Noutăți

Scena lumii reuneşte eseuri despre evenimente artistice care au marcat îndeosebi lumea Parisului şi al căror martor atent a fost George Banu, precum şi reflecţii inspirate de aventuri personale, de întîlniri esenţiale, de spectacole radicale... Pe Scena lumii descoperim protagonişti şi figuranţi care, după cum se ştie din Antichitate, joacă roluri şi-şi revelează secretele. De la umbra lui Stalin la incertitudinile lui Obama, desconsiderat prin asemănarea cu Hamlet – o „insultă”! –, descoperim aici societatea spectacolului cu toate contrastele ei. George Banu asociază elogiul artei afirmat explicit şi denunţul teatralităţii cotidian disimulate, căci pe Scena lumii sîntem, alternativ, cînd spectatori, cînd actori. Locul nimănui nu e constant atribuit şi a-l găsi e o misiune. Acesta-i orizontul excursiei propuse de autor.
Pornind de la aceste afinităţi elective prezente lunar, timp de cinci ani, în Dilema veche, se desenează caleidoscopic peisajul unei epoci şi identitatea unui autor animat de convingerea că azi, mai mult ca oricînd, cultura îşi are ca rost vindecarea rănilor sufletului.

„De cîţiva ani, George Banu scrie pentru Dilema veche texte admirabile, în care povesteşte, comentează, observă faptele culturale ale lumii. O face cu sensibilitate şi cunoaştere, cu experienţă sapienţială, căci George Banu este un înţelept al teatrului (dacă tot se zice că teatrul este un fel de sectă, atunci trebuie să aibă înţelepţii lui!). Vizitează, cu pas melancolic şi măsurat, artele vremii, de la cele canonizate la cele mai excentrice, de la cele riguros şi costisitor puse la cale la cele întîmplătoare, improvizate. Priveşte spre politicieni sau spre artişti, spre scriitori sau spre spectatori – nimic nu-i e străin. George Banu ia pulsul spiritual al lumii şi dă raportul de gardă, lunar, în Dilema veche, în texte care îmbogăţesc cititorul. Strîngerea acestor texte în volum mi se pare necesară. Nu doar pentru valoarea fiecăruia dintre ele, nu doar din respect pentru public, ci şi pentru că ele împreună alcătuiesc, ca piesele unui puzzle, o imago mundi, poate, neaşteptată.” (Sever Voinescu)

George Banu (n. 22 iunie 1943) este eseist şi profesor universitar de studii teatrale. Stabilit la Paris din 1973. Ales de trei ori preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, este în prezent preşedinte de onoare al acesteia. Este, de asemenea, preşedintele Premiului Europa pentru teatru. A primit de trei ori premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franţa. A fost de două ori laureat al UNITER, iar în 2007 a primit Premiul Prometheus pentru întreaga activitate. În 2014 a primit Marele Premiu al Academiei Franceze. Coordonează colecţia „Le Temps du théâtre” la Editura Actes Sud. A primit titlul de doctor honoris causa al mai multor universităţi româneşti şi europene. Responsabil (alături de Mihaela Tonitza Iordache) al reputatei antologii Arta Teatrului şi coordonator al volumelor colective Teatrul de artă, o tradiţie modernă, Repetiţiile şi teatrul reînnoit, De la vorbă la cîntec. În 2013 i-a fost consacrat volumul de studii şi eseuri Călătoriile sau orizontul teatrului. Cărţile sale au fost traduse în numeroase limbi. De acelaşi autor, la Editura Polirom au apărut: Peter Brook. Spre teatrul formelor simple (2005), Scena supravegheată. De la Shakespeare la Genet (2007), Iubire şi neiubire de teatru (2013) şi Monologurile neîmplinirii (2014).

Într-un moment prost pentru jurnalismul românesc, ziaristul Mihai Buzea primeşte o ofertă tentantă de la prietenul Moş: să plece la muncă în Londra, ca arborist, pe bani buni. Nu stă prea mult pe gînduri şi la începutul lui 2014 îşi începe cariera de gastarbeiter. Ceea ce iniţial era ofertant ca teme de articole pentru revista la care lucra s-a transformat încet în subiectul romanului-reportaj Gastarbeiter. Începător cu două mîini stîngi, prost echipat, mai mult un încurcă-lume, Mihai avea un mare avantaj: era singurul din echipă care ştia engleză, ba mai mult, s-a dovedit că, din vorbe, reuşea să-şi scoată oamenii din probleme. Treptat, a ajuns să cîştige respectul colegilor de muncă, al şefilor, fie ei englezi sau români, şi chiar al unor funcţionari londonezi. Pînă acolo însă, drumul e plin de peripeţii, de intrigi la muncă şi la cazare, de deplasări prin locuri rar călcate de alţi români în Londra, cu ocoluri prin Franţa, Hawaii, Sankt-Petersburg şi Buhuşi. Gastarbeiter este o carte emoţionantă, scrisă cu mult umor, despre lumea nevăzută a celor plecaţi la muncă peste hotare.

 Crestinul in cetate este o carte remarcabila si merita citita cu mare atentie pentru ca explica publicului roman un lucru esential, si anume, faptul ca ordinea politica si administrarea ei nu pot fi reduse la simple forme, formule sau modele institutionale. Mai precis, ca in­stitutiile, politicile si organizatiile guvernantei publice sunt in ultima instanta tot atat de bune sau tot atat de rele pe cat sunt oamenii ce le creeaza, adopta, mentin si conduc.
    Adrian Papahagi isi concentreaza atentia exact pe problema setului de credinte si de principii, adica pe ingredientul uitat, neglijat din ecuatia bunei guvernari a cetatii. Autorul are indrazneala sa redeschida dosarul problemei, impotriva superficialitatii cu care a fost declarat inchis de politologia moderna si ide­ologia dominanta. El are indrazneala sa spuna ca nu orice set de idei, credinte, valori merge, e fezabil si dezirabil cand e vorba de masinaria institutionala a bunei guvernante moderne. Si mai mult, are indraz­neala sa afirme superioritatea unui anume set specific: cel definit de Crestinism. Papahagi aduce solide argumente morale, filozofice, istorice, politologice in acest sens.      
    Cetatea este sub asediu, iar apararea ei este intrinsec legata de religie si, mai precis, de interpretarea pe care Crestinismul si traditia sa o vor lua in sfera publica romaneasca.

Schimbarea naste ravna. Incerci sa zici rugaciunea [pe] care ai inceput-o, si daca vezi ca vine plictisirea, oboseala, somn si alta tulburare in timpul acela, trebuie sa ma fortez. Si daca nu pot nici prin fortare, [trebuie] a schimba. Daca eu citesc la Psaltire, vine plictisirea, vin gandurile, las si citesc o foaie, ori o jumatate de foaie din alta carte. Si daca vezi ca nici asa, iesi la aer liber, adica [in] aerul de-afara te mai descurci, e mai usor. Dar, ca sa-ti spun, e mare nenorocire cu patima asta a nesimtirii. Ar trebui sa dispara nesimtirea.

