Cărţi

Oriunde mergea Eureka, era şi el acolo: Ander, un băiat blond şi misterios care îi spunea că e în pericol. Acesta ştia lucruri despre Eureka pe care fata încă nu le cunoştea, dar nu şi cel mai întunecat secret al ei: din clipa în care îşi pierduse mama în urma unui accident ciudat, Eureka îşi dorea să fi murit la rândul ei. Avea puţine lucruri la care ţinea cu adevărat: doar pe prietenul ei, Brooks, şi nişte amintiri de familie - un medalion, o piatră misterioasă şi o carte veche despre o fată care a avut inima frântă şi a plâns atât de mult, încât a scufundat un întreg continent sub apa mării. Dar şi Ander avea secretele lui. Povestea devine de-a dreptul obsedantă, iar viaţa Eurekăi, mai întunecată decât şi-ar fi închipuit vreodată.

După ce i-a eliberat accidental pe zei din captivitatea lor de pe Muntele Olimp, Helen Hamilton împreună cu prietenii ei trebuie să stingă setea de sânge şi de război a acestora, care amenintă să cuprindă întreaga lume. Însă furia zeilor este dezlăntuită, iar timpul se scurge în defavoarea muritorilor. Cum viata băiatului pe care îl iubeşte, Lucas Delos, atârnă de un fir de păr, iar grupul ei de prieteni cunoaşte o scindare neaşteptată, Helen se vede nevoită să facă fată de una singură acestei confruntări şi, de asemenea, să decidă cui îi va oferi inima ei - lui Lucas sau unui eventual Tiran, Orion.

Dacă visul tău este destul de mare, nici măcar duşmanii nu te vor opri...

Povestea lui Charlie Trumper - născut la începutul secolului într-unul dintre cartierele nevoiaşe ale Londrei - este povestea unui succes: a reuşitei în viaţă, în dregoste, în afaceri. Drumul sinuos străbătut de eroul romanului pe fundalul a şaptezeci de ani de istorie zbuciumată va da măsura avatarurilor acestui destin unic, al cărui parcurs a fost construit cu tenacitate, curaj şi trudă.

Se spune că, atunci când citeşti unele cărţi, nu poţi sau nu ştii cum să vezi şi să treci dincolo de coperţi, dincolo de aparenţe, dincolo de cuvinte. Unele cărţi sunt aşa, iar altele sunt altfel. Sunt cărţi care te fac să pătrunzi cu paşi timizi şi mici, în lumea şi în sufletul celui care le-a scris. Iar cartea "Fluturi" este o invitaţie în universul unui suflet. Povestea începe oarecum timid, ca să continue cu paşi grăbiţi şi să sfârşească printr-o avalanşă, aparent haotică, a tot ceea ce înseamnă şi poate aduce iubirea în viaţa unui om: fluturii iubirii, fericire fără margini, lacrimi şi amărăciune, dezamăgire şi resemnare.

Citind cartea, descoperi magia fluturilor, care într-o singură zi se nasc, iubesc şi mor. Ei asistă la propria lor naştere şi îşi trăiesc viaţa, ca să asiste chiar şi la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc şi visează pe flori străine, deseori nesărutate, făcându-le să vibreze a goluri neplânse, a doruri neînvinse. Fluturii iubirii ating pe oricine găsesc frumos. Ei surprind întreaga esenţă a lumii, în dorul dintre două bătăi de aripi. Se bucură alungând şi respirând doruri nebune, şoptind la fiecare deschidere de aripi, iubire.

Iubirea face ca, în timp, măştile oamenilor să cadă, pentru că prea puţini sunt cei care, odată dezveliţi de măşti, mai pot privi printre şi spre iluziile vinovate pe care le-au creat sau păstrat şi să topească lacrimi, prin sărutări fierbinţi, cu care să alunge toate umbrele vieţii.

Citind cartea "Fluturi", te bucuri de un univers plin de emoţii şi te regăseşti în fiecare zbucium. Iar la finalul poveştii, te bucuri că "Fluturi" nu este doar o poveste, regăsind părţi din sufletul tău ascunse acolo, între pagini. La sfârşit, te bucuri, zâmbeşti şi mulţumeşti pentru tot: că ai cunoscut şi trăit iubirea cu toţi fluturii şi cu toate lacrimile ei, că ai avut parte de prietenii adevărate şi sincere, că ai crescut printre cei mai minunaţi şi delicaţi oameni, că te-ai pierdut ca să te regăseşti, pentru că toate au un rost şi pentru că nimic nu este întâmplător…

Cititorilor mei, cu multă dragoste!

Irina Binder

Povestea de dragoste dintre Ernest Hemingway şi Hadley Richardson, cuplu teribil al Parisului anilor '20, e una dintre cele mai cunoscute în istoria literaturii americane, iar în memoriile sale scriitorul mărturiseşte că ar fi trebuit să moară înainte de a mai iubi pe altcineva în afară de ea. Romanul, care poate fi considerat o replică la Sărbătoarea continuă a lui Hemingway, urmăreşte evoluţia relaţiei celor doi, dar şi a prieteniei lor cu membrii grupului de intelectuali expaţi de la Paris: Gertrude Stein, James Joyce, Ezra Pound, F. Scott şi Zelda Fitzgerald.

