Cărţi

Cu ilustrații de Dan Perjovschi

„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. Sute de mii de tineri educaţi, cel mai bine pregătiţi specialişti în domenii de vârf, au fugit din ţară de la izbucnirea războiului. Sancţionarea administrativă sau penală a celor care îndrăznesc să aibă altă părere decât cea oficială, introducerea cenzurii, înflorirea imposturii agresive au transformat într-un mediu toxic universităţile şi centrele de cercetare. Este un proces ale cărui consecinţe se vor vedea în următoarea jumătate de secol şi vor condamna Rusia la subdezvoltare şi irelevanţă. Putin şi-a aruncat ţara cu cel puţin două decenii înapoi. Rusia de astăzi nu mai aparţine lumii civilizate. Poate că asta era «operaţiunea specială» proiectată de preşedintele rus: să distrugă Rusia. Dacă acesta a fost planul lui înseamnă că i-a reuşit.” (Armand Goşu)

Abraxas: numele mistic al zeului contradictoriu ne descuie porțile palatului de oglinzi deformante al realității iluzorii în care trăiește Michi Lucescu. Izolat de oameni și de viață într-o odăiță sărăcăcioasă închiriată în podul unei case vechi, acesta se lasă purtat de fluxul memoriei pe holurile unui bloc cu rădăcini în copilăria sa. Palierele îmbrăcate în gresie și faianță verde, ca o piscină interioară, conturează treptat imaginea unei ciudate Case cu Lei în care a locuit cândva împreună cu Prințesa Ralu, mama lui teatrală și strivitoare ca o forță a naturii. Din această casă vie, străjuită de doi lei de piatră și lipită de cimitirul evreiesc, vedem Bucureștiul cenușiu al ultimului deceniu comunist și pe cel pestriț din anii de după Revoluție. În rătăcirile sale prin blocul amintirilor, Michi deschide pe rând ușile celor 11 apartamente și pătrunde în câte un vechi cinematograf bucureștean, devenind concomitent spectator și protagonist al unui film al ratării și (auto)distrugerii. Episoadele acestui film, în care își joacă propriul rol sau poartă măștile altora, se derulează în puncte diferite din timp și spațiu, de la evul întunecat al cruciadei lui Frederic Barbarossa până la un viitor postapocaliptic înghițit de ape, trecând prin Viena lui Iacov Levi Moreno, Parisul lui Ilarie Voronca și New Yorkul lui Delmore Schwartz. Dar din toate aceste reflexii, unele senine, altele neguroase, se compune sufletul personajului, al Omului. Căci Abraxas este deopotrivă lumină și întuneric, este viață și moarte simultan, este dragostea și uciderea ei. Este lumea întreagă.

Kazuo Ishiguro s-a născut la Nagasaki în 1954 şi a imigrat în Marea Britanie în 1960. A debutat ca prozator la douăzeci şi opt de ani cu Amintirea palidă a munţilor, roman recompensat cu The Winifred Holtby Prize of the Royal Society of Literature şi tradus ulterior în treisprezece limbi. În 1986 i-a apărut al doilea roman, Un artist al lumii trecătoare, nominalizat în acelaşi an la Booker Prize, laureat al Whitbread Book of the Year Award şi tradus în paisprezece limbi. 1989 îi aduce lui Ishiguro, odată cu Rămăşiţele zilei, rîvnitul Booker Prize. În 1995 Ishiguro a publicat Nemîngîiaţii, urmat de Pe cînd eram orfani şi Să nu mă părăseşti. În acelaşi an Kazuo Ishiguro a primit distincţia Officer of the British Empire for Services to Literature şi în 1998 titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres din partea statului francez. În 2017 Ishiguro primeşte Premiul Nobel pentru Literatură.

Adrian Cioroianu este profesor, doctor în istorie. Decan al Facultății de Istorie a Universității din București (2012-2015), ministru al Afacerilor Externe (2007-2008), ambasador al României la UNESCO (2015-2020). Domenii de interes: istoria comunismului și postcomunismului românesc (structură socială, istorie intelectuală, reprezentări), relații internaționale contemporane. Dintre volumele publicate menționăm: Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc (2005), Geopolitica Matrioșkăi. Rusia postsovietică în noua ordine mondială (2009), Epoca de aur a incertitudinii. America și China, ideile și Primăvara arabă, Clio, Clausewitz și Lady Gaga la începutul secolului XXI (2011), Cea mai frumoasă poveste. Cîteva adevăruri simple despre istoria românilor (2013), Un Centenar și mai multe teme pentru acasă. Ce au învățat și ce nu au învățat românii în ultimul secol de istorie (editor, Polirom, 2018).

Cuvînt-înainte de Amal Clooney Traducere de Irina‑Marina Borţoi Nadia Murad s-a născut și a crescut în Kocho, un sat de fermieri și păstori yazidiți din nordul Irakului. Pe 15 august 2014, cînd Nadia avea doar 21 de ani, viața tihnită din satul natal a luat sfîrșit odată ce acesta a fost ocupat de ISIS. Bărbații care au refuzat să se convertească la islam au fost executați, trupurile lor fiind aruncate în gropi comune, iar Nadia, alături de celelalte tinere, a fost dusă la Mosul și vîndută ca sclavă. A fost ținută în captivitate, bătută și violată în repetate rînduri, pînă cînd, ca printr-o minune, a reușit să evadeze, găsind adăpost în casa unei familii de musulmani sunniți. Eu voi fi ultima este un apel la acțiune împotriva brutalității Statului Islamic, povestea celui care își dorește să supraviețuiască și o scrisoare de dragoste către o țară pierdută, o comunitate fragilă și o familie destrămată de război. „De cînd o cunosc, Nadia nu doar că s-a făcut auzită, ci a devenit glasul fiecărui yazidit căzut victimă genocidului, al fiecărei femei abuzate, al fiecărui refugiat abandonat. Cei care au crezut că prin cruzimea lor o pot reduce la tăcere s-au înșelat. Spiritul Nadiei Murad nu este frînt, iar vocea ei nu va fi înăbușită. Dimpotrivă, în paginile de față glasul ei este mai puternic ca oricînd.” (Amal Clooney) „Murad ne face să întrevedem atrocitățile care i-au distrus familia și aproape au exterminat fragila ei comunitate. Memoriile ei curajoase sînt un pas important către tragerea la răspundere a celor care au comis aceste crime oribile.” (The Washington Post) „Aceste memorii tulburătoare relatează experiențele prin care a trecut Nadia Murad și ridică întrebări privind complicitatea martorilor care au acceptat tacit suferințele celorlalți.” (The New Yorker) „Povestea curajoasă a Nadiei Murad este o lectură esențială care dă fiori. Oricine vrea să înțeleagă așa-zisul Stat Islamic ar trebui să citească Eu voi fi ultima.” (The Economist) „Un volum devastator, dar care inspiră și îndeamnă urgent la acțiune.” (Kirkus Reviews)

Editia a III-a, revazuta si adaugita

De ce unii aşteaptă ani la rînd să fie alături de persoana iubită, în timp ce alţii nu au răbdare şi îşi continuă viaţa fără să mai privească în urmă? Încercînd să înţeleagă aşteptarea ca alegere voluntară care ne modelează destinul, Aurora Liiceanu se îndreaptă către lumea literaturii şi pune sub lupă cîteva personaje a căror viaţă a fost marcată de aşteptare, dar şi personaje grăbite, care nu ştiu să aştepte. Poveştile fascinante pe care le relatează îi au ca protagonişti, între alţii, pe Penelopa, mitica soţie a lui Ulise, pe Ernest Hemingway şi pe prima lui soţie, Hadley, pe Gatsby al lui Scott Fitzgerald, pe cunoscutul niponolog Donald Keene şi pe Florentino Ariza, eroul lui García Márquez din Dragostea în vremea holerei.

Prefață de Adriana Băban

„Școala oferă spațiul, cadrul și reperele de dezvoltare pentru o categorie largă de vîrstă. Nu întotdeauna însă viața unui copil sau adolescent este generoasă cu acesta; blocaje, debusolare, situații de criză pot interfera și scurtcircuita «seninătatea» vîrstei, iar lipsa de suport în astfel de situații crește riscul pentru eșec și abandon școlar. Ghidul de față satisface nevoile și exigențele unui consilier școlar dornic să afle abordările contemporane în munca cu elevul, părintele și profesorul. Tematica acoperă o arie largă de probleme și activități tipice: de la evaluarea elevului la consilierea de grup, de la intervenția în doliu la prevenția suicidului, de la consilierea în cazurile de viol, abuz și adicție la dezvoltarea personală a elevului. Consilierul școlar are nevoie pentru formarea sa și în munca de zi cu zi de un astfel de material și instrument de lucru, iar beneficiarii direcți sunt nu doar consilierul școlar, ci și elevul, părintele, profesorul și comunitatea școlară.” (Adriana Băban)

„Consilierea școlară este într-o continuă evoluție și transformare, iar consilierii școlari pot reprezenta o resursă importantă în educație. Doar prin aplicarea unui model de consiliere școlară bazat pe date și pe utilizarea unor programe de intervenție a căror eficiență a fost demonstrată prin cercetare se poate crește calitatea activității desfășurate de consilierii școlari. Din această perspectivă, volumul propune numeroase exemple de programe validate științific utilizate în întreaga lume și programe dezvoltate de specialiști autohtoni, care pot îmbunătăți activitatea la cabinetele de asistență psihopedagogică. Adresat tuturor celor implicați în procesul educațional românesc, acest volum demonstrează că asistența psihopedagogică din țara noastră ar putea ajunge la nivelul profesional din alte state care au investit cu adevărat în educație.” (Violeta Enea)

„Am scris această carte din patriotism. Pe la finele anilor ’80, bunul meu prieten și coleg de liceu Andrei Bodiu, a cărui pierdere prematură o regret nespus și o voi regreta toată viața, a rostit o propoziție memorabilă, care mi‑a rămas întipărită drept cea mai bună definiție a coșmarului în care ne aflam atunci: «Noi, aici, trăim cu un picior în Balcani și cu celălalt în groapă». Cumva, inconștient, cred că am vrut să‑i și arăt lui Andrei, acolo, în cer, unde se află, că lumea noastră s‑a schimbat. Că nu mai sîntem în pragul unei morți istorice. Că sîntem o națiune tînără. Că avem totuși un viitor – o viață în față. Sper că vei înțelege, cititorule, din toate povestirile de față, că le‑am scris din două motive: mai întîi, pentru că eu cred cu tărie că vom fi în stare să croim în cele din urmă și un adevărat «studiu de fezabilitate» pentru calea de a ieși, ca neam, din «tărîmurile de frontieră», și apoi pentru că, așa cum arată titlul, eu cred în mîntuire.” (Marius Oprea)

Volumul Emanuelei Costantini ne oferă o amplă și excelent documentată prezentare a dezvoltării orașului București pe fundalul formării și consolidării statului român însuşi. Evoluția Bucureştiului e văzută ca o oglindă a istoriei naţionale, fiind descrisă din multiple puncte de vedere – social, economic, arhitectonic ori urbanistic –, cu accent asupra momentului Marii Unirii.

Număr coordonat de Clara Mareș, Ioana Manolache, Lucian Vasile

„Poate cel mai profund eroism constă în a rezista o zi în plus atunci cînd toate condițiile din jurul tău concură să dispari. Iar deținuții politici români au practicat acest eroism în fiecare zi, pentru mulți ani la rînd. De aceea, avem nevoie să medităm empatic la ceea ce a însemnat viața în penitenciarul comunist pentru a ne apropia de înțelegerea tăriei de care au dat dovadă oamenii închiși alegînd să nu renunțe niciodată la speranță.” (Clara Mareș)

Psihologia sociala si dinamica personalitatii: acumulari, sinteze, perspective.

Lucrarea se particularizeaza in literatura psihosociologica romaneasca nu numai prin cantitatea si calitatea informatiilor, cu precadere din surse anglofone, ci si prin modul ingenios de prezentare. In locul structurii canonice a tratatelor de psihologie sociala, in care capitolele coincid cu fenomenele si procesele psihosociale, grupurile umane, comportamentul colectiv, afilierea, agresivitatea etc. sunt inspirat reasezate in cele douasprezece capitole ale cartii. Si ar mai fi de spus ca, pe parcursul intregii lucrari, autorul nu se indeparteaza de abordarea interdisciplinara a fenomenelor si proceselor sociale, interdisciplinaritatea fiind o nota definitorie a psihologiei sociale. - Septimiu Chelcea 

Cartea lui Alin Gavreliuc este o aplecare sensibila si profunda asupra dinamicii personalitatii umane, asa cum rezulta ea din diversitatea interactiunilor sociale. Volumul intimpina nevoile mai multor categorii de cititori. Pe de o parte, satisface necesitatile epistemice ale cercetatorilor si practicienilor care activeaza in domenii stiintifice precum psihologie, sociologie, antropologie, filosofie. Pe de alta parte, problematica personalitatii, prin fatetele sale expuse in aceasta carte, intimpina si setea de cunoastere si intelegere specifica a intelectualilor din alte domenii. Nu mic va fi numarul celor care, dincolo de specificul biografiei lor profesionale, care le contureaza un anume mod de a privi lumea, vor afla in paginile acestei lucrari raspunsuri la intrebari esentiale ce privesc subtilitatea fiintei umane. Nevoia de intelegere si rivna cautarii lor vor fi frumos rasplatite prin lectura acestui volum. - Adrian Opre

In august 1996, un tinar matematician roman asteapta pe aeroportul din Otopeni sa inceapa lunga calatorie spre o noua viata. A fost admis la doctorat la Michigan State University, unde urmeaza sa lucreze cu unul dintre cei mai buni geometri din lume, dupa care se va intoarce in Romania si va incerca sa profite de avantajul experientei sale. Acesta e planul, dar, cum se intimpla de multe ori, viata lui isi va schimba cursul pe nesimtite. Urmeaza examene ce par imposibile, zile si nopti de studiu, prea multa cafea, adaptarea la o altfel de societate, interactiunea cu romanii si strainii din campus, dar si un punct de cotitura privind viitorul, odata cu nasterea primului copil in America. Cum dorul de casa este eclipsat de dorinta de a-i oferi celui mic o viata buna, tinarul se indreapta spre cel mai dificil examen dintre toate: candidaturile la sute de universitati din SUA si Canada, care necesita nervi de otel si credinta neclintita ca in cele din urma iti vei gasi postul potrivit si un nou loc caruia sa-i spui acasa. Romanul Avalon. Secretele emigrantilor fericiti, cu o puternica tenta autobiografica, este un ghid de supravietuire in mediul universitar american, o carte care ne invata ca, daca ai o baza academica solida, un munte de pasiune pentru ceea ce faci si un strop de optimism, poti realiza orice ti-ai propus.

Cunoscuţi sub diverse denumiri generalizante, evanghelicii – o prezenţă relativ recentă în spaţiul românesc – îşi au de fapt rădăcinile în protestantism, mai precis în Reforma radicală. Din diverse motive, cel mai adesea exterioare acestei minorităţi religioase, studierea în scop ştiinţific a comunităţilor constituite de ei a început destul de tîrziu, luînd amploare abia în postcomunism. Omul evanghelic. O explorare a comunităţilor protestante româneşti este un volum colectiv în care cititorul interesat va descoperi informaţii inedite despre istoria şi identitatea evanghelicilor, despre locul pe care Biblia îl ocupă în viaţa lor (fiind abordate şi elemente de teologie şi hermeneutică biblică), dar şi despre operele arhitecturale sau literare realizate ori adoptate de aceste comunităţi eclesiale.

La cîteva decenii de la momentul în care şi-a expus public aşa-zisa teorie a adevărului integral în literatură, ce avea să-i aducă pentru mai bine de zece ani dificila ocupaţie de şomer în plin avînt al epocii comuniste, Radu Cosaşu adună în volum o serie de texte post-’89 despre un alt tip de adevăr inconfortabil – acela al unui extremist de centru decis să susţină vehement moderaţia, cu toate nuanţele şi riscurile ei. Liber, aflat sub „dictatura” a două partide, cel al Relei Dispoziţii şi cel al Bunei Dispoziţii, se încăpăţînează să nu cedeze în faţa „damblalelor” care ne pîndesc la fiecare telejurnal de zi şi de noapte. Hazotragismele din Anti-damblale, din care nu lipsesc umorul şi autoironia cu care autorul ne-a obişnuit, întregesc tabloul unei căutări neîncetate de a scrie „bine, cu poftă, cu iluzie, cu subversivitate, sub tiranie”, dar şi în democraţia noastră precară.

„Propoziţia «am ţinut 23 de ani Telecinema-ul la România literară» e dintre cele cîteva, puţine, care-mi fac bine, atunci cînd caut să calc numai pe bordura trotuarului, pentru a-mi verifica echilibrul, alungînd tenace, pas cu pas, ideea de dambla care ne încearcă în clipe privilegiate ale vieţii în România. După 20 de ani, fraza mai sus subliniată îmi apare ca un semn de fidelitate din partea ultimei ursitoare îmbătrînite lîngă pixul meu, consiliera sobră, discretă şi mai ales competentă în tot ce e mixaj şi montaj în textele mele, cu care înţeleg să trăiesc onest din ce am scris.”

