Cărţi

Jude și fratele ei geamăn, Noah, sunt extrem de apropiați. La vârsta de treisprezece ani, îl găsim pe Noah, un băiat singuratic, retras, care desenează întruna și care se îndrăgostește de carismaticul băiat din vecini, în vreme ce neastâmpărata Jude este plină de semne de bună purtare, se dă cu un ruj roșu aprins și vorbește întruna, ca pentru amândoi.
Trei ani mai târziu, însă, la șaisprezece ani, Jude și Noah de-abia își mai vorbesc. Între cei doi gemeni s-a petrecut un lucru care a reușit să-i trimită pe fiecare pe căi diferite și dramatice în același timp… asta până când în viața lui Jude își fac apariția un băiat chipeș, arogant și distrus, și încă o persoană – o forță nouă și imprevizibilă.
Primii ani sunt relatați de către Noah. Povestea anilor de mai târziu îi aparține lui Jude. Însă gemenii nu știu că fiecare deține doar o jumătate din poveste, iar dacă s-ar putea regăsi unul pe celălalt, ar avea șansa de a crea din nou lumea pe care au pierdut-o.

Acest roman captivant al autoarei bestsellerului "Cerul e pretutindeni" te va face să plângi, să râzi și să rămâi fără suflare – adeseori în același timp.

„Ador cartea asta! Jandy Nelson e NOUA MEA EROINĂ ÎN ALE SCRISULUI. Citiți-o! Va deveni și autoarea voastră preferată.” – Holly Goldberg Sloan, autoarea romanului Counting by 7s, bestseller New York Times

,,Un roman fantastic, superb și EXTREM DE ÎNDUIOȘĂTOR. Scriitura lui Jandy Nelson e atât de elctrizantă, atât de vie, încât paginile ei luminează în întuneric.”
- Ransom Riggs, autorul romanului Miss Peregrine bestseller New York Times

Fericirea, spune Russel, e o stare care se cucereşte. Şi nu în ultimul rând, credem noi, citind paginile spirituale şi pline de eleganţă ale acestei cărţi. Vom constata că un gânditor englez rămâne unul englez tocmai pentru că nu ne face nici o clipă să-i avem în minte, de pildă, pe moraliştii francezi.
Din întâlnirea cu ceilalţi, Bertrand Russell nu trage concluzia că trebuie să ne refugiem, compensativ, în singurătate, pentru a ne rumina, cu o voluptate perversă, nefericirea şi spaimele. Să încercăm, dimpotrivă, să rămânem orientaţi către locurile marilor întâlniri cu semenii noştri. Există munca făcută cu pasiune, familia, prietenia...
Nu e uşor să ajungi în aceste locuri. Pentru a le descoperi, trebuie mai întâi să ştim ce avem de lăsat în urmă: competiţia prostească, aroganţa plictisului şi antrenul vid, oboseala vinovată, obsesia culpei şi mania persecuţiei.

„Mai poate fi salvat, mai poate fi recuperat Ion Caraion? Dar nu exagerează, oare, conştiinţa istori-critică românească atunci când pare a-şi permite să risipească, adică să uite, să neglijeze un poet abundent, insistent, neaşezat, un poet «continuu» ca Ion Caraion (cel care, printr-o sintagmă critică rămasă celebră, îl considera pe Bacovia un poet al «sfârşitului continuu»)?

[…] Ion Caraion este un poet care poate (re)deveni disponibil. Este pe cale de a fi mântuit de blestemele epocii, în a căror vâscozitate s-a lăsat prins şi s-a zbătut pentru a le capta energiile negre şi a le face să vorbească, poetic, de la sine. Mizerabilismul şi revolta lui pot fi puse în trans-sincronie cu o anumită atitudine a poeziei tinere de azi.

