Cărţi

Ce-i luxul? O plăcere. O rutină. Ba chiar o obligație, atunci când devii miliardar în Rusia. Te îndopi cu caviar la micul dejun, iei lecții de golf în largul mării, călătoreşti cu avionul privat şi ai proprietăți pe toate continentele. Nişte banalități, pentru miliardarii ruşi.

„În căldura copleşitoare, zăresc ambarcațiunea. Cu o lungime de «numai» şaizeci de metri, iahtul familiei Sokolov ocupă abia locul al doilea sau al treilea în rândul celor care se află în port. Însă onoarea patronului meu este salvată, întrucât are privilegiul de a plăti 2.000 de euro pe zi în loc de 1.000, cât e trecut în grila de tarife“.
 
Marie Freyssac este jurnalistă şi a locuit în Franţa până la 30 de ani, când pleacă să lucreze la Moscova pe post de guvernantă într-o familie de oligarhi. Cu fiecare poveste, ea ne deschide porțile unei lumi ascunse, cea a oligarhilor ruşi, mândri de reuşita lor în capitalism, după ce au crescut cu biberonul comunismului.

Ne perindăm din Rubliovka, „ghetoul“ magnaţilor moscoviți, până pe străzile înghețate ale capitalei ruseşti, unde băbuțele vând te miri ce, georgienii au mutre de gangsteri, iar votca nu e o băutură pentru ocazii festive, ci o armă de distrugere în masă. Pe scurt, viața de zi cu zi a moscoviților – bogați, dar nu numai – pe care tânăra jurnalistă o descrie cu impertinență şi umor. În prezent, autoarea este stabilită la Moscova, ca profesor de limba franceză.

Pe când locuiam în Montréal, mă tot întrebam cum mi-aș putea cumpăra o casă. Dar cu ce? Tot ce aveam mai de soi era o agrafă roşie de birou. Şi-atunci mi-a venit o idee trăsnet: pe agrafa asta îmi voi lua o casă! Am dat la schimb agrafa roșie pe un stilou, o camionetă pe un contract de înregistrare... Încetul cu încetul, folosindu-mi toată energia pentru a-mi atinge scopul, mi-am văzut visul cu ochii: o casă! Dar ceea ce mi-a ieşit cel mai bine, într-un final, a fost nu atât realizarea idealului, cât mai degrabă călătoria până acolo... N-aş fi crezut vreodată că poţi obţine tot ce-ţi pui în gând cu singura condiţie să crezi cu adevărat că e posibil. Şi nici că, dacă banii n-aduc fericirea, trocul cu siguranţă că da!

Dragostea nu are limite şi nu moare niciodată deşi, uneori, trebuie să mori câte puţin (de mai multe ori) pentru a trăi pe deplin. Ce-ar fi mai puţin probabil decât o eroină lovită în cap de un meteorit, chiar în seara decernării unor importante premii de televiziune?! Animatoare de talk-show, Kim Lange este în culmea gloriei – şi uite că este omorâtă de un meteorit. Pe lumea cealaltă, află că a acumulat karmă negativă fiindcă a fost… rea în timpul vieţii. Nu numai că şi-a neglijat fetiţa şi şi-a înşelat soţul, dar a reuşit să le facă viaţa amară tuturor celor din jur. Drept pedeapsă, Kim se reîncarnează în furnică.
Şi asta încă nu-i nimic: cu minusculii ei ochi de insectă vede că o altă femeie o înlocuieşte în propria ei familie! Kim va trebuie să urce cât mai repede pe scara reîncarnărilor. Dar e cale lungă, de la furnică la biped: porcuşor de India, pisică, câine, vacă… femeie cât o vacă…
Pagina şi hohotul de râs, o imaginaţie fără limite şi lecţii de viaţă ascunse printre rânduri… Cine ar fi crezut că, dintr-o poveste despre karma şi reîncarnare, ar fi putut rezulta o carte atât de delicioasă? David Safier a reuşit să abordeze subiecte delicate precum reîncarnarea, moartea şi infidelitatea cu un umor care ne cucereşte… Ca să nu mai vorbim de Casanova, şi el reîncarnat tot în furnică pe motive de proaste maniere pe când fusese om!

Dacă vei deschide această carte ca să „afli“ ceea ce ştiai deja, dacă te aşteptai să ţi se confirme prejudecăţile despre arabi şi lumea lor sau să auzi aceeaşi poliloghie despre ciocnirea civilizaţiilor, mai bine renunţă să o mai lecturezi. Pentru ca voi face tot posibilul să te dezamăgesc. Voi încerca să-ți distrug iluziile, să te aduc cu picioarele pe pământ și să te văduvesc de himerele tale... În aceşti termeni se adresează Joumana Haddad cititorului european înainte să-i explice felul în care ea şi semenele sale pot deveni femei libere într-o lume arabă marcată de dictaturi şi obscurantism. În această carte – care adună dezvăluiri, reflecţii, poeme – ea îşi povesteşte primele experienţe, printre care şi momentul în care a citit „Marchizul de Sade“ copilă fiind, viaţa de adolescentă care creşte în Beirut, un oraş sfâşiat de război, apoi cea de tânără scriitoare de poezie libertină şi, nu în ultimul rând, viaţa de femeie la patruzeci de ani, editoarea primei reviste erotice în limba arabă. „Cum am ucis-o pe Şeherezada“ este o carte despre cum poţi trăi şi gândi ca o femeie liberă, ca femeie arabă care a descoperit gustul libertăţii.

Chiar şi în prezent, există o mulţime de persoane, dintre cele mai serioase, care apelează la exorcişti pentru a se elibera de suferinţe dintre cele mai inexplicabile – ale sufletului şi ale trupului, deopotrivă. Părintele Gabrielle Amorth este considerat cel mai renumit exorcist din lume. Pentru el, e o adevărată misiune personală să-i ajute pe aceşti oameni pe care nici medicina şi nici psihiatria nu-i poate vindeca. În cartea de faţă, Amorth descrie o mulţime de posesiuni „care sunt mărturie despre puterea Satanei, uneori în mod şocant, ca în cazul acelei femei care vomita cuie sau în cazul băiatului căruia apa sfinţită îi provoca arsuri“. „Diavolul îi încearcă pe toţi“, spune el, „mai ales pe credincioşi. Să nu fiţi surprinşi dacă lupta cu Necuratul se va da chiar şi în Vatican.“ Printre altele, ne vorbeşte despre setea de putere a acelor prelaţi care au făcut, pur şi simplu, pactul cu Diavolul. La un nivel mai general, Amorth ne avertizează asupra pericolelor pe care le putem întâlni într-o societate care şi-a pierdut respectul pentru celălalt şi pentru viaţă, transformându-se în sălaşul celui mai periculos adversar al lui Dumnezeu şi al oamenilor.
Părintele Gabriele Amorth, în vârstă de 85 de ani, este superiorul exorciştilor de la Vatican şi de la arhidioceza din Ronce încă din 1986. A studiat mai întâi dreptul, apoi a devenit preot, în 1954. A fost directorul prestigioasei publicaţii Madre di Dio, mai mulţi ani la rând.
Din 1981, Marco Tosatti este jurnalist la cotidianul italian La Stampa, unde abordează teme religioase. A publicat mai multe cărți pe teme spirituale, printre care: Noile apariții, Ancheta asupra Diavolului, Dicționarul Papei Ratzinger, Padre Pio și Diavolul, Anchetă despre Giulgiul lui Christos.

Reporter de război timp de mai bine de 15 ani, Stéphane Allix este confruntat cu un eveniment teribil: în aprilie 2001, fratele său mai tânăr moare în faţa lui, pe când erau împreună în Afganistan. Autorul nu reuşeşte să treacă peste durerea pricinuită de neașteptatul eveniment şi, chiar dacă e ateu, caută cu disperare un semn, un contact, o ultimă ocazie de a-i spune cât de mult ţinea la el.
Raţiunea rămâne uneori fără răspunsuri în faţa durerii provocate de moartea cuiva apropiat. Iar Allix face înconjurul lumii în căutarea lor.
La sfârşitul cărţii, autorul mărturiseşte cu multă onestitate un episod tulburător: după zece ani de anchetă asupra acestui subiect atât de delicat, în plină junglă amazoniană, sub îndrumarea unui şaman, a reuşit imposibilul: un contact cu … fratele său. Doar că spiritul său raţionalist a preluat repede comanda, supunând îndoielii experienţa prin care trecea - şi năruind-o.
Să fie această mărturie doar o iluzie? Sau o experienţă reală, raportată de un jurnalist trecut prin multe - şi mai ales pe lângă moarte, pe fronturile pe care era trimis ca reporter?
Ancheta lui Stéphane Allix ne duce în cele patru colţuri ale lumii, unde întâlnim medici, cercetători, mediumi, lamas tibetani sau şamani din Amazon, realizând astfel un puzzle de mărturii şi opinii asupra uneia dintre marile întrebări existenţiale: există viaţă după moarte?

În anii ’70, Mary Ann Singleton, provinciala naivă din Ohio, ajunge la San Francisco, unde trebuie să renunţe rapid la provincialism şi la reflexele educaţiei puritane. Închiriază o cameră în Barbary Lane la numărul 28, într-un complex deţinut de o proprietară excentrică - de fapt un transsexual – pasionată de marijuana.
Mary Ann se împrieteneşte cu toţi ceilalţi locatari: Mona – hipiota bisexuală, Brian – un heterosexual fustangiu, Norman – sinistrul locuitor al mansardei complexului, şi cu Michael, un homosexual arătos cunoscut prietenilor drept Mouse (de la Mickey Mouse).
Apar pe parcurs şi alţi prieteni care o însoţesc pe Mary Ann în aventurile sale din San Francisco: un businessman arogant, pretenţios şi misogin, un sexagenar alcoolic, un fotomodel alb care îşi schimbă culoarea pielii în negru pentru pentru a avea mai mult succes, etc.
Autorul ştie să aducă în scenă lovituri de teatru, să provoace neînţelegeri, revelaţii senzaţionale şi suspans. Cititorul este plimbat dintr-o lume în alta cu aparentă frivolitate, dar în spatele acestei lejerităţi se ascunde efervescenţa Americii, cu bunele şi relele ei.
Autorul, Armistead Maupin, este gay, iar personajele homosexuale din Cronici sunt aidoma celor hetero, poate ca o consecinţă a atmosferei de perfectă toleranţă din San Francisco, una care nu-i singularizează prin adversitate.

Jurnalistul Stéphane Barsacq reuşeşte în mod strălucit o biografie atipică a lui Cioran. Fără să facă un întreg rechizitoriu, autorul îşi pune problema relaţiei dintre opera lui Cioran şi convingerile sale politice de extremă dreaptă. În ce măsură cinismul său dizolvant şi autodizolvant, obsesia lui de a descifra masca iluzorie şi tragică a lumii în care trăia, nu este de fapt rezultatul negării de sine a unui om care a renunţat la trecutul său legionar? Nu cumva cinismul şi neîncrederea în aparenţe sunt tratamentul pe care şi l-a autoadministrat cineva care s-a înşelat în mod grotesc asupra vieţii, şi, drept urmare, a ales să nu mai creadă nimic decât să se înşele din nou?

Dialoguri cu Paulo Coelho este singura carte în care celebrul autor brazilian se destăinuie în mod direct. El însuşi declara: „ În aceaste discuţii voi spune totul despre mine, adevărul gol-goluţ, astfel încat, timp de douzeci de ani, nimeni să nu mă mai întrebe ceva”.
În aceste interviuri realizate de jurnalistul Juan Arias, Coelho relatează evenimente pe care marele public le află pentru prima oară: faptul că părinţii l-au trimis la ospiciu în trei rânduri, de unde a evadat de fiecare dată; că a fost închis şi torturat de junta militară din Brazilia; că a fost dependent de droguri; anii în care a practicat magia neagră, până în momentul unei experienţe trans-senzoriale despre care el crede că a fost o adevărată revelaţie a existenţei şi eficacităţii Diavolului.
La capătul unui lung drum, Coelho a ajuns să-l redescopere pe Dumnezeu în urma unor întâmplări incredibile – precum aceea care l-a făcut membrul ordinului religios creştin RAM, care numără doar patru membri, vechi de mai multe secole. Autenticitatea felului de a fi al lui Paulo Coelho răzbate înainte de toate din credinţa lui în Dumnezeu dar şi din împăcarea cu sine şi cu ceilalţi, din toleranţa şi încrederea sa în oameni.

În urma unei anchete minuţioase desfăşurate sub acoperire, reporterul Carmelo Abbate aruncă în aer mitul castităţii clerului de la Vatican. Preoţii catolici de toate naţionalităţile se bucură de deliciile vieţii de noapte a Romei, trăind existenţe duplicitare. Homosexualitatea şi violurile comise asupra călugăriţelor sunt subiectul mărturiilor adunate de autor în discuţiile cu preoţi aflaţi sub protecţia anonimatului. Investigaţia vorbeşte despre cazurile unor femei care au fost obligate să avorteze după ce au rămas însărcinate cu membri ai clerului sau despre copii care nu le pot vorbi taţilor în public de teamă să nu le desconspire identitatea. Unii preoţi îşi plătesc foştii amanţi de ambele sexe pentru a păstra tăcerea, în timp ce alţii îşi întreţin în secret copiii nelegitimi la şcoală.
„Scopul cărţii nu este de a dezonora clerul catolic, ci acela de a expune ipocrizia şi morala duplicitară a bisericii.“ – Carmelo Abbate

Nu cumva libertatea înseamnă, în primul rând, să fii stăpân pe timpul tău? Nu cumva fericirea înseamnă, la urma urmei, să ai parte din plin de singurătate, spaţiu şi linişte – lucruri care le lipsesc oamenilor din marile oraşe? Atât timp cât există cabane pierdute în locuri neştiute de nimeni, nu e totul pierdut.

Am înţeles la un moment dat că, de unul singur, nu voi putea schimba lumea. Aşa că nu mi-a rămas decât să mă duc undeva departe de lume, să trăiesc singur, într-o cabană. În pădurile Siberiei. Am cumpărat o izbă de lemn, pe tărâmurile nimănui, la marginea lacului Baikal. Acolo, la cinci zile de mers pe jos de prima aşezare umană, înconjurat de natura sălbatică, am încercat timp de şase luni să descopăr fericirea. Şi cred că am reuşit. Doi câini, o vatră, nişte vreascuri de foc şi o fereastră de la care puteam privi lacul – nici n-aveam nevoie de mai mult în viaţă.

Pe 29 septembrie 2008, indicele bursier Dow Jones s-a prăbuşit, ajungând la –777 de puncte, consternând o lume întreagă şi declanşând cea mai mare criză financiară din istoria omenirii, mult mai amplă decât Marea Recesiune din 1929. Din curiozitate, Jovanovic a făcut o paralelă între această valoare şi cifra vehiculată în textul Sfântului Ioan, vechi de peste 2.000 de ani – care ar anunţa, în realitate, prăbuşirea Vaticanului şi, în acelaşi timp, o perioadă de confuzie totală, din cauza… falimentului universal. O demonstraţie a faptului că Apocalipsa după Sfântul Ioan este, în realitate, un avertisment pentru o lume care se va confrunta cu bulversări fără precedent.
Prin această nouă abordare, textul Apocalipsei după Sfântul Ioan devine mult mai clar, iar lista exactă a papilor întocmită de Sfântul Malachia şi profeţiile pe care Sfânta Fecioară le-a făcut în La Salette se adeveresc şi ele întocmai.

După propriile declaraţii ale jurnalistului de investigaţie Pierre Jovanovic, "Maica Domnului anunţă Apocalipsa" este cartea care mi-a ars degetele scriind-o".
Autorul studiază aici dosarul secretelor apariţiilor Fecioarei Maria de la Fatima (Portugalia), Garabandal (Spania), La Salette (Franţa) şi Akita (Japonia). În timpul acestor apariţii, Maica Domnului ar fi prezis: "… pământul va tremura, valuri imense vor acoperi oraşe întregi, aerul va deveni de nerespirat şi foc va cădea din cer…" Şi ne întrebăm, cu sângele îngheţat în vene, dacă nu cumva episodul Fukushima este doar… un început.
Concluzia lui Jovanovic este că Vaticanul ar fi minţit declarând, cu ocazia unei conferinţe de presă organizată special, că cel de-al 3-lea secret lăsat de Maica Domnului la Fatima ar fi prezis atentatul asupra Papei Ioan-Paul al II-lea. O declaraţie falsă făcută cu scopul de a evita panica în rândul credincioşilor.
Prin această anchetă de fond asupra dereglărilor climatice şi apariţiilor majore ale Maicii Domnului, în care mărturiile a sute de martori oculari, înregistrările audio şi video, textele jurnaliştilor trimişi la faţa locului şi fotografiile reporterilor pulverizează orice urme de îndoială asupra autenticităţii fenomenului apariţiilor Fecioarei Maria, cel de-al treilea secret de la Fatima pare, în plin secol XXI, mai actual ca niciodată.

La finalul lecturii, atei şi credincioşi deopotrivă vor fi zdruncinaţi de forţa tsunamică a acestei anchete. Şi vor spune cu toţii: prefer să nu cred.

Din Cuprins:
◊ Domeniul disciplinar si stadiul curent al studierii textemelor
◊ Textemele in cadrul teoretic al lingvisticii integrale
◊ Textemele din perspectiva lingvisticii elocutionale
◊ Textemele din perspec-tiva lingvisticii 'idiomatice'
◊ Textemele din perspectiva lingvisticii textului
◊ Textemele din perspectiva poeticii lingvistice

Volumul de fata abordeaza textemele romanesti – intelese ca o categorie sui-generis, compusa din expresii idiomatice, proverbe, 'citate celebre' etc. – din perspectiva integralismului lingvistic fundamentat de catre Eugeniu Coseriu. Actualitatea demersului rezida mai ales in confruntarea lingvisticii integrale coseriene cu – probabil – cel mai semnificativ curent din lingvistica internationala a ultimelor trei decenii (cel cognitivist), precum si in propunerile concrete privind o posibila sinteza a celor doua orientari. Originalitatea abordarii consta, intre altele, in redimensionarea 'modelului prismatic' de analiza a expresiilor idiomatice, in clasificarea tripartita a textemelor (ca diasketice, diasemice si diatropice) si in relectura, dintr-un unghi nou, a romanului "Creanga de aur" de Mihail Sadoveanu.

Din Cuprins:

◊ Mecanismul diplomatic al Uniunii Europene. Aspecte teoretice, structurale si functionale
◊ Criza din Orientul Mijlociu
◊ Uniunea Europeana si criza israeliano-palestiniana
◊ Diplomatia Uniunii Europene si criza israeliano-palestiniana
◊ Parteneri ai Uniunii Europene in medierea/managementul conflictului israeliano-palestinian

Problematica Orientului Mijlociu ... s-a impus pe prima pagina a agendelor diplomatice si politice ale principalilor actori de la sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial pana astazi si va ramane in continuare pe acelasi loc, in anii sau deceniile care urmeaza. S-a scris mult pe acest subiect … putine lucrari in literatura de specialitate straina si aproape deloc in cea romaneasca au zabovit asupra diplomatiei europene in acest areal in primul deceniu si jumatate al secolului al XXI-lea. Din volumul elaborat respira intrebarea daca UE a avut sau are o diplomatie bine articulata si precizata referitoare la realitatea din Orientul Mijlociu. E tocmai raspunsul la aceasta intrebare pe care autoarea l-a urmarit pe tot parcursul cercetarii sale, dandu-i un raspuns adecvat si echilibrat … consideram subiectul asupra caruia s-a aplecat autoarea, deosebit de actual si necesar pentru decelarea fenomenelor internationale la care asistam si care ne influenteaza viata cotidiana. Vasile Vese

[...] Cu adevarat curajoasa ni se pare intrebarea pe care autoarea o propune ca un fel de concluzie finala: Se doreste cu adevarat pacea in Orientul Mijlociu si Orientul Apropiat? Si daca da, cine poate avea o contributie decisiva in acest sens? Consideram ca aceasta lucrare deosebit de ampla si cu o impresionanta bibliografie este o contributie originala in ceea ce priveste clarificarea elementelor specifice crizei israeliano-palestiniene si a felului in care Uniunea Europeana se implica in solutionarea acesteia. Calin Felezeu