Hadley Richardson soseşte, alături de proaspătul său soţ, scriitorul Ernest Hemingway, în spectaculosul Paris al aşa-numitei Generaţii pierdute, aflat în plină epocă a jazz-ului, populat de scriitori, artişti şi filozofi care împânzesc cafenelele de pe ambele maluri ale Senei. Dar promisiunea ei iniţială, de a-şi sprijini soţul pe calea afirmării literare şi a-şi dedica viaţa ascensiunii acestuia, se dovedeşte o încercare mai grea decât estimase. În lumea plină de tentaţii, a cafenelelor unde se petrece cu absint şi jazz până în zori, a dezinhibatelor şi mereu elegantelor flapper girls, pentru cei doi e tot mai greu să păstreze armonia conjugală de care s-au bucurat în prima perioadă a căsniciei. Odată cu publicarea primului volum de povestiri al lui Hemingway şi cu succesul de care acesta se bucură, începe şi disoluţia cuplului, iar Hadley descoperă că probabil preţul plătit pentru reuşita literară a soţului ei a fost chiar căsnicia lor.

.

Ghid de terapie ABA este ediția a doua a primului ghid practic în limba română pentru implementarea unui program ABA acasă sau la școală. Această ediție reunește într-o singură carte cu format economic cele două volume anterioare ale primei ediții.

Prima parte descrie pe larg cele mai dificile comportamente cu care se confruntă părintele unui copil cu autism: crizele de furie, autostimularea, problemele de somn și alimentație, folosirea toaletei. Autorii prezintă într-un limbaj accesibil regulile de bază ale modificării comportamentale, dar și principalele greșeli care e bine să fie evitate atunci când părinții sau specialiștii își propun să dezvețe copilul de comportamente nepotrivite.

Partea a doua prezintă programele de lucru pentru terapia intensivă comportamentală, fișe de lucru, tabele pentru strângerea datelor în timpul sesiunii terapeutice, dar și tabele de evaluare a terapeutului sau a programelor. Programele de lucru sunt prezentate în detaliu: obiectivele specifice fiecărui program, criteriile de începere, criteriile de succes, prompturile necesare, precum și toate etapele de parcurgere a programului, de la cea mai simplă la cea mai avansată. Programele sunt foarte diverse, de la imitație, potriviri sau desen până la conversație, interacțiunea cu alți copii sau învățarea prin observare.

„Texte sunt… Imagini sunt… Da’ unde-i dom’le, bucătăria ca-i o criză de nu se poate?" Fomilă

„Chiar un văd de ce se face atâta tevatură pe marginea unei cărți pentru copii." Oftalmologilă

„Îmi place cartea asta. E flexibilă," Pasări-Lăți-Lungilă

„… O apariție cât se poate de oportună. Păi să fi fost eu în cartea asta un mă mai închidea el Spânu’ în fântână." Harap Alb

„Un moft… Păi ce, de cărți de povești are copiii nevoie? Copiii trebe-nvățați de mici cu realitatea. Că dacă mi-aș fi pierdut eu vremea cu cititul când eram ca ei, un mai ajungeam demnitar la curțile-mpărătești." Spânu’

„Mâncați, beți și vă veseliți iar la fata Împăratului Roș nici un gândiți!" Fata Împăratului Roș

„Ciudate creaturi și oamenii ăștia… eu nu mi-aș înhăma copiii la citit" Calu’ lu’ Harap Alb

O carte cu povești vechi românești repovestite pentru cei mici de Iulia Iordan și ilustrate inedit de Veronica Neacșu, volumul vine însoțit de un set de cartonaște fermecate din care poveștile și joaca se nasc cât ai clipi.

“Povești din calendar” adună laolaltă douăzeci și două de feluri de a călători în timp pe vremea când Dumnezeu și sfinții se plimbau pe pământ, când zăpada nu avea culoare sau pe vremea când Ileana Cosânseana pocnea din biciul ei fermecat pentru a-și transforma palatele într-un măr de aur.

“Povești din calendar” le deschide celor mici și celor mari o fereastră asupra obiceiurilor, tradițiilor și credințelor populare despre timpuri și anotimpuri, care au fost șlefuite generații de-a rândul, dar peste care s-a așternut uitarea în ultimele decenii. Această carte este și un prilej de recuperare și rememorare a lor.

Înainte de Hannah din Girls, Anastasia Steele din Cincizeci de umbre ale lui Grey și Carrie Bradshaw din Sex and the City, a fost Isadora Wing, protagonista directă și lipsită de inhibiții a romanului revoluționar semnat de Erica Jong. Publicat pentru prima dată în 1973, Teama de zbor a făcut vâlvă în Statele Unite, alimentând fantezii, stârnind dezbateri despre femei și sexualitate și adăugând limbii engleze o expresie memorabilă: zipless fuck.

"Această carte va face istorie… datorită ei, femeile scriitoare își vor găsi propria voce și ne vor oferi saga uimitoare despre sex, viață, aventură și bucuria de a trăi." - Henry Miller

"Teama de zbor, primul și cel mai cunoscut roman al Ericăi Jong a răsturnat complet toate prejudecățile despre femei, căsnicie și sexualitate, înregistrând vânzări de peste 27 de milioane de exemplare și fiind tradus în peste 40 de limbi.

