Noutăți

Într-o noapte magică de decembrie, pisica Ursula trăieşte o spaimă cumplită: cei doi pisoi ai săi, Zgâtia şi Şnur, sunt luaţi de lângă ea şi abandonaţi cine ştie unde. Deşi totul pare pierdut, animalele din cartier împreună cu un băiat curajos fac tot posibilul s-o ajute. Astfel, între oameni şi animale se naşte o prietenie neaşteptată, iar poveştile întreţesute ale inimoaselor fiinţe ne ţin cu sufletul la gură. 

Fiindcă întreaga aventură se petrece într-o noapte ca nicio alta, graniţa dintre realitate şi fantezie devine tot mai subţire, înţelegem graiul animalelor, le citim visele, le aflăm temerile şi speranţele, astfel că vrem din toată inima ca, până în zori, să se întâmple un miracol şi totul să se termine cu bine.

Manfred Spitzer este un expert recunoscut în rețelele neuronale – fundamentul inteligenței artificiale. Cartea de față adună toate informațiile relevante existente pe această temă, punându-le într-o perspectivă realistă: se pot face multe speculații cu privire la foloasele și pericolele integrării IA în viața noastră, dar nimeni nu poate prezice cu adevărat în ce măsură ea ar putea aduce salvarea sau distrugerea omenirii.

Anul 2023 va rămâne în istorie ca începutul unei noi ere, când inteligența artificială a intrat în casele oamenilor. În doar doi ani lumea s-a schimbat mai rapid și mai profund decât s-ar fi așteptat oricine. Manfred Spitzer descrie în detaliu progresele enorme făcute (sau prognozate) cu ajutorul IA în medicină, în cercetarea științifică, în lupta cu schimbările climatice, în economie, educație, domeniul militar, politică, prevenirea criminalității, afaceri sau chiar în viața de zi cu zi. IA a pătruns deja în societate, în țesătura vieții noastre – și este în continuare dificil de reglementat.

Concluzia sa este că trebuie să ne temem nu atât de IA, cât de cei care o mânuiesc. Dincolo de atitudinile panicarde, riscul rămâne: odată încăpută pe mâini greșite, inteligența artificială poate arunca omenirea în abis.

„O carte plină de informații, detaliată, cu discernământ critic și extrem de ușor de citit.“ — Jung-Journal

„Inteligența artificială oferă o imagine de ansamblu asupra situației actuale, vorbind pe înțelesul nespecialiștilor. Sunt abordate în amănunt atât binefacerile, cât și blestemul cu care vine o tehnologie ce-ar putea salva omenirea sau, dimpotrivă, ar putea-o distruge. Nu există lectură mai captivantă  în acest moment.“ — Querblatt

MANFRED SPITZER (n. 1958) este unul dintre cei mai faimoși specialiști în neuroștiințe din Germania, foarte implicat în dezbaterile despre tehnologie și educație. A studiat medicina, psihologia și filozofia la Universitatea din Freiburg, iar în prezent este profesor de psihiatrie la Universitatea din Ulm, unde conduce din 1997 Clinica psihiatrică universitară și din 2004 Centrul pentru neuroștiințe și învățare. A fost de două ori profesor invitat la Universitatea Harvard. Este gazda emisiunii TV săptămânale Geist und Gehirn (Minte și creier), în care prezintă unui public larg rezultatele cercetărilor sale în domeniul neuroștiințelor. A publicat numeroase cărți, dintre care Lernen (Învățarea), Vorsicht Bildschirm! (Atenție, ecran!) și Digitale Demenz au devenit bestselleruri.

În anii 1830, Dobrogea era aproape necunoscută lumii occidentale. Călătorii străini o descriau drept o câmpie nepopulată și săracă.

Zonă periferică a Imperiului Otoman, Dobrogea a căpătat o mai mare importanță strategică după ce Rusia a ajuns la Gurile Dunării, preluând astfel controlul asupra liberei navigații. Inginerii, negustorii și diplomații europeni au propus construcția unui canal sau a unei linii ferate care, ajungând la Constanța, trebuia să ușureze comunicațiile dintre Europa Centrală și Constantinopol, ocolind și zona periculoasă a Deltei. În 1860, la scurt timp după Războiul Crimeii, un consorțiu britanic a finalizat prima cale ferată din regiunea Balcanilor, legând Cernavodă de Constanța. Era o scurtătură în spațiu și timp care promitea să revoluționeze profitabilul comerț cu cereale dunărene.

Povestea Dobrogei ne este și astăzi puțin cunoscută. Pornind de la destinul spectaculos al căii ferate dobrogene, de la conturarea primelor proiecte și până la vânzarea ei către statul român, în 1882, Constantin Ardeleanu ne oferă, cu rigoare documentară, dar și cu gust pentru narațiune, o adevărată istorie a acestei provincii. Infrastructura modernă de transport este un punct de plecare pentru a analiza complexitatea „civilizării“ Dobrogei Centrale, cu referire la transferul de tehnologie modernă, colonizarea și urbanizarea rapidă, reprimarea fărădelegilor și domesticirea naturii. Episoadele pe care le întâlnim în carte par adesea desprinse dintr-un western clasic. Inginerii britanici au adăugat noi tușe imaginii Dobrogei ca „Est Sălbatic“, un spațiu periferic, primitiv, exotic și violent, dar bogat în resurse naturale, care se putea dezvolta doar prin tehnologie modernă și capitalism.

Cartea pe care o țineți în mână e tot ce poate fi mai aproape de un proces al comunismului românesc, în accepțiunea morală și istorică. La peste 35 de ani de la căderea regimului Ceaușescu, cu excepția raportului Comisiei Tismăneanu și a câteva inițiative private curajoase, comunismul riscă să scape basma curată la judecata istoriei, deși a făcut în România în jur de 800.000 de victime, dintre care 100-150.000 de morți.

Astăzi, nici vinovații, nici victimele nu mai au cum vorbi într-o sală de tribunal. O fac însă în paginile volumului lui Dennis Deletant, care, ținând seama de anvergura și acribia documentării, are toate șansele să devină o monografie definitivă a comunismului românesc. Sursele vii sau de arhivă pe care le-a consultat istoricul timp de mai multe decenii alcătuiesc un tablou complet și apăsător al celor peste 40 de ani de dictatură comunistă din România și demontează multe „adevăruri“ folclorice care continuă să circule, în lipsa unei lucrări de referință – precum acela că regele Mihai i-ar fi dat pe Ion și Mihai Antonescu pe mâna comuniștilor sau că Gheorghiu-Dej ar fi fost un politician rudimentar, cvasianalfabet.

Oricât de apropiat ar fi Dennis Deletant de România, privirea detașată a cercetătorului străin obiectivează și contextualizează lucrurile, conferind narațiunii istorice calmul necesar înțelegerii profunde.

„Implicarea mea în studiile românești s-a produs la jumătatea anilor 1960, cu studiul limbii și literaturii, și a ajuns să se extindă în mod natural la istorie și cultură, ca întreg. Studiul detaliat desfășurat pe parcursul a mulți ani s-a combinat cu experiențele proprii. Cercetările mele se bazează nu numai pe surse primare, ci și pe contactele mele cu disidenții, mai ales poeți și critici, care au apărut pe scena publică în stadiile târzii ale regimului Ceaușescu. Nu e de mirare că am devenit persona non grata pentru regim în ultima parte a anului 1988. După Revoluția din 1989, acest gen de identificare morală cu societatea – în cel mai larg sens al acesteia – mi-a deschis uși care erau închise celor mai mulți dintre cercetătorii autohtoni și «occidentali». Investigațiile mele cu privire la aparatul de securitate și conexiunile lui cu conducerea politică reflectă aceste experiențe…  Vizitatorii României de azi vor găsi încă destule vestigii ale moștenirii regimului Ceaușescu, printre care, mai ales, monumentala Casă a Poporului din centrul Bucureștiului, cea mai mare clădire din Europa, și fabricile abandonate rezultate din efortul de industrializare al regimului. Mai puțin vizibile sunt cicatricile psihologice rămase în urma regimului său represiv. Această carte încearcă să ofere o radiografie a lor.“ — DENNIS DELETANT

Ediție nouă, revizuită și adăugită. Conține o prefață lămuritoare despre cum s-a scris cartea, o selecție inedită de fotografii color, plus cinci capitole proaspete care descriu cele mai semnificative evenimente din ultimii ani. Zero împușcături. Nicio evadare.

Ce este vinovăția? O povară inutilă, sau o resursă fundamentală pentru sănătatea noastră psihică și morală?

Într-o societate în care rușinea a luat locul vinovăției, iar autocritica e tot mai des înlocuită de victimizare, Donald L. Carveth ne propune o reflecție profundă asupra unuia dintre cele mai complexe sentimente omenești. Cu o voce lucidă, dar profund umanistă, autorul explorează aspecte adesea trecute cu vederea în teoria și discursul psihanalitic, examinând rolul vinovăției în formarea conștiinței și în dinamica vieții morale.

Avem în față o introducere accesibilă și totodată exigentă în sfera unor concepte esențiale ale psihanalizei: conștiința, supraeul, autopedepsirea, reparaţia. Mai mult decât o simplă analiză teoretică, volumul este un apel la redescoperirea responsabilității ca fundament al unei vieți psihice sănătoase. În acest context, autorul ne clarifică o distincție esențială – pe care Freud nu a surprins-o – între vinovăția persecutorie, orientată spre pedeapsă, și vinovăția reparatorie, capabilă să deschidă un drum spre împăcare și transformare interioară.

Scrisă limpede, cu argumente clare și exemple revelatoare, Vinovăția este o lectură necesară pentru toți cei interesați de psihanaliză, de probleme etice și de înțelegerea mecanismelor vinovăției.

„Respectat la nivel internațional, Donald Carveth este unul dintre cei mai originali și pătrunzători teoreticieni ai psihanalizei din Canada. Printre contribuțiile sale notabile se numără adăugarea conceptului de conștiință la noțiunea freudiană de supraeu, obținând astfel o imagine a psihologiei morale mult mai complexă decât cea a lui Freud.“ — ANDREW BROOK, Carleton University

Investigațiile unei anumite pisici, o adevărată revelație literară în 2023, este considerată una dintre cele mai bune cărți finlandeze ale ultimilor douăzeci de ani. Împletind realismul magic, autoficțiunea și relatarea nudă, romanul continuă să fie bestseller național, iar în 2025 i s-a acordat Premiul pentru literatură Laponia.

Tema construcţiei identitare, a marginalităţii şi a traumei familiale traver­sează întregul roman și acoperă peste o sută de ani de istorie finlandeză. Copil din flori, Eeva refuză să se lase doborâtă de soartă și își urmează iubirea cu forță și curaj, trăind pe o insulă nordică, la granița amenințată permanent de conflicte – acolo unde așteptarea, supraviețuirea și lupta devin forme ale existenței. Salvarea ei stă în cuvinte și în străvechea artă a vindecării trupești și sufletești pe care a moștenit-o. Peste decenii, strănepoata sa, Scriitoarea, are de-a face cu răul unei altfel de lumi, iar pierderea vine sub multe chipuri: a unei sarcini îndelung așteptate, a partenerului, a cuvintelor care sunt însăși substanța ființei ei. Un personaj insolit, o pisică, perturbă aparent planul realist pentru a oferi, pe lângă observațiile sale despre oameni, indicii despre o enigmatică misiune care i-a fost încredințată. O poezie subtilă pulsează în paginile romanului – aceea a naturii nordului, a gesturilor mărunte ale făuritorilor de visuri, a prezenței miracolului în lume.

„Stilul direct și îndrăzneț al Katjei Kettu produce emoție, iar realismul magic contribuie din plin la reușita cărții.“ — BÜCHERmagazin

„Katja Kettu a scris un roman excepțional, în care puterea cuvintelor are rolul să restabilească echilibrul în lume.“ — Helsingin Sanomat

„Forța romanului Katjei Kettu stă în bogăția limbajului, acesta dă acuitate și culoare poveștii și se imprimă în mintea cititorului, îi acaparează gândurile și face să i se strângă inima.“ — Postimees

În cea mai recentă carte a sa, renumitul psiholog clinician și autor de bestsellere Jordan Peterson ne poartă prin vechile povestiri biblice despre revoltă, sacrificiu, suferință și triumf, istorii care stau la baza întregii lumi occidentale. Plecând de la psihologia religiei, mitologie și filosofie, el dezvăluie înțelepciunea profundă a textelor biblice, explicând de ce le ignorăm astăzi și ce primejdie imensă ascunde această îndepărtare de Biblie. Adam și Eva și căderea eternă a omenirii; războiul sângeros dintre Cain și Abel; potopul îngrozitor al lui Noe; prăbușirea spectaculoasă a Turnului Babel; aventura teribilă a lui Avraam și epopeea lui Moise și a israeliților – ce ne-ar putea spune astăzi toate aceste povești? Cum ne-au ajutat ele, de-a lungul mileniilor, să înțelegem lumea și cine suntem? Și cum ne pot ele ghida în căutarea eternă a sensului și țelului ultim al vieții noastre? Plină de intuiții și de interpretări provocatoare, cartea de față îi conduce pe cititori într-o aventură intelectuală impresionantă, bazată pe cele mai profunde povești spuse vreodată.