Prezentul volum reuneste cronici de carte si eseuri publicate in presa culturala in intervalul 2008-2015, in revistele Dilema veche, Dilemateca si Orizont. Originalitatea abordarii consta intr-o perspectiva ce imbina critica si teoria literara cu elemente de istorie culturala si eseu. Textele discutate, precum si temele implicate, conecteaza literatura si cultura moderna unei sensibilitati contemporane, atenta la pulsul receptarii si la metamorfozele imaginarului literar. Volumul intereseaza atat un public specializat, preocupat de cercetari in domeniul literaturii universale, cat si un public mai larg, interesat de literatura ca parte integranta din viata culturala. Componenta eseistica a abordarii e un element important in accesibilitatea lecturii, astfel incat volumul poate raspunde exigentelor unui public divers.

Din Cuprins:
◊ Amintiri despre tara de bestii
◊ Frontul fostilor amanti
◊ De la Columbus la Nemesis
◊ Cateva clipe cu madam Delca
◊ Love, Virginia
◊ Un anotimp in infernul lui Miller
◊ Toamna senina a doamnei Ralian
◊ American Beauty

Înainte de 1989, scriitorul Marin Ioniță a fost timp de câțiva ani corespondent de Argeș al ziarului "România liberă". Când ajungea în redacție un articol de-al lui (dictat la telefon unei dactilografe),  șefii îl citeau cu încântare, dar îl publicau cu spaima că va ieși scandal. Deși nu conținea nimic subversiv, era atât de bine scris, într-o limbă română atât de diferită de limba de lemn a epocii, încât părea suspect.

Aceeași impresie puternică de noutate, de talent literar ingenuu o face acest roman memorialistic, Drumul dinozaurului. Autorul povestește la persoana întâi ce s-a întâmplat cu un tânăr venit de la țară la oraș, într-un mediu infestat de propaganda comunistă. Procesul prin care candoarea acestui  tânăr – ca și a altora − este introdusă cu forța în tiparele ideologiei oficiale este terifiant, te face să te gândești la un mănunchi de flori de liliac dat prin mașina de tocat carne.

Cartea nu este însă una tragică. Umorul, pitorescul, sinceritatea bine jucată de autor creează o atmosferă carnavalescă. Rezultatul? Pe parcursul lecturii, ajungem să îl îndrăgim pe Marin Ioniță ca personaj și să îl admirăm ca autor.

Noile tendinţe în relaţiile dintre Religiile Lumii se apropie treptat de tendinţele din celelalte domenii, inclusiv de conceptul „unitate în diversitate”. Se constată existenţa unor mai multe teme comune principalelor religii: existenţa îngerilor, normele/poruncile morale/religioase, limitele ştiinţei şi completarea ei cu concepte creaţioniste, trecerea sufletului spre „Lumea Cealaltă” etc. Deci principalele concepte religioase nu par a fi contradictorii ci ar putea fi considerate mai curând complementare. Toate tipurile de conflicte din diferitele perioade istorice sunt considerate în prezent ca fiind specifice acelor perioade, nivelului relaţiilor din acele timpuri.
În secolul al XXI-lea se constată intensificarea tendinţelor de renunţare la diferitele conflicte specifice trecutului, omenirea devenind tot mai tolerantă şi se promovează acceptarea diversităţii în toate domeniile relaţiilor umane.
Deci pentru o mai bună comunicare între oameni, pentru a construi punţi de legătură etc., este chiar un avantaj să cunoaş¬tem atât viaţa materială a colaboratorilor noştri cât şi viaţa lor spirituală.
Fiind vorba de multe aspecte ale relaţiilor între oameni din diferite zone ale lumii, rămâne să reflectăm fiecare dintre noi la necesitatea cunoaşterii credinţelor proprii şi ale semenilor noştri din alte zone ale lumii.

Lexicografia romaneasca inregistreaza succese remarcabile nu numai in cuprinderea tot mai larga a vocabularului limbii romane, ci si in diversificarea tipurilor de dictionare (dictionare de sinonime, de antonime, de omonime, de paronime etc.). Un loc important in lexicogratia actuala il ocupa dictionarele de expresii si locutiuni. Inregistrarea lexicograflca a expresiilor si locutiunilor limbii romane a Cunoscut progrese importante. Dupa primele dictionare, care isi propuneau sa prezinte expresiile si locutiunile cele mai uzuale, au inceput sa apara dictionare care au avut ca obiectiv cuprinderea cat mai larga a acestui fenomen lingvistic (cf. Marin Buca, Marele dictionar de expresii romanesti, 2011, si Mile Tomici, Dictionar frazeologic al limbii romane, 2009 s.a.

Dictionarul de campuri frazeologice isi propune sa sistematizeze, dupa criterii semantice, expresiile si locutiunile limbii romane si sa prezinte cat mai larg mijloacele frazeologice de exprimare a notiuniior fundamentale. Campurile frazeologice cuprind ansamblurile de expresii si locutiuni care exprima notiunile desemnate de cuvintele-titlu, adaugandu-le, deseori, diferite determinari locale, temporale, cauzale, circumstantiale etc. (Notiunea de camp frazeologic a fost introdusa in lingvistica romaneasca de prof. univ. dr. Teodor Hristea). In Dictionar sunt prezentate cu prioritate campurile frazeologice referitoare la om: viata omului, etapele vietii, principalele evenimente din viata, insusirile intelectuale si morale, comportamentale si temperamentale, sentimentele si emotiile, relatiile dintre oameni, principalele activitati ale omului etc.

Expresiile si locutiunile sunt prezentate in structura gramaticala si lexicala consfintita de uzul vorbitorilor limbii romane...

S I M P L I T A T E A: U N   P R O D U S   D E   L U X   P A R   E X C E L L E N C E

O lume a obiectelor inutile, a ritualurilor inutile, a conceptelor inutile. A relațiilor inutile, a acumulărilor inutile, a exube­ranțelor inutile. Un desăvârșit de util spectacol al inutilității mondene, moderne și devoratoare, în căutarea fericirii, mereu pe drumuri greșite și lungi, din ce în ce mai lungi, când bucuria se află atât de aproape, încât nu reușești să o vezi, și lupta împotriva zădărniciei devine, de fapt, o artă secretă.

Eternele articolele de lux (parfumuri şi stofe „fine“, sau călătorii „exclusiviste“) au ajuns de o desăvârșită banalitate şi la îndemâna oricui, spre disperarea celor bogaţi – iar situaţia s-a răspândit cu repeziciune, transformându-se în sursă de inspiraţie pentru Hollywood ("American Psycho" sau "Fight Club"). În epoca în care totul a devenit disponibil oriunde şi oricând, industria de lux e obligată să îşi imagineze noi și noi strategii, cum ar fi rarefierea artificială, cu scopul de a lăsa impresia unor produse tot mai greu de obţinut. La Paris, un turist asiatic sau rus îşi poate cumpăra cel mult două genţi de la Louis Vuitton.

Dorinţa de a rămâne cu orice preţ în apropierea unui suveran, prin etalarea unui fast frapant, a ruinat nobilimea franceză şi engleză, ale cărei averi s-au transferat către clasele aflate în ascensiune. Luxul s-a dovedit dintotdeauna un agent al transformării sociale şi economice, prin crearea unor necesităţi şi a unor ramuri economice inexistente până atunci. Luxul de ieri devine necesitatea de mâine. Cu graniţe greu de stabilit.

Abundenţa este atributul civilizaţiei. De ce ar mai fi nevoie de furculiţă, dacă se poate mânca şi cu degetele? Nevoia de abundenţă reprezintă impulsul fundamental al civilizaţiei umane. Din nevoia de a îndesa, din timp în timp, ceva în gură s-au atins culmile artei culinare. Din nevoia de a lupta pentru supravieţuire s-au dezvoltat idealurile eroismului, ale martiriului, ale sacrificiului de sine, ale cavalerismului şi ale confruntării oneste. Din dorinţa de a ne apropia trupurile şi de a ne bucura de atingerea lor am născocit iubirea, ce poate fi atât de intensă,  încât uneori e capabilă să renunțe chiar la propria ei împlinire.

De abundenţă te poţi bucura cu adevărat doar dacă nu ai parte de ea tot timpul.

Natura ne uimeste la inceputul fiecarui anotimp. E un pictor priceput care inlocuieste albul cu verde, verdele cu galben auriu, galbenul auriu cu rosu, iar apoi se intoarce la alb. O face cu gratie si rabdare, caci dispune de o pensula magica si o paleta infinita de culori. Cat de frumos ar fi sa facem la fel inauntrul nostru... Ce-i drept, nu suntem atat de priceputi ca Pictorul ce da culoare Naturii, dar putem sa ne bucuram de arta Lui. 
Tot ce avem de facut e sa ne reamintim ca trupul nostru intelege limbajul florilor, al ploii si al vantului si sa ne oprim un pic sa-i ascultam soaptele. Pentru ca nu intamplator avem pofta de ceva fierbinte dupa un drum lung sau de ceva bun dupa o zi obositoare de munca. Nu intamplator simtim nevoia sa iesim la soare chiar daca doar pentru cateva minute sau sa ne parfumam locuinta cu uleiuri aromate. Toate acestea sunt semnale pe care trupul nostru ni le trimite pentru a ne putea integra armonios in ritmul firesc al Naturii.

Înrudit prin căsătorie sau descendent direct din trei familii boiereşti valahe de rang terţiar - Brătăşanu (de secol XVII), Djuvara (de secol XVIII) şi Pangal (de secol XIX) -, care, împreună, au dat Românei moderne cel puţin doi miniştri, un subsecretar de stat şi şase deputaţi sau senatori, Jean Pangal este personajul central al acestui volum. Om politic, diplomat şi conducător absolut al masoneriei române din perioada interbelică, Jean Pangal este subiectul principal al celor 474 de note informative, publicate, pentru prima dată, integral, în această carte, şi întocmite, între 1932-1942, de Serviciul Secret de Informaţii al Armatei Române şi de Poliţia de Siguranţă a Ministerului de Interne. Supranumit de presa vremii Prinţul Suveran al masoneriei române, Jean Pangal este foarte puţin cunoscut astăzi, dar a fost extrem de controversat şi influent în perioada interbelică, mai cu seamă datorită relaţiilor sale personale şi contactelor directe cu întreaga elită politică, socială, economică şi diplomatică a Românei, şi chiar a Europei.

Bazată pe relatări exclusive direct de la sursă, "13 ore" descrie pentru prima dată sângerosul atac, pierderile tragice şi faptele eroice de la Sediul Misiunii Speciale a Departamentului de Stat al SUA şi de la baza CIA din apropiere, numită Anexa, din Benghazi, Libia. Lucrarea relatează o poveste adevărată, nespusă până în prezent, despre ceea ce s-a întâmplat în cele 13 ore ale acestui atac mârşav.

Primit cu aplauze atât de critica americană, cât şi de cea europeană, romanul de debut al lui Maggie Mitchell câştigă un pariu dublu: este nu doar un thriller remarcabil, ci şi o investigaţie profundă a psihologiei adolescenţei, o analiză a sfârşitului copilăriei. Două fete sunt răpite şi duse într-o cabană din pădure unde stau alături de răpitorul lor charismatic, închegând o ambiguă relaţie de iubire şi ură. Aproape douăzeci de ani mai târziu, una din ele, devenită profesor de engleză la un colegiu, îşi retrăieşte drama în paginile unui roman. Cea de-a doua, devenită actriţă în Los Angeles, descoperă citind scenariul filmului care urma să-i relanseze cariera o poveste terifiant de cunoscută. Cele două se reîntâlnesc, luptându-se cu amintirile lor tenebroase, dar şi cu un nou pericol născut din romanul conţinut în roman.

Când Alice Salmon moare cu un an în urmă, undele tragediei ating presa, internetul şi, bineînţeles, zguduie inimile celor dragi. Accident, crimă sau sinucidere? Profesorul de antropologie Jeremy Cooke, cel care o cunoaşte mai bine decât toţi, este hotărât să stabilească adevărul şi să refacă imaginea lui Alice cu ajutorul jurnalelor lăsate de ea, al mesajelor rămase pe telefonul mobil, al prezenţei online, al extraselor din interogatoriile poliţiei. Cooke nu ştie însă unde îl va duce această încercare...