Noutăți

Cuprins: Soacra cu trei nurori; Mos Nichifor Cotcariul; Mos Ioan Roata; Popa Duhu; Cinci pâni; Capra cu trei iezi; Punguta cu doi bani; Danila Prepeleac; Povestea lui Stan Patitul; Fata babei si fata mosneagului; Ivan Turbinca; Povestea unui om lenes; Poveste; Povestea porcului; Povestea lui Harap Alb; Glosar de cuvinte.

Revista Viaţa Românească apare în martie 1906, la Iaşi, avându-i ca directori pe Constantin Stere şi  Paul Bujor, acesta din urmă pentru partea ştiinţifică. Din 1907, Paul Bujor se retrage. În fapt, motorul revistei ieşene este G. Ibrăileanu, critic literar şi scriitor, cunoscut publicului larg mai mult datorită romanului Adela decât prin celebra sa carte, pentru iniţiaţi, Spiritul critic în cultura românească. G. Ibrăileanu era secretar de redacţie al revistei, ceea ce, în acei ani, nu însemna un post subaltern ca astăzi, sau nu pentru marele critic. Oricum, G. Ibrăileanu era, în realitate, cel care dădea direcţia revistei. La Viaţa Românească din acei primi ani au mai colaborat I. L Caragiale, Octavian Goga, Al. Vlahuţă (care ar fi sugerat într-o conversaţie la Bucureşti şi titlul revistei), sau azi uitaţii Leon Feraru şi G. Rotică. Ideologia revistei, căci Viaţa Românească poseda în acei ani şi aşa ceva, era poporanismul. Să nu uităm că C. Stere fusese socialist, deportat mulţi ani în Siberia, ca supus rus, şi apoi alesese între a se refugia în Elveţia sau România, stabilindu-se la Iaşi. Aici se alăturase liberalilor, consideraţi încă, precum le spunea cândva Mihai Eminescu, „roşii”, odată cu grupul „generoşilor”, prezentaţi mulţi ani de istoriografia comunistă drept trădători ai mişcării muncitoreşti, în 1898. Articolul program din primul număr al revistei, intitulat Către cetitori, subliniază: „Atunci, luând parte la viaţa culturală tot poporul românesc, adevăratul popor românesc, vom putea avea o cultură naţională, dând în armonia culturii europene răsunetul sufletului nostru.” Un ideal curat poporanist, deşi socialistul de altădată C. Stere era acum un reputat liberal. Viaţa Românească era deschisă şi actualităţii culturale europene, cu articole despre Richard Wagner, de pildă, prezentat de Pompiliu Eliade, dar aici îşi publică G. Ibrăileanu şi cunoscutul studiu despre „Postumele” lui Eminescu. Aici publică în primii ani ai apariţiei Vieţii Româneşti şi E. Lovinescu, H. Sanielevici, Al Philippide, se publică traduceri din poeţi germani sau francezi. O cronică externă semnează în 1908 I. G. Duca, scrisori din Germania publică G. I. Ionescu-Siseşti. Sunt prezenţi cu poezii, alături de G. Topârceanu, Ion Minulescu, Elena Farago, Şt. O. Iosif, Victor Eftimiu, Artur Stavri, D. Anghel, cu proză Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaş, Constanţa Moscu. Dar revista nu este dedicată numai literaturii. Cuprinde o cronică ştiinţifică, semnată în primii ani de Paul Bujor, mai târziu de N. Leon, o cronică pedagogică (D. Drăghicescu), una artistică (Spiridon Antonescu) etc. Revista apărea cu 12 numere pe an, în afară de primul şi ultimul al acestei perioade. Viaţa Românească apare într-o primă perioadă, din martie 1906 până în iunie 1916, când îşi încetează apariţia din cauza intrării României în război.

In cursul vizitei anuale pe care o fac de Craciun in Scotia, la castelul aproape ruinat al excentricului lor unchi, vicontele de Rocheforte si varul sau, contele de Oakley, primesc niste cadouri cu totul aparte. Batranul Taran Ferguson, nerabdator sa-i vada insurati ca sa-si asigure succesiunea, a aparut pe neasteptate, insotit de oamenii sai, la un bal din vecinatate si a rapit patru domnite fermecatoare, dornice de maritis, dintre care mostenitorii sai sa-si poata alege mireasa. Viscolul care izoleaza castelul timp de cateva zile este un bun prilej ca intentiile cele mai onorabile sa faca loc unor ispite surprinzatoare si irezistibile. Povestile care se tes intre protagonisti va vor transpune intr-o lume stralucitoare si magica, plina de senzualitate, in care jocurile de culise vor avea un singur castigator - dragostea.

Julia Quinn, Eloisa James si Connie Brockway sunt trei dintre cele mai talentate autoare de romane de dragoste istorice, ale caror bestsellere vandute in zeci de milioane de exemplare s-au situat permanent in topurile New York Times.

Îmbrăcând forma unei istorii personale, povestea împăratului Hadrian este o rafinată meditație despre moarte, dualitatea corp–spirit, dragoste, sacralitate și timp. Unul dintre cele mai valoroase romane ale secolului XX, Memoriile lui Hadrian poartă marca inconfundabilă a scriiturii lui Marguerite Yourcenar, prima femeie primită în Academia Franceză.

Podurile din Madison County ni-i prezinta pe fotograful Robert Kincaid, un spirit liber pornit in cautarea posurilor acoperite din tinutul Madison, si pe Francesca Johnson, sotie de fermier, care asteapta implinirea unui vis adolescentin. Doua destine pecetluite de o iubire atat de intensa, incat schimba definitiv viata personajelor. legendara lor poveste de dragoste a devenit o ecranizare de exceptie cu Clint Eastwood si Maryl Streep in rolurile principale.

Recitind, azi, aceste proze fantastice, intelectualizante, ardent ideologice,pline de concepte si mai intodeauna puse sub semnul unei metafizici de tip romantic si comparandu-le cu ceea ce oferise pana atunci proza romaneasca, constatam camele nu s-au invechit decat prin limbajul lor uneori idilizant si, poate, prin specilatiile nu intodeauna suficient asimilate epic. Ramane insa solid fondul epic reflexiv in naratiune si raman paginile de o sclipitoare originalitate prin care Eminescu se reveleaza ca un care creator oniric si totodata, un mare poet al peisajului stelos, cum zice el, un poet al diafanului spiritualizat... Eugen Simion

Surprinsă pe pământurile contelui de Shropshire, cu șoimul prins de braț, Lady Meriel de Vere pretinde că este o femeie galeză de origine umilă prinsă la braconaj, nicidecum o nobilă din Normandia. Lord Adrian de Warfield este fascinat de privirea albastră plină de sfidare și simte cum pasiunea îi ia mințile, făcându-l pentru totdeauna prizonier al farmecului necunoscutei. Sfidând destinul și orice i-ar fi putut spune o minte rațională, contele poruncește ca această frumusețe sălbatică să fie încuiată în turnul din castelul său, jurând să o convingă să-și predea necondiționat inima și trupul.

Încăpățânată și independentă, Meriel urăște să fie ținută captivă și jură să nu-i cedeze niciodată, chiar dacă va muri încercând să-și păstreze neîntinată fecioria. Însă viața îi atrage pe amândoi într-un vârtej neașteptat și impetuos al luptelor și al intrigilor, dar și în mrejele primejdioase ale mângâierilor pline de tandrețe, ademenindu-i spre o iubire pătimașă care va spulbera totul în cale.

Portretul lui Dorian Gray e cartea despre care criticii literari sunt de acord sa spuna ca exprima cel mai deplin, cel mai profund pe Wilde. Estetismul sau prezent aici in toate ipostazele sale: cautarea unor senzatii puternice, neobisnuite, scepticismul total, neincrederea in orice fel de credinte, de sentimente care ar putea pune in primejdie bucuria de a trai clipa, certitudinea superioritatii adevaratului artist - cel a carui viata e ea insasi o opera de arta - fata de regulile societatii. Si, in acelasi timp, cel mai atent studiu de psihologie din cate a scris vreodata Wilde.