Uite cum, in schitul acela, la schitul Sihla era un nebunel. Si nebunelul acela imi punea unele intrebari. Si cand gateam, el spunea asa: „Inca nu-i complet”. Iar imi punea alte intrebari. „Apai, nici asta nu-i completa”. Si cand ma duceam la slujba, acolo, si-l vedeam, mi-aduceam aminte ca nu-s complet.  Stii de ce zicea el asa? Ca sa ma invat smerenia. Ca sa vada, nu ma tulbur eu ca „nu-i complet”? Dar am observat, calugarul ori fratele, cand se duce in manastire, se duce ca o caramida. Caramida e cu colturi. Si stand acolo, la manastire, se tocesc colturile. Si m-a intrebat cineva: „Cand s-au tocit?” Cand te-a batjocorit si nu te-ai mai tulburat. Atunci s-au tocit colturile. Dar sa stii ca are mare insemnatate, cand a ajuns un calugar sa-i curete Duhul Sfant inima, are mare valoare. Pentru ca, pe masura ce noi nu stam de vorba cu gandurile in timp ce zicem rugaciune, atunci odihnim pe Duhul Sfant in inima noastra. - Pr. Proclu Nicau

Va e pofta de un desert savuros si usor de pregatit? Noi avem solutia! Fie ca sunt din ciocolata, cu iaurt, capsuni sau banane, mousse-urile sunt intotdeauna la mare cautare. Cu aceste deserturi intr-adevar rafinate nu puteti da gres! Puteti alege mousse-ul clasic de ciocolata sau tarta de mar cu vanilie. Dar daca sunteti intr-o dispozitie mai exotica, optati pentru mousse-ul de cocos si lamaie ori pentru desertul cu mango si fructul pasiunii... Lasati-va in voia inspiratiei si delectati-va invitatii!

  Ati auzit deja vorbindu-se de noua moda culinara si de foitaje, vedetele experientei finger food. Va veti da repede seama ca nu exista ceva mai incitant! Taiati, intindeti, rulati, coaceti... Nimic mai simplu! Aceasta carte contine 24 de retete originale pentru tot felul de foitaje, usor de preparat. Cu siguranta, aceste veritabile delicatese, ca niste bijuterii rafinate, va vor incununa masa de sarbatoare si va vor cuceri musafirii!

UNDE ITI ESTE CASA, CAND TE-Al NASCUT PRINTRE STELE? Aza Ray s-a intors pe Pamant. Prietenul ei, Jason, este in culmea fericirii. Familia ii este vindecata. Ea duce o viata normala sau pe cat de normala poate fi, daca ti-ai petrecut ultimul an murind, trezindu-te pe o nava si descoperind ca propriul tau cantec poate schimba lumea. Si intr-adevar... nu este o viata normala. O parte din Aza tanjeste dupa lumea din nori, oricat de mult i-ar iubi pe cei de pe Pamant.
   Cand paranoia lui Jason legata de siguranta Azei il determina sa faca o greseala teribila, Aza devine ea insasi o fugara in Magonia, nevoita sa se confrunte cu mama ei, Zal Quel, o fiinta radicala, insetata de sange, proaspat evadata, si cu Dai, partenerul ei de cantat. Aza trebuie sa calatoreasca pana la capatul lumii in cautarea unei arme legendare, Stolul, intr-o aventura care o schimba pentru totdeauna.
    In aceasta continuare extraordinara a fascinantului roman Magonia, o fata trebuie sa faca o alegere imposibila intre doua familii, doua camine... si doua versiuni ale propriei personalitati.

    "Seria Magonia m-a prins de la prima pagina. Vocea romanesca e uimitoare, brutala si optimista in acelasi timp, iar mitologia universului magonian e splendida, unica. Excelent!" - DJANGO WEXLER
    "Superba, optimista, eroica, de un fantastic indepartat, ca o melodie pierduta, cantata de David Bowie — un roman straniu si minunat, care te face sa te bucuri ca traiesti." - LIBBA BRAY 

    Fragment din romanul "Aeria (Magonia Vol. 2)" de Maria Dahvana Headley:

    „Slava Domnului! Nu-mi pasa ca e panicat, cel putin e OK, ah, slava Domnului. E viu. Zal nu a pus mana pe el. E in camera lui. Aproape ma sufoc de usurare, pentru ca inima mea s-a ridicat si imi bate in gat, gandindu-ma la posibilitatea vietii mele fara el si la cum nu as putea trai fara el.
    — AZA, spune el.
    Vocea ii tremura.
    — Oh, Doamne, Aza, imi pare asa de rau.
    Incerc sa vorbesc cat de repede pot, tot in soapta, pentru ca vocea mea e si acum amutita.
    — Nu stiu unde sunt. Heyward e si ea aici, si Zal a scapat, si Dai la fel, il au pe Caru, o Doamne, si eu sunt aici, nu pot sa ies, nu pot sa-l ajut, trebuie sa-l ajuti...
    — Esti pe o nava-inchisoare, spune el. Acum stabilesc locatia si descarc coordonatele. O sa te scot de acolo. Nu stiu cum, dar Aza...
    — Ce?
    El trage aer in piept.
    — Imi pare asa de rau, eu...
    Il intrerup.
    — Nu. Mie imi pare rau! Nu trebuia sa spun ca incerci sa-mi controlezi viata. Erai doar ingrijorat pentru mine, pentru ca ma iubesti. Si sunt o idioata. A fost un moment prost, OK, si mi-am dat drumul la gura, pentru ca si eu te iubesc si...
    — Nu. NU! Trebuie sa-ti spun ceva. Trebuie sa ma lasi sa-ti spun. Aza, e...
    Ce vrea sa-mi spuna? Plange?
    Oh, Doamne! Zal a ajuns la familia mea? Parintii mei, Eli...
    Nu pot sa indur asta, nu pot sa rezist, eu...
    Jason respira greu. Clatina de cap si apoi izbucneste.
    — Az, e ceva ce nu stii despre mine.
    Il fixez cu privirea prin ecran.
    — Nu e adevarat. Stiu tot ce trebuie sa stiu despre tine, ii spun eu. Te cunosc chiar de la inceput si am de gand sa te cunosc pana la sfarsit.
    El inghite in sec si dintr-odata incepe sa planga.
    Asta ma sperie ca naiba.
    — Hai, spune ce e, o sa ne descurcam indiferent de situatie, OK? Spune-mi!
    — Eu sunt cel care i-a pus sa te aresteze.
    CE
    CE?!
    — Imediat dupa ce ne-am intors din Norvegia... nu mi-au dat de ales. Am intrat in agentie. Le-am trimis rapoarte tot anul asta. Mi-au spus ca ma vor ajuta sa te protejez... dar acum, ei... trebuie sa te scot de acolo.
    Face o pauza.
    — Ei cred ca esti terorista, Az.
    Faptul ca nu mai dormea, ca parea sa aiba mai multe informatii despre Magonia decat ar fi fost cazul, toate intrebarile pe care mi le punea...”

De ce o carte pentru kendama?
Unii vor spune ca stiu sa o manuiasca foarte bine, nu au nevoie de carti pentru asta. Altii vor zice ca prefera sa vada cum fac prietenii lor, colegii lor, filmuletele de pe Youtube si asta le va fi suficient. Tuturor le putem raspunde ca intotdeauna este loc pentru mai bine, niciodata nu stii totul despre un subiect si, in plus, invatand cu rigurozitate, serios, teoretic, ai sanse sa fii mai bun. Nu degeaba exista expresia ca la carte!
"Iata o introducere minunata in tehnicile kendamei.“ – Kendama SUA
"Va deveni biblia jucatorilor de kendama." - K. Cima, al saselea Dan al JKA

Din nenumaratele intamplari pilduitoare si povesti cu talc pe care oamenii iubitori de intelepciune le-au adunat de-a lungul istoriei de doua mii de ani a crestinatatii oricine poate primi dezlegarea nedumeririlor, intarire in ne-cazuri si sovaieli, seninatate in mahniri, ferire de prirnejdii viitoare, dar si simpla placere a unei lecturi pline de miez si calauziroare la adevar. Asemenea istorisiri — povesti adevarate din vietile marilor nevoitori si parabole cu inteles adanc — sunt cuprinse si in cartea de fata, ce poate fi citita cu placere si cu folos la orice varsta si in orice imprejurari. 


Fragment:

" O dată, nişte călugări vorbeau despre smerenie şi despre faptul că, pe cât se apropie mai mult omul de Dumnezeu, pe atât îşi dă seama mai bine de păcătoşenia sa. Un pelerin - orăşean bogat - a auzit intâmplă-tor discuţia lor şi s-a mirat: 
- Cum se poate aşa ceva? Atunci, unul dintre călugări i-a zis: 
- Domnule, spune-mi, cine crezi că eşti în ora-şul tău?
- În oraşul meu sunt omul cel mai bogat şi mai de vază.
- Dar dacă te duci în capitala provinciei, aco-lo cine eşti?
- În capitala provinciei sunt cel mai mărunt dintre bogaţi.
- Dar dacă te duci la Constantinopol şi te apropii de împărat, cine vei socoti că eşti? 
- Lângă împărat aş zice că sunt ca un sărac. 
-Aşa e şi cu sfinţii — a zis călugărul. Cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât îşi văd mai limpede păcătoşenia. 


Un pustnic a fost ales arhiereu. S-a impotrivit multă vreme, dar credincioşii au stăruit, aşa că a fost constrâns să se învoiască — şi se gândea în sinea sa: 
— Nu ştiam că sunt vrednic de asemenea cinste. Pesemne că în mine este, totuşi, ceva bun. Noaptea i s-a arătat îngerul şi i-a zis: 
— De ce te mândreşti? Norodul a păcătuit, şi faptul că te-au ales pe tine episcop este spre pedepsirea lor, că din toată pustia tu eşti cel mai rău. "

Dragii mei, aș vrea să vă spun o poveste!

Da, știu! O poveste nu e la fel de captivantă ca un film cu monștrii și nici la fel de amuzantă ca un film în care toată lumea râde și nimeni nu știe de ce. Dar dacă vă spun o poveste adevărată?! Da, una foarte adevărată! E povestea unui copil bun și blând, a unui adolescent perseverent și studios și a unui tânăr smerit și răbdător pe nume Zian. Citiți-o! Eroul meu merită să fie urmat!

A asculta bine muzica nu poate sa se faca decat in ascultarea propriei sale taceri. A fi in masura de a asculta tacerea este experienta suprema pe care ne-o ofera cu generozitate muzica. Ea ne face sa accedem astfel la acel loc sublim, unde domnesc bucuria, frumusetea si iubirea. Pentru ca este o disciplina superioara, cu aspiratii elevate, asta nu inseamna ca trebuie sa facem din ea valoarea suprema. Sunt convinsa de toate aceste lucruri, si pentru a le face cunoscute, m-am angajat sa scriu aceste pagini, cu entuziasm si umilitate. Chiar daca muzica nu este un scop in sine, ea este, cred eu, o cale privilegiata, o scara de lumina care ne permite sa accedem la adevaratele valori ale vietii, acelea care il fac pe om demn de Dumnezeu.

Un elogiu pasionat adus muzicii, un cantec al emotiei. Chiar mai mult decat atat, un mijloc de cunoastere: micile si marile secrete ale sunetului, o culegere de adagii ale marilor compozitori reuniti intr-un „portret de familie", sfaturi de initiere in muzica... in sfarsit, o filosofie a vietii! 
De-a lungul unui drum care ne conduce de la originile muzicii pana la marturisirile cele mai autentice ale interpretului, muzica clasica isi regaseste tineretea, iar toti marii muzicieni ne descopera o umanitate deseori tulburatoare.
Pentru autor, muzica merge dincolo de cuvinte: ea este calea unei desavansiri accesibile tuturor, semn al unei dimensiuni superioare a existentei. 
Construita precum o sonata in patru parti, aceasta calatorie „in inima fascinatiei" nu seamana cu nimic altceva: instructiva si accesibila, emotionanta si profunda, ea reda frumusetea misterioasa a muzicii prin intermediul geniului pianului. 
Aici, cartea vorbeste ca un oratoriu, lasand cuvantul poetilor, muzicienilor si ganditorilor din toate timpurile, intr-un entuziasm comunicativ. 
Inca de la primii pasi in muzica, Elizabeth Sombart a fost apreciata de catre Arthur Rubinstein: „Un mare talent, o mare sensibilitate". Concertista si profesoara in egala masura, ea a inregistrat 51 de piese clasice, de la Bach la Bartok (BMG), baza a unei serii de emisiuni pe France 3 — „Confidente pentru pian" care ne reveleaza o artista fascinanta, o vocatie absoluta. 

Prin aceasta carte si printr-o serie de recitaluri si conferinte, Elizabeth Sombart este prezenta si in Romania, tara de care este legata prin originea bunicii sale si prin Maestrul Sergiu Celibidache, alaturi de care a studiat timp de zece ani. 

 "Capabila sa poetizeze pe mai multe registre, trecand cu nonsalanta de la lirica de notatie la lirica de viziune, posedand o admirabila stiinta de a „taia” versul care se incarca astfel de potential energetic si dramatism, astazi Diana Geacar pare sa justifice entuziasmul cu care Adrian Urmanov ii saluta, in 2005, cartea de debut." - Octavian Soviany
    "Daca ostentatia ei prefera codurile revoltatelor gen Sylvia Plath ori Anne Sexton, discretia Dianei Geacar camufleaza oarecum neasteptat o poeta livresca, in cel mai nobil-cistelecanian inteles al conceptului." - Radu Vancu

    Diana Geacar s-a nascut in 1984. Este scriitor si traducator. Scrie poezie, proza scurta si literatura pentru copii.