E mult mai mult decât o carte scrisă de o femeie: e un Ulise modern, cu un Bloom feminine care ezită și se poticnește, dar care supraviețuiește." - Wall Street Journal

În Isadora Wing, alter-ego-ul său ficțional, Erica Jong a întruchipat fiecare femeie – dar nu așa cum apărea ea în viața publică din anii ’70, ci așa cum o definește imaginația feminină. Nu problema sexualității în sine a făcut-o pe Erica Jong una dintre vocile literare de referință din întreaga lume, ci faptul că a ironizat cu subtilitate stereotipiile, ajungând să vorbească fățiș și necosmetizat – dar fără să dea dovadă nici de voyeurism, nici de puritanism – despre intimitatea cea mai profundă. A devenit astfel una dintre promotoarele revoluției sexuale și un icon pentru milioane de femei, câștigând totodată admirația unor nume importante din literatură, cum ar fi John Updike, Henry Miller, Anthony Burgess sau Jennifer Weiner.

În cei 43 de ani de la apariția romanului Teama de zbor, Erica Jong a publicat peste 25 de cărți, traduse în 43 de limbi, cuprinzând nouă opere de ficțiune (bestsellerul New York Times Fear of Fifty: A Midlife Memoir fiind una dintre ele), precum și câteva de non-ficțiune, foarte apreciate, printre care: What Do Women Want, Seducing the Demon: Writing for My Life, o antologie despre sex numită Sugar in My Bowl:Real Women Write About Real Sex, editată de ea însăși, și, în 2012, un Kindle Single, A Letter to the President, care analizează cu îndrăzneală problemele cu care se confruntă astăzi femeile din Statele Unite ale Americii.

De asemenea, Erica Jong este autoarea a șapte volume de poezie premiate. Cel mai recent, Love Comes First, a apărut în 2009. Erica Jong a câștigat numeroase premii naționale și internaționale pentru poezie și ficțiune. Printre acestea se numără Premiul Fernanda Pivano și Premiul Sigmund Freud în Italia, Premiul Deauville în Franța și Premiul Națiunilor Unite pentru excelență în literatură.

La Editura Trei, de aceeași autoare a apărut "Teama de moarte".

La zece ani de la publicarea primei editii a cartii "Freakonomics", Steven D. Levitt si Stephen J. Dubner le ofera solutia perfecta milioanelor de cititori care adora perspectiva Freakonomics:  Cand sa jefuiesti o banca, o antologie a unora din cele peste 8 000 de articole postate pe cel mai captivant blog din lume, de popularizare a economiei. Aceasta carte incearca sa raspunda la o serie de intrebari trasnite: De ce insotitorii de bord nu primesc bacsis in timpul curselor aeriene? Daca ati fi un terorist, cum ati ataca? De ce KFC ramane mereu fara aripioare de pui? 

Cei doi autori va mai spun si de ce mint oamenii, de ce persoanele mai inalte tind sa fie platite mai bine, de ce este atat de dificil sa prezici castigatorul de la derby-ul Kentucky si de ce ar fi oportuna o taxa pe sex (daca nu si o taxa pe obezitate). De asemenea, veti afla multe despre pasiunile si ciudateniile lor, de la jocurile de noroc si golf la table si abolirea centilor. Erudita si surprinzatoare, elocventa si amuzanta, Cand sa jefuiesti o banca reconfirma stilul genial ce a transformat cartile celor doi autori intr-un fenomen international. 

O COLECTIE DE ESEURI ECONOMICE TRASNITE SI CONTRAINTUITIVE, CARE VOR DELECTA CITITORII. Kirkus 

• O carte geniala, care va va lasa muti de uimire. - The Wall Street Journal 


• Acum suntem cu totii freakonomics. - The Washington Post 


• Aceasta carte plina de eseuri dinamice si autocritice va fi o lectura fascinanta nu doar pentru fanii Freakonomics, ci si pentru restul cititorilor. - Publishers Weekly 


• Levitt si Dubner ne surprind din nou cu umorul si cu viziunea lor economica asupra vietii de zi cu zi. Cartea celor doi autori va fi un adevarat hit. - Library Journal

În 2003, când a preluat comanda Forței Operaționale Întrunite pentru Operații Speciale, generalul Stanley McChrystal și-a dat repede seama că tacticile militare convenționale nu mai funcționau. Al Qaeda din Irak era o rețea descentralizată care putea să se miște rapid, să lovească nemilos și apoi să se piardă printre localnici. Forțele aliate aveau un avantaj uriaș din punct de vedere numeric, al echipamentului și al pregătirii, dar nimic din toate astea nu părea să conteze.

Nu este nici un secret că, în orice domeniu, echipele mici au multe avantaje – ele pot să răspundă rapid, să comunice liber și să ia decizii fără complicații birocratice. Însă organizațiile care se confruntă cu provocări cu adevărat mari nu au loc într-un garaj. Ele au nevoie de practici manageriale care pot implica mii de oameni.

Generalul McChrystal a condus o mașinărie ierarhică, foarte disciplinată, compusă din mii de bărbați și femei. Însă pentru a înfrânge Al Qaeda din Irak, Forța sa Operațională ar fi trebuit să dobândească viteza și flexibilitatea inamicului. Exista vreo modalitate de a combina forța celei mai puternice armate din lume cu agilitatea celei mai temute rețele teroriste de pe glob? Și dacă da, se putea aplica același principiu și organizațiilor civile?