[…] cu adevărat emoţionant, la o a doua sau a treia lectură, devine dialogul scriptic cu propria viaţă, cu propriul eşec, imposibila hrănire poetică din eşec, de fapt încercarea de scriere lirică a destinului – dacă tot e destinul un text într-o carte.
Contorsionat, umoral, agresiv, imposibil, sfârtecat, crepuscular, pe scurt, supravieţu¬itor abuziv, Ion Caraion trebuie împăcat cu el însuşi printr-un fel de tipologizare sau de „ridicare la concept”, de transpunere într-o schemă operatorie: încercarea de a fi liber faţă de mai multe fatum-uri local-istorice deodată, posibilă doar poetic – altfel spus, imposibilă.” (Bogdan Ghiu. „«Urâta așteptare». Un poet în purgatoriu” – fragment din prefaţă)

 

Sumar CD

1. Oamenii – 0’10’’
2. Kogaionon – 1’07’’
3. Confesiune – 0’33’’
4. Cântec de pace – 0’13’’
5. Sfântu-Gheorghe – 0’52’’
6. Nuanțe – 1’09’’
7. Absențe – 0’51’’
8. Corespondență – 0’54’’
9. Deltă sonoră – 1’35’’
10. Legato – 1’23’’
11. Fotoliu de amurg – 1’14’’
12. Izverna – 1’33’’
13. Patria – 0’22’’
14. Ala-bala – 1’07’’
15. În toamna fântânii – 0’38’’
16. Zgomote – 1’10’’
17. Urâta așteptare – 1’03’’
18. Comemorări – 1’13’’
19. Peștera din Macheda – 0’28’’
20. Într-un străin – 0’47’’
21. Destinul – 0’37’’
22. Puncte de vedere – 3’41’’
23. Va fi din nou soare – 0’42’’
24. Un fel de echipaj – 1’01’’
25. Nimeni și nici – 0’38’’
26. În sfârșit, în sfârșit – 0’20’’
27. Împărțirea cenușilor – 1’01’’
28. Defect – 0’32’’
29. Nu comenta paradisul – 0’26’’
30. Aborigenii – 1’04’’

Addenda

31. Ion Caraion și mărturiile sale literare (august 1980) – 17’07’’

Durată CD: 45’50’’

Felurile de mancare prezentate sunt indraznete,inovative,proaspete, usoare si, mai ales delicioase. Ele nu reprezinta doar niste retete vechi readaptate la bucataria Vegan ci sunt retete originale care folosesc atat harurile miraculoase ale plantelor cat si gusturile divine ale acestora.* Peste 250 de retete delicioase folosind plante intregi sau doar ingrediente din plante * Peste 150 de descrieri de fructe, legume, cereale,nuci, mancaruri pe baza de soia, vegetale marine, ierburi si arome alaturi de efectele loe terapeutice, utilizare, sfaturi privind procurarea si pastrarea.

Shimura-san duce un trai solitar și anost într-o suburbie din Nagasaki. Treptat, bărbatul începe să observe detalii neliniștitoare în propria-i casă: unele obiecte par a-și schimba locul în absența lui, iar din bucătărie dispare, din când în când, mâncare. Fantome? Halucinații? Tulburat, Shimura instalează o cameră video și, cu ajutorul ei, desluşeşte misterul:o femeie se ascunde la el în casă. Este el pregătit să facă față taifunului care se dezlănțuie odată cu această descoperire?

Bazată pe fapte reale și câștigătoare a marelui premiu oferit de Academia Franceză în 2010, această carte este o naraţiune percutantă pe tema izolării în lumea modernă.

Transforma o conversatie lejera intr-o tranzactie profitabila. Cum sa folosesti cunoasterea celor patru stiluri principale de conversatie pentru a-ti personaliza  si eficientiza abordarea in construirea relatiilor si pentru a castiga mai multi clienti autor Don Gabor.

Sporeste-ti cu inteligenta sansele de a-ti dezvolta relatiile cu clientii sau potentialii clienti indiferent unde-i  intalnesti!