    Fragment din volumul de poezii "Dar noi suntem oameni obisnuiti" de Diana Geacar:

    „Dar noi suntem oameni obisnuiti

  Am nevoie de o femeie, imi spune uitandu-se
  pe geam. In departare tipa un tren. Tu esti

  o scorpie. In fiecare zi ii citesc fiului meu o carte
  despre un greier care nu poate sa scoata

  niciun sunet. Alte insecte il saluta, dar el degeaba
  incearca sa le raspunda, pana cand, pe ultima

  pagina, intalneste o greierita la fel de tacuta. Fiul meu
  zambeste, inchide si deschide cartea, sa asculte

  taraitul greierului. Si tot asa, pana cand isi da seama
  ca asta e tot ce poate sa faca. Am venit acasa

  pentru ca n-am unde sa ma duc, imi spune stingandu-si
  tigara. Iese din balcon. Eu raman sa-mi beau ceaiul

  cu un greier care e la noi de cateva nopti. Se opreste
  din cantat daca scot vreun sunet. Nu e ceva serios.”

Din zorii istoriei pana in secolul XX, soarta a nenumarati indivizi siliti sa rataceasca prin lume in cautarea unei vieti mai bune s-a asemanat, intr-o masura mai mica sau mai mare, cu aceea a miticului Odiseu. Fascinanta aventura a lui Hristu Danielopol, un Odiseu modern pornit sa isi implineasca destinul de intreprinzator pe fondul radicalelor prefaceri ce au zguduit Europa de Est incepand din perioada razboaielor balcanice si pana dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, i-a oferit autoarei volumului de fata, istoricul si omul de litere Marianna Koromila, prilejul de a-si pune in valoare cunostintele si talentul in evocarea unui periplu plin de culoare, prin spatii geografice si medii sociale de o uimitoare diversitate. Negustor de coloniale la Constanta, zaraf la Galati, proprietar de cafenea/cofetarie in statiunea Berdianska de la Marea Azov, importator de succes in Dobrogea interbelica, angrosist in oborul bucurestean, director al Cooperativei de Stat a Cofetariilor din capitala, fermier pe pamantul sacru al Aticii, personajul central parcurge un itinerar captivant, a carui prezentare inspirata a contribuit, nu putin, la succesul binemeritat al cartii in patria autoarei.

O scrisoare pierduta a lui I.L. Caragiale este, neindoielnic, capodopera teatrului romanesc. Piesa a fost pusa de nenumarate ori in scena de la aparitie pana azi si in rolurile principale si secundare au jucat actori dintre cei mai mari din toate timpurile de aproape un secol si jumatate incoace. Pierderea unei scrisori de dragoste, regasirea si apoi pierderea ei din nou, ca si fericita regasire de la sfarsit dau nastere unui conflict politic, intr-un judet de munte, unde au loc alegeri. Notabilitatile locale se confrunta, cand in situatii comice, cand in situatii dramatice. Piesa e magistral construita spre a fi pusa in scena. Personajele sunt, fara exceptie, memorabile. Unele din ele, Catavencu, de exemplu, a ramas pana azi tipul demagogului politic. Il mai auzim inca si noi vorbind la… televiziune. In sfarsit, replicile s-au fixat definitiv in memoria generatiilor succesive. „Voteaza cu cine poftesti!”, ii recomanda prefectul cetateanului turmentat. Auziti replica la acesta: „Eu nu poftesc pe nimeni daca e vorba de pofta.” - NICOLAE MANOLESCU

Momentele lui I.L. Caragiale, despre care un autor contemporan al marelui prozator si dramaturg spunea: „Monumente, maestre, nu momente”, sunt niste proze scurte, schite, cum sunt de obicei numite astfel de proze. Au o intriga simpla si usor de tinut minte. Personajele, intre care numerosi copii, Ionel, Domnul Goe si altii, apartin micii si mijlociei burghezii din orasele romanesti din ultimii ani ai secolului XIX. Spre deosebire de copilul lui Creanga, cei ai lui Caragiale nu sunt deloc cuminti, ci, mai degraba rasfatati, turnand dulceata in sosonii vizitatorului sau facand tot felul de nazbatii riscante in tren. Doamnele din lumea buna sunt pline de ifose, iar domnii fac afaceri si politica fara niciun scrupul moral. E o lume caraghioasa, in fond, dar capabila de evolutie, in sensul ca urmasii lor vor fi cei dintai care vor beneficia de civilizatia Romaniei moderne, faurita in epoca regelui Carol I. - NICOLAE MANOLESCU

De multe generatii, romanele lui Jules Verne au reprezentat lectura preferata a adolescentilor din toata lumea. In romana, au fost traduse inca din timpul vietii scriitorului francez. Le-am descoperit eu insumi, pe cele mai importante, fireste, cand aveam 10-11 ani. Publicarea unei editii in mai multe volume la inceputul anilor 1970 mi-a oferit ocazia de a i le cumpara fiului meu, care, la randul lui, i le-a pus in mana fiului sau. Jules Verne apartine unei epoci de progres tehnologic important, cu incredere in stiinta si in rezultatele ei pozitive. Romanele lui povestesc despre descoperiri, inventii, calatori pe mari si tari, descinderi in maruntaiele pamantului sau urcari in vazduh cu bunicile avioanelor din secolul XX. Imaginatia lui Jules Verne se baza pe stiinta vremii lui, dar o prevestea pe aceea care ii va urma. Numeroase astfel de previziuni ii vor uimi pe cei care vor trai mai tarziu. Totul, pe canavaua unor aventuri care mai de care mai extraordinare si care n-au imbatranit nici in epoca zborurilor pe luna. - NICOLAE MANOLESCU

    „Brotacul este o creatie foarte inspirata – o capodopera de simplitate grafica." – The Guardian
    „Aceasta poveste incantatoare este perfecta." – Books for Keeps

    Max Velthuijs este un artist care a primit nenumarate premii. Cartile sale abordeaza subiecte importante, cu un umor fin. Cea mai recenta carte a sa, Frog is Frightened, a fost numita de Child Education „o adevarata capodopera". Brotacul si prietenii sai trec prin nenumarate aventuri.

     A fost odata o familie de soricei care locuia intr-o casuta pentru papusi…
    Castelul Contelui adaposteste o superba casuta pentru papusi in care locuieste o familie de soricei. Domnul si doamna Peck, impreuna cu cei treisprezece copii ai lor, traiesc cu totii fericiti si depun eforturi mari pentru intretinerea minunatului lor camin. Dar intr-o zi, adorata lor casuta pentru papusi este luata de la castel…
    Plina de caldura si umor, aceasta poveste nostalgica scrisa de Michael Bond, autorul cartii Un urs pe nume Paddington, este transpusa in imagini, cu maiestrie si minutiozitate, de catre Emily Sutton.

Ce este copilul? Copilăria ar trebui considerată a fi un construct social? Care au fost atitudinile adulților față de copiii de-a lungul timpului? Pe parcursul cărții descoperim copilul privit a fi un păcătos augustinian, care vrea să-i domine pe cei din jur, un inocent romantic care încă nu este corupt de civilizație sau o doar o dovadă a fertilității cuplului parental, aruncat în brațele doicilor îndată ce a venit pe lume. În Occident, începând cu secolul douăzeci copiii nu mai erau expuși morții, abandonului sau bătăilor în aceeași măsură ca în trecut, iar relațiile dintre părinți și copii s-au îndulcit. Scopul cărții de față este acela de a evidenția problemele speciale din istoria copiilor, pe care o plasează în contextul social și cultural, fără a pierde din vedere experiențele individuale care au ajuns până la noi prin jurnale, autobiografii și mărturii orale. Scrisă într-un limbaj accesibil, cartea se adresează psihologilor, sociologilor, istoricilor și tuturor celor interesați de copii și copilărie. 

Colin Heywood este profesor de istorie economică și socială la Universitatea din Nottingham. A scris numeroase studii despre copilărie, familie și parentalitate. 


CUPRINS

Introducere 

PARTEA ÎNTÂI: 
Parcursul concepțiilor asupra copilăriei 
1. Concepții asupra copilăriei în Evul Mediu 
2. În căutarea unui moment decisiv
3. Teme în istoria culturală a copilăriei 

PARTEA A DOUA: 
Anii copilăriei: relațiile cu părinții și tovarășii de joacă 
4. Relațiile dintre părinți și copii: primele stadii 
5. Grija față de sugari? 
6. Relațiile dintre părinți și copii în cel de‑al doilea stadiu al copilăriei 
7. Relațiile cu părinții și tovarășii de joacă în cel de‑al treilea stadiu al copilăriei 

PARTEA A TREIA: 
Copiii în lumea largă 
8. Copiii la muncă 
9. Să investim în viitor: sănătate și educație 

Concluzii

Bibliografie selectivă
Note
Mulțumiri 


... lumea medievală nu cunoștea copilăria. Ceea ce lipsea era orice sentiment de l’enfance, orice „conștiință față de natura particulară a copilăriei, acea natură particulară ce-l distinge pe copil de adult, chiar și de adultul adolescent". În momentul în care copiii puteau supraviețui fără grija și atenția mamelor sau doicilor, undeva între vârsta de cinci și șapte ani, ei erau azvârliți în „marea comunitate a oamenilor" - Colin Heywood

Ca să începem cu începutul: erau oare copiii doriți? Răspunsul din partea istoricilor este acela că cuplurile căsătorite își doreau în general copii, dar nu prea mulți. Existau tot felul de avertismente pentru viitorii părinți, ce profețeau ce‑i așteaptă. Poetul din secolul al paisprezecelea Eustache Deschamps scria cu aplomb: „Fericit este acela ce nu are copii, căci pruncii nu înseamnă decât plânsete și duhoare, neaducând decât griji și necazuri" - Colin Heywood

Te-ai gândit vreodată că ţi-ai putea reprograma creierul astfel încât să devii un lider mai eficient? Şi aceasta, fără să-ţi încarci programul şi aşa aglomerat. Doar o mică schimbare în stilul tău de viaţă, în activităţile pe care le faci oricum zilnic, poate aduce o transformare de proporţii în viaţa ta profesională şi personală. Iar această schimbare se numeşte mindfulness, conştientizarea momentului prezent, atenţia concentrată clipă de clipă pe aici şi acum.

Matt Teney şi Tim Gard îţi vor arăta că poţi, practicând mindfulness, să devii mai inovativ, să atragi şi să menţii în echipa ta colegi dedicaţi, să-ţi dezvolţi inteligenţa emoţională necesară pentru a crea o cultură a învingătorului, să fii un lider care-i inspiră pe ceilalţi. Este o carte din care vei învăţa că te poţi schimba remodelându-ţi creierul, făcând aceleaşi lucruri ca şi până acum, însă într-un mod diferit, ce-ţi va deschide noi perspective asupra vieţii.

Matt Tenney este antreprenor, autor, speaker şi consultant în mediul de afaceri.
Tim Gard este doctor în neuroştiinţe, speaker şi instructor de mindfulness.



CUPRINS

Prefață 
Notă despre cum poți profita mai bine de această carte 

Introducere 

Totul începe în minte
Îți poți reorganiza conexiunile neuronale pentru excelență în leadership și în viața personală 
Ce vei găsi în această carte

Partea 1 
Exercițiul mindfulness reorganizează circuitele creierului pentru excelență în leadership — dar cum? 

1. Mutația care schimbă totul 
Mintea începătorului 
Atitudinea de începător este esențială 
Mutația care schimbă totul 
Schimbarea programării implicite 

2. Întrebări de recapitulare
Cum se produce un impact direct și imediat asupra rubricii de profit 
Cum influențăm inconștient profitul și cheltuielile 
Descoperirea propriilor distorsiuni cognitive 
Distorsiunea controlului iluzoriu 
Distorsiunea statu‑quoului 
Distorsiunea logicii 
Distorsiunea timpului de reacție 
Conștiența de sine bazată pe mindfulness și deciziile mai bune 
Agilitatea mentală 
Eliberarea de reflexul funcționării pe pilot automat
Impact rapid și potențial enorm 
Întrebări de recapitulare

3. Schimbarea climatului organizațional 
Forța unui climat emoțional pozitiv 
Liderul potențează afectele echipei 
Liderul inteligent emoțional 
Un creier mai inteligent la nivel emoțional 
Un regim de antrenament pentru inteligența emoțională 
O abordare umană 
Întrebări de recapitulare 

4. Carburant pentru motorul inovării 
Arhetipul unui inovator 
Reziliență în fața opoziției 
Empatia 
Concepția empatică 
Întrebări de recapitulare

5. Dezvoltarea unei prezențe de leadership extraordinare 
Calm și sânge rece sub presiune 
Fără frică
Cel mai important aspect al prezenței de leadership 
Întrebări de recapitulare 

6. De ce mindfulness‑ul este deprinderea supremă pentru succes
Două descoperiri care mi‑au schimbat viața 
Puterea de a fi în slujba altora 
Fericire necondiționată
Studiul fericirii 
Fericirea face bine afacerii
Fericirea e predeterminată, într‑un fel(dar se poate schimba)
Deprinderea supremă pentru succes 
Întrebări de recapitulare 

Partea 2 
Deprinderea supremă pentru succes 

7. Perfecțiunea momentului prezent 
Cum începem practica în viața cotidiană 
Creierul este o mașinărie a obișnuinței 
Primul pas spre fericirea necondiționată
O schimbare de paradigmă din care toată lumea câștigă 
Întrebări de recapitulare 


8. Puterea de a sta nemișcat 
Integrarea unitară a exercițiilor în viața cotidiană 
Un ghid al începătorului pentru a sta nemișcat într‑o conștiență de sine atentă
Un ghid al nivelulul intermediar pentru a sta nemișcat într‑o stare de conștiență de sine atentă 
Trecerea în activitate 
Întrebări de recapitulare 

9. De la 4 ore la 4 minute. Controlul emoțiilor pentru performanță optimă 
Revenirea la calm — de la 4 ore la 4 minute 
Conștientizarea atentă a emoțiilor: scil 
Pe apele învolburate ale emoției 
Întrebări de recapitulare

10. Înțelepciunea adevăratei excelențe 
Lucrurile nu sunt așa cum par 
O incredibilă descoperire 
Nu ești ceea ce crezi 
Înțelepciune versus cunoaștere 
Interacțiunea dintre conștientizarea stabilă și înțelepciune 
Întrebări de recapitulare 

11. Prezența de leadership extraordinară și piesa finală din puzzle‑ul fericirii necondiționate 
Durerea este inevitabilă; suferința, nu 
Gustul eliberării 
Te bucuri mai deplin de lucrurile plăcute 
Iar afurisita de înțelepciune! 
Cauza originară a suferinței 
Întrebări de recapitulare 

12. Antrenamentul de nivel avansat 
Cel mai bun film din toate timpurile 
Onestitate brutală și compătimitoare 
Investigarea fenomenelor 
Lipsa de frică 
Gestionarea schimbării 
Ocazii favorabile pe care nimeni altcineva nu le vede 
Mulțumește‑te să asculți 
Puterea de a nu face nimic 
Întrebări de recapitulare 

13. Fundamentele înțelepciunii. Antrenamentul fizic pentru caracter 
Fundamentele înțelepciunii 
Fundamentul înțelepciunii nr. 1 — Integritatea 
Fundamentul înțelepciunii nr. 2 — Comunicarea competentă 
Vorbește în moduri care să fie de ajutor 
Abține‑te să‑ți dai cu părerea dacă nu ți se cere sau nu este absolut necesar 
Fii atent‑conștient de sine când folosești dispozitive electronice 
Gestionarea conflictelor 
Puterea empatiei
Fundamentul înțelepciunii nr. 3 — Consumul chibzuit 
Fundamentul înțelepciunii nr. 4 — Generozitatea 
Fundamentul înțelepciunii nr. 5 — Bunătatea 
Valorile tale personale de bază
Întrebări de recapitulare

14. Descoperă un sens incredibil în timpul petrecut la serviciu și în afara serviciului 
O schimbare de paradigmă cu scop precis 
Salvezi lumea în drum spre baie 
Întrebări de recapitulare 
Postfață 

Anexă 
Introducere în neuroștiință 
Ce putem vedea în creier? 

Note 
Mulțumiri 

 Al treilea roman din seria Hacker. Povestea lui Blake si a Ericai continua: seductie, gelozie si tradare…

    Blake Landon, un magnat al domeniului software, si-a gasit perechea in persoana incapatanatei Erica Hathaway. Desi firea lui autoritara se lupta fara incetare cu spiritul ei independent, Blake nici nu se gandeste s-o mai lase vreodata sa plece din viata lui. Erica i-a daruit lui Blake toata increderea si dragostea ei, hotarand sa depaseasca impreuna orice obstacol. Dar cand el ii cere mai mult si-i pune la incercare limitele devotamentului, ea se vede silita sa-i infrunte dorintele intunecate. In timp ce legatura dintre cei doi devine tot mai stransa, dusmanii le dau tarcoale. Va supravietui relatia lor odata ce inamicii lui Blake intrec masura si nu le mai ameninta doar afacerile?

    „Meredith Wild are talentul extraordinar de a descrie acele momente din viata si din relatiile de iubire care adesea raman nespuse. Scoate la iveala detalii cu o semnificatie profunda.“ - Heroes and Heartbreakers
    „Meredith Wild este o magiciana a cuvintelor. Tesatura scrisului ei este uimitoare, delicata, provocatoare si seducatoare. Personajele ei sunt complexe. Cand sufera, si tu suferi. Cand iubesc, si tu iubesti.“ - Goodreads

    Meredith Wild este o autoare de bestselleruri de dragoste New York Times si USA Today. Alaturi de celebra serie Hacker, a scris seriile de mare succes Bridge si Misadventures. Locuieste pe coasta Floridei, impreuna cu sotul si cei trei copii. Spune despre sine ca este dependenta de tehnologie, ca-i place whisky-ul si e o romantica incurabila.
    De aceeasi autoare, la Editura Trei au aparut primele doua romane din seria Hacker: Atractie fatala si Intalnire periculoasa.

    Fragment din romanul "Pasiune ametitoare" de Meredith Wild:

    „— Blake, ce s-a intamplat? m-am repezit sa intreb, cu ochii mariti de ingrijorare. Nu pot sa-mi amintesc, dar stiu ca s-a intamplat ceva. Spune-mi odata!
    Cand l-am vazut cum isi framanta maxilarul, tristetea din privirea lui mi-a confirmat banuiala.
    — Nu te-a ranit, scumpo.
    Blake a dat sa ma atinga, dar si-a strans pumnul si l-a lasat in jos inainte sa ia contact cu pielea mea. Era palid la fata, cu exceptia unei vanatai intunecate pe obraz, care pana atunci imi scapase neobservata. Isi incorda muschii bratului, de parca s-ar fi infranat de la a ma mai atinge. Atunci i-am remarcat mana, infasurata intr-un bandaj alb si gros.
    — Esti ranit!
    Blake a scuturat din cap, cu dintii inclestati.
    — El e ranit si mai tare.
    Mi-am acoperit gura. Un nou val de greata m-a izbit cand am incercat sa insir cuvintele unul dupa altul, pentru a pune intrebarea. Nu voiam sa aflu, dar trebuia sa stiu. M-am uitat fix in ochii lui Blake, dorindu-mi sa nu fie nevoie sa intreb. Daca eu nu voiam sa aud, atunci nici el nu voia sa-mi spuna.
    Lacrimile mi-au izvorat si am inceput sa tremur. Nu eram in stare sa pun cap la cap decat cateva detalii din seara aceea, insa, cumva, stiam ca se intamplase ceva ingrozitor. Si, cerul sa ma ajute, la mijloc fusese mana lui Max.
    — Trebuie sa aflu ce-a facut, am soptit.
    Blake a inchis o clipa ochii, parca pentru a-si stapani mania.
    — Am dat peste Max... atingandu-te. N-a... n-a facut sex cu tine.
    Pleoapele mi s-au strans cu putere, silind noi lacrimi sa se rostogoleasca pe fata.
    — Oh, Doamne!
    — Ai fost drogata. Era evident. Abia daca te puteai misca. Dormi de vreo doua zile.
    — De ce sa faca una ca asta? De ce?
    Cuvintele mi-au iesit insotite de un hohot de plans, in timp ce ma straduiam sa inteleg motivul pentru care Max voise sa ma raneasca, sa ma supuna aceluiasi chin caruia abia daca-i supravietuisem in trecut.
    — N-o sa mai faca niciodata ceva asemanator.
    — De unde stii?
    In scurta tacere care s-a lasat, privirea lui a devenit grava, neclintita.
    — Pentru ca i-am aranjat mutra aia nenorocita, Erica, de-aia! Avem amandoi noroc ca nu l-am omorat, caci aveam toate intentiile s-o fac. A fost nevoie de trei oameni ca sa ma desparta de el."

Noul ei inceput devine curand propriul cosmar…

O femeie strabate statul american Arizona alaturi de copiii ei, incercand sa scape dintr-o relatie abuziva. Undeva pe drum, este insa oprita de un serif local ce se comporta straniu, lucrurile scapa repede de sub control, iar ea este retinuta de politie. Pe cand ajunge in arestul orasului Silver Water, copiii ei s-au facut nevazuti, iar politistii incep sa sustina ca acestia nici nu au existat. Daca sunt intr-adevar disparuti, sigur e din vina mamei lor…

Intre timp, in partea cealalta a tarii, un barbat aude stirile televizate insistent despre cazul celor doi copii disparuti, care ii amintesc atat de bine de o intamplare din trecutul lui. In timp ce cautarea copiilor intra pe ultima suta de metri, este si el atras in efortul tuturor de a-i gasi.

„Un thriller fenomenal – o femeie singura, un scenariu de cosmar, mize ridicate, suspans care iti taie rasuflarea si final pe masura. Nu se poate mai bine de atat.“ - Lee Child 
„Un roman cu o tensiune aproape de nesuportat. Renunta la orice planuri ai avea si pregateste-te de o calatorie palpitanta.“ - Ruth Ware 
„Un rollercoaster splendid si intens, cu un suspans care iti va impinge trairile la limita.“ - Peter James 
„Cu intorsaturi neasteptate si personaje memorabile, Disparitia din Silver Water este una dintre cele mai bune noi carti ale anului.“ - Harlan Coben 
„Te va obliga sa dai paginile mai departe, cuprins de suspansul neprevazutului si al intorsaturilor de situatie.“ - Library Journal 
„O carte remarcabila, perfecta pentru fanii care isi doresc ceva asemanator cu Lee Child si Lisa Gardner.“ - Booklist 
„O poveste tensionata, care in multe momente te va zgudui si te va prinde in clestii ei fara sa iti mai dea drumul.“ - Associated Press 

  Cartea prezinta remarcabilele jurnale personale ale lui Hans Roth, soldat german dintr-o unitate de vanatori de tancuri, care a participat la Operatiunea Barbarossa si la bataliile care au urmat pe Frontul de Est in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cele trei caiete de insemnari zilnice au fost descoperite de nepotul acestuia, la 30 de ani dupa terminarea razboiului. Ele contineau o relatare nemijlocita despre brutalitate, macel si moarte.

     Fragment din jurnal:

30 de ani fara Noica. Exercitii de iubire - titlul si subtitlul cartii sunt elocvente in sine, traducand direct si univoc cheia in care a fost scrisa aceasta culegere de 10 eseuri despre omul pe care autorul l-a intalnit fulgurant in anii 1986-1987, o intalnire din categoria grea, a celor numite adesea “mirabile”. Nu este vorba de exercitii encomiastice, dimpotriva, si cititorul va realiza tonul pe alocuri ironic, sagalnic, chiar echidistant al textelor. Este vorba in ultima instanta de o carte in care unda subiacenta a intelegerii, a respectului neconditionat fata de statura omului si a ganditorului Noica, de iubire cum nu prea este marturisita sau asumata de lumea literara sau culturala (probabil din “lipsa de organ”, la unii, cum spunea filozoful de la Paltinis, sau din surplus de morga, la altii), asadar este vorba de o carte in care unda purtatoare a textelor este o unda de lumina calda si de implinire a unei datorii resimtite de-a lungul ultimilor 30 de ani scursi de la disparitia unuia din cei doi batrani pe care autorul i-a iubit intr-un mod indelebil intr-o viata de om; acelasi cititor, daca va avea rabdare si curiozitate, il va afla si pe al doilea batran.

Este de subliniat ca autorul acestei carti este un outsider, un “concurent” care vine din afara domeniului numit umanist, dar care isi marturiseste o deschidere irepresibila catre o lume alta decat cea a tehnicii, careia ii apartine. Cele 10 eseuri au fost gandite ca o suita dramatica, cu un crescendo si un decrescendo (“Apropierea de Noica”, titlu care trimite la un text al lui Borges; “Despartirea de Noica?”, alt titlu, care trimite la un text al lui Alexandru Paleologu).

Textele trec rand pe rand de la evocarea momentelor de Paltinis, la o inscenare dialectica  a disputelor pro si contra Noica, apoi la un exercitiu de decupaj din “Arhive”, in care “personajul din eter”, locotenentul de securitate M. M., transcriind o inregistrare pe banda de magnetofon a dialogului unor profesionisti ai culturii, in celebra cabana, zisa vila 23, de la Paltinis, devine aproape uman, prin comica-i incompetenta in materia in care este pus sa isi exercite “meseria”; gongul final al cartii se declanseaza de la niste note ale lui Noica in care eroinele sunt “bisericutele din Bucovina”, celebrele in toata lumea manastiri; prilej de a glosa empatic cu continutul a doua carti remarcabile ale ultimilor ani, una a lui Horia-Roman Patapievici, si cealalta a academicianului-pictor Sorin Dumitrescu.

In sfarsit, de retinut pentru acelasi cititor prezumtiv, invocat pentru a treia oara, citatul din Alexandre Dumas-fiul care incheie cartea: „Cei pe care i-am iubit și pe care i-am pierdut nu mai sunt unde erau; dar ei sunt întotdeauna și pretutindeni acolo unde suntem noi”.

• Intampinarea nou-nascutului • Descoperirea lumii • Mana si creierul • Viata practica • Ingrijirea personala • Limbajul si inteligenta • Vointa in curs de dezvoltare

    Asigurarea unui start bun in viata are consecinte pozitive fundamentale asupra intregii vieti ulterioare. Unul dintre instrumentele cele mai potrivite in acest sens il reprezinta abordarea Montessori, ce favorizeaza dezvoltarea independentei si a stimei de sine a copilului inca din primele saptamani de dupa nastere. Cartea contine indicatii pas cu pas pe parcursul dezvoltarii copilului de la nastere si pana la varsta de trei ani, acoperind toate aspectele, de la programul de somn la modul de hranire, imbracaminte, libertatea de miscare, insusirea limbajului si a regulilor de igiena etc. Un accent special este pus pe incurajarea curiozitatii firesti a copilului si a tendintei sale de explorare a mediului inconjurator, elemente esentiale in dezvoltarea unei inteligente armonioase si a unui corp sanatos si puternic.
    Paula Polk Lillard este o autoritate recunoscuta la nivel international in domeniul educatiei Montessori. Autoare de carti si cadru didactic cu o experienta de peste 50 de ani, a fondat impreuna cu fiica sa, Lynn Lillard Jessen, o scoala de tip Montessori pentru copii incepand de la varsta prescolara pana la clasa a opta.

Cel mai bun, mai instructiv si mai amuzant atlas pentru copii. Harti si multe alte lucruri pentru distractii pline de aventuri!
    De la cele mai palpitante locuri pentru aventura din lume, pana la plante si animale extraordinare, conditii atmosferice capricioase si forme de relief iesite din comun, acest atlas te va uimi pe masura ce descoperi unele dintre cele mai dificile locuri de explorat de pe Pamant!
    De la ruinele maya din Mexic la piramidele din Egipt... de la jaguarii din Paraguay la elefantii din India... si de la plimbarile cu canoele in Zambia la schiatul in Norvegia, acest atlas al lumii pentru copii va face din urmatoarea ta calatorie o aventura in jurul lumii pe care sa nu o poti uita! De la ruinele maya din Mexic la piramidele din Egipt... de la jaguarii din Paraguay la elefantii din India... si de la plimbarile cu canoele in Zambia la schiatul in Norvegia, acest atlas al lumii pentru copii va face din urmatoarea ta calatorie o aventura in jurul lumii pe care sa nu o poti uita!
    National Geographic acorda sprijin pentru explorarea mediului inconjurator, pentru conservare si cercetare, precum si pentru programe educationale.