McChrystal și colegii săi au renunțat la un secol de înțelepciune convențională și, în toiul unui război istovitor, au transformat Forța Operațională în ceva nou: o rețea care combina comunicarea extrem de transparentă cu autoritatea decizională descentralizată. Zidurile dintre compartimente au fost dărâmate. Liderii analizau cele mai bune practici ale celor mai mici unități și descopereau modalități de a le extinde la mii de oameni de pe trei continente, folosind tehnologia pentru a crea o unitate care, chiar și cu un deceniu în urmă, ar fi fost imposibilă. Forța Operațională devenea o „echipă de echipe” – mai rapidă, mai orizontală, mai flexibilă – și învingea Al Qaeda.


În această carte influentă, McChrystal și colegii săi prezintă modul în care provocările cu care s-au confruntat în Irak pot fi relevante pentru nenumărate afaceri, organizații nonprofit și de alte tipuri. Lumea se schimbă mai repede ca niciodată și cel mai inteligent răspuns pe care îl pot da cei aflați la conducere este să acorde grupurilor mici libertatea de a experimenta și, în același timp, să-i stimuleze pe toți să împărtășească noutățile și cu ceilalți membri ai organizației. Așa cum afirmă autorii folosind exemple convingătoare, strategia echipei de echipe a funcționat peste tot, de la camerele de urgență ale spitalelor, până la NASA. Ea are potențialul de a transforma organizațiile, fie ele mici sau mari.

"Echipa de echipe" este erudită, elegantă și profundă. Neașteptat și surprinzător de bogată în informații și tot felul de minunății, cartea oferă un exemplu pentru modul în care poți face față complexității tot mai mari a lumii. O lectură obligatorie pentru orice om căruia îi pasă de viitor – adică pentru noi toți. DANIEL LEVITIN, autorul cartii "Mintea organizata. Cum sa gandesti corect in era supraincarcarii informationale."

Echipa de echipe este un argument convingător și pragmatic, pentru o abordare mai informată, descentralizată, a managementului, venit din partea unui lider care a trecut cu succes prin încercări cu mize mult mai mari decât cele cu care se vor confrunta vreodată cei mai mulți dintre liderii de afaceri. O lectură obligatorie pentru oricine se gândește serios să-și ducă mai departe, mai repede, stilul de conducere. JOHN VERHUIZEN, PREȘEDINTE ȘI CEO ACE HARDWARE CORPORATION

Expozitia Universala de la Chicago din 1893, cunoscuta drept Orasul Alb, a reprezentat una dintre minunile lumii. In paginile acestei carti veti citi o poveste incredibila despre constructia sa si despre doi barbati – unul, arhitect, celalalt, criminal in serie – ale caror destine s-au intrepatruns. 

Arhitectul este Daniel H. Burnham, forta motrice aflata in spatele Orasului Alb, un peisaj grandios, vizionar, cu cladiri albe, amplasate intr-un paradis de canale si gradini. Criminalul este H.H. Holmes, un medic chipes, cu ochi albastri si patrunzatori. El se foloseste de atractia provocata de marea expozitie – si de propriul sarm diavolesc – pentru a atrage zeci de tinere in capcana mortii. 

Cei doi barbati diferiti, dar la fel de hotarati, laolalta cu o pleiada remarcabila de personaje secundare pline de culoare, printre care se numara Buffalo Bill, George Ferris, Thomas Edison si o parte dintre cei 27 de milioane de oameni care au avut parte de spectacolul orbitor al Orasului Alb, sunt adusi la viata in aceasta hipnotica, periculoasa poveste a legendarei expozitii care a transformat America si a pregatit-o pentru secolul XX. 

Arhitectul Daniel H. Burnham este creatorul Expozitiei Universale de la Chicago din 1893, o feerie cunoscuta in intreaga lume drept Orasul Alb, un peisaj grandios, vizionar, cu cladiri albe, amplasate intr-un paradis de canale si gradini. Criminalul H.H. Holmes este un medic care se foloseste de atractia provocata de marea expozitie pentru a atrage zeci de tinere in capcana mortii. 

In paginile acestei carti veti citi incredibila poveste a constructiei uneia dintre minunile lumii, cum a fost denumita expozitia, dar si a celor doi barbati,  ale caror destine s-au intrepatruns. 

Istoria si divertismentul se amesteca pentru a crea efectul dramatic al unui roman. O realitate cu adevarat mai stranie decat fictiunea. - The New York Times 

O carte irezistibila, care se citeste ca si cand ar fi cea mai convingatoare si captivanta fictiune. - Time Out 

Atat de plina de viata, incat te astepti sa-ti sara oricand din maini. - Yorkshire Evening Post

Ați trecut vreodată de o mare provocare cu senzația imediată că vreți să încercați din nou? Poate după un interviu de angajare, un spectacol sau o conversație dificilă? Uneori, tocmai momentele care ne cer să fim noi înșine, să fim stăpâni pe situație, ne fac să ne simțim falși sau neputincioși. Se întâmplă prea des să abordăm cele mai mari obstacole ale vieții cu groază, să le străbatem cu anxietate și să le depășim cu regret.
Cu ajutorul puterii personale putem ajunge la „prezență”, starea în care nu ne mai facem griji despre impresia pe care o lăsăm celorlalți și prin care ne schimbăm impresia pe care ne-o lăsăm nouă înșine. După cum dezvăluie Amy Cuddy în Prezență, nu e nevoie să ne îmbarcăm într-o mare călătorie spirituală sau să trecem printr-o transformare lăuntrică pentru a stăpâni puterea prezenței. Trebuie doar să ne îmboldim, clipă după clipă, făcând modificări mărunte în limbajul nostru corporal, în comportament și în perspectiva pe care o avem asupra lumii, în viața de zi cu zi.