Obiectivul lucrarii " Transforma o conversatie lejera intr-o tranzactie profitabila” este de a-ti spori sansele sa-ti dezvolti relatiile cu clienti sau potentiali clienti indiferent unde ii intalnesti. Don Gabor, autor premiat si exceptional trainer in comunicare, introduce patru stiluri relationale distincte (concurential, expansiv, amabil si analitic) in crearea si mentinerea relatiilor profesionale. Identificand rapid si cu inteligenta stilul de conversatie si relationare al unui individ si adaptandu-se la el, poti stabili imediat o conexiune cu cei pe care ii intalnesti in mediul de afaceri, in evenimente sociale sau publice.

In aceasta carte nu ti se spune doar ce sa faci, ci si cum sa faci. Acesta este un ghid practic care te va invata urmatoarele:

• Cum sa identifici si sa te adaptezi la cele patru stiluri de relationare;


• Cum sa spargi gheata, sa initiezi o conversatie lejera si sa-ti creezi relatii in situatii de afaceri, sociale si publice;


• Cum sa aplici regulile de eticheta potrivite in situatii de afaceri, sociale si publice;


• Cum sa-ti faci contacte de afaceri prin site-urile de socializare;


• Cum sa-ti definesti obiectivele de relationare si sa economisesti timp;


• Cum sa ochesti clienti „grei“;


• Cum sa eviti greselile obisnuite in relationare;


• Cum sa te conectezi instant si autentic cu orice persoana pe care o intalnesti;


• Cum sa-ti sporesti vizibilitatea si sa-ti imbunatatesti imaginea profesionala in cadrul evenimentelor de relationare;


• Cum sa-ti invingi timiditatea si sa ai incredere in tine la evenimente de networking;


• Cum sa eviti oameni care te fac sa pierzi timpul la evenimentele de afaceri, sociale, publice si nu numai;


• Cum sa faci prezentari convingatoare potentialilor clienti ce-ti pot aduce tranzactii importante.

Ghidul clasic al medicinei naturiste, nutritiei sanatoase si remediilor alternative. Aceasta carte s-a vandut in peste cinci milioane de exemplare in toata lumea. Milioane de oameni vindecati!

„Bradea. Gina Bradea. Nu-mi mai aduc aminte de când o cunosc pe Gina. Or fi câțiva ani… Nu ne-am văzut niciodată, ne știm doar de pe net. Ne unește pasiunea comună: cercetăm, adunăm, gătim, povestim. Mai ales povestim! Gina Bradea gătește mult, scrie bine, are umor și o bunătate sufletească deosebită! Faptul că s-a mutat de câțiva ani în Italia, la Ancona, cred că a ajutat-o să se manifeste atât de bine. GINA GĂTEȘTE DE DOR! Gina își amintește rețetele copilăriei DE DOR. Gina ne spune tot ce știe, ne povestește minunat, ne dă sfaturi, ne dezvăluie secrete. DE DOR! Mâncărurile ei au gust de țară, gust de România. DE DOR! Gina și-a făcut în Italia casa ei, cu curtea ei, cu păsările ei, ca în România. DE DOR! Gina și-a făcut cuptor ”cocător” și afumătoare ca acasă. DE DOR! Gina când ne destăinuie o rețetă ne spune tot, cântărește tot, socotește tot, nu transmite nimic neverificat. La ea nu numai rețeta este importantă, ci și povestea mâncării. Are Gina un dar de-a povesti… Nu mulți autori de cărți de bucate ne transmit toate secretele cum o face Gina Bradea. Într-una din poveștile ei, Gina ne dezvăluie și ingredientul principal care nu trebuie să lipsească din nici o rețetă: dragoste și un strop de bucurie! Gina are de gând să se întoarcă, peste doi-trei ani, în România. Nu te grăbi, Gina, mai ai de scris câteva cărți. Acolo le scrii cel mai bine. DE DOR!” (Mircea Groza)

„Gina Bradea a fost printre primii mei fani declarați, după ce am publicat prima carte, „Zilele amanților”. Deși locuiește în Italia de câțiva ani, este ancorată în realitatea românească. Așa am aflat că are un blog culinar, foarte popular în rândul românilor din diaspora, și nu numai. Nu este un blog cu rețete de bucate, ci cu rețete de bucăți de suflet. Pentru că Gina pune suflet în tot ceea ce face. A dus cu ea în Italia un bagaj bogat, este mândră că e româncă și susține tot ce este românesc. Am fost onorată de recenzia făcută de ea, pentru că orice poveste de iubire are gustul ei. Despre asta este vorba în rețetele Ginei.” (Corina Ozon)

„După ce citești o carte de bucate obișnuită, rămâi în minte cu câteva rețete tentante, pe care vei vrea să le testezi cu prima ocazie, să impresionezi pe cineva sau, pur și simplu, să-ți răsfeți gustul. Când citești Poftă bună! cu Gina Bradea, nu rămâi doar cu rețetele, ci simți că ai intrat în sufletul unui om deschis și cald, cu poveștile lui de viață, cu multă iubire, cu mult umor și cu o uriașă bucurie de a trăi. Așa sunt rețetele Ginei: presărate cu povești frumoase și cu iubire. Este o carte de bucate, dar altfel decât oricare alta: cu mesaj și cu suflet. Descoperiți-le!” (Cristina Nemerovschi)

„Gina Bradea este un Gavroche cu fustă şi har la scris, gătit şi descris cu bucate savuroase. Un Radu Anton Roman la feminin. De la Marele Pofticios dispărut prea devreme, nu a mai apărut nici un polonic de geniu dres cu fiertură de călimară. Gina nu are mere. Gina are carte si blog culinar. Din virtual a binemeritat printul. Şi a dezosat julien o cutumă, aceea că marii bucătari sunt bărbaţii. În cartea ei de găteli găsiţi numai reţete cinstite. Trudite şi încercate de ea, de zeci de ori, până când ingredientele s-au potrivit perfect! Nu este o carte de bucate copy-paste. Este, mai degrabă, una interactivă. Moldo-dobrogeanca asta cu suflet de aluat fraged găteşte împreună cu voi, aşa cum o face şi pe blog, dacă aveţi nevoie. Dă sfaturi, cicăleli, tot ce trebuie. În timp real. Şi are un talent de a povesti de nu ştii după ce să salivezi mai întâi. Vă poftesc să savuraţi o carte plină de umor, talent şi reţete potrivite în ciuda papilelor gustative.” (Cătălin Bădulescu)

„Am scris aici câteva rețete de mare folos. Vă invit să le răsfoiți și să le gătiți.
Am început, cum altfel, cu rețeta de pâine de casă. Pentru că ospitalitatea românească spune să primești oaspetele cu pâine caldă și sare. Așa că vă primesc cu brațele deschise, cu pâine și cu sare. Și vă aștept pe blogul "Poftă bună cu Gina Bradea"!, să gătim împreună mâncăruri românești gustoase, mâncăruri așa cum făceau mamele și bunicile noastre, mâncăruri curate, cât mai naturale posibil. O mâncare gătită-n casă înseamnă sănătate, armonie, economie, belșug și fericire. Să ducem împreună bucătăria românească acolo unde îi este locul. Să o facem cunoscută peste tot în lume!„ (Gina Bradea)

 "Am pornit de la ideea că revenirea Dobrogei la patria mamă a fost foarte dorită de Carol I, care considera că este foarte important ca ţara să aibă ieşire la mare. Vorbesc, în acest volum, despre tot ce s-a întâmplat în Constanţa, în Dobrogea, din punct de vedere al investiţiilor, prin deciziile Regelui, ale Guvernului şi ale prefecţilor care s-au succedat: catedrala, Moscheea Carol I, faleza, Cuibul Reginei. Cu alte cuvinte, despre planurile lui Carol I legate de dezvoltarea şi de sincronizarea Constanţei, a Dobrogei cu valorile europene”.

Personajul principal al romanului "Măști ale sufletului", un Bildungsroman al zilelor noastre, în care literatura onirică se îmbină perfect cu descrierea realistă a vieții nude, este Melina, o tânără care își croiește viața ca un drum al descoperii de sine. E un drum al speranței mereu reînnoite, dincolo de obstacole și deziluzii. Sentimentul așteptării a ceva important nu ține cont nici de frigul de afară, nici de piedicile puse de ceilