Cărţi

Conducător viclean și nemilos, strateg iscusit, cărturar – celebru, de altfel, pentru studiul aplicat al otrăvurilor –, Mitridate vi cel Mare a fost unul dintre cei mai puternici și longevivi dușmani ai romanilor. Ambițiile sale au schimbat cursul istoriei antice, de la Roma și până în Persia. Influența sa asupra bazinului Mării Negre a fost atât de însemnată, încât, după cum arată istoriografia română recentă, chiar formidabilul centru de putere al lui Burebista s-a putut coagula tocmai ca urmare a vidului de putere lăsat de războaiele lui Mitridate cu Roma în Dobrogea de azi și mai la sud. Ridicarea marelui rege get este legată mai cu seamă de soarta cetăților grecești de pe țărmul apusean al Pontului în urma acestui adevărat război mondial al epocii. Pe un alt plan, se poate spune că moștenirea culturală a regelui Pontului a influențat renașterea Romei sub Augustus.

Bazându-se pe sursele romane și grecești, dar și pe mărturiile arheologice și numismatice, istoricul și clasicistul Duane W. Roller scrie cu mare măiestrie istoria gloriei și decăderii regatului lui Mitridate, cu conflictele militare, jocurile de putere extrem de complicate și viața culturală înfloritoare a Pontului. Figura legendară a lui Mitridate își primește locul care i se cuvine în istorie, eliberată de povara miturilor și a reputației sale postume.

„Într-un stil captivant și limpede, Roller povestește cariera îndelungată a lui Mitridate cel Mare, unul dintre cei mai aprigi adversari ai Romei, și ne relatează întreaga istorie a dinastiei lui într-un context istoric fascinant.“ — LARA FABIAN, Classical Outlook

„Roller își folosește întreaga măiestrie pentru a scoate la iveală viața fascinantă și marile ambiții ale lui Mitridate cel Mare.“ — DAVID BRAUND, Universitatea din Exeter

DUANE W. ROLLER (n. 1946) este specialist în istoria și civilizația lumii mediteraneene antice, profesor emerit al Universității de Stat din Ohio. A făcut investigații arheologice în zona levantină, Grecia, Italia și Turcia. Este autorul mai multor volume academice de renume, printre care The Building Program of Herod the Great (1998), The World of Juba II and Kleopatra Selene: Royal Scholarship on Rome’s African Frontier (2003), Through the Pillars of Herakles: Greco-Roman Exploration of the Atlantic Ocean (2006), Cleopatra: A Biography (2010; trad. rom. Humanitas, 2024).

Una dintre cele mai inovatoare și importante voci literare din China, Can Xue își numește creația „literatură a sufletului“, afirmând, în marginea experimentului postmodern, că tot scrisul ei e autobiografic. Fețele dragostei pe care le propune pentru noul mileniu sunt multiple, nu se exclud una pe alta și nu apelează la morală. Satirică, tragică, trecătoare, durabilă, frustrantă, satisfăcătoare, mercantilă sau pur și simplu idealizată, iubirea prinde viață într-un caleidoscop de povești întrepătrunse din China contemporană. O rătăcire sufletească dublată de una fizică pare să lege personajele din acest roman, toate în căutarea unei identități pierdute, a unui sens care le scapă mereu printre degete.

La treizeci și cinci de ani, Niu Cuilan e văduvă și lucrează ca magazioneră la fabrica de instrumente de măsură. Are ocazional câte un iubit, dar la centrul spa unde îi place uneori să înoate îl întâlnește pe Wei Bo, client fidel al bordelului de aici. Începutul relației lor înseamnă și intrarea ei într-o lume nouă, unde cunoaște lucrătoare dornice să scape de munca lor istovitoare pentru a deveni prostituate, nu numai în căutarea unui nou statut într-o societate industrializată, în care supravegherea e constantă, ci și a iubirii. Străinii se dovedesc brusc a fi vechi cunoștințe, drumurile necunoscute duc în locuri familiare, iar întâlnirile întâmplătoare nu surprind pe nimeni. Când o fericire abia perceptibilă pare să fie atinsă, insinuarea magicului e mereu ratată și se produce o ruptură care anunță revenirea la realitatea de multe ori nemiloasă.

„În episoade divers fracturate, suprarealiste și uneori foarte comice, Can Xue își însoțește personajele în viața lor de zi cu zi. […] Ea descrie cu dezinvoltură oameni dezrădăcinați în propria țară, surprinzând o parte din realitatea dură, în ciuda naturii onirice a intrigii romanului.“ — Die Zeit

„În acest roman oniric, printre scenarii din ce în ce mai stranii, aparențele fac loc unor substraturi tainice, din altă lume.“ — The New Yorker

„În romanul Dragostea în noul mileniu, toate personajele sunt legate între ele. Nu există o singură poveste care să poată fi spusă. Și ele însele râd de asta, de propria inconsistență, de continua schimbare.“ — The Paris Review

„Scrisul lui Can Xue este în primul rând o călătorie în interioritate – cu toate contradicțiile, paradoxurile, paroxismele, schimbările de dispoziție și situație impuse de o aparentă lipsă de logică.“ — Pulp Magazine

Gardul fabricii şi casele sunt înconjurate de zidurile oraşului, iar dincolo de acesta sunt lanurile unduitoare de grâu, nesfârşite, mărginite de Dunărea ce nu poate fi traversată decât sub tirul grănicerilor. Dacă lumea este doar o inimaginabilă şi apăsătoare înşiruire de închisori concentrice, în care-ţi ispăşeşti condamnarea pe viaţă, mai eşti, de fapt, în viaţă? Sau te amăgeşti mimând umanitatea într-un cotidian pe care nici frumuseţea inocentă a naturii nu-l poate lumina, când relaţiile dintre oameni sunt denaturate de suspiciune, când victimele nu pot să scape decât dacă devin, la rândul lor, vânători de oameni?Răspunsurile pe care şi le dau la aceste întrebări obsedante, niciodată formulate explicit, îi împart pe actorii acestei lumi în două tabere. Însă şi unii, şi alţii trebuie să poarte măşti.

„Iată o autopsie sociologică deschisă de un clin d'œil ghiduş. Titlul cărţii lui Cătălin Augustin Stoica trimite, desigur, la Anul Nou care n-a fost, filmul premiat al lui Bogdan Mureşanu. Şi la un eveniment care, deşi nu a avut loc, e revendicat cu o percutantă rimă interioară («Turul doi înapoi!»). A restitui ceva ce nu s-a petrecut ţine, fireşte, de inefabilul românesc, însă am proceda simplist dacă am practica persiflarea şi gluma ieftină. Nu e locul şi nu e cazul pentru aşa ceva. Lucrurile sunt serioase şi merită tratate în consecinţă. Exact asta face Cătălin Stoica în cartea de faţă. Cu instrumentele şi argumentele sociologului, el pune lupa pe România sfârşitului de an 2024 şi descompune în secvenţe actul electoral întrerupt la jumătate de acronimele decizionale CSAT, BEC şi CCR. O face cumpătat şi expresiv, fără exasperări teatrale sau inflamări indignate. O face punând la treabă pârghiile specialistului şi având grijă să nu omită nimic din desfăşurarea alegerilor ratate, infirmate, anulate – spuneţi-le cum vreţi. Turul doi care n-a fost pune în discuţie cam tot ce poate duce la o decizie atât de neobişnuită: sondajele de opinie şi teoriile conspiraţiei, clivajele dintre aleşi şi alegători şi prestaţia serviciilor secrete, reţelele sociale şi omoloagele lor offline. Studiul lui Cătălin Stoica ne ajută să înţelegem mai bine ce s-a întâmplat în ultima parte a lui 2024 în România urnelor electorale şi dezvăluie în acelaşi timp umorul şi talentul literar al observatorului.“ — RADU PARASCHIVESCU

„Alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 au fost, fără îndoială, unul dintre cele mai stranii și imprevizibile momente electorale din istoria recentă a României. În paginile acestei cărți încerc să înțeleg și să explic cum s-a ajuns ca personaje absolut marginale și bizare să devină actori principali ai scenei politice prin intermediul votului a peste două milioane de cetățeni. Acest volum surprinde resorturile ascunse ale unei competiții aparent lunatice, în care principalii candidați s-au transformat în personaje memorabile ale unei comedii absurde. Pornind de la rolul rețelelor sociale și ajungând până la influența ascunsă a unor diverse entități, volumul este o invitație la reflecție asupra modului în care se face politică în România de azi, pe fundalul unei profunde crize sociale și de legitimitate a partidelor și liderilor politici mainstream. În același timp, cartea oferă o perspectivă sociologică asupra evenimentelor din noiembrie 2024, schițând o serie de întrebări clare și posibile răspunsuri, dar lasă cititorului libertatea de a judeca singur ce s-a întâmplat cu adevărat într-un moment în care realitatea a depășit orice ficțiune.“ — CĂTĂLIN AUGUSTIN STOICA

Lumea aceasta a incertitudinilor, unde haosul amenință la fiecare pas, are nevoie mai mult ca oricând de înțelepciunea gândirii tragice. Robert D. Kaplan, unul dintre cei mai influenți analiști de politică externă, se întoarce la operele dramaturgilor Greciei antice, la operele lui Shakespeare, ale filozofilor germani și ale clasicilor moderni pentru a explora marile teme ale politicii internaționale: ordinea, haosul, revolta, ambiția, loialitatea față de familie și stat, violența și greșelile puterii.

Îmbinând analiza geopolitică cu înțelepciunea literaturii, cartea sa este esențială pentru oricine dorește să înțeleagă în profunzime tragediile epocii noastre.

„O lucrare strălucită despre impactul conflictelor și transformărilor istorice asupra minții umane.“ — HENRY A. KISSINGER

„Dacă există o carte care ar trebui să fie lectură obligatorie – și temă de reflecție profundă – pentru toți liderii și factorii de decizie, aceasta este.“ — EVAN THOMAS

„O meditație elocventă despre război, geopolitică și condiția umană.“ — G. JOHN IKENBERRY

„Interviul nu este un gen literar. Și nici unul «editorial». Este un gen jurnalistic.

Când devin, atunci, publicabile interviurile? Când intervievatorul e atât de iscoditor, atât de pasionat de ceea ce vrea să afle, încât îl provoacă pe cel întrebat ca, răspunzând, să descopere ceva ce el însuși nu știa și despre care, grație întrebării, află abia acum. Altfel spus, abia întrebarea l-a făcut să coboare în acel loc din mintea sa în care răspunsul exista fără ca el să știe. Întrebarea e atât de bine pusă, atât de bine țintită, încât mintea celui întrebat se focalizează către un adevăr surprinzător pentru el însuși. După acest criteriu au fost alese interviurile din acest volum. De aceea le sunt recunoscător tuturor celor ce mi-au cerut să răspund la întrebările lor, prin care m-au ajutat, în fond, să scot la lumină «a doua viață» a cărților mele.

M-aș bucura ca această carte să fie descoperită de oricine o va deschide cu surprinderea cu care am descoperit-o eu în forma ei finală.“ — GABRIEL LIICEANU

15 interviuri luate lui Gabriel Liiceanu

Dan-Liviu Boeriu  •  Melania Cincea  •  Magda Grădinaru  •  Mihai Mincan  •  Dana Mischie  •  Cristian Pătrășconiu  •  Lucian Popescu  •  Andreea Pora  •  Laurențiu Ungureanu

Ilustraţii de Lelis

O veche istorioară franceză repovestită cu haz de James Joyce, autorul capodoperei Ulise, într-o ediție superb ilustrată.

„James Joyce îi scrie micuţului Stephen, ca de la bunic la nepot. Scrisoarea lui e de fapt povestea uneia dintre puţinele pisici ale lumii pe care soarta nu le răsfaţă. Pisica din Beaugency cade victimă înţelegerii dintre locuitorii orăşelului de pe Loara şi Diavol. Înţelegerea priveşte construirea unui pod pe care Diavolul promite să-l ridice peste noapte, dacă locuitorii i-o predau pe prima fiinţă care urmează să-l străbată. O condiţie – cum altfel? – diabolică. Pisica însăşi miaună «Drace!» când vede ce i se întâmplă, numai că e prea târziu. Al dracului de târziu.“ — RADU PARASCHIVESCU

Cu o prefață de Andrei Pleșu

„O carte alcătuită din gânduri destinate oamenilor de peste un secol. O capsulă a timpului, cu bucăți din viața noastră exterioară și interioară, cu secvențe din cotidianul care va deveni istorie.  Desigur, în subtext, destinatarii ceva mai siguri ai acestor pagini sunteți dumneavoastră, contemporanii noștri, îngrijorați de tot ce ne așteaptă în anii următori. În speranța că acest semn de normalitate, inteligență și civilitate, că acest semn de viață care este cititul va exista și peste o sută de ani, prin volumul de față le trimitem salutări pe mai multe voci oamenilor din 2125.  Prinse bine în actualitate și totuși depășind-o, scrisorile din volum au, cu siguranță, viitor.“ — IOANA PÂRVULESCU

O minunată și, în contextul actual, emoționantă pledoarie pentru carte, pentru citit, pentru transmiterea valorilor salvatoare. 27 de scriitori, plus un invitat surpriză — inteligența artificială —contribuie la acest dialog epistolar.

Adriana Bittel  •  Lidia Bodea  •  Dan-Liviu Boeriu  •  Cristina Bogdan  •  Alexandru Călinescu  •  Cristina Cioabă  •  Livius Ciocârlie  •  Andrei Cornea  •  Bogdan Crețu  •  Augustin Cupșa  •  Mihai Frățilă  •  Alexandra Furnea  •  Gabriel Liiceanu  •  Cristian Mungiu  •  Radu Paraschivescu  •  Cătălin Pavel  •  Ioana Pârvulescu  •  Andrei Pleșu  •  Cristian Preda  •  Valentina Sandu-Dediu  •  Ioan Stanomir  •  Alexandru N. Stermin  •  Robert Șerban  •  Cătălin Vasilescu  •  Smaranda Vultur  •  Rodica Zafiu  •  Vlad Zografi

Într-un cuceritor volum de povestiri cu fantome, Jeanette Winterson, „una dintre cele mai talentate scriitoare ale zilelor noastre“ (New York Times), îmbină cu originalitate teme precum răzbunarea, iubirea, singurătatea și, mai ales, supranaturalul și inteligența artificială.

Trecerea dinspre viață spre moarte capătă un filtru contemporan: în ce fel inteligența artificială și tehnologia modernă tulbură hotarul dintre cele două lumi? În ce fel bruiază întâlnirile cu supranaturalul lumea celor vii? Inspirată de propriile întâlniri cu apariții inexplicabile, Winterson „excelează în a crea fantome pentru epoca noastră, fantome pentru prezent“ (Irish Times). Fantomele nu și-au uitat viețile și nu i-au uitat nici pe cei dragi sau pe cei pe care doresc să se răzbune. Schimbând cursul tradițional al poveștilor cu stafii, Winterson ne conduce într-un nou univers: o lume în care fantomele pot trăi în metavers sau în gadgeturile moderne, sunt prezente la ședințele de spiritism care le invocă, vin să vindece sau să destrame povești de iubire din lumea celor vii sau, pe neașteptate, încearcă să îi tragă spre ochiul negru al fluviului pe cei naivi. Seducătoare și inedită, cea mai nouă carte a acestei autoare ne schimbă nu doar percepția asupra universului imaterial, ci și modul în care ne înțelegem viețile și, mai ales, relațiile cu ceilalți.

„Un volum ale cărui povestiri cu fantome variază de la povești înfricoșătoare până la reflecții speculative despre sensul vieții. La fel de captivant ca orice altceva scris de această autoare de o ingeniozitate fără limite.“ — Los Angeles Times

„Un volum jucăuș și emoționant.“ — Observer

„Fiecare povestire este pasionantă și provocatoare.“ — New Statesman

„O carte captivantă și care-ți dă fiori, având ca teme durerea, răzbunarea și modul în care tehnologia poate sfărâma granița dintre viață și moarte.“ — Sunday Express

„De la Isaac Asimov nu am mai avut un om de știință care să-și exprime ideile atât de limpede precum David Eagleman. Rețeaua vie pare scrisă de Oliver Sacks și William Gibson, în fața casei lui Carl Sagan.“ — The Wall Street Journal

„O lucrare minunată, care cu siguranță îi va cuceri pe cititorii interesați de neuroștiință, de tehnologie și de intersecția celor două domenii.“ — Library Journal

„Entuziasmul molipsitor al lui Eagleman, anecdotele fascinante și stilul său limpede transformă secretele adaptabilității creierului într-o carte captivantă, care nu poate fi lăsată din mână.“ — KHALED HOSSEINI

Ce au în comun sevrajul și o inimă frântă? De ce dușmanul memoriei nu este timpul, ci sunt alte amintiri? Cum poate o persoană nevăzătoare să învețe să vadă cu limba sau o persoană surdă să audă cu pielea? De ce, în anii ’80, mulți oameni aveau impresia că paginile cărților sunt vag roșiatice? Cum se face că cel mai bun arcaș din lume nu are brațe? Vom putea, într-o zi, să controlăm un robot doar prin puterea gândurilor, la fel cum ne mișcăm degetele? De ce visăm noaptea și ce legătură are acest lucru cu rotația Pământului?

David Eagleman, renumit neurocercetător, ne invită într-o călătorie extraordinară, dezvăluindu-ne secre­tele plasticității uimitoare care ne permite să ne adaptăm, să evoluăm și să ne reinventăm. De la substituția senzorială la crearea de noi simțuri, Rețeaua vie ne dezvăluie potențialul infinit al creierului uman.

Cu o prefață de Gabriel Liiceanu

„Mai presus de orice, cartea Piei Degermark pune, pentru lumea în care trăim, această problemă: atunci când locul eroului tradițional e luat de vedetă, nu cumva lucrul cel mai greu este să administrezi gloria pe care destinul ți-o oferă și ți-o retrage cu aceeași grabă? Căci aceasta pare să fi fost drama fetei care, la șaisprezece ani, a fost luată de pe băncile liceului și căreia, peste noapte, i s-a pus în brațe gloria acestei lumi. Ce-i de mirare că într-un târziu a trebuit să trăiască invocând numărătoarea divină pentru lacrimile cu care apoi a plătit fiecare clipă a gloriei sale?“ — GABRIEL LIICEANU

Suedeza Pia Degermark a interpretat rolul principal în filmul Elvira Madigan (1967), regizat de Bo Widerberg, cu care a obținut premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Film de la Cannes. Dumnezeu numără lacrimile femeilor, al cărei titlu se inspiră dintr-o veche credință, este cartea sa autobiografică.

Suedeza PIA DEGERMARK (n. 1949) a interpretat rolul principal în filmul Elvira Madigan (1967), regizat de Bo Widerberg, cu care a obţinut premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul de Film de la Cannes. Dumnezeu numără lacrimile femeilor, titlu inspirat dintr-un îndemn talmudic, este cartea sa autobiografică.

Ediție aniversară 30 de ani

„Formarea mea, potrivit limbajului curent, este legată de cărţi, de experienţe şi de oameni. Sensul global pe care îl dau existenţei mele este acesta: există un sens. Cărţile care mi-au vorbit mi-au vorbit pentru că adresau în mine o parte care avea nevoie de ele pentru a se manifesta. Experienţele pe care le-am trăit mi-au fost revelate pentru a declanşa în mine acele orizonturi care altminteri, dacă nu ar fi existat, nu mi-ar fi permis punerea în lumină a semnificaţiei care îmi orientează viaţa. Făpturile pe care le-am iubit au fost acelea care au iubit în mine ceea ce, fără iubirea lor, nu ar fi meritat să supravieţuiască. Sunt de aceea recunoscător şi accept integral viaţa care mi-a fost dată. Am văzut ideileşi am cunoscut carnea lor: viaţa merită cu recunoştinţă trăită. Am devenit conştient prin a fi om de cultură.“ —  HORIA-ROMAN PATAPIEVICI

Scurt cuvânt înainte de Cristian Preda

Anne Applebaum  •  Dennis Deletant  •  Sabina Fati  •  Radu Paraschivescu  •  Cristian Preda  •  Oliver Jens Schmitt  •  Ioan Stanomir

„În seara primului tur al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie 2024, două întrebări cu totul și cu totul neașteptate s-au ivit în spațiul public. Prima a fost: Cine e Georgescu? Iar a doua: Cum se poate ca un necunoscut să ocupe primul loc? Patru-cinci zile mai târziu, atunci când CSAT a declarat că Rusia a influențat scrutinul, iar CCR a cerut renumărarea tuturor voturilor în termen de 24 de ore, stupoarea a crescut. Și, de parcă n-ar fi fost de ajuns, validarea primului tur și, după trei zile, invalidarea lui au împărțit societatea în două: unii răsuflau ușurați, alții au denunțat o lovitură de stat.

Deși a trecut ceva timp de la seria aproape incredibilă de momente unice în istoria noastră electorală, uimirea, deruta și teama sunt atotprezente. De unde și ideea volumului de față. Care îi aparține Lidiei Bodea. «Nu știm ce va fi», zicea ea când am discutat prima dată despre volum, «dar e musai să se știe că am încercat să înțelegem ce a fost».  Am pus împreună texte semnate de Anne Applebaum, Dennis Deletant, Sabina Fati, Radu Paraschivescu, Oliver Jens Schmitt, Ioan Stanomir și de mine. Adaug că, optimist peste medie fiind, îndrăznesc să cred că alegerile din luna mai se vor încheia totuși cu bine.“ — CRISTIAN PREDA

„România chiar se găseşte într-un context fără precedent, care, negestionat cum trebuie, poate să declanşeze neplăceri şi tulburări cărora nu li se poate anticipa deznodământul.“ — RADU PARASCHIVESCU

„România se află în prezent într-unul dintre cele mai critice momente din istoria sa postcomunistă, comparabil doar cu contrarevoluția violentă a lui Ion Iliescu realizată prin intermediul mineriadelor din 1990.“ — OLIVER JENS SCHMITT

„Democrația din România nu are nevoie de salvatori, ci de cetățeni care să se regăsească în valorile legii fundamentale. Demnitatea umană, iar nu demagogia, se află în centrul proiectului pe care trebuie să îl apărăm împotriva inamicilor săi.“ — IOAN STANOMIR

„Într-o lume în care numai carisma contează, nu există responsabilitate politică și nici echilibru; într-una în care emoția bate rațiunea, rămâne doar un vid pe care oricine are o poveste șocantă și atrăgătoare îl poate umple.“ — ANNE APPLEBAUM

„Este necesară o schimbare de mentalitate, care să favorizeze integritatea profesională, competența și respectul față de concetățeni, nu care să tolereze incompetența, dacă nu chiar s-o recompenseze.“ — DENNIS DELETANT

„De ce serviciile secrete românești au rămas vulnerabile după 20 de ani de la aderarea la NATO și după 35 de ani de tranziție? De unde vine fragilitatea lor? Sunt slăbiciuni instituționale, sau trădări individuale?“ — SABINA FATI

Ilustrații de Kristina Kister

Mandale de Ben Guterson

O enigmă greu de rezolvat, un secret de familie, mandale misterioase, o aventură care se citește cât ai clipi!  

Celebrul Emporiu Numărul Nouă, un spectaculos magazin universal de 18 etaje, care oferă tot ce ți-ai putea imagina, pare cel mai lipsit de griji loc din lume. Cu toate astea, Zander, nepotul proprietarei, și Natașa, cea mai bună prietenă a lui, își vor da curând seama că nimic nu e ce pare a fi, iar misterele și magia sunt parte din istoria de peste două sute de ani a magazinului.

Când o umbră stranie și malefică își face simțită prezența, punând în primejdie oamenii și viitorul Numărului Nouă, cei doi se hotărăsc să intervină. Copiii găsesc o serie de inscripții cifrate pe zidurile clădirii și își dau seama că indiciile îi vor conduce la un obiect magic, care protejează emporiul. Curajoși, inteligenți și atrași de dezlegarea unui puzzle complicat, Zander și Natașa fac tot ce le stă în puteri ca să recupereze obiectul misterios înainte ca spectrul malefic să pună stăpânire pe Numărul Nouă.

„M-am gândit că ar fi amuzant să plasez o poveste într-o clădire enormă, elegantă și de modă veche: un mare magazin universal. Dintotdeauna mi-au plăcut clădirile mari. Nu acelea pline de birouri sau utilaje industriale, ci acelea care adăpostesc o mulțime de locuri sau obiecte interesante – poate chiar misterioase. Hotelurile mari, conacele nesfârșite, palatele întortocheate, muzeele întinse – iată ce fel de clădiri îmi plac mie, pentru că din spatele fiecărei uși sau din fiecare ungher se poate ivi oricând ceva neașteptat. Astfel, un mare magazin universal a început să mi se pară decorul perfect pentru o poveste, și m-am trezit imaginându-mi unul, amenințat de un secret foarte vechi – un blestem.“ — BEN GUTERSON

„Ar fi greu să găsești alți doi economiști care să fi influențat politica secolului XX așa cum au făcut-o John Maynard Keynes (1883–1946) și Friedrich Hayek (1899–1992). Primul a vândut iluzia șomajului zero, al doilea a pledat pentru libertate economică într-o vreme în care statele totalitare transformau societățile în economii de război, iar mai târziu în economii planificate. Keynes a influențat masiv nașterea statu­lui-providență postbelic din Occident, în vreme ce Hayek a marcat în chip covârșitor politicile tranziției din Estul postcomunist. Cartea lui Thomas Hoerber ni-i înfățișează dintr-un punct de vedere original, și anume pornind de la întrebarea privind direcția economiei, pentru a-l face și pe un profan să înțeleagă încotro ne duc deciziile luate de guverne privind taxele, investțiile, moneda ori mărirea salariilor și a pensiilor.“ — CRISTIAN PREDA

„Concentrându-se pe cei doi mari teoreticieni economici ai secolului XX și pe cele mai semnificative cărți ale lor – Drumul către servitute (1944), de Friedrich Hayek, și Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor (1936), de John Maynard Keynes –, Thomas Hoerber încearcă să vadă dacă aceste două «arhetipuri ale teoriei economice» rămân valabile și astăzi.“ — Wall Street Journal

Lexic de familie, roman autobiografic, câștigător, în 1963, al Premiului Strega, este o meditație subtilă asupra memoriei, iubirii și fragilității legăturilor umane, scrisă cu autenticitate și nostalgie de una dintre marile autoare ale secolului XX.

Pe fundalul Italiei fasciste și al celui de-Al Doilea Război Mondial, împletind detaliul istoric și ficțiunea, Lexic de familie urmărește copilăria și tinerețea Nataliei alături de familia ei zgomotoasă de intelectuali evrei, în care discuțiile despre politică, știință și literatură fac parte din rutina zilnică. Într-o societate tot mai ostilă, casa devine un refugiu, iar limbajul domestic colorat și repetitiv este firul invizibil care îi leagă pe membrii familiei, un cod secret al apartenenței. Istoria mare, care schimbă destine, și istoria intimă, cu pierderi, iubiri și reinventări succesive se suprapun, creând o frescă a Italiei interbelice și postbelice. Romanul Lexic de familie are o tematică bogată, de la continuitatea memoriei, la forța cuvintelor de a ține vie o lume apusă și la modul în care identitatea se formează din fragmentele trecutului.

„Lexic de familie amintește de modul în care marii moderniști au reinventat copilăria: Joyce, Compton-Burnett, Katherine Mansfield, fragmente din Conștiința lui Zeno de Italo Svevo și, mai înapoi în timp, Swann.“ — Los Angeles Review of Books

„Natalia Ginzburg construiește, din cele mai mărunte elemente ale vieții domestice, o lume având complexitatea etică a marilor romane din secolul al XIX-lea.“ — The Guardian

„Ginzburg nu a supradramatizat războiul în scrierile sale, ci a căutat să îl integreze în viața de zi cu zi; părea parte a normalității până când s-a apropiat, iar atunci a sfâșiat viețile personajelor sale.“ — Colm Tóibín

„Magia romanului Nataliei Ginzburg constă în simplitatea absolută a prozei, brusc iluminată de un singur cuvânt care transformă o frază într-un fulger.“ — The New York Times 

Cartea de faţă reuneşte discuţiile purtate de autoare la Berlin, în decembrie 2013 – ianuarie 2014, cu jurnalista austriacă Angelika Klammer. Titlul este un vers dintr-un distih pe care Herta Müller şi-l repeta mereu, ca pe o incantaţie, pentru a-şi da curaj când trebuia să meargă la interogatoriile de la Securitate: Patria mea era un sâmbure de măr, / căutându-mi drumul între seceră şi stea.

Discuţiile refac drumul parcurs de Herta Müller din satul natal până la scriitoarea de azi şi laureata Premiului Nobel  –  este deci un volum autobiografic. Problematica e, în esenţă, cea cunoscută şi din alte opere literare şi eseistice ale autoarei, dar prin dialog amintirile şi reflecţiile ei dobândesc o acuitate deosebită. Considerațiile despre scris ocupă un loc important, volumul fiind totodată un autoportret al Hertei Müller şi o ars poetica.

„La Herta Müller frumuseţea şi groaza sunt strâns învecinate. […] Urâţenia era mereu prezentă, atotputernică şi de neînvins; frumuseţea, în schimb, era un program de rezistenţă individuală, şi prin urmare o problemă de supravieţuire. Frumuseţea putea fi produsă mai cu seamă prin limbaj. Greu de spus ce ar fi devenit Herta Müller în absenţa dictaturii care a forţat-o să scrie pentru a se autoafirma şi care a fost subiectul major al vieţii ei. Dar forţa de atracţie magnetică pe care o exercită cuvintele asupra ei ne face să presupunem că ar fi existat atunci un alt factor declanşator.“ — Süddeutsche Zeitung

„Interviurile se consideră că ţin de genul jurnalistic, nu de cel literar, dar, prin felul emoţionant, tulburător în care se mărturiseşte Herta Müller în această carte de interviuri, ea a creat literatură, şi anume literatură majoră.“ — Der Spiegel

Cele unsprezece povestiri din volumul Trupul sufletului alcătuiesc o carte poetică și emoționantă, care investighează granița dintre trup și suflet. Urmărindu-și personajele în momente cruciale ale vieții, Ludmila Ulițkaia ne provoacă să punem sub semnul  întrebării limitele impuse de societate, de obiceiuri, uneori de noi înșine, pentru a găsi curajul de a da o definiție singurului sentiment capabil să șteargă distanțele dintre oameni: iubirea. Manifestându-se sub cele mai variate chipuri, fie că este vorba de atracție fizică, de devotament matern, de adorație sau pur și simplu de loialitate, forța sa îi salvează pe protagoniștii acestor povestiri și le schimbă destinul.

„Despre trup știm mult mai multe decât despre suflet. Nimeni nu poate desena o hartă a sufletului. Doar zona de hotar poate fi uneori sesizată. Acolo, pe măsură ce te apropii de această graniță, se stârnesc niște vibrații, se dezvăluie niște detalii subtile, despre care este aproape cu neputință până și să vorbim în limba noastră minunată, dar limitată. E o apropiere riscantă, periculoasă aproape. Dar, cu cât trăiești mai mult, cu atât această zonă te atrage mai puternic spre ea.“ —  LUDMILA ULIȚKAIA

Notă istorică și În ajutorul cititorului de Mircea Flonta

Note de Mircea Dumitru

„Să construiești o teorie a logicii care să nu fie în nici un punct al său evident greșită înseamnă să realizezi o muncă de o extraordinară dificultate și importanță. După părerea mea, cartea domnului Wittgenstein are acest merit, ceea ce o face de neignorat pentru orice filozof cu preocupări serioase.“ — BERTRAND RUSSELL

„Această carte va fi, poate, înțeleasă doar de acela care a gîndit el însuși odată gîndurile ce sînt exprimate în ea, sau cel puțin gînduri asemănătoare. – Ea nu este, așadar, un manual. – Scopul ei ar fi atins dacă i-ar produce plăcere cuiva care o citește cu înțelegere.

Cartea tratează problemele filozofice și arată – după cum cred eu – că modul în care formulăm aceste probleme se sprijină pe neînțelegerea logicii limbajului nostru. Întregul înțeles al cărții ar putea fi exprimat aproximativ în cuvintele: ceea ce se poate în genere spune se poate spune clar; iar despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă.“ — LUDWIG WITTGENSTEIN

Imediat după apariția sa în 2022, Vladimir a intrat pe listele celor mai bune cărți ale anului alcătuite de NPR, Washington Post, Time, People, Vulture, Guardian, Vox, Kirkus Reviews, Newsweek, LitHub și New York Public Library. Până în prezent, a fost tradus în 14 limbi și urmează să fie ecranizat.

Într-un pașnic orășel universitar de pe Coasta de Est, viața unei distinse profesoare este pe punctul să se destrame. După o carieră onorabilă, soțul ei, profesor la aceeași facultate, este acuzat că în trecut a avut relații nepotrivite cu studentele. Atmosfera este încărcată, studenții – ostili, iar colegii protagonistei încep să facă presiuni și împotriva ei. Campusul devine un teren de luptă politică, iar căminul – spațiul unui armistițiu încordat. Ca un personaj din tragediile antice, aflată într-o situație extremă, protagonista acestui roman curajos cedează pasiunii interzise, scandaloase, și aruncă totul în joc – căsnicia, cariera, poate chiar libertatea. Cât de departe va merge ca să îl cucerească pe seducătorul și (oare?) neștiutorul Vladimir? Ce (sau cine) o va opri?

„Vladimir ne duce într-un teritoriu plin de pericole... alături de o protagonistă inteligentă și vicleană, cu care nu e de glumit: vrea totul – mâncare bună, vin, țigări fumate pe furiș... Vladimir este un roman subversiv pentru că tratează cu seriozitate dorințele acestei femei.“ — USA Today

„Un roman șocant, sexy, plin de răsturnări de situații . . . După un asemenea debut, e greu de imaginat ce va scrie Julia May Jonas în continuare!“ — Sunday Times

„Exact ca bărbatul încătușat care apare în prologul romanului, odată ce deschizi cartea, ești prins fără scăpare.“ — Kirkus Reviews

Relația dintre sex și gen în lumea primatelor stă în centrul cărții marelui etolog Frans de Waal. La capătul unei călătorii fascinante, în care examinăm în detaliu comportamentele oamenilor, cimpanzeilor și maimuțelor bonobo, aflăm în ce măsură perspectiva noastră asupra genului este influențată de cultură. Frans de Waal contestă ideile tradiționale, arătând că biologia nu justifică inegalitățile de gen, și pledează pentru un model mai incluziv, care să țină seama de diferențe.

Pe baza observațiilor științifice și a experiențelor personale, primatologul olandez navighează pe terenul complex al relațiilor dintre indivizi, abordând subiecte precum identitatea personală sau socializarea și punând în discuție teoriile științifice depășite și concepțiile greșite despre dominare, putere și jocul împerecherii.

Această explorare provocatoare, care împletește rigoarea științifică și compasiunea, ne invită să ne regândim perspectiva asupra rolurilor de gen și să promovăm o societate mai echitabilă și mai atentă la dinamica relațiilor sociale. Nimic din toate acestea nu este însă posibil în lipsa unei înțelegeri profunde a moștenirii noastre ancestrale.

„Diferiți adaugă o dimensiune evolutivă importantă uneia dintre cele mai complexe probleme ale epocii noastre… Frumusețea unei cărți scrise de Frans de Waal este că, odată ce o citești, nu te vei mai uita niciodată la propria specie în același mod. “— Washington Post

Strălucită scriitoare a Japoniei postbelice, Sawako Ariyoshi reînvie povestea adevărată a dansatoarei Okuni din Izumo, creatoarea teatrului Kabuki.

În Japonia secolului al XVI-lea, să fii kabuki („destrăbălată“) însemna să sfidezi convenţiile, să îmbrăţişezi noul (şi moda „barbară“ adusă de occidentali). Aşa i se va spune şi lui Okuni, fata de la ţară al cărei viitor nu prevedea nimic spectaculos, dar care îşi află vocaţia în dans. Dansul o va purta spre Kyoto şi Edo, dansul îi va deschide drumul spre inima bărbaţilor, spre palatele samurailor şi ale concubinelor imperiale. Însă pe frumoasa Okuni nu o atrage strălucirea aristocraţiei. Pentru ea, arta spectacolului se îmbogăţeşte în stradă, unde viaţa freamătă neîngrădită. Aici, în faţa oamenilor de rând, printre jongleri, muzicanţi şi femei uşoare, dăruieşte tot ce are mai bun, aici prind viaţă, din iubirile, dezamăgirile şi speranţele artiştilor, personajele pe care le interpretează, aici ia naştere teatrul Kabuki, arta inovatoare ce rupe legătura cu rigidul No. Îmbinând ritmurile dansurilor sacre din templele nipone cu muzica vie cântată de oamenii de rând, care îşi exprimă neîngrădit pasiunile, Okuni devine prima dansatoare de Kabuki.Într-un roman emoţionant – în acelaşi timp poveste de dragoste şi evocare a unei epoci glorioase şi sângeroase din istoria Ţării Soarelui Răsare –, Sawako Ariyoshi reuşeşte, în Dansatoarea de Kabuki, să dea viaţă unei figuri legendare a Japoniei.

„Romanul lui Ariyoshi o repune în drepturi pe legendara Okuni din Izumo, ale cărei merite artistice au fost trecute sub tăcere timp de câteva secole într-o societate dominată de bărbați.“ — World Literature Today

„Sawako Ariyoshi este una dintre cele mai valoroase voci literare ale Japoniei postbelice.“  — J. Thomas Rimer

„Viața lui Okuni, evocată cu atâta sensibilitate de Sawako Ariyoshi, reprezintă un punct de cotitură al rafinatei arte dramatice nipone.“ — Library Journal

Copil cuminte și babă frumoasă nu s-au pomenit – spune o vorbă din bătrâni. Doar că în zilele noastre nici babele nu mai sunt ce-au fost, darămite copiii. Sigur că în continuare vor face mofturi la mâncare și se vor mocăi atunci când li se cere să-și strângă lucrurile, însă noile metode de a-i convinge sunt pe măsură. Părinții pot transforma problemele inerente de zi cu zi în tot atâtea ocazii de a-i educa pe copii fără să dea impresia că o fac.

Cartea aceasta ne poartă printr-un magazin imaginar în care se găsesc tot felul de „produse“, fiecare țintind o problemă universal valabilă. Și nu e vorba doar despre ceea ce copiii au de învățat de la noi – și noi, ca părinți, creștem crescându-i pe ei.

Găsim aici instrumente precum „banda adezivă invizibilă“, „centura de siguranță pentru scaunul de la masa“ ori „clopoțelul pentru ușa de la dormitor“. Pare o joacă, dar nu e. Autoarea este un specialist reputat, cu idei provenind de la școala psihologului adlerian Rudolf Dreikurs, care propune un stil de parenting diferit de clasica alternanță de recompense și pedepse. Primează respectul și cooperarea cu copiii noștri, mult mai creativi și mai plini de resurse atunci când îi încurajăm decât atunci când le interzicem să fie așa cum sunt ei. Karen Skinulis este și profesoară Montessori, și ne convinge că cel mai bine copiii învață atunci când sunt implicați activ și li se oferă libertate într-un mediu structurat.

…Adeseori am visat un monstru melancolic și erudit, știutor al tuturor idiomurilor, cunoscând pe de rost toate versurile și toate sufletele, și rătăcind prin lume spre a se hrăni cu otrăvuri, fervori, extaze, străbătând Persiile, Chinele, Indiile defuncte și Europele muribunde – adeseori am visat un prieten al poeților, care să-i fi cunoscut pe toți din deznădejdea de a nu fi de-al lor.

CIORAN

Ilustrația de pe copertă: Frans Huys, gravură după Cornelis Floris, Mască (detaliu).

Cu o prefațã de Rupert Pole și note biografice de Gunther Stuhlmann

„Nu cred decât în foc. Viaţă. Foc. Fiind eu însămi o flacără, îi înflăcărez pe alţii. Niciodată moarte. Foc şi viaţă. Le jeu.“ — ANAÏS NIN

Foc este o carte a oglinzilor, a jocurilor erotice, a iubirilor paralele, care se hrănesc sau se anihilează reciproc. Un concert de muzică a trupului. Și o vivisecție, pasională și lucidă în același timp, a eului feminin în plin proces de autodezvăluire. Sau poate de automistificare? Să fie jurnalul o țesătură densă de „minciuni miraculoase“, inspirate și menite să inspire? Există oare și în scris o anume naturalețe a actriței care se joacă pe ea însăși?

„Jurnalul meu este o oglindă; el spune povestea visătoarei care, cu multă vreme în urmă, își trăia viața așa cum ar fi dat paginile unei cărți“ – scrie Anaïs Nin. Foc, al treilea volum din celebrul jurnal necenzurat al scriitoarei, are ca fundal New Yorkul anilor 1934–1937, „o uriașă jucărie sclipitoare“, în care Anaïs Nin evadează din colivia aurită a vieții alături de soțul ei, Hugo Guiler. Pentru ea, erosul înseamnă dualitate și, inevitabil, tragedie. Alături de psihanalistul Otto Rank, trăiește orgii ale minții; cu scriitorul Henry Miller, împărtășește febra creației și atinge extazul. Mărturisește însă că îl așteaptă pe bărbatul care o va mântui de toți ceilalți și, poate, îl găsește în pasionalul Gonzalo Moré, de descendență incașă, care îi deschide porțile misticismului. Meditează asupra naturii masculine și feminine, asupra sexualității, viselor, psihanalizei și dorinței de creație. Cât din ființa ei profundă ne dezvăluie însă Anaïs Nin? Cât din jurnalul ei este per­sona, mască, plăsmuire, și cât este „pură“ autobiografie?

„O singură pagină din extraordinarul jurnal al lui Anaïs Nin conține mai mult erotism, melodramă, fantezie, vis și luciditate decât cele mai multe romane.“ — Booklist

„Foc este un dialog curajos între carne și spirit.“ — Newsweek

„Schimbarea felului în care e receptată Anaïs Nin nu se petrece pentru că s-ar fi modificat ceva în opera acesteia, ci pentru că lumea s-a schimbat pentru a face loc operei sale; ea a scris pentru o lume care încă nu exista, contribuind astfel la apariția ei.“ — The Guardian

Introducere de John Dicey

Prăjiturile, ciocolata, burgerii, plăcintele cu carne...

Sună apetisant, nu-i așa? Le asociem cu cele mai plăcute senzații și emoții, poate și cu evenimentele fericite din viața noastră. Încă din copilărie ni s-a indus ideea că mâncărurile de acest fel sunt delicioase, ne aduc bucurie și reprezintă o recompensă.

Această carte îți va spulbera toate iluziile despre mult râvnitele bunătăți de care ai ajuns să nu te mai saturi. De fapt, ele nu fac altceva decât să-ți adâncească insatisfacția, tristețea şi nemulțumirea de sine. În plus, sunt nesănătoase. Nici măcar nu au gust bun, așa cum ai fost păcălit să crezi. Încet, dar sigur ajung să pună stăpânire pe tine. Dacă te refugiezi în mâncat în orice situație din viața ta înseamnă că deja ai căzut în capcana mâncatului emoțional. Ajungi să crezi că doar un miracol te mai poate salva.

Și chiar așa și e: metoda simplă a lui Allen Carr este miraculoasă și transformatoare. Te va scăpa din această închisoare rapid și fără să faci cel mai mic efort.

Trebuie doar să citești această carte. La final, definitiv eliberat, te vei întreba cum de-ai rămas atâta timp în capcana dependenței care te-a făcut nefericit.

Încununată cu Booker Prize în 2023, distopia Cântecul profetului, palpitantă și originală, este de o actualitate tulburătoare: pornește de la premisa că democrația se poate prăbuși într-o singură noapte.

În inima Dublinului, în casa unei familii cu patru copii, se strecoară atmosfera apăsătoare care stăpânește, de la o vreme, toată Irlanda. Partidul de dreapta Alianța Națională a ajuns la guvernare, iar legile adoptate impun o stare de urgență prin care sunt limitate drepturile cetățenilor. Eilish Stack speră că soțul ei, secretar al sindicatului profesorilor, va reveni acasă după interogatoriul la care fusese chemat. Haosul ia locul liniștii aparente, școlile și magazinele se închid, mulți cetățeni își pierd locurile de muncă sau dispar fără urmă. De la democrație la autocrație nu e decât un pas, iar Eilish trebuie să ia urgent o hotărâre după ce Mark, fiul cel mare, se alătură luptei rebelilor pentru răsturnarea noului guvern. În mijlocul unui conflict armat care nu mai ține cont de viețile civililor, ieșirea din labirintul distopic înseamnă să-i lase în urmă pe cei dragi dispăruți și să plece din Irlanda pe furiș pentru a-și proteja copiii.

„O fabulă care ne dă fiori. [...] Paul Lynch este cel de care avem nevoie acum pentru a ne povesti despre lumea noastră contradictorie. Lynch descrie Irlanda ipotetică într-o proză fluidă, poetică, modelând frazele ca și cum ar fi făcute din plastilină. Nu e de mirare că, încă de la debutul său, a fost comparat cu scriitorul american Cormac McCarthy.“ — Sunday Times

„Un triumf al narațiunii pline de emoție, reconfortant și curajos.“ — Juriul Booker Prize

„Frumusețea, așa cum o văd eu, ne poate învăța toleranța, onestitatea și bunătatea, iar lumea noastră are ne­voie de aceste valori mai mult ca oricând.“ —  MIHAELA NOROC

500 de noi portrete, din peste 60 de țări – un omagiu vizual adus diversității, frumuseții și puterii femeilor din întreaga lume. Poveștile de viață ce completează fiecare portret sunt tot atâtea lecții despre curajul, libertatea și forța interioară care definesc fiecare femeie. Sunt totodată lecții prețioase despre puterea de a fi autentică, de a depăși diferite obstacole și de a schimba lumea. Noua carte a Mihaelei Noroc ne învață că frumusețea adevă­rată izvorăște din curajul de a trăi liber și din forța de a fi tu însăți.

Ilustraţii de Iacob Dezideriu

O carte clasică foarte iubită, care reuşeşte să împlinească exemplar menirea literaturii bune, adică să rămână neatinsă de trecerea timpului şi să creeze amintiri frumoase pentru fiecare nouă generaţie de cititori.

Aţi auzit de Pădurea de Liliac? Ce nume minunat pentru un loc plin de mistere! Când frumoasa prinţesă Bălăioara se duce să culeagă flori, habar nu are că nu va mai ieşi niciodată de sub frunzişul pădurii. Ce se va face ea? Încotro îşi va îndrepta paşii?

Să stăm liniştiţi, căci, ocrotită de o zână bună şi călăuzită de animale cu puteri miraculoase, prinţesa, precum şi ceilalţi eroi ai poveştilor, va creşte şi va învăţa că prietenia adevărată şi iubirea, adesea puse la încercare, merită apărate fără teamă, iar răbdarea, blândeţea, cinstea şi generozitatea, care te ajută să treci peste cele mai de netrecut obstacole, vor fi întotdeauna răsplătite.