Amy Cuddy a captivat zeci de milioane de spectatori din lumea întreagă cu discursul ei TED despre „postúrile puternice”. Acum prezintă datele științifice uimitoare din spatele efectelor fascinante ale corpului asupra minții și ne învață cum să folosim tehnici simple pentru a ne elibera de teamă în momentele de mare presiune, pentru a acționa la maximă capacitate, pentru a stabili legături cu ceilalți și, nu în ultimul rând, pentru a le da și lor puterea de a face același lucru.

Argumentată excelent cu studii, pasională și accesibilă, Prezență este plină de poveștile unor oameni care au învățat să înflorească în momentele stresante, care odinioară îi îngrozeau. Fiecare cititor va învăța cum să facă față celor mai mari provocări cu încredere, nu cu frică, și să le încheie cu satisfacție, nu cu regret. Prezență este exact genul de carte despre știința comportamentului de care are nevoie lumea. Robert Cialdini, autorul cărții "Marile detalii".

O lectură captivantă și fermecătoare despre exploatarea puterii încrederii și a echilibrului interior. Amy Cuddy demistifică un secol de știință și ne arată cum să obținem succese mai mari și să fim mai sinceri prin schimbări de postúră. Adam Grant, autorul cărților "Originalii" și "A da și a lua".

Cuddy pune pe hârtie o abundență de modestie și farmec. Prezența sa în sine – dorința ei deschisă de a-i ajuta pe cei plini de îndoieli și nesiguri pe ei, într-o epocă dominată de anxietate – răzbate din întreaga carte. "Prezență" lasă o impresie concretă și, în același timp, ne inspiră; este simplă, dar ambițioasă și, în primul rând, cu adevărat puternică. Heather Havrilesky, New York Times Book Review

Noua carte a lui Amy Cuddy nu trebuie ratată […] este o triplă amenințare: plăcută, fascinantă și o hotărâre de Anul Nou superb ambalată […] Sunt mult mai multe de spus despre legătura dintre corp și minte și exact asta prezintă atât de bine "Prezență". Lane Florsheim, Marie Claire

Pledoaria lui Socrate din finalul disputei cu sofistii Gorgias, Polus, Callicle si Cherefon, pentru desavarsirea omului si pentru promovarea binelui in treburile statului, explica de ce invatatul de o rara puritate morala, care era Teofil Simenschy, a ales si a tradus, in 1920, dintre toate dialogurile lui Platon tocmai Gorgias (sau despre retorica): „Singura afirmatia aceasta ramane neclintita - rosteste Socrate -, anume ca trebuie sa ne ferim mai mult de-a comite o fapta rea, decat de a o suferi, si ca cea mai inalta datorie a cuiva este ca sa-si dea silinta nu ca sa para bun, ci ca sa si fie, atat in particular, cat si in public; iar daca cineva devine rau in vreo privinta, trebuie sa fie pedepsit; si aceasta-i al doilea bine dupa acela de a fi drept; ca sa devii drept si sa fii indreptat prin pedeapsa; iar orice lingusire, atat fata de sine cat si fata de ceilalti, fie putini, fie multi, trebuie evitata, iar oratoria, trebuie intrebuintata totdeauna in vederea binelui si a oricarei fapte bune."