Dan Grigorescu

Una dintre cele mai bune cărţi despre lumea artei. The New York Times

Un portret memorabil al unei lumi aparte. Vogue

Piaţa de artă a explodat. Numărul de vizitatori ai muzeelor este în creştere. Tot mai mulţi oameni se proclamă artişti.

Arta contemporană a devenit o distracţie de masă, un bun de lux, un punct din fişa postului pentru unii sau un soi de religie alternativă, pentru alţii.

Într-o serie de naraţiuni descrise într-o cadenţă excelentă, Sarah Thornton investighează dramatismul unei licitaţii la Christie’s, procesul de creaţie din atelierele lui Takashi Murakami, elita colecţionarilor de la Târgul de Artă de la Basel, excentricităţile revistei Artforum, competiţia din

spatele unui important premiu artistic, viaţa în cadrul unui faimos seminar la o şcoală de artă şi minunăţiile Bienalei de la Veneţia.

Prezentând într-un stil savuros instituţiile care au puterea de a modela istoria artei şi având la bază sute de interviuri cu actori importanţi ai domeniului, studiul etnografic al lui Thornton ne va schimba radical felul în care privim cultura contemporană.

Sarah Thornton este scriitoare şi sociolog al culturii. Fost corespondent principal pentru artă contemporană al revistei The Economist, Thornton a colaborat cu multe alte publicaţii, printre care Artforum, The Guardian şi The New Yorker, şi a contribuit la emisiuni BBC, NPR şi ZDF.

A susţinut conferinţe şi a participat la seminarii organizate de muzee, universităţi şi festivaluri literare din toată lumea.

După un an de cercetare în cadrul unei agenţii internaţionale de publicitate, Thornton s-a întors la prima sa dragoste — arta — şi a început documentarea cărţii care avea să devină Şapte zile în lumea artei. Numită de The New York Times una dintre cele mai bune cărţi despre lumea artei, lucrarea sa este un succes internaţional, fiind tradusă în 20 de limbi.

Ce mult te-am iubit e o elegie pura si inalta in mijlocul unei paduri prolifice de surori, matusi si unchi ce privesc fara teroare destinul existentei lor. Mai mult decat oricare alta scriere a lui Zaharia Stancu, Ce mult te-am iubit e cartea lui Darie, fisa temperaturii lui morale, un Darie elegiac si meditativ, traindu-si pana la deznadejde si teroare obsesiile. Locul ei, ca valoare, e langa Costandina, scriere memorabila a literaturii romane. - Eugen Simion

Poezia bacoviana poate fi materialul prin excelenta pentru o lectie despre relatia dintre realitate si transfigurare, dintre mimesis si reprezentare. Bacovia aplica o teatralizare savanta nu doar suferintei si sentimentului tragic, ci si lumii, in desfasurarea ei aparenta. El denatureaza realul, proiecteaza pe canavaua acestuia peisajul interior al eului si sentimentul dominant al dezolarii. Lumea poate fi un cimitir, peisajul — un tablou al mortii, psihicul — un ecran al evanescentelor terifiante, mediul social — un teatru al permanentei saracii si nefericiri. Totul functioneaza ca un tot, se iese din depresie pentru a se intra in alta varianta a ei. Iar relatia dintre interior si exterior nu face decat sa adanceasca sentimentul de insecuritate da care e dominat subiectul. - Dinu FLAMAND

    Scarlett este incantata de mutarea familiei ei la tara, mai ales pentru ca va primi in sfarsit pisicuta mult dorita. Il alege pe Getty, pisoiul cu blanita roscata, si cei doi tovarasi devin imediat de nedespartit. Cand Scarlett merge la scoala, Getty tine neaparat sa o insoteasca si... se rataceste.

    PRIMA MEA LECTURA. Aceasta colectie este dedicata tinerilor cititori pasionati de lectura. Textele ilustrate si adaptate la nivelul de intelegere al copiilor de varsta scolara ofera o lectura accesibila si antrenanta, cu ajutorul careia pot fi exersate fara niciun fel de dificultate abilitatile de citire. Cartile sunt structurate pe varste. Astfel cartile pentru copii peste 6 ani contin povestiri amuzante, din literatura contemporana, cu iIlustratii color si textul de dimensiuni reduse, incurajandu-i pe copiii care incep sa citeasca singuri. Cartile pentru copii peste 7 ani contin povestiri amuzante, serii cu animalute, din literatura contemporana, care au naratiunea impartita pe capitole si ilustratii alb-negru oferind o lectura atractiva celor care incep sa citeasca fluent.

Ruby nu mai poate de fericire: cățelușa mătușii ei a fătat, iar unul dintre pui va fi al ei! Fetița își alege cățelușul dintr-o privire și de-abia așteaptă să se facă mai mare, să poată ieși cu el la plimbare. Pe măsură ce crește, Toby e tot mai curios și îi place să exploreze. Dar spiritul de aventură îl poate pune în primejdie…
PRIMA MEA LECTURĂ
Această colecție este dedicată tinerilor cititori pasionați de lectură. Textele ilustrate și adaptate la nivelul de înțelegere al copiilor de vârstă școlară oferă o lectură accesibilă și antrenantă, cu ajutorul căreia pot fi exersate fără niciun fel de dificultate abilitățile de citire.

Cum putem trai cand totul pare sa se prabu­seasca in jurul nostru – cand suntem perma­nent coplesiti de frica, de anxietate si durere? Raspunsul, sugereaza Pema Chodron, ar putea fi exact opusul a ceea ce am fi tentati sa credem. Indreptandu­-ne catre situatiile dureroase si intelegandu­-le in profunzime, arata ea, ne putem deschide inima asa cum nu ne-­am imaginat niciodata ca o putem face. Inspirata din intelepciunea budista traditionala, cartea ne ofera instrumente care ne schimba viata, transformand suferinta si tiparele negative intr­-o stare de destindere fireasca si intr­-o bucurie fara limite.

Trolii sunt cele mai vesele creaturi din lume si cele mai pline de culoare. Viata nu poate fi mai frumoasa pentru peppy, printesa trolilor, si pentru prietenii ei, pana cand, intr-o zi, bergenii, vechii lor dusmani, le descopera ascunzatoarea si o arunca pe Peppy si pe sovaielnicul ei partener intr-o aventura care-ti ridica parul in cap.

„Dragă Anna, am inceput să scriu această scrisoare de atatea ori, dar mă văd nevoită să o iau din nou de la capăt, neştiind cum să-ți spun că...“ Scrisoarea neterminată este singurul indiciu pe care Tara și Emerson îl au la dispoziție pentru a înțelege motivul sinuciderii prietenei lor, Noelle. Toate lucrurile pe care le știau de peste două decenii despre Noelle – dragostea ei pentru profesia de moașă, pasiunea cu care se dedica diverselor cauze, afecțiunea pe care le-o purta prietenilor și familiei – caracterizau o femeie care iubea viața. Și totuși, atâtea lucruri rămase învăluite în mister în privința ei au determinat-o să aleagă la un moment dat calea tragică și definitivă a morții... Odată cu descoperirea scrisorii și a secretului sfâșietor pe care Noelle îl ascundea, prietenele ei încep să dezvăluie adevărul despre femeia complexă și practic necunoscută care le-a influențat atât de mult viețile, prin amalgamul de dragoste și trădare, compasiune și minciuni, speranțe și deziluzii care i-au definit existența tragică. Diane Chamberlain este autoarea a mai mult de douăzeci de bestselleruri. Cărțile ei au fost distinse cu prestigiosul premiu RITA al Asociației Scriitorilor de Romane de Dragoste din America și traduse în cincisprezece limbi.

In idilicul satuc Edgecombe St. Mary din Anglia, maiorul in retragere Ernest Pettigrew, un gentleman rafinat si cu un caracter ireprosabil, duce o viata linistita, ghidandu-se dupa valorile englezesti traditionale: onoare, datorie, buna cuviinta si nelipsitul ceai pregatit dupa toate regulile artei. Un eveniment tragic, moartea fratelui sau, ii zguduie insa lumea, dandu-i prilejul sa infiripe o relatie surprinzatoare de prietenie cu fermecatoarea doamna Ali, detinatoarea de origine pakistaneza a magazinului local. Atrasi laolalta de pasiunea comuna pentru literatura si de tristetea vaduviei, maiorul si doamna Ali constata in curand ca prietenia lor evolueaza intr-o directie neasteptata. Daca lumea buna din sat il considera pe maior un etalon al gentlemanului englez, pe femeia de origine pakistaneza o trateaza ca pe un element strain. Va supravietui oare relatia lor riscurilor pe care trebuie sa si le asume pentru a-si cauta fericirea dincolo de cultura si de traditiile proprii?

Helen Simonson si-a facut debutul literar cu „Ultima cucerire”, care a intrunit imediat aprecierile criticilor de specialitate, fiind numita „una dintre cele mai bune carti ale anului 2010“ in topurile publicatiilor The New York Times si The Washington Post.

"Dacă există un lucru pe care această carte, precum si celelalte cărți ale mele despre Părinții Deșertului, l-ar spune și cu adevărat ar trebui să-l spună creștinilor de astăzi, fie ei ortodocși sau nu, atunci acela ar fi următorul: mai există încă un fir de aur de înțelepciune duhovnicească în structura Creștinătății răsăritene, care duce chiar până la Apostoli. Si întrucât mărturia lui Hristos este cu adevărat universală, deschisă întregii familii a omului, acest fir se extinde din Biserica răsăriteană și cuprinde sufletele tuturor celor care cu sinceritate și făra prejudecată caută singurul criteriu al adevărului care dă consistență tuturor celorlalte adevăruri, Logosul dumnezeiesc. Învățând în mod sistematic să renunțăm la vrerile noastre, ne golim pe noi înșine și preluăm esența celui față de care am devenit ascultători. Dacă urmăm voința Bisericii, suntem transformați în membre ale Trupului lui Hristos, luând asupra noastră atributele naturii sale desăvârșite. Devenim, așa cum a exprimat unul dintre Părinții Bisericii, fii ai lui Dumnezeu în Fiul lui Dumnezeu.” (Arhiepiscopul Chrysostomos al Etnei)

Arhiepiscopul Chrysostomos al Etnei. Născut in 1943 în California, Arhiepiscopul Chrysostomos al Etnei a urmat studii de istorie, psihologie și teologie ortodoxă. A fost profesor și profesor invitat în numeroase universități din America, Suedia, Romania etc. Episcop al regiunii Oreoi din 1986 și al Etnei din 1988, părintele Chrysostomos e arhiepiscop din 1995. A scris mai mult de 20 de volume și peste 50 de articole pe teme de teologie ortodoxă, istorie, psihologie. Este editorul și traducătorul Evergetinosului, celebrul compendiu de texte ale părinților deșertului.

Spre deosebire de fratii sai mai marl, Shane e foarte atasat de pamanturile care s-au transmis in familie de la o generatie la alta si de care se ocupa cu devotament si pricepere. Este cunoscut in tot tinutul drept un crai pe care femeile il adora, insa nu reusesc sa-I prinda in mrejele casatoriei.
Rebecca Knight si-a petrecut intreaga viata adunand titluri universitare prestigioase. De curand, a hotarat schimbe radical nu doar domeniul de studiu, orientandu-se spre fenomenele paranormale, ci si Infatisarea de tocilara tipica, transformandu-se tanara eleganta plina de farmec.
Preocuparile academice o indreapta spre Antietam, orasel din Maryland unde, in 1862, a avut loc una dintre cele mai sangeroase batalii ale Razboiului Civil american. Discutiile cu membrii clanului MacKade, gazdele sale, ii indica o conexiune stranie intre acestia stramosii for din urma cu un secol si jumatate.
Shane este singurul care afirma categoric ca nu a perceput nici o prezenta supranaturala, dar spune oare adevarul? Intre fermierul pragmatic si cercetatoarea geniala, dar fara pic de experienta de viata ia nastere o legatura fragila.
Oare zilele de burlac convins ale lui Shane sunt numarate?


Fragment:

  Zambind in sinea ei, Rebecca inchise carnetul de no-tice si it vari in geanta de umar. Se gandi ca probabil lui Shane i-ar fi facut placere sa i se spund ca e frumos. In definitiv, trebuia sa se fi obisnuit cu asta.
Zari ferma in capatul unui ogor necultivat care mi-rosea puternic a balega. Mirosul nu o deranja; dimpotriva, o intriga. insa avu grija sa." se uite pe unde punea piciorul.
Era o priveliste linistitoare - cer albastru, nori pas-nici, o salcie batrand aplecandu-se gratioasa ca o draperie langa un parau ingust. Trebuia sa fie un parau, deli nu-l vedea, de vreme ce putea sa auda limpede clipocitul apei. Vazu tulpini de porumb, sir dupa sir, inalcandu-se catre soare. Lanuri de gran aurite. Mai era si un hambar matahalos batut de ploi si vant, cu ferestrele acelea ciudate, semanand cu niste ochi, precum si un turn vopsit in bleu, dupa toate probabilitatile un siloz.
Apoi, alte silozuri, sure, padocuri si tarcuri. Vaci, se gandi ea cu zambetul stupid al oraseanului cand le vazu pascand iarba verde a unei pasuni presarate cu pietre.
De la distanta, peisajul rural, linistit si izolat, ce parea neatins de veacuri intregi, semana cu o ilustrata. Iar casa trona chiar in mijloc.
Ii lua ceva timp sa-si dea seama ca inima ii batea repede si apasat. Se opri, trase aer in piept si incepu sa studieze cladirea.
Piatra provenea probabil din aceeasi cariera precum cea folosita la constructia hanului. Aici parea mai putin eleganta, insa mai durabila. Ferestrele constructiei cu doua etaje erau patratoase si simple, iar veranda larga din spate era din lemn cenusiu, decolorat de intern-perii. Rebecca presupuse ca exista o veranda si in fata. Neindoielnic, pe ea se afla un balansoar, poate chiar doua. Ar mai fi trebuit sd fie si o streasina, ca sa to fereasca de soare si ploaie in timp ce stateai sa urmaresti norii rostogolindu-se pe cer.
Capul ii vajdia, si mai ca.' nu baga de seama latratul cainilor. Studie cosurile de fum, apoi obloanele gri des-pre care era convinsa ca nu aveau un scop strict decorativ. Se vazu cu ochii mintii cum se intindea sd le traga pentru a feri interiorul casei de racoarea noptii, dupa care punea lemne pe foc ca sa arda pang dimineata, cand ar fi gasit jar in semineu.
Pret de o fractiune de secunda vazu casa cu o aseme-nea claritate, incat liniile si culorile ei se profilau epu-rate pe fundalul cerului, de pared ar fi fost o fotografie. Clipi si expiry cu putere, abia acum dandu-si seama ca-si tinuse rasuflarea.

Volumul „Vieţile lui Alexandru Paleologu” apare la editura Vremea sub semnătura lui Tudorel Urian. Este o trecere în revistă a circumstanţelor în care s-a desfăşurat viaţa unuia dintre cei mai cunoscuţi literaţi ai secolului XX, o viată caracteristică pentru contextul istoric al acestui veac şi pentru contextul geografic al României. Tudorel Urian prezintă viaţa lui Alexandru Paleologu (1919 - 2005) din perspective multiple: cea a personajului, cea a prietenilor sau simplilor martori ai existenţei sale şi cea a Securităţii.

Bibliografia e foarte generoasă în cazul acestui eseist, critic literar, diplomat şi om politic – Alexandru Paleologu a acordat numeroase interviuri, a fost adesea menţionat de oameni de cultură în memoriile sau articolele lor, iar documentele din arhiva CNSAS privitoare la el sunt şi ele numeroase.Autorul prezintă genealogia personajului său, menţionând şi legendele privitoare la descendenţa princiară, şi apoi descrie pe larg „întâlnirile esenţiale” ale lui Alexandru Paleologu – petrecute în realitate sau doar prin intermediul cărţilor – cu Alice Voinescu, Caragiale, Paul Zarifopol, Noica, Goethe, Mihail Sadoveanu, Nicu Steinhardt etc. Tudorel Urian nu trece cu vederea nici episoadele controversate – masonerie, catolicism, anii petrecuţi în închisorile comuniste, colaborarea cu Securitatea –, dar tonul volumului rămâne unul de admiraţie, respect şi simpatie pentru cel ce a rămas în amintirea sa drept „un mare senior”. Volumul e completat cu fotocopii ale unor documente din arhivele Securităţii şi cu fotografii ale lui Alexandru Paleologu. În secţiunea de anexe veţi putea citi articole referitoare la Alexandru Paleologu, interviuri acordate de acesta lui Tudorel Urian, precum şi transcrierea unor documente din arhivele Securităţii.

Tudorel Urian Născut în 1960, Tudorel UrianTudorel Urian este un critic literar cunoscut şi apreciat pentru articolele sale din Cuvântul şi România literară. Absolvent al Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii din Timişoara, Tudorel Urian a fost consilier personal al miniştrilor culturii Mona Muscă şi Adrian Iorgulescu.

Intr-o cladire veche si abandonata din New York, un barbat studiaza potentialul noii sale achizitii, fara sa se astepte la surpriza de proportii care ii este rezervata. Miliardarul Roarke va face in curand o descoperire macabra, cand douasprezece schelete sunt gasite ascunse in peretii constructiei. Iar prima persoana la care se gandeste sa apeleze este chiar sotia sa, locotenentul Eve Dallas.
Ramasitele nu au chipuri, nu au nume, nu au istorie... Cu ajutorul echipei sale de specialisti, Eve incepe sa desluseasca itele unui mister vechi de 15 ani. Toate sunt fete, toate sunt atat de tinere – o adolescenta implicata in traficul de droguri; fiica rebela a unei familii de doctori instarite; o fata dornica sa scape din iadul de acasa. Fiecare are propria poveste impresionanta. Si toate au pierdut sansa la o viata mai buna.

Atunci cand descopera legaturi surprinzatoare intre victime si o persoana cunoscuta, Eve este cu atat mai pornita sa dezvaluie secretele locului numit Sanctuarul – si raul ascuns intr-o inima omeneasca.

Fragment din roman:

La Sanctuar, ni se oferea ce ne trebuia. Adapost, mancare, limite, disciplina, educatie. Cuiva ii pasa suficient pentru a ne oferi lucrurile de care aveam nevoie. Iar cand ne-am mutat si a devenit Centrul Puterii Superioare de Purificare pentru Tineri, ni s-a oferit si mai mult intr-un loc mai bun, pentru ca aveau mai multi bani. Daca n-as fi primit ce mi s-a dat, daca nu mi s-ar fi oferit sansa de a vedea calea, de a accepta puterea superioara, nu mi-as fi descoperit niciodata propriul potential, n-as fi putut sa ma folosesc de el si n-as fi avut curajul sa le ofer altora o noua cale de urmat.
- Aceste fete n-au avut niciodata sansa de a descoperi ce potential e posibil sa fi avut, ii aminti Eve. Cineva le-a rapit-o, cineva le-a curmat vietile.
El inclina usor capul, in semn de respect.
- Nu pot decat sa cred ca se afla intr-un loc mai bun.
- Eu nu consider ca moartea e mai buna. Lasati-o cu puterea superioara, ii spuse Eve inainte ca el sa apuce sa vorbeasca. Este vorba de crima. Indiferent unde se afla acum, nimeni nu a avut dreptul sa le trimita acolo.
- Fireste ca nu, desigur ca nu. Sa iei viata cuiva este pacatul suprem impotriva vietii in sine. Am vrut doar sa zic ca, dupa atata durere si necazuri de care au avut parte aceste fete, acum si-au gasit pacea.
Eve se lasa pe spate.
-Asta v-au invatat la Sanctuar, la CPSPT? Ca sa fii mort in pace e mai bine decat sa traiesti o viata dura?
- Ati inteles gresit. Isi lipi palmele, isi indrepta varfurile degetelor spre ea si vorbi cu convingere:
- Gasirea vietii, a luminii din ea, pacea si bogatia din ea, indiferent cat de greu ar fi, este ceea ce ne face sa fim mai presus decat animalele. Intinderea unei maini celor aflati in nevoie, un cuvant bun, un adapost, o sansa de a imprastia lumina si de a ne ghida pe drumul nostru, iar cand drumul se sfarseste exista o lumina si mai puternica, o pace si mai profunda. Asta este ceea ce le doresc acestor nefericite fete. Voi spera acelasi lucru si pentru ucigasul lor. Ca accepta ceea ce a facut, ca se caieste, ca isi marturiseste remuscarile.
Ma multumesc cu marturisirea, n-are decat sa-si pastreze remuscarile.
El se lasa pe spate si suspina, un suspin nuantat cu compatimire.
- Serviciul dumneavoastra va duce in locuri intunecate. Greta, adu-i doamnei locotenent Dallas un pachet gratuit.
Multumesc, nu. In timp ce se ridica, Eve se gandi ca, mai degraba, ar prefera un bat ascutit si aprins infipt in ureche. Nu ni se permite sa acceptam nici un fel de cadouri. Multumesc pentru timpul acordat. Daca o sa mai am intrebari, stiu unde sa va gasesc. Pentru o clipa, el fu pus in incurcatura de acea concediere brusca.
- Sper ca v-am fost intru catva de ajutor. Se ridica in picioare. Va doresc clarviziune pe drumul dumneavoastra.
Iesi la fel de semet cum intrase, dar ea se gandi ca ii diminuase ceva din stralucire.
Se decise ca era meschina daca isi gasea placere in asa ceva, dar, din partea ei, era in regula.

Alte amintiri fermecătoare ale Tatianei Mărgescu, despre Bucureștii de altădată, despre personaje și personalități, despre lucrușoare frumoase și mai ales despre oameni frumoși. Totul cu o scriitură solară, spre delectarea unei seri tihnite sau a unei dimineți vesele. Această carte se recomandă celor dornici să regăsească în lectură un prilej de relaxare, de petrecere a timpului într-un mod ce îmbogățește sufletește.

Colaj și versuri de Ioana Ieronim

Traducere în engleză de Adam J. Sorkin (versuri), Ernest H. Latham, Jr. (colaj) și autor

Verse and collage by Ioana Ieronim

Translated by Adam J. Sorkin (verse) and Ernest H. Latham, Jr. (collage) with the author

Învăț să citesc este o colecție special creată pentru a-i ajuta pe cei mai mici cititori să pornească în aventura lecturii. Formatul accesibil, textele bogat ilustrate și adaptate la nivelul de înțelegere al copiilor de vârstă preșcolară și școlară contribuie la captarea atenției și îi motivează totodată să pășească încrezători în lumea magică a cărților.

Mihaela Proca a debutat cu ani în urmă cu articole și lucrări de istoria artei. Direcția preocupărilor sale apare cu evidență în chiar titlurile cărților publicate până acum: Savu Moga, un iconar, Ed. Tehnică, București, 1994; Un veac de artă ortodoxă în Țara Bârsei (1734-1838), București, 2011; Identitate regională și specificitate românească în pictura din Transilvania meridională, în pragul primei modernități, Ed. MNLR, București, 2013. În prezent, lucrează la un catalog de icoane pe sticlă din Transilvania. Este colaboratoare la revista „Cultura” din anul 2010.

Un eveniment tragic o face pe autoare să se întoarcă spre reflecție, spre filozofia de viață și, în fapt, spre literatură. Cu această carte, Mihaela Proca bate la porțile ficțiunii. Sensibilitatea, imaginația, finețea observației dau narațiunilor sale o anumită doză de artisticitate care dezvăluie o autoare exersată, dedicată mai demult pasiunii literare. Deocamdată, cititorul va găsi fragmente de viață personală trăită în mediul familial, experiențe sociale, personalități cu care autoarea s-a intersectat și momente istorice  din România ultimelor decenii.