Vîrsta recomandată: 6+

Păianjen nu e un păianjen, e un căţel – şi anume unul care tocmai şi-a găsit o casă adevărată şi un stăpîn care-l iubeşte, pe nume Tom. Doar că, odată cu noua familie, lucrurile încep să meargă anapoda. Păianjen nu e obişnuit cu regulile oamenilor şi, cînd se joacă, roade şi răscoleşte totul prin casă. Şi mai sînt şi nemulţumirile lui Tom: neînţelegerile cu tatăl său, o nouă şcoală, un coleg răutăcios şi bătăuş care-i face zile fripte. Poate păianjenul Firuţă, care a apărut într-o bună zi din tavan şi care de-atunci e mereu nemulţumit, are dreptate: Tom chiar nu-l iubeşte? Sau poate are dreptate pisica Lună şi căţelul ar trebui să fugă, să-şi găsească în altă parte fericirea? Păianjen trebuie să facă o călătorie lungă şi aventuroasă, în care înţelege că locul lui este lîngă Tom, care nu numai că-l iubeşte, dar are mare nevoie de el.

Arta qi gong se intemeiaza pe principiile taoiste fundamentale si pe fortele universale care stau la baza medicinei traditionale chineze, a meditatiei si a artelor martiale. Implicind o respiratie corecta si exercitii fizice usoare, echilibreaza sistemul energetic si ajuta la intarirea sistemului imunitar. Practicata cu regularitate, contribuie la mentinerea unei stari generale de sanatate bune, prelungeste viata si previne bolile. In China, unde se practica de secole, se foloseste cu succes chiar si in tratarea unor boli grave, cum este cancerul.
Cartea ofera un cadru teoretic clar si constituie, in acelasi timp, un ghid facil in practica individuala. Sint incluse, totodata, exercitii pentru incepatori si avansati si informatii privind un regim alimentar si un mod de viata echilibrate.

Scrisori din arhiva familiei Graziella şi Vasile Grigorcea
Ediție îngrijită, transcriere, note şi prefață de Christina Zarifopol-Illias

„Cititorul are șansa de a se întîlni cu niște documente care, pe lîngă inestimabila lor valoare de istorie literară, sînt și un extraordinar document uman. În felul acesta, se vor risipi, sînt convinsă, multe speculații privind atît superficialitatea Veronicăi, cît și lipsa de entuziasm, în destule împrejurări, a poetului. Se poate constata, din­colo de orice tăgadă, că marea poveste de iubire n-a fost o simplă mitizare a unor hagiografi mai mult sau mai puțin inocenți, ci o veritabilă comuniune sufletească.” (Christina Zarifopol-Illias)

„Cînd gîndesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi și nu mai găsesc cuvinte să-ți spun ceea ce de-o mie de ori ți-am spus: că te iubesc...

Veronică dragă, au n-am fost noi prea fericiți într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în lumea asta destul loc pentru atîta iubire cîtă o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cată să fim pedepsiți? Se potrivește amorul și suferințele noastre cu o lume în care basseța, invidia, răutatea domnesc peste tot și pururea?”

Un bărbat și o femeie se întîlnesc pe peronul unei gări pustii. El este profesor și a fugit din orașul în care locuia, terorizat de îmblînzitorii de cobre. Ea se numește Eleonora și și-a părăsit la rîndul ei orașul de teama dresorilor de cîini. Gara în care cei doi așteaptă pare ruptă de lume: ceasul nu funcționează, iar pe un panou sînt notate orele sosirilor și plecărilor, însă nu și destinațiile trenurilor. În apropiere nu se află decît o mlaștină, iar dincolo de ea – deșertul. Profesorul și Eleonora sînt convinși că pot începe aici o viață nouă, pîna în ziua cînd din pus­tiu își fac apariția îmblînzitorii de cobre, dînd tîrcoale refugiului lor.

Mîţa Vinerii povesteşte istoria unui reţetar magic şi a unei familii de adepţi ai marelui Sator. Plasată în Bucureştiul fanariot şi în epoca luminilor, la fel ca Manuscrisul fanariot, povestea trece pe nesimţite de la faptele reale din anul 1798 la misterele unui cult de magicieni, ale căror fabuloase reţete culinare, notate cu acribie în Cartea bucatelor rele, scot la lumină gusturile vieţii arhaice şi rafinamentul unei bucătării fermecate, din vremuri de mult uitate. Cărăbuşii prăjiţi, crumilla cum animis, plăcintele de trandafiri, elixirele de iubire sau lichiorul formicosussunt numai cîteva dintre mixturile vrăjite ce condimentează peripeţiile Mîţei Vinerii.