Fragment:
" Socrate: — Sa-ti arat acum mai lamurit, daca voi putea, ce vreau sa spun. Exista doua lucruri, pentru care eu admit doua stiinte: pe una privitoare la suflet o numesc politica; celeilalte, referitoare la corp, nu pot sa-i dau tot asa un singur nume, ci, desi ingrijirea corpului e numai una, ea se subimparte in doua parti, din care pe una o numesc gimnastica, pe cealalta medicina. Partea politicii corespunzatoare gimnasticii o numesc legislatie; iar pe cea corespunzatoare medicinei, justitie. Fiecare din acestea insa, referindu-se la acelasi obiect, sunt in legatura una cu alta, atat gimnastica cu medicina, cat si justitia cu legislatia; totusi se deosebesc intru catva. Deci, pe cand aceste patru arte se ingrijesc totdeauna in vederea unui bine cat mai mare, — unele de corp, iar celelalte de suflet, — lingusirea, dandu-si seama de aceasta si bazandu-se nu pe stiinta, ci pe presupuneri, se imparte in patru si substituindu-se fiecareia din aceste parti, se da drept stiinta in locul careia s-a substituit; ea nu se gandeste deloc cum sa aduca un bine cat mai mare, ci cauta sa surprinda si sa insele naivitatea prin fel de fel de ademeneli placute, asa ca pare a pretui foarte mult. Deci, in locul medicinei s-a substituit arta culinara si pretinde ca ea cunoaste cele mai bune mancaruri pentru corp, astfel incat, daca ar trebui sa dispute intre ei medicul si bucatarul inaintea unor copii, sau a unor oameni tot atat de lipsiti de minte ca si copiii, care din doi se pricepe ce alimente sunt bune si care rele, medicul sau bucatarul, ar muri de foame medicul. De aceea eu o numesc lingusire si spun ca asa ceva e un lucru rusinos, Polus, caci cu tine vorbesc, fiindca tinteste la placere, fara sa aiba in vedere binele, iar stiinta nu o numesc, ci o deprindere, pentru ca nu poate da nici o socoteala despre cele ce procura, de ce natura sunt, asa ca nu poate spune cauza fiecaruia. Eu insa nu numesc stiinta un lucru, despre care nu se poate da socoteala. Iar daca te indoiesti in privinta acestor lucruri, sunt dispus sa te lamuresc.
    Asadar, dupa cum spuneam, in locul medicinei se substituie ca lingusire arta culinara, iar in locul gimnasticii, tot in acelasi mod, gatealal, care-i raufacatoare, inselatoare, ordinara, si servila, amagind prin gesturi si spoieli, prin poleieli si toalete, asa ca facem pe oameni sa neglijeze adevarata frumusete, care se capata prin gimnastica, si sa umble dupa cea artificiala. Deci, ca sa nu lungesc vorba, vreau sa ma exprim ca geometricienii, (caci acum cred ca ma poti intelege), ca gateala este in acelasi raport fata de gimnastica, in care se afla arta culinara fata de medicina. si mai bine inca astfel: ceea ce-i gateala fata de gimnastica, aceea e sofistica fata de legislatie, si ceea ce-i arta culinara fata'de medicina, aceea e retorica fata de justitie. Aceasta e deosebirea naturala intre lucrurile despre care-ti vorbesc; fiind insa apropiati intre ei, sofistii si oratorii, ei sunt confundati impreuna, atribuindu-li-se acelasi rol, si nici ei nu stiu cum sa se numeasca, nici ceilalti oameni ce nume sa le dea. si intr-adevar, daca sufletul n-ar carmui corpul, ci acesta s-ar conduce singur, si daca atat arta de-a gati bucate, cat si medicina, nu ar fi examinate de suflet si separate, ci ar judeca insusi corpul, cantarindu-le dupa placerile pe care i le procura, s-ar realiza adesea vorbele lui Anaxagora, dragul meu Polus, caci tu ii cunosti invatatura; intr-adevar, atunci s-ar confunda laolalta toate lucrurile, neputandu-se distinge daca se refera la medicina, la higiena sau la bucatarie. Asadar, ai auzit ce numesc retorica; ea este pentru suflet ceea ce e arta culinara pentru corp. Am facut probabil un lucru ciudat, ca nelasandu-te sa tii discursuri lungi, am prelungit eu insumi cuvantarea mea. Se cuvine insa ca sa ma ierti; caci, cand am vorbit pe scurt, nu m-ai inteles, nici nu stiai ce sa faci cu raspunsul pe care ti 1-am dat, si aveai nevoie de explicatii."

Nascut la Vicovul de Sus, crescut in Bucovina, reintors in mai multe randuri pentru lungi perioade la Cernauti, unde invatase si fusese numit profesor de istoria romanilor la Universitatea noastra cea mai nordica, pana cand, prin rapirea de catre rusi a partii de sus a provinciei, nu si-a mai putut continua acolo profesiunea de dascal, Ion I. Nistor a fost, desigur, istoricul care a scris cel mai mult, cu adanca simtire si profunda competenta despre drepturile romanilor asupra acelei zone nationale in care s-a inchegat tinutul romanesc al principatului Moldova.
Cu toate acestea, el nu poate fi considerat nicidecum un istoric localist al provinciei natale, intrucat, oricat de numeroase studii a dedicat spatiului de origine, ele se pierd in ansamblul scrierilor sale ce imbratiseaza larga problematica a romanitatii din cele mai vechi timpuri, pana in zilele vietii sale, culminand cu acea Istorie a romanilor (2600 p. de manuscris), nepublicata inca.

De altfel, in oricare dintre cercetarile sale, oricat de restranse si aparent specioase, domina viziunea larg integratoare, de ansamblu, a partilor romanismului in marele fluviu national, pe care si-a
materializat-cin mai toate scrierile, dar in mod deosebit in lucrarea Unirea Bucovinei cu Romania (1940).
,,Teritoriul national al Romaniei - releva el - s-a intregit succesiv prin contopirea voievodatelor Munteniei si Moldovei (l 859), prin recuperarea Dobrogei (l 878), si Cadrilaterului (1913) si prin unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei (1918). Prin recuperarea Dobrogei si Cadrilaterului, Romania si-a redeschis vechiul drum spre Marea Neagra, iar prin unirea provinciilor surori Basarabia, Bucovina si Transilvania [- primele doua rapite in 1812 si, respectiv, in 1775, de Rusia si Austria -].