”Dacă lumea ni se dezvăluie sub forma unei povești – care este acea poveste? Cum ne-am putea caracteriza în mod adecvat scopurile, tentațiile cele mai profunde și cele mai admirabile eforturi ascendente? Ce este relevant și ce poate și trebuie să fie ignorat? Cui ar trebui să-i acordăm atenția noastră în mod prioritar? Care este ierarhia adecvată a valorilor, prin care lumea se dezvăluie în modul cel mai productiv, generos și sustenabil? Cu alte cuvinte, care este povestea, adevărata poveste a vieții noastre – ce este și ce ar trebui să fie?”– Jordan B. Peterson

Cărțile lui Jordan B. Peterson s-au vândut în milioane de exemplare în întreaga lume. Înainte de a deveni unul dintre cei mai influenți intelectuali publici ai zilelor noastre, a predat timp de decenii la universitățile din Harvard și Toronto, activând totodată în calitate de cercetător științific și psiholog clinician. A publicat peste o sută de lucrări științifice pe o gamă variată de subiecte: personalitate, comportament infracțional, credințe politice și religioase, precum și neuroștiința percepției, motivației și emoției.

Locuiește în Toronto, Canada, împreună cu soția sa, Tammy. Au doi copii și patru nepoți.

De același autor, au mai apărut la Editura Trei: 12 Reguli de viață, Dincolo de ordine și Hărțile sensului.

Romanul Actrița a fost nominalizat la Women’s Prize for Fiction în 2020 și a fost desemnat Cartea anului în Time, Irish Times și New Statesman. S-a numărat printre Cele mai bune 10 cărți ale anului 2020 în Wall Street Journal și printre Cele 100 de cărți care trebuie citite din 2020 în Time.

Când ai reușit, prin talent și muncă, dar și printr-un capriciu al sorții, să fii actrița emblematică a Irlandei, până și gesturile de zi cu zi se transformă într-un rol care trebuie jucat. Katherine O’Dell, legendă a scenei și a filmului, îi pare cabotină fiicei sale, Norah, dar copila nu bănuiește câte se ascund în spatele măștii pe care mama ei refuză să o scoată. Uneori întrezărit în spatele pânzei de minciuni țesute pentru a înșela, dar și pentru a apăra, secretul care o macină pe actriță este adânc îngropat. Când fiica ei ajunge însă să fie victimă, la fel ca ea în tinerețe, masca îndelung exersată și purtată se crapă. Dincolo de învelișul ei protector se află un suflet frânt, un chip schimonosit de suferință, o rațiune torturată de nedreptate. Gesturile necugetate și nebu­nia finală devin o consecință inevitabilă, iar povestea pe care o consemnează Norah – o izbăvire tardivă.

„Încă un triumf pentru Enright: o îmbinare de lirism, spontaneitate, căldură și inteligență emoțională.“ — Kirkus Reviews

„Anne Enright este o scriitoare atât de bună, încât s-ar putea să nu vă mai placă să citiți nimic altceva... Lipsită de orice sentimentalism, Actrița este o critică, o mărturisire, o scrisoare de dragoste – și, desigur, un nou roman extraordinar.“ — Washington Post

„Katherine O’Dell, steaua a cărei strălucire pălește, este o eroină la fel de irezistibilă pentru cititori pe cât este și pentru publicul său.“ — The Guardian

„Scenele prin care Anne Enright surprinde fluctuațiile pasagere și constanța esențială a dragostei dintre mamă și fiică sunt de neuitat.“ — Booklist

„Cea mai însemnată contribuție la regândirea originilor și cursului Primei Cruciade într-o generație.“ — Times Literary Supplement

În această lucrare deschizătoare de noi perspective, Peter Frankopan zugrăvește un tablou plin de viață al confruntărilor notorii dintre creștinism și islam. Bazându-și relatarea pe surse răsăritene multă vreme ignorate, el oferă o explicație profund originală a evenimentelor schimbătoare de paradigmă care au urmat. Victoria Vaticanului a consolidat puterea papală, în vreme ce Constantinopol, inima Imperiului Bizantin încă plin de vitalitate, nu avea să-și revină niciodată. Lucrarea revoluționară a lui Frankopan arată modul în care cucerirea Ierusalimului a creat cadrul pentru dominația Europei occidentale și a modelat lumea modernă.

„Plină de intrigi bizantine, această carte este importantă, convingătoare în abordarea ei revizionistă și impresionantă din toate punctele de vedere. Readuce în prim-plan cunoscuta poveste occidentală prin ochii împăratului din Răsărit și o completează cu piesa lipsă din puzzle-ul Cruciadelor.“ — Simon Sebag Montefiore

„O lectură antrenantă... prezentarea mașinațiunilor politice, compromisurilor și trădărilor este extrem de convingătoare.“ — Washington Post

Peter Frankopan este profesor de istorie mondială la Universitatea Oxford, director al Centrului de Cercetare în Bizantinologie și cercetător senior la Colegiul Worcester din cadrul aceleiași universități. A predat la instituții prestigioase din întreaga lume, inclusiv la Cambridge,Yale, Harvard, Princeton, New York University, Kings’ College London și Institute of Historical Research.

Printre cărțile sale premiate și devenite bestsellere internaționale, se numără Drumurile Mătăsii: O nouă istorie a lumii, Noile Drumuri ale Mătăsii: Prezentul și viitorul lumii, Pământul transformat: O istorie nespusă (apărute și în limba română la Editura Trei), precum și ediția pentru copii a Drumurilor Mătăsii (publicată în românește la Editura Pandora M).
În 1096, o expediție de o anvergură și ambiție extraordinare s-a lansat, ca un adevărat pelerinaj în masă, către Ierusalim. Trei ani mai târziu, după un periplu presărat cu dificultăți greu surmontabile, pericole din cele mai grave și mii de victime, cavalerii Primei Cruciade au luat cu asalt fortificațiile orașului și au capturat Orașul Sfânt. În ciuda șanselor precare, expediția a reușit să redea Ierusalimul creștinilor.

„O carte uluitoare, combinând perfect erudiția aprofundată și o lectură de mare accesibilitate.“ — John Julius Norwic

Acum un film de succes cu titlul Împăratul împăraților

Cei care au citit Poveste de Crăciun vor îndrăgi cu siguranță Viața Domnului nostru, o altă operă clasică a lui Charles Dickens. Adaptată în 2025 pentru marele ecran, cartea prinde viață cu ajutorul unei distribuții de excepție, din care fac parte Kenneth Branagh, Uma Thurman, Mark Hamill și Pierce Brosnan.

În preajma Crăciunului, un tată le spune copiilor lui povestea lui Isus Cristos, pruncul născut în iesle. Istorisirea este o adaptare emoționantă, profund personală și fermecător de simplă a Evangheliei după Luca. Povestitorul are grijă să vorbească pe înțelesul micilor lui ascultători, să explice, să scoată la lumină sensuri ascunse. Cum este scriitor, din relatarea destinată doar familiei lui a luat naștere o carte clasică pentru toți copiii, a cărei încărcătură spirituală rezonează de-a lungul generațiilor.