„Mîţa Vinerii – o jubilaţie stilistică, o literatură vitală, cum era Parfumul lui Süskind pînă la un punct şi Laur al lui Evgheni Vodolazkin, de la alt punct, mai departe.” (Dan C. Mihăilescu)

„Cartea Doinei Ruşti are toate datele unei poveşti captivante: foarte multă fantezie, un fir epic împletit cu mîna sigură a unui povestitor care ştie cum să te ademenească, o atmosferă atît de puternică, încît te urmăreşte multă vreme după ce ai închis cartea.” (Bianca Burţa-Cernat)

„Am simţit că personajele din Casting pentru ursitoare se scriu singure în mintea mea. O mare bucurie. Întîi am simţit-o pe Haia. Într-o zi de marţi, bineînţeles. În alta, pe Mira. Pe Lenca, în restul timpului. Asta cînd nu m-am gîndit la Marie Curie, la Greta Garbo sau la Maria Kazimiera. Am scris din dor de oameni iubiţi sau de locuri dragi. Şi cu un mare apetit pentru viaţă, cu toate spaimele şi cu visurile ei. Povestea se adresează celor care cred, cu un gînd năstruşnic, că toate văzutele şi, mai ales, nevăzutele se leagă, că ar exista, aşadar, spectaculoase simetrii şi sincronicităţi, dar şi celor care, dimpotrivă, cred în jocul întîmplării şi al coincidenţei nesemnificative. În carte şi dincolo de ea, peste limitele puterii noastre de înţelegere.” (Ohara Donovetsky)

Nivel mediu şi avansat

Volumul Inside English este un instrument de lucru pentru toate tipurile de examene de limbă engleză, propunîndu-le cunoscătorilor de nivel mediu-avansat diferite tipuri de exerciţii cu noi dificultăţi de gramatică şi de vocabular.

Viaţa uniformă a funcţionarului corupt Nistor Polobok, şef la Primăria Chişinău, ia o turnură periculoasă din clipa în care o crăpătură apare în asfaltul de lîngă maiestuoasa lui vilă. Şi asta pentru că respectiva crăpătură, inițial inofensivă, se tot lărgeşte, transformîndu-se într-un adevărat crater care înghite tot ce prinde în cale, iar de vină ar fi un păcat al oficialului, de care doar o „damă de cupă” l-ar putea absolvi. În jurul gropii care înghite metodic case şi cartiere se ţes mai multe poveşti: un pensionar moare imediat după apariţia şi lărgirea crăpăturii, un alt pensionar, care a încercat ani de zile să obţină cetăţenia română, e înghiţit de groapa hulpavă chiar în momentul în care pleacă pentru totdeauna spre România, primarul corupt al Chişinăului ajunge în spital în stare gravă după ce oamenii rămaşi fără case iau cu asalt primăria, iar un bibliotecar speriat de cataclism se lasă păcălit de un politician escroc, fondator al Partidului Anti-Groapă. Dama de cupă este un roman tulburător, care intră în dedesubturile unui sistem corupt, arătîndu-ne fața ascunsă și urîtă a scenei politice.

„Chişinăul stă să se prăbuşească într-o groapă. Oraşul de pe Bîc riscă să fie înghiţit cu tot cu oameni, case şi instituţii ale statului. Funcţionari, jurnalişti, scriitori, pensionari, locatari – toţi constituie o bogată galerie de personaje ale tranziţiei. O istorie plină de suspans, de tensiune narativă, cu personaje bine conturate şi cu un fir epic structurat cu dexteritate. O carte care te pune pe gînduri. Şi te nelinişteşte.” (Maria Pilchin)

„Lumea «omulenilor» se izbeşte de teoria Găurii Negre. Din coliziune ţîşnesc viziuni cosmice ale Corupţiei de un umor nebun, singurul capabil să împiedice lipsa de speranţă să se transforme în disperare. Un text în care Gogol bea o cafea (şi nu numai...) cu Eugen Ionescu. O parabolă egal de relevantă pe ambele maluri ale Prutului.” (Caius Dobrescu)

Coordonatorul partii I: Lucian Leustean