Cartea e importanta nu atat prin concretizarile exemplificative - unele discutabile -, cat mai ales prin punerea de principiu a problemei, care ar trebui sa-i nelinisteasca pe cei care se ocupa propriu-zis de limba. E un inceput care, iata, consuma cu intrebarile care vin tocmai din cealalta parte a romanitatii, formulate de catalana Carme Jimenez Huertas, de data aceasta o specialista.

Fragment:

 8.13. Desi, sonor i se pot indica „palpabil" urme sonore antice (vezi Romula), este posibil si ca termenul de roman sa fi avut de la inceput o semnificatie de denominatie etnica. El a avut semnificatie etnica si extensie socio-geografica initial in tara Romaneasca. Oricum, antichitatea a avut o denominatie etnica asemanatoare, cea de roman, iar pe teritoriul Daciei au existat toponimice asemanatoare sonor, dar, probabil incepand cu gotii, uzii si cumanii, s-a simtit nevoia unei diferentieri semnificative (de neam) intre alogenii migratori, stapani, barbari si pagani si populatia supusa, nativii crestini, de acelasi rit cu Roma, Roma orientala, romanii etc. in perioada respectiva, pentru migratori si necrestini (inclusiv slavii ulteriori), in general neamuri de orientali, numele de roman avea un sens general, dat tuturor etniilor europene crestine cu care veneau in contact. S-ar putea ca etimologia cuvantului roman sa fi fost accentuata de semnificatia de „crestini”, de oameni ai lumii romane. Ea a substituit usor denominatia de daci, deoarece dacii erau deja, de generatii bune, crestini. In plus, se considerau deja altceva, iar prin credinta se simteau mai apropiati lumii romane, decat trecutului dacic. Ar fi nevoie de un grup de istorici, de mare rigurozitate si cultura istorica postantica, pentru a clarifica evolutia termenului, in datele lui atestabile.

Ciclul epic creat, in lumea germanica, in jurul legendei lui Siegfried, a Brunhildei si a Nibelungilor, reprezinta rodul unei lungi si complicate elaborari. Profunzimea, complexitatea si varietatea temelor, care cladesc laolalta Cantecul Nibelungilor, personajele si episoadele acestei povesti eroice oglindesc o noua viziune asupra Lumii si destinului, transpusa in cea mai frumoasa poema medievala din cate s-au pastrat pana in zilele noastre.

Cartea de fata, aparuta in mai multe limbi si in numeroase editii, mai ales in Germania, este o lucrare fundamental de referinta in bibliografia goetheeana.
Ea ii dezvaluie cititorului modalitatile complexe in care marele poet si-a cizelat nu numai opera si gandirea, ci si viata, oferind oricui un indiscutabil si prestigios model de urmat.

Wilhem Bode este, poate, cercetatorul care a staruit cel mai mult - de fapt intreaga sa viata - asupra biografiei si creatiei atat de diverse a lui Goethe.

Extras din carte:

"1. Modernism si traditionalism

Dupa ce ai strabatut opera lui Lucian Blaga de la un capat la altul, familiarizandu-te cu ea, simti fara sa vrei nevoia sa raspunzi la o intrebare ce te-a urmarit pe tot parcursul lecturii:

Cum de a fost cu putinta ca un scriitor atat de imbibat de folclor, ce-si marturiseste apartenenta absoluta la lumea satului mitic, sa debuteze intr-un asa de neasteptat dezacord cu traditia noastra literara? Si - ceea ce e si mai paradoxal ,,- sa beneficieze de o unanima acceptare din partea criticii de toate nuantele si orientarile?

Faptul e, dupa stiinta noastra, unic in literatura romana; cum unica e insasi evolutia ulterioara a scriitorului, ce a derutat chiar pe criticii cei mai avizati ai vremii.

In acest sens e suficient sa citam cazul lui E. Lovinescu, care exemplifica o mai generala orientare in epoca.

Transferandu-l pe autorul Poemelor luminii de la ,,Contributia modernista a Ardealului" la ,,Traditionalisti", mentorul ,,Sburatorului" nota in a sa Istorie a literaturii romane

contemporane: ,,Pare desigur ciudat a alipi pe Lucian Blaga miscarii poetice traditionaliste, intrucat prin tehnica si expresie, poezia lui n-a trecut numai ca modernista, intr-o epoca in care si simbolismul parea o noutate, ci chiar ca avangardista, influentata fiind de expresionismul german..." (p. 97).

Dar daca succesul debutului poate fi pus intr-o anume masura pe seama conjuncturii politice (unirea Transilvaniei cu Romania), asa cum s-a mai incercat sa se explice - a se vedea..."