Cutele si cutrele memoriei este cartea lui Paul Grigoriu de memorii radiofonice. Data fiind amprenta pe care autorul si-a lasat-o asupra radioului romanesc, dintr-un anumit punct de vedere este si cartea lui cea mai asteptata. Perioadele vietii sale profesionale sunt descrise in ordinea amintirilor, nu riguros cronologic, insa cu un fir rosu ce ne duce de la primele experiente pana la momentul retragerii. 

Scriind despre cele traite de el, Paul Grigoriu povesteste si despre una dintre perioadele cele mai tumultuoase ale istoriei Romaniei, iar calatoria literara ne duce prin meandrele abuzurilor politrucilor comunisti, ale puternicilor de dupa 1989, uneori insistenti in a se implica in continutul editorial al emisiunilor, dar zugraveste si o galerie de portrete ale unor oameni de toate felurile, unii remarcabili, altii abjecti, cei mai multi obisnuiti, cu luminile si umbrele lor. 

Nota personala se imbina cu privirea generala, institutia se dezvaluie prin oameni, nu lipsesc accentele polemice – insa fara implicatii revansarde –, nici amintirile impregnate de o anumita duiosie. Pentru a parafraza o mai veche carte a lui Paul Grigoriu, avem in fata o „radio-grafie" unica in peisajul presei si al memorialisticii romanesti. 

Reactia alor mei la ceea ce eu calificam drept „victorie istorica“ nu a fost cum ma asteptam: mama – neintrebata, de altfel! – spunea ca ea nu intelege ce vrea sa zica asta sa lucrezi la Radio si sa nu te auda nimeni sufland si tu macar o vorbulita in difuzorul ala (vandusera intre timp aparatul Mende  si se abonasera la radioficarea orasului care, odata cu un difuzor oribil ca aspect, manevrat doar de o limba metalica pentru „mai tare", „mai incet, ne umplea zilele cu MUZICA POPULARA, ROMANTE, VORBEsTE MOSCOVA! ori, in cel mai bun caz, TEATRU LA MICROFON). Momentul cel mai penibil al acestei prestatii se plasa insa la orele 11 si 50 de minute ale oricarei zile cand, in limbile romana, rusa si franceza, se difuzau COTELE APELOR DUNARII. Aveam sa „prestez" si eu la aceasta „repetabila oroare", insiruind la microfon (in direct, ce-i drept) cifre de care, sunt sigur acum, nimeni nu avea nevoie... [...] 

Cat despre tata, caruia avusesem insolenta sa-i arat foarte oficial legitimatia de „redactor" al Radioteleviziunii Romane (desi erau departe una de alta, strazile Nuferilor si Pangrati erau lipite – adevarata autostrada! – in numele ideologiei de partid), mi-a spus, fara sa catadicseasca sa articuleze limpede cuvintele, asa cum facea cand ne invata, la liceu, frantuzeste: „Baiete, ai grija! Il tii minte pe Mende?“ (Bineinteles! Cum sa-l fi uitat? Doar il jelisem cand ne parasise „contra cost"!) „Dar pe harsaitul asta il stii?" (Arata spre difuzor.) „In principiu, fac acelasi lucru: vorbesc despre lume. La unul (Mende), alegi tu ce vrei sa stii. La celalalt (harsaitul), aleg altii, numai ce vor ei. Tu din asta vrei sa fii?".

In prezent, orasele – mai degraba decat tarile – sunt entitatile care concureaza pentru orice resursa, de la investitii pana la talente. Urbanul este din nou pe val. Corporatiile multinationale sunt afaceri multi-urbane. Orasele se transforma in creuzete sociale eterogene in care toata lumea este invitata, dar unde competitia pentru top este extrem de ascutita. Talentul, capitalul si ideile se intalnesc in orase.  Noul si unicul inving. 

In Expresul urban, Kjell Nordstrom si Per Schlingmann ofera instrumentele, perspectivele si ghidurile necesare pentru a naviga in noua realitate emergenta. Cei doi autori arata cum globalizarea, cunoasterea si succesul colosal al orasului din epoca noastra au preschimbat mediul afacerilor si standardele de viata ale oamenilor si demonstreaza cum pot fi controlate aceste transformari globale. 

Autorii noteaza cateva lucruri care vor avea consecinte dramatice pentru toata lumea si explica rolul sansei, al cunoasterii salbatice si al participarii la petrecerea urbana, oferind o busola utila pentru navigarea cu succes prin aceasta noua lume a oraselor. Expresul urban este un manual despre cum sa cuceresti lumea si sa devii o figura centrala in petrecerea urbana. 

In sfarsit o carte despre viitor care nu contine un scenariu apocaliptic, ci este atractiva, pozitiva, diferita si cu adevarat provocatoare. Cititorul poate aborda cartea in doua feluri: fie incercand sa inteleaga, sa accepte, sa utilizeze si sa ii aprecieze ideile, fie gandindu-se ca „totul era mai bine pe vremuri”. LARS GORAN JOHANSSON, vice-presedinte executiv, The Confederation of Swedish Enterprise 

Impresionanta! Multe dintre ipotezele prezentate in aceasta carte va vor pune pe ganduri. MICHAEL WOLFF, presedinte si CEO, Bank of Sweden 

M-a captivat pe loc aceasta proza frenetica, scrisa bine si cu viteza specifica internetului. Cartea confirma cateva directii de gandire pe care eu si cei din preajma mea le-am abordat. Acum imi este mai usor sa le prezint si altora si sa le aplic in activitatea mea de lider. Volumul este plin de recomandari pe care le poti imprumuta. HERMINE COYET OHLEN, redactor-sef, ELLE Sweden

Cartea lui Nicholson este o excelenta introducere academica in originile sufismului, o traditie mistica din cadrul islamului ce cuprinde o gama larga de credinte si de practici dedicate iubirii divine si cultivarii dimensiunii divine din fiinta umana. Misticii islamului, considerata prima carte din Occident care ofera o imagine lucida si plina de intelegere a misticismului islamic, asaza la originea sufismului influente venite din partea crestinismului timpuriu, gnosticismului si chiar a budismului. In cuvintele autorului, „imi propun sa le ofer cititorilor o serie de observatii despre originea si evolu- tia istorica a sufismului, relatia sa cu islamul si specificul sau general. Nu numai ca aceste aspecte sunt extrem de interesante pentru oricine este preocupat de studiul comparativ al religiilor, dar, totodata, un anumit nivel de cunoastere a lor este indispensabil oricarei persoane care studiaza in mod temeinic sufismul in sine.

Cuprins
Introducere
Capitolul I. Calea 
Capitolul II. Iluminarea si extazul
Capitolul III.Gnoza
Capitolul IV. Iubirea divina 
Capitolul V. Sfinti si miracole 
Capitolul VI. Starea unitiva