, Cultura, Dunarea de Jos, Boema, Spatii Culturale, Regatul cuvantului, Nomen Artis (Dincolo de tacere), Faleze de piatra, Melidonium, Singur, etc. sau articole in ziarele online: Radio Metafora (SUA), Necenzurat.Editorial, a debutat in 2011 la Editura Eurograph — Cluj-Napoca, cu volumul de poezie Gothic. La aceeasi editura a publicat in 2011 volumele de poezie si proza: Fratia trandafirului rupt, Jurnalul apelor purpurii, Juramantul Templierului, Jurnal de nopti si dimineti risipite, Rugaciunea de piatra, Neintelese dimineti si Jurnal de primavara mutilata. In anul 2012 i-a aparut la Editura Tracus Arte — Bucuresti, antologia (de poezie si proza), Jurnalul apelor purpurii, despre care Radu Voinescu spunea in prefata: „Poeticitatea atroce a acestei carti o individualizeaza in peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice indoiala. Cred ca prin aparitia ei se deschid cai fertile pentru poezia romana, cai pentru care, fara falsa modestie, autorul randurilor de fata, militeaza de vreo doua decenii. Poate ca e timpul ca astfel de aparitii sa nu ramana niste momente insolite". In anul 2013 a publicat la Editura Eikon, cartea de proza scurta, 7,63, despre care scriitorul Liviu Antonesei spunea, pe coperta a patra: „Da, talentul sau este chiar de calibrul 7,63, cum dovedeste si volumul ce poarta acest nume, pentru ca literatura este o arma superioara tuturor celorlalte, cu pistolul mitraliera in frunte! Este uimitor cum autorul reuseste sa ridice banalul vietii, ba chiar si al „vietii la tara", pana la granitele — adesea dincolo de ele — magicului si miraculosului". In noiembrie 2014, editura Eikon lanseaza la Gaudeamus cartea Malini despre care Ruxandra Anton spunea in revista „Cultura" ca „emana o caldura si o vitalitate autentica, care te captiveaza. Este uimitor cum de reuseste sa te incite chiar si atunci cand povesteste intamplari comune. E clar ca are darul povestirii, e clar ca detine magia cuvintelor". In anul 2015, publica la Editura Tracus Arte, cartea de poezie „SACRA EROTICA". In anul 2016, publica la Editura Eikon, volumul de proza „Departe de Troia".. in luna februarie a anului 2017, vede lumina tiparului, la Editura Eikon, volumul de poezie, „Sublimare".


Fragment din carte:

"Pe sosea trec doua faetoane incarcate cu lucerna. Calul care trage primul faeton fornaie si primeste cateva bice pe spinare de la stapanul sau.
— Las' ci ti giuganesc eu sambati si n-ai si mai ai tu airi di aiestea, ii striga omul cocotat pe uriasa movila vegetala. 
Scot taraboanta din sopron si o parchez in fata prundisului ramas dupa ce a fost carpita aleea de asfalt. Ar trebui sa car prundisul sub cerdac si in felul acesta sa astup gropile facute de ploaie sau de scalda gainilor. Ridic prima lopata cu prundis, dar ma opresc imediat. Taraboanta imi e draga, mi-e teama ca daca o voi incarca cu prundis, i se vor rupe bratele si va deveni un obiect vechi, mutilat si nefolositor. Dinspre Suha vine o remorca incarcata cu busteni de brad. Calul naravas se teme si pentru o clipa da impresia ca se va arunca in sant. Sotia celui care adineauri injura calul, tipa: 
— Iuu, tani harmasaru' ci ni trantesti! Tani-l!, uai. 
Remorca trece pe langa cele doua faetoane, ia curba din dreptul scolii si pleaca mai departe ducand cu ea fala padurilor malinene. Pleaca si cele doua faetoane, iar eu ma hotarasc sa car prundisul cu o galeata neagra de plastic. 
— Da di ci cari cu galeata? Taraboanta i in concediu? 
Doi tineri, sot si sotie, ma privesc din drum. Cei doi rad de taraboanta mea, probabil ultimul "mijloc" de transport de acest fel din zona. Tata spunea ca lucrurile sunt ca si oamenii, trebuie sa fie folosite pana cand "carnea." lor se destrama."

Eduard Dorneanu s-a nascut in satul Malini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. A debutat in anul 2011 in revista Luceafarul de dimineata. A publicat poezii, articole si proza in revistele: Timpul, Luceafarul de dimineata, Antares, Cultura, Dunarea de Jos, Boema, Regatul cuvantului, Nomen Artis (Dincolo de tacere), Faleze de piatra, Melidonium, Singur, etc. sau articole in ziarele online: Radio Metafora (SUA), Necenzurat. Editorial, a debutat in 2011 la Editura Eurograph - Cluj-Napoca, cu volumul de poezie Gothic. La aceeasi editura a publicat in 2011 volumele de poezie si proza: „Fratia trandafirului rupt”, „Jurnalul apelor purpurii”, „Juramantul Templierului”, „Jurnal de nopti si dimineti risipite”, „Rugaciunea de piatra”, „Neintelese dimineti” si „Jurnal de primavara mutilata”. In anul 2012 i-a aparut la Editura Tracus Arte – Bucuresti, antologia (de poezie si proza), „Jurnalul apelor purpurii”, despre care Radu Voinescu spunea in prefata: ,,Poeticitatea atroce a acestei carti o individualizeaza in peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice indoiala.”

Mama. Nume unic, nume multiplu. Sunt tot atatea mame, cati copii. Mama. Cuvantul pentru-a spune dragoste, tandrete, legatura, Nevoie, asteptare, uneori dor sau absenta. O carte frumoasa, delicata, sensibila, plapanda...asa ca toate Mamele din lume.

Oare poate ziua de maine sa fie la fel de frumoasa ca cea de ieri? Un baietel nu crede acest lucru, asa ca folosindu-si toate cunostiintele lui, incearca diferite experimente pentru a da timpul inapoi.
Bunicul lui il convinge ca ziua de maine il asteapta cu alte experiente minunate care vor deveni niste amintiri pretioase!

Aceasta minunata carte in imagini, fara prea multe cuvinte, urmareste prietenia care se naste intre o fetita si o albina si le arata copiilor ca natura si mediul urban pot coexista.

Tu ce vezi atunci cand te uiti la luna? Copiii care locuiesc in Europa si Statele Unite ale Americii isi imagineaza ca vad un om atunci cand privesc luna. Copiii din Japonia si India vad un iepure, iar copiii din Australia vad un pisoias. Dar toti copiii, indiferent de tara in care locuiesc, privesc luna cu aceeasi mirare. Luna este alcatuita, in principal, din roci, cu un nucleu mic din fier. Nu emana lumina ei proprie, ci reflecta lumina soarelui. Forma lunii pare sa se schimbe pe durata unei luni calendaristice, deoarece lumina soarelui cade asupra ei din unghiuri diferite, pe masura ce se deplaseaza in spatiu. Aceste forme se numesc faze. Iata cateva dintre fazele lunii: Luna noua, primul patrar in crestere, ultimul patrar, ultimul patrar in descrestere, luna plina. Cand luna pare mai mare pe cer, spunem ca se afla in crestere. Cand devine mai mica, spunem ca descreste. Luna a fost mereu un instrument important de masurare a timpului pentru toti locuitorii planetei.

Asculta cu atentie toate suntele minunate ale anotimpurilor, de la sfaraitul soarelui pe nisipul incins pana la scartaitul pasilor pe zapada inghetata. 
Incearca sa inventezi si tu niste sunete!

Omul facut din stele munceste din greu in fiecare noapte, ca sa aduca din ce in ce mai multa lumina in lume. Dar care e secretul sau si unde se duce in fiecare seara cand trece prin oras cu felinarul licarind?

La primirea unei vizite neasteptate din partea unui mielut, batranul si flamandul lup incepe sa viseze la o delicioasa tocanita de miel. Dar mielul nu vrea sa devina cina lupului, el vrea sa-i fie prieten…

Un aventurier englez îndrăznet. Un războinic japonez invincibil. O femeie frumoasă sfâșiată între două stiluri de viață și două iubiri complet diferite.

Toate într-o saga extraordinară plasată într-un timp și într-un spațiu măcinate de conflicte, pasiuni, ambiții și lupte pentru putere...

Cu acțiunea plasată în anul 1600, romanul lui James Clavell spune povestea unui pilot englez îndrăzneț a cărui nava eșuează pe coastele Japoniei, unde întâlneste doi oameni care îi vor schimba viața: un războinic aflat în căutarea puterii și o interpreta sfâșiata între două stiluri de viață și două iubiri complet diferite.

"O realizare extraordinară, o vastă și dramatică reconstituire a Japoniei de la începutul secolului al XVII-lea... Clavell ne oferă nu numai o poveste plină de acțiune, intrigă și iubire (în stil japonez), ci ne face să întelegem codul de onoare al samuraiului, plin de sălbăticie, de frumusețe și de obsesie a morții.“ Publishers Weekly

„Aventură și acțiune, suspans, pericol, relații umane impresionante... o poveste excepțională.“ Los Angeles Times

„O poveste superb meșteșugită... acțiunea curge tumultuos, prinzându-l pe cititor că într-un adevărat torent.“ Washington Star

„O opera colosală în toate privințele, pe care cititorul nu și-ar dori-o mai scurtă nici măcar cu o propoziție.“ Cosmopolitan

„Nu-mi amintesc de vreun român care să mă fi captivat că acesta. Este o lectură irezistibilă, poate de neuitat. Clavell are har. El creează o lume care te vrăjește într-o asemenea măsură, încât uiți cine ești și unde te afli, cititorul trăind efectiv acțiunea. Autorul scrie în spiritul celei mai vechi și mai mărețe tradiții cunoscute de proză de calitate.“ New York Times Book Review

„O poveste plină de acțiune, intrigi și dragoste... o distribuție uriașă... vastă și dramatică... uimitoare... sălbatică... minunată... o realizare extraordinară.“ Publishers Weekly „Fascinant, de-a dreptul palpitant... Pregătiți-va pentru nopți nedormite, mese sărite, afaceri neglijate.“ Philadelphia Inquirer

JAMES CLAVELL (1921–1994) s-a născut în Sydney, New South Wales, Australia. A fost scenarist, regizor, producător și romancier. Deși a scris scenariile unor filme foarte apreciate, printre care Musca, Marea evadare și Domnului profesor, cu dragoste, a devenit celebru datorită romanelor din Saga Asiei: Shogun, Tai-Pan, Gai-Jin, Nobila Casă, Changi și Vârtejul.

Beneficiile mindfulnessului includ performante mai bune, o creativitate sporita, o constiinta de sine mai profunda si o charisma crescuta – ca sa nu mai mentionam si pacea mentala. Cartea iti ofera etapele practice de edificare a unui simt al prezentei in rutina ta zilnica de la lucru. De asemenea, explica si stiinta din spatele mindfulnessului si motivul pentru care acesta are rezultate, avertizandu-ne asupra pericolelor superficialitatii.

Seria Inteligenta emotionala prezinta scrieri esentiale despre partea umana a vietii profesionale, stranse din paginile revistei Harvard Business Review. Fiecare carte din serie ofera studii ale caror rezultate au fost dovedite care ne arata modul in care emotiile au impact asupra vietii noastre, sfaturi practice pentru gestionarea persoanelor si a situatiilor dificile si eseuri despre ceea ce inseamna sa te preocupe bunastarea ta emotionala la lucru. Sursa de inspiratie si de sfaturi practice, aceste carti descriu abilitatile sociale critice a fi stapanite de profesionistii ambitiosi.

Texte de: Daniel Goleman, Ellen Langer, Susan David, Christina Congleton

Hans Urs von Balthasar nota despre „contributia” autoarei la domeniul misticii: „Intrucat experientele si descoperirile acordate ei sunt in intregime de natura carismatica, aceste zone nu pot fi in niciun caz gasite logic sau deduse. Ele i-au fost pur si simplu date asa cum sunt. De altfel, atunci cand se construia vreun edificiu cu privire la lucrurile lui Dumnezeu, nimic nu-i repugna mai mult Adrianei decat cautarea unui punct final.” (Adrienne von Speyr si misiunea sa teologica).

Autoarea evoca intalnirea lui Hristos cu trei femei: Maria Magdalena, pacatoasa iertata in casa lui Simon fariseul si Maria din Betania, ne  arata cum s-a revelat Isus prin ele si cum s-au adancit credinta, speranta si caritatea acestora in prezenta lui Dumnezeu.

Maria Magdalena, pacatoasa iertata in casa fariseului Simon si Maria din Betania: Scriptura inregistreaza intalnirea Domnului cu aceste trei femei. Prin ele, credinta, speranta si caritatea prind, din ce in ce mai clar, contur, pe masura ce comuniunea cu Hristos se adanceste. Prin aceste femei, Dumnezeu Intreit ni se dezvaluie si ne invita sa participam la viata Sa.

Adrienne von Speyr a fost o mistica a secolului XX. A trait intre 1902 si 1967, fiind de profesie medic. Intalnirea cu parintele Hans Urs von Balthasar in 1940 o va orienta spre catolicism, ea provenind din mediul protestant elvetian. Viziunile sale mistice sunt publicate in peste 50 de volume.

Pe cât de prezentă este moartea în viața noastră de zi cu zi, pe atât de neînțeles rămâne ea. Astfel, de-a lungul a trei meditații profunde, Hans Urs von Balthasar urmărește să deslușească misterul morții. Acesta pune sub semnul întrebării paradoxul inerent vieții tuturor oamenilor, anume dorința de a realiza ceva veșnic într-o viață efemeră, oferind, pentru rezolvarea acestei contradicții, soluția Creștinismului. Cu aceasta, autorul ne inițiază în profunzimile misterului pascal, în moartea și Învierea lui Isus, accentuând importanța lor pentru creștinul de astăzi

Lucrarea isi propune sa-i initieze pe cititori in problematica metafizica. Aceasta misiune nu este usoara. Ne-am putea intr-adevar imagina ca definitiile clare si bine articulate ar fi suficiente pentru a ne da seama de ceea ce ea cauta, si anume principiul absolut prim. Dar vom vedea ca acest principiu scapa unui asemenea fir conducator, solicita o punere sub semnul intrebarii ce nu are un sfarsit, priveste totalitatea vietii noastre si a lumii. Vom elabora aici problema metafizica in maniera cea mai liniara si sistematica cu putinta. Punerea inevitabila a acestei probleme si cercetarea cu privire la ceea ce o face posibila este o aventura ce angajeaza si entuziasmeaza totalitatea fiintei umane. Desigur, sfiala inteligentei si seriozitatea problemelor intalnite nu lasa loc entuziasmelor facile. Dar atunci cand gandirea este confruntata cu ceea ce constituie esenta interogatiilor sale si care motiveaza toate eforturile sale culturale si stiintifice, ea atinge binele sau cel mai pretios si implineste acel ceva pentru care este facuta, chiar daca trebuie sa accepte rabdarea chestionarii si sa mearga pe urmele acesteia pas cu pas.

Paul Gilbert, iezuit, este doctor in Filosofie si Litere la Universitatea din Louvain, Belgia si profesor de metafizica la Facultatea de filosofie a Universitatii Gregoriene, Roma. Este autorul unor lucrari de metafizica, precum Simplitatea principiului (1994) si La patience d’etre (1996), care au obtinut premiul „Cardinal Mercier” al Universtatii din Louvain si premiul „Polydore De Paepe” al Academiei Regale din Belgia (2001).

În acest volum, Klaus Hemmerle încearcă să facă apel la filosofia creștină, devenită problematică, să intermedieze în mod eficient și indispensabil între mister și existență, să dezvolte o ontologie pornind de la Sfânta Treime, iar astfel nu doar să indice noi căi pentru filosofie, ci și să deschidă noi porți de acces, pentru creștini și necreștini, la Revelația creștină.

Klaus Hemmerle (1929-1994), născut la Freiburg im Breisgau (Germania), a fost hirotonit preot romano-catolic în 1957. Din 1958 a început să colaboreze cu Mișcarea Focolarelor, întemeiată de Chiara Lubich, inspirând întemeierea unei școli teologice. Profesor de teologie fundamentală la Universitatea din Bochum (1970-1973), apoi de filosofie religioasă creștină la Universitatea din Freiburg im Breisgau (1973-1975). În 1975 a fost uns episcop de Aachen. A scris numeroase volume și articole în care s-a străduit, în primul rând, să contribuie la reînnoirea teologiei cu ajutorul filosofiei.