Charles Dickens a scris Viața Domnului nostru pentru copiii lui între 1846 și 1849, cam în perioada în care scria David Copperfield, și fără nicio intenție de a o publica. Mai mult, a făcut tot posibilul să se asigure că familia Dickens nu va scoate vreodată din casă manuscrisul ori o copie a acestuia. De-abia în 1933, ultimii membri ai familiei hotărăsc, în urma unui vot, să publice Viața Domnului nostru, care vede astfel lumina tiparului în 1934, la aproape 65 de ani de la moartea autorului. Traducerea în română, semnată de Luana Stoica, a apărut în 2004 la Humanitas, în colecția „Cartea de pe noptieră“ coordonată de Ioana Pârvulescu.

Pe copertă: afișul filmului Împăratul împăraților © August Film

Istoria omenirii e plină de fapte sângeroase; am dat dovadă de atâta cruzime față de semenii noștri, încât stăm și ne întrebăm: există bunătate? Și, dacă există, bunătatea e ceva cu care ne naștem, sau o învățăm pe parcurs – dacă avem această șansă? Suntem oare o specie condamnată la războaie fără sfârșit? Dar, explorându-ne trecutul, vom descoperi cu uimire că în vremurile de mult uitate, în preistorie, nu existau conflicte. Când au apărut războaiele între oameni și de ce?

În căutarea bunătății ne oferă dovezi convingătoare din domenii precum biologia, psihologia, istoria și arheologia: în 95% din timpul în care oamenii au existat pe pământ, supraviețuirea celor mai puternici a însemnat triumful celor mai buni. Éamonn Toland scrie convingător, obiectiv și pe alocuri ironic, susținând ideea conform căreia colaborarea este mai adânc înrădăcinată în natura umană decât competiția; numai lucrând împreună putem prospera.

Într-o lume tot mai polarizată, această carte ne oferă o viziune optimistă asupra dezvoltării umane; e o lectură esențială pentru cei interesați de evoluția speciei căreia îi aparținem cu toții.

Amintirile Elenei Hartulari sunt prima operă autobiografică feminină cunoscută din cultura română. Memoriile ei ne poartă prin culisele unei lumi pe care o știm mai bine din comediile lui Alecsandri. Într-o limbă savuros arhaică și surprinzător neologică, documentând realitatea sociologică a unor personaje literare de tipul coanei Chirița, eroina pune fără menajamente în scenă o viață de femeie prinsă între dragoste, violență conjugală, ambiție socială și dorința de a fi auzită.  Fiică a unui mic boier din rețeaua clientelară a Sturdzeștilor, măritată la cincisprezece ani cu un grec sărac, dar viclean și lipsit de scrupule, Elencu traversează cinci decenii de prefaceri radicale ale Moldovei – anii 1820-1860 –, lăsându-ne o panoramă frustă a celei mai dinamice clase sociale din epocă: mica boierime care parvine social și economic. În spatele intrigilor familiale, al proceselor de moștenire, al aranjamentelor de tot felul, descoperim spectacolul autentic al unei lumi deschise, cu un aplomb lipsit de complexe, către noile orizonturi ale modernității europene.

Ediția îngrijită de Constanța Vintilă, însoțită de un amplu studiu introductiv și de un aparat critic care coroborează textul memoriilor cu fondul documentar, ne restituie integral textul Elenei Hartulari și îl așază, în premieră, în istoria literaturii române.

Maniunea scrie un roman fantastic este a doua carte din trilogia autobiografică despre copilăria scriitoarei Narine Abgarian.

Cele două prietene Maniunea și Narka au mai crescut puțin. Merg în prima lor tabără de pionieri, la primul spectacol, discută despre sentimentele lor. În rest, au rămas aceleași fete nebune. Fiecare zi aduce o trăsnaie, fiecare zi vine cu ideea ei creativă (ar zice fetele), nebunească (ar zice adulții).

Ne reîntâlnim cu bunica Ba, cu unchiul Mișa și cu toată gașca de rude zgomotoase din familiile Șaț și Abgarian. Noi personaje își fac apariția, când stângace, când extravagante. Se îndrăgostesc și suferă, se ceartă și se împacă, au ambiții, speranțe și mici tristeți provinciale. Rezultatul e o veselă cronică de familie din Armenia anilor 1980, în care scenele din viața de zi cu zi nu ocolesc neajunsurile epocii sovietice, dar pun în lumină omenia și frumusețea.

Titlul romanului îl dă unul dintre capitolele cărții, din care aflăm că Maniunea a decis să se apuce de scris:

În câteva secunde, ca și cum ne-ar fi auzit șușotind, Maniunea a dat singură buzna în bucătărie. Cu moțul ei nărăvaș și cu un caiet gros de dictando.
– Gata! a strigat. Cred că pe azi e de-ajuns. Ia fiți atente ce mi-a ieșit!
S-a trântit lângă noi, a deschis caietul cu o smucitură și ne-a arătat rezultatele muncii ei. Pe prima filă era scris cu litere mari de tipar: „ROMAN“.

„Din păcate, copiii de astăzi nu mai au parte de copilăria pe care am avut-o noi. Spun «din păcate», pentru că atunci când mă întâlnesc cu elevii și îi întreb ce fel de copilărie și-ar dori să aibă, adesea primesc răspunsul „cum ai avut tu sau Maniunea”. Cheia unei copilării fericite este libertatea și dragostea nemărginită a celor dragi.”

Narine Abgarian

Cu ilustrațiile autoarei

Faceți cunoștință cu Maxi, un băiat curios și isteț, care vă invită într-o călătorie magică în Țara soarelui pe dos, pardon, Japonia voiam să spun.

Urmați-l și veți descoperi o mulțime de lucruri interesante despre tradițiile și obiceiurile din arhipelag, despre cultura urbană, despre ce fac elevii japonezi la școală, ce sporturi practică, care sunt dulciurile lor preferate, ce anime și manga le plac și câte și mai câte.

La final veți găsi câteva pagini de activități amuzante și de vocabular ca să puteți exersa și voi limba japoneză cu prietenii adevărați sau imaginari.

Călătorie plăcută!

Seria „Țara soarelui pe dos“: 1. Primăvara  •  2. Vara  •  3. Toamna  •  4. Iarna  •  5. Musonul

Publicat în 1985, dar la fel de actual patru decenii mai târziu, distins cu Clifton Fadiman Medal și finalist la International Ritz Paris Hemingway Award, Annie John este unul dintre cele mai crude și emoționante romane de formare. O poveste senzuală, densă și tulburătoare, care transformă rana maturizării în frumusețe pură.

Annie John crește în culorile, miresmele și superstițiile insulei Antigua, descoperind că iubirea și cruzimea sunt inseparabile. Anii de școală, cu prieteniile și rivalitățile între fete, năbădăioase precum adolescența, primele răzvrătiri și relația cu mama ei, care o adoră și o controlează deopotrivă, devin terenul unei lupte tăcute între dependență și libertate, între copilărie și viața de dincolo de ea. O poveste despre curajul de a te rupe din locul care te-a format și de a-l purta, pentru totdeauna, în tine.

„Rar au fost redate atât de bine disperarea, furia și, nu mai puțin, suferința specifică adolescenței. Annie este un personaj remarcabil: pasională, vicleană, crudă, inteligentă, dominatoare, temătoare și confuză; irumpe din paginile acestei cărți cu o energie feroce.“ — Newsday

„Annie John e o bijuterie literară. Jamaica Kincaid sur­prinde perfect tensiunea dintre iubirea filială și dorința de libertate.“ — The Guardian

„Un roman scris cu o sinceritate dureroasă și cu o eleganță amintind de poezie.“ — The New York Times Book Review

Atâta vreme cât nu avem nici o boală și nici un disconfort semnificativ, ne ducem zilele ca și cum am fi nemuritori. Chiar și când vedem cu ochii noștri că moartea îi seceră nemiloasă pe cei apropiați, tot ne este greu să înțelegem că asta ni se va întâmpla și nouă într-o zi. Ideea că vom trăi veșnic este adânc înrădăcinată în conștiința noastră. Dar nu cumva așa și este?

Venki Ramakrishnan, laureat al Premiului Nobel pentru chimie, ne poartă într-o călătorie fascinantă la frontierele biologiei, pornind de la o întrebare surprinzătoare: Chiar trebuie să murim? Trecând prin cele mai noi descoperiri științifice, el examinează eforturile cercetătorilor din întreaga lume de a prelungi durata de viață prin modificarea fiziologiei organismului uman. Dar dacă moartea servește unui scop biologic necesar? Și care ar fi costurile sociale și etice ale încercării de a trăi veșnic?

Unii zic că vom trăi și vom vedea, alții se gândesc la colonizarea spațiului cosmic. Între aceste două idei extreme, Venki Ramakrishnan construiește o narațiune pertinentă, bazată pe date științifice obiective, și ne oferă o perspectivă avizată asupra acestui subiect.

„În această carte, am analizat modul în care progresele din biologia moleculară au aru­n­cat lumină asupra aproape fiecărui aspect al îmbătrânirii, analizând adesea cu scepticism unele dintre afirmațiile exagerate… Sper ca cititorii să dobândească nu numai o evaluare a cauzelor care stau la baza îmbătrânirii, ci și capacitatea de a interpreta, în cunoștință de cauză, știrile și comunicatele de presă despre fiecare nou «progres» și de a judeca singuri cât de realiste sunt diferitele afirmații.“ — VENKI RAMAKRISHNAN

Long Island, roman nominalizat la International Dublin Literary Award în 2025, bestseller New York Times, „Cartea anului 2024“ în publicațiile Time Magazine, The New Yorker, Washington Post, Vulture, Glamour, The Guardian, The Economist, Times Literary Supplement, The Times, Irish Times, New Statesman, Independent, The Observer și la NPR, surprinde, prin personajul său atât de complex Eilis Lacey, al cărei periplu american a început, în romanul Brooklyn, cu peste douăzeci de ani în urmă, încercarea tumultuoasă de întoarcere în trecut, pentru a reaprinde marea iubire ce părea dispărută pentru totdeauna.

Eilis Lacey nu mai este tânăra care traversa Atlanticul în romanul Brooklyn, ci are de-acum patruzeci de ani, trăiește în Long Island, într-o suburbie liniștită, alături de soțul ei, Tony, de copiii lor, Larry și Rosella, și de rudele numeroase și zgomotoase ale lui Tony. Trecutul pare lăsat în urmă, ferecat. O vizită neașteptată însă îi zguduie viața: un irlandez pe care nu-l cunoaște îi bate la ușă cu o veste ce destramă echilibrul familiei, determinând-o pe Eilis să revină în Irlanda. Întoarcerea acasă nu este însă atât de simplă pe cât pare, căci în Enniscorthy o așteaptă confruntarea cu toți cei pe care i-a iubit și de care s-a rupt când a plecat spre America. Între fidelitate și trădare, între America și Irlanda, între tăcere și adevăr, Eilis e nevoită să-și confrunte dorul, vinovăția și alegerile pentru a decide cum vrea să trăiască mai departe.

„Un roman profund emoționant, dar fără sentimentalisme. Colm Tóibín se folosește de o stăpânire desăvârșită pentru a arăta cum viețile pot fi zdruncinate de dorință.“ — The New Yorker

„Strălucitor și totodată sfâșietor… Tóibín este, pur și simplu, unul dintre cei mai buni romancieri contemporani.“ — Boston Globe

„Intens precum o piesă de teatru, dar cu toate deliciile pe care le îngăduie romanul.“ — Naoise Dolan

„Eilis e un personaj clocotitor, care reușește să-și modeleze destinul după propria alegere.“ — New York Times Book Review

„Long Island este romanul unui scriitor aflat la apogeul puterii sale creatoare.“ — The Guardian

Roman grafic tradus în 17 limbi

„Michael F. Patton şi Kevin Cannon au reuşit ceva remarcabil: au creat o introducere riguroasă în filozofie sub forma unui roman grafic. În aceste vremuri în care educaţia este atacată din toate direcţiile – ideologic, economic şi politic –, este esenţial să reaprindem dragostea pentru cunoaştere şi cercetare în cazul tuturor vârstelor. Cu umor, întrun ritm excelent şi ilustraţii deştepte, Patton şi Cannon aduc în faţa noastră explicaţii simple şi precise ale ideilor fundamentale formulate de figuri canonice ale filozofiei, făcând legătura cu alte discipline şi atrăgându-ne în marile dialoguri ale tradiţiei intelectuale occidentale.“  — Mark Lance, profesor la Georgetown University

„O introducere amuzantă, clară şi isteaţă în bogata istorie a filozofiei occidentale.“  — Kirkus Reviews

„Cartea lui Michael F. Patton şi Kevin Cannon este grozavă – probabil singurul lucru asupra căruia toţi filozofii prezentaţi aici ar fi de acord.“  — Jim Ottaviani, autorul volumelor The Imitation Game, Feynman şi Primates

„Aventurile lui Heraclit e o carte inteligentă, amuzantă şi actuală. Folosindu-se de situa­ţii comice, dar fără a simplifica excesiv, Patton şi Cannon dau viaţă lumii filozofiei. Cei care încă nu au descoperit plăcerile filozofiei pot începe de aici.“  — Todd May, profesor la Clemson University

De la autoarea bestsellerelor Adresa, Leii de pe Fifth Avenue și Palatul Magnolia, un nou roman istoric pasionant, Spectacol de gală, care împletește fapte reale, o anchetă detectivistică și o poveste de dragoste aproape imposibilă, devenit, la rândul său, în 2024, bestseller în publicațiile USA Today și Publishers Weekly.

Oricine ar cunoaște-o pe frumoasa și grațioasa Marion Brooks ar spune că tânăra de 19 ani este o răsfățată a sorții. Provine dintr-o familie înstărită, iar prietenul ei e gata să o ceară în căsătorie, oferindu-i o viață de vis: un cămin plin de iubire, poate și de copii, într-un cartier elegant al New Yorkului. Asemenea multor alte fete care se maturizează în tradiționaliștii ani 1950, Marion se simte prinsă în capcană. Dar i se ivește ocazia de a da o probă pentru faimosul ansamblu Radio City Rockettes, trupă de dansatoare deja intrată în legendă, iar ea profită de șansa de a schimba un viitor previzibil cu viața plină de strălucire a unei artiste. Când un atacator dezaxat detonează o bombă artizanală în Radio City Music Hall, Marion descoperă că această lume fascinantă are și o latură întunecată și periculoasă. După o pierdere tragică, ea pornește în căutarea ucigașului. Va putea o dansatoare de revistă, adusă de hazard în preajma unui medic psihiatru vizionar, să contribuie la prinderea unui criminal în serie care terorizează New Yorkul?

„Un roman bogat în detalii istorice, un omagiu adus ansamblului de dans Rockettes, ale cărui momente de perfecțiune sunt rezultatul devotamentului, eforturilor supraomenești și camaraderiei absolute.“ — Kirkus Reviews

„Ce poate fi mai strălucitor decât celebrul Radio City Music Hall din New Yorkul anilor 1950? Acesta este cadrul noului roman istoric cu elemente de thriller al Fionei Davis, în care protagonista Marion Brooks își trăiește visul de a deveni o dansatoare Rockette.“ — Hello!

„Fiona Davis aduce la lumină informații extraordinare despre Rockettes și surprinde lupta lui Marion de a găsi un echilibru între așteptările societății din anii 1950 și dorința ei de a se elibera. Cititorii Fionei Davis nu vor fi dezamăgiți.“ — Library Journal

„Inspirat din evenimente tragice reale și impregnat de istoria bogată a fetelor Rockettes, romanul Fionei Davis este, în esență, o scrisoare de dragoste adresată Radio City Music Hall și marii familii a cărei inimă bate în culisele spectacolului.“ — Dance Magazine

Ilustrații de Petridean

Un basm științifico-fantastic în rime și desenat în culori vii: universul din paginile cărții freamătă de viață mai ceva decât un parc de distracții cosmic și te invită să te strecori înăuntru ori de câte ori vrei să pornești în aventură.

I-ai cunoscut pe anxionauți? Sunt niște astronauți mai... ăăă... puțin curajoși. Comandantul Eufrikon, secundul Al Armat și cercetătorii Somnucheor, Trista Y Smiorcăita de Lamentina și Hao Tic străbat spațiul interstelar în căutarea extratereștrilor care au trimis mesaje stranii spre Terra.

Când nava e catapultată, printr-o gaură de vierme, în locuri unde nimeni n-a mai ajuns vreodată, liniștea echipajului e tulburată: în calea celor cinci apar dinozauri de metal, extraterelfi pufoși, plasmuște bâzâitoare și videmoni născuți din vidul cosmic – și fiecare nouă întâlnire e mai năucitoare decât cea dinainte.

Cu toate acestea, la capătul călătoriei, anxionauții vor descoperi că, uneori, cea mai mare aventură din Univers nu e să cucerești o planetă necunoscută, ci să-ți învingi frica și să-ți faci prieteni.

Ilustrații de Adela Maria Calistru

Publicată în revista Convorbiri literare, la sfârşitul anului 1875, povestea Capra cu trei iezi aniversează 150 de ani în bibliotecile noastre.

„Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare şi cu cel mijlociu dau prin băţ de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic şi cuminte“ – aşa începe poate cea mai cunoscută poveste românească din toate timpurile. Inspirată de Fraţii Grimm, inclusă în manualele şcolare, adaptată pentru teatru şi film, Capra cu trei iezi are astăzi parfumul nostalgiei pentru generaţii întregi, care şi-au început cu aceste rânduri cariera de cititori.

Născut, după propria-i mărturisire dintr-un fragment de biografie, la 1 martie 1837 (sau la 10 iunie 1839, după un înscris oficial), ION CREANGĂ a fost primul dintre cei opt copii ai lui Ştefan a lui Petrea Ciubotariul din Humuleşti, Neamţ, şi ai soţiei sale Smaranda, născută Creangă. După ce urmează, pe rând, cursurile şcolilor din Humuleşti, Broşteni şi Târgu-Neamţ (1846–1853), apoi pe ale Şcolii Catihetice din Fălticeni (1854–1855), ajunge să studieze la Seminarul de la Socola (Iaşi). În 1859 se căsătoreşte cu Ileana Grigoriu şi este hirotonisit diacon. Un an mai târziu se naşte unicul său fiu, Constantin. După un parcurs întortocheat, care include printre altele înscrierea la Facultatea de Teologie, curând abandonată, şi la Şcoala Normală Vasiliană de la Trei Ierarhi, al cărei director era Titu Maiorescu, ocupă prin concurs, în 1864, postul de institutor la Şcoala primară de la Trei Ierarhi. În 1865 absolvă Şcoala Normală. Este apoi institutor şi diacon. Alcătuieşte manuale şcolare. În 1871, refuză să mai respecte cutuma şi apare în biserică tuns şi cu pălărie. Publică Învăţătoriul copiilor – carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove şi buchi, cuprinzând învăţături morale şi instructive, alături de C. Grigorescu şi V. Răceanu; manualul avea să primească patru ani mai târziu, alături de Metoda noua de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primare, avizul ministrului Titu Maiorescu pentru studierea în şcoli. În 1873 semnează câteva articole despre care se consideră că ar aduce atingere preoţimii şi este destituit din cler, pierzând totodată şi slujba de institutor. În acelaşi an obţine divorţul, după ce se retrăsese la „bojdeuca din Ţicău", împreună cu Tinca Vartic, alături de care îşi va petrece întreaga viaţă. În 1874 îşi primeşte înapoi postul de institutor. Îi sunt publicate câteva povestiri şi poezii. În 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, numit într-o comisie de examinare a cărţilor didactice din Iaşi. Cu ajutorul lui ajunge în cercul Junimii şi începe să publice constant poveşti şi povestiri în Convorbiri Literare. Din 1880, la sfatul bunului său prieten Eminescu, începe să pună pe hârtie Amintiri din copilărie. În anii următori se implică în diverse proiecte de manuale, îşi vede tipărite primele trei părţi din Amintiri. Starea sa de sănătate se înrăutăţeşte. Vestea morţii lui Eminescu îl afectează foarte mult. După ani de suferinţă şi numeroase concedii de boală, Creangă se stinge în noaptea de 31 decembrie 1889, în urma unui atac cerebral. Partea a IV-a din Amintiri din copilărie va fi publicată postum, în anul 1892.

Thorsten Gatzky, Markus Heber, Rüdiger Hobohm, Herbert Meyerhöfer, Georg Ott, Petra Singer, Günter Vogel şi Andreas Weileder

„E oare limba greacă «moartă», cum spun unii, doar pentru că nu se mai vorbește azi? Sau e, de fapt, cea mai vie, pentru că din ea au rodit limbile moderne ale Occidentului?

Limba greacă este fundamentul pe care s-a ridicat civilizația mare a lumii. Ea este, până la urmă, limba noastră universală. Fără etimologiile eline, mintea noastră nu poate gândi până la capăt. Fără ea n-ar exista filozofia și nici vocabularul științelor moderne.

Gândirea începe cu buna cunoaștere a gramaticii unei limbi, cu corecta punere laolaltă a cuvintelor, cu «sintaxa». La greci, sýntaxis trimitea la orice punere în ordine. De la ordonarea unei societăți la așezarea soldaților în formațiunea de luptă și până la ordinea ideală a cuvintelor – totul era «sintaxă». Syntaxa elină este cel mai rafinat instrument de gândire, iar limba greacă este, neîndoielnic, gloria spiritului universal.

Nu găsesc cuvintele potrivite pentru a-i mulțumi lui Ștefan Colceriu. Prin cel mai inteligent și plăcut manual de limba elină tradus în română, el mă face să cred că e posibilă o renaștere a științelor umaniste în oropsitul nostru învățământ.

Îi mulțumesc pentru darul pe care ni l-a făcut!“ — GABRIEL LIICEANU

Kairos ne dovedește că greaca veche se poate învăța ca orice limbă modernă. După parcurgerea acestui manual, vom avea acces la orice text al elenismului antic. Cele 95 de lecții –50 în primul volum, 45 în cel de-al doilea – au, spre deosebire de orice alt manual de greacă, avantajul că:

•  se adresează unui public de vârste foarte variate, începând cu elevii de gimnaziu și de liceu

•  sunt dozate egal de la început la sfârșit, respectând principiul celor trei pagini: una de text și de exerciții, două, aerisite, de vocabular și gramatică

•  au o concepție unitară: textele nu sunt trunchiate, ci prezintă integral câte un mit, o anecdotă, o idee filozofică, exemplifică noțiunile de gramatică noi, le recapitulează constant pe cele anterioare și introduc cuvintele treptat după o savantă cunoaștere a frecvenței celor mai relevante din literatura greacă

•  sunt grupate, de regulă câte patru sau câte opt, pe provinciile Greciei antice, prin care suntem invitați să călătorim. Este și o călătorie în timp, și o călătorie printre idei, începând cu Creta răpitei Europa și sfârșind cu Atena lui Socrate

•  sunt atât de bine concepute încât doar din textul lecției în greacă dobândim toate noțiunile necesare pentru o anumită chestiune de civilizație greacă; astfel, obișnuita „barbologie“ istorico-mitologică în limba maternă devine inutilă

•  au mereu trimiteri precise la spațiul cultural european, al cărui fundament este Grecia antică.

Narine Abgarian ne oferă un roman învăluitor și liric ce reconstituie destinul unei familii armene de-a lungul mai multor generații. Între trecut și prezent, între durerea pierderii și lumina mereu nouă a speranței, romanul Oameni care vor fi mereu cu mine ne amintește că la temelia inimii noastre stau cei care ne-au iubit și ne-au ocrotit – cei care sunt mereu cu noi, pentru totdeauna.

Precum un covor armenesc căruia trebuie să îi găsești litera ascunsă în model ca să îi poţi desluși mesajul, și romanul de față aduce în prim-plan o figură simbolică: Fetița care nu vrea să își spună numele. Dacă o însoțești de-a lungul cărții și îi împărtășești aversiunea pentru grișul cu lapte, adorația pentru bunici și devotamentul pentru un măgăruș bătrân, deschizi încă o dată fereastra spre Berd: se gătește după reţete vechi, bătrânii poartă ciorapi de lână și îngrijesc animalele și livada, tinerii pleacă să studieze, se întorc (sau nu) în locurile natale, se fac profesori ori medici, se căsătoresc și aduc pe lume copii. Istoriile se amestecă, se suprapun, se completează, iar oamenii obișnuiți devin eroi ai supraviețuirii. Și primești, odată cu Fetița, singura lecție posibilă: aceea că iubirea e totul.

„Muzica nu corespunde unei forme de a fi. E o devenire, e ceva care se naşte, creşte, ajunge la un punct de maximă expansiune şi moare, ca o plantă, ca un sentiment, ca orişicare activitate omenească… Cultura nu este altceva decât drumul spre libertate.“ — SERGIU CELIBIDACHE „Celibidache avea una dintre cele mai fine urechi şi una dintre cele mai pătrunzătoare minţi muzicale din câte mi-a fost dat să întâlnesc… Preocuparea permanentă pentru frazare şi articulare i-a îmbogăţit pe toţi muzicienii care au avut de-a face cu el.“ — DANIEL BARENBOIM „Această serie de întâmplări petrecute de-a lungul anilor este o confirmare afectuoasă a multelor și fascinantelor chipuri pe care tatăl meu le-a arătat celor care au avut privilegiul de a-l cunoaște îndeaproape. Este, de asemenea, o mărturie a legăturii unice și inseparabile dintre părinții mei. Dar ceea ce mă emoționează cel mai mult este cum a ales mama mea să împărtășească aceste lucruri. Este cel mai puternic omagiu pe care cineva îl poate aduce celui de alături și un fel minunat de a-l evoca pe bărbatul pe care l-a iubit dincolo de cuvinte. Oricât de mult v-ar lăsa această carte să pătrundeți în lumea lui Sergiu, ea reprezintă și o ocazie unică de a întrezări spiritul Ioanei și bogăția pe care ea a oferit-o lumii. Mi-e dor de amândoi.“ — SERGE IOAN CELEBIDACHI

Una dintre perspectivele cele mai tentante, și în același timp înfricoșătoare, este apariția unor indivizi cu însușiri fizice și intelectuale mult superioare celor ale restului populației, prin posibilitățile deschise de editarea genomului uman – altfel spus, apariția unei rase minoritare de supraoameni. Genetica încetează așadar să fie doar o știință de interes pur academic sau practic și intră în focarul dezbaterilor din societate, iar, pentru a putea judeca dilemele de ordin moral, publicul larg trebuie să aibă acces la informații corecte, solide, nuanțate și inteligibile. Este ceea ce ne oferă eminentul biolog Alexandru Babeș prin Secretul vieții, în care rigoarea științifică și claritatea expunerii sunt însoțite de o pasionantă istorie anecdotică a descoperirilor legate de ereditate de la Aristotel la Mendel și la cercetările contemporane.

„Suntem acum capabili să intervenim în mod deliberat în substanța eredității, să sculptăm după bunul-plac alcătuirea biologică a speciei noastre. Dar numai pentru că putem s‑o facem, suntem oare siguri că ar trebui? Momentul în care ne aflăm impune o serie de eforturi colective. Mai întâi unul de informare, apoi unul de dezbatere și, în sfârșit, unul de decizie. Sunt demersuri la care ar trebui să participe cât mai mulți dintre noi, pentru că miza este uriașă. În joc se află viitorul nostru ca specie. E oare înțelept să lăsăm oamenii de știință sau, și mai rău, politicienii să decidă dacă vom merge sau nu pe calea deschisă de abilitatea recent dobândită de a edita genomul uman?“ — ALEXANDRU BABEȘ

Ilustrații de Chihiro Sakurada

Bestsellerul internațional Cafeneaua Lună plină, publicat în peste douăzeci de țări, și-a cucerit cititorii aducând în prim-plan mitul japonez potrivit căruia pisicile îi răsplătesc pe cei care fac fapte bune. Pisici cu puteri magice, muzică, astrologie și ilustrații originale – toate converg spre mesajul luminos al romanului.

Legenda spune că, sub luna strălucitoare din Kyōto, o cafenea misterioasă ademenește oameni care au rătăcit drumul în viață. Cu un meniu inedit, la Cafeneaua Lună plină pisicile vorbitoare – simbol al norocului în cultura niponă – își îmbie oaspeții cu deserturi surprinzătoare presărate cu pulbere de stele și cocktailuri în care creativitatea e ingredientul principal. Ce au în comun toți cei care vizitează acest loc ivit de pe un alt tărâm? Bunătatea lor, pe care pisicile aleg să le-o întoarcă citindu-le harta astrală și îndrumându-i, la adăpostul nopții, spre lumina ce nu o mai regăsesc în propria viață. Roman plin de farmec despre echilibru și speranță, Cafeneaua Lună plină ne invită să ascultăm, măcar o dată, de sfatul acestor pisici.

„Poveștile celor cinci personaje se împletesc subtil, dar inteligent, scoțând la iveală un gest de bunătate din trecutul lor care are repercusiuni în prezent. La fel de plină de savoare și încântătoare precum delicioasele deserturi servite în cafenea, această carte emoționantă este desăvârșită.“ — Publishers Weekly

Ilustrații de Oana Gîrneţ

După ce scapă cu viaţă din întâlnirea cu un jaguar în jungla de pe malul fluviului Paraguay, Alexandru N. Stermin, ale cărui aventuri le-aţi citit în cartea Cum am devenit vrăjitor, află de la un şef de trib o poveste nemaiauzită.

Departe, în inima unei păduri, trăiau nişte oameni ca la începuturile lumii: îngemănaţi cu natura, în stare să-i citească semnele, să-i înţeleagă minunile şi să-i culeagă roadele. Când, din nesăbuinţa lor, darurile naturii s-au isprăvit, iar zeul Haipucu n-a mai putut să-i ajute, patru copii curajoşi au pornit pe căi neumblate ca să-şi scape semenii de la pieire. La capătul drumului lor plin de peripeţii şi descoperiri, ei au învăţat o lecţie valoroasă: că suntem parte din natură şi natura e parte din noi, şi că viaţa înfloreşte doar când această legătură e strânsă şi trainică. Iar asta este, cu siguranţă, cea mai frumoasă dintre poveştile oamenilor.

ALEXANDRU N. STERMIN (n. 1985, Viştea de Sus, Braşov) este biolog şi explorator. Predă la Facultatea de Biologie şi Geologie a Universităţii Babeş‑Bolyai din Cluj cursuri de anatomia comparată a verte­bratelor, neurobiologie şi evoluţia creierului, etologie, bioetică şi ecologie umană. Este licenţiat în biologie şi teologie, a absolvit un masterat în filozofie şi un program de formare în psihoterapie pozitivă. A participat la expediţii în jungla Americii de Sud şi în Siberia, a fost bursier la Universitatea din Greifswald şi la Universitatea de Stat din Rio de Janeiro. Se implică activ în popularizarea ştiinţei şi conservarea naturii. În 2015 a contribuit la seria Fauna României (Păsări) publicată de Academia Română, iar în 2017 şi‑a lansat prima carte, Jurnalul unui ornitolog. I-au urmat Călătorie în jurul omului (2021) şi Căzuţi din junglă: Poveştile unui explorator (2022), Privirea urangutanului (2024), care au devenit bestselleruri Humanitas, şi Cum am devenit vrăjitor. Din carnetul unui explorator (2023, Humnaitas Junior). Scrie articole în revistele Sinteza şi National Geographic. A primit din partea Universităţii Babeş‑­Bolyai Premiul de Excelenţă pentru implicarea culturală şi deschiderea spre comunitate (2021) şi Premiul de Excelenţă în Educaţie (2022).

OANA GÎRNEȚ este artistă vizuală multidisciplinară, care îmbină ilustraţia cu designul grafic şi pictura. Şi-a descoperit pasiunea pentru desen încă din copilărie, urmând apoi Liceul de Artă „Octav Băncilă“ din Iaşi, secţia Grafică. Şi‑a continuat formarea artistică la Coventry University din Marea Britanie, specializarea Arte plastice şi Ilustraţie, şi la Universidad Europea din Madrid, unde a studiat cu o bursă Erasmus. De‑a lungul parcursului său, a participat la proiecte şi expoziţii de grup, explorând mereu noi moduri de a spune poveşti prin imagini. Lucrările sale, realizate manual, îmbină rafinamentul detaliului cu sensibilitatea expresiei. Mai multe despre Oana la oanagirnet.com şi @oanagirnet_illustration.

Vârsta recomandată: 14+ ani

Într-o lume în care tuturor oamenilor și animalelor pare că le e sortit să-și schimbe regnul și să devină vegetali, Sisinel știe că nu are de ales și trebuie să se adapteze. Tocmai de aceea trăiește acum într-un centru experimental, alături de alții ca el, unde încearcă să învețe mersul noii lumi, unde veștile de afară pătrund mai greu și unde viața capătă încet-încet alt ritm.

Asta până la apariția lui Platanos, un hibrid ca și ei, dar mult mai citit, dornic să le împărtășească și altora din cunoștințele lui și dispus să-i arate lui Sisinel ce înseamnă prietenia adevărată. Doar că celorlalți le este imposibil să nu se întrebe de unde a aflat Platanos atâtea lucruri. Și de ce pare să știe mai multe decât spune? Oare a găsit el remediul să refacă lumea cum era?

„Am scris acest roman cu plăcere și cu emoție, așteptându-mă ca într-o zi, când voi trece printr-o grădină bucureșteană, să văd umbra lui Platanos ți să aud vocea lui Sisinel.“ Doina Ruști

Povestea inedită a unei lumi complet schimbate

O metaforă despre prietenie & o pildă despre dorințe