30 APRILIE 1945. Implacabil, spectrul infrângerii il copleseste pe Adolf Hitler care, pâna atunci, se incapatânase sa creada ca nazismul mai poate fi salvat. Trupele sovietice intrasera deja in Berlin. El refuza categoric posibilitatea de a se preda acestora. L-ar astepta un lung sir de umilinte. Cel ce se considera stapânul lumii nu le-ar putea accepta.
Si, oricum, ar fi urmat executia sa.
Asadar, nu-i ramâne decat o singura decizie: sa-si ia adio de la lumea al carei cosmar il construise. Dar, in ultimele clipe, mai are de indeplinit niste indatoriri. Nu fata de Germania si de zecile de milioane de cetateni ai sai pe care i-a trimis la moare sau ii lasa intr-un haos de nedescris.
El considera ca nu poate parasi aceasta lume inainte de a legaliza legatura ce dura de 14 ani, cu Eva Brown.
Ultimele ore sunt extrem de tensionate. Führer-ul si Eva discuta despre modul in care se vor sinucide,apoi isi dicteaza testamentul.
Reactiile celor din jur socheaza prin dramatismul lor.
Si, acest adevarat monstru, autor al celei mai mari conflagratii cunoscute de istorie, isi incheie socotelile cu viata. in urma sa ramâne o lume marcata de dezastre.
O carte-document, extrem de interesanta, despre ultimele reactii ale unui dictator ajuns intr-o situatie fara scapare, dupa ce a aruncat omenirea intr-o stare aproape apocaliptica.

În derularea celui de-al Doilea Război Mondial, ostilităţile nu s-au desfăşurat doar pe câmpul de luptă. Se poate afirma cu deplin temei că balanţa victoriei finale a fost înclinată în favoarea Aliaţilor tocmai de către serviciile secrete ale acestora.
Decriptarea codurilor germane, descoperirea bazei de rachete V1 şi V2 de la Peenemünde, a uzinei de apă grea de la Vermok din Norvegia, reprezintă doar câteva din realizările de excepţie care au dat o altă turnură războiului.
După prezentarea serviciilor secrete ale beligeranţilor, sunt trecute în revistă pentru prima oară aproape toate acţiunile de spionaj în vederea obţinerii de informaţii sau de derutare a inamicului: stratagema, inducerea în eroare, mistificarea, intoxicarea şi dezinformarea.
Au fost utilizate mijloace dintre cele mai variate: tehnologii, camuflaj, informaţii culese de agenţi proprii sau agenţi dubli, diplomaţie, presă etc.
Autorul Jean Deuve a abordat cu competenţă profesională problemele prezentate în această lucrare, el activând în cadrul serviciilor secrete în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
O carte pasionantă, cu multe elemente inedite care, cu siguranţă, va capta interesul maxim al cititorilor.

Stalin, Hitler, Churchill, Roosevelt, Mussolini, Hirohito, de Gaulle: șapte bărbați de stat… Au modelat lumea, asa cum este astazi. Rolul lor personal, dincolo de marile framantari care au marcat secolului XX, pastreaza o importanta doza de mister. Autorul observa al Doilea Razboi Mondial prin ochii fiecaruia dintre aceste personaje. In fata noastra, cei sapte actori principali isi fac curte si se sfasie, se aliaza si se tradeaza intr-un joc fascinant care va decide viitorul popoarelor.

O perpectiva cu totul noua asupra istoriei celui de-al Doilea Razboi Mondial, oferita in primul rand de documente inedite din arhivele secrete, pe care se bazeaza aceasta lucrare.

Stalin, Hitler, Churchill, Roosevelt, Mussolini, Hirohito, de Gaulle: sapte sefi de stat. Sapte lideri inclestati unii impotriva celorlalti intr-un razboi planetar. Au modelat lumea, asa cum este astazi. Rolul lor personal, dincolo de marile framantari care au marcat secolul XX, pastreaza o importanta doza de mister. Autorul observa al Doilea Razboi Mondial prin ochii fiecaruia dintre aceste personaje. In fata noastra, cei sapte actori principali isi fac curte si se sfasie, se aliaza si se tradeaza intr-un joc fascinant care va decide viitorul popoarelor.

Descoperă puterea atingerii erotice!

Explorează întregul potenţial senzual al masajului şi bucură-te de o conexiune erotică revigorată cu partenerul tău. Stăpâneşte arta masajului erotic prin tehnici care-ţi trezesc şi-ţi aprind simţurile. Răsfaţă-ţi fiecare parte a corpului prin abordări secvenţiale, pentru a-ţi stimula partenerul din cap până la vârfurile picioarelor. Generează o experienţă de masaj îmbunătăţită, prin fantezie, joc de roluri şi jocuri erotice.Prezentând secrete, tehnici de auto-masaj, masaj oral şi atingeri intime, şi incluzând un program de masaj corporal complet, „Masajul erotic” va adăuga o nouă dimensiune vieţii tale sexuale.Masajul erotic, al autoarei Kavida Rei, se vrea un ghid al practicilor de masaj care au ca scop familiarizarea cuplurilor cu o sumedenie de tehnici menite să ducă la descoperirea unor senzaţii profunde şi emoţii deosebite.Pas cu pas, partenerii sunt călăuziţi în cunoaşterea zonelor erogene ale corpului prin atingeri, mângâieri, masaj corporal, toate desfăşurându-se într-un ambient ales cu grijă şi atenţie. Se insistă asupra modului în care se realizează stimularea reciprocă a partenerilor care, în timpul masajului erotic, îşi schimbă adesea rolul din activ în pasiv.Conform principiului tantric, cel care oferă masajul erotic trebuie să facă acest lucru din toată inima şi să se implice cu adevărat pentru a feri apropierea fizică de superficialitate. Prin urmare, pudoarea nu trebuie confundată cu absenţa comunicării între parteneri, chiar şi în cele mai intime momente. Dragostea are două dimensiuni principale, una fizică şi alta spirituală. Vă dorim lectură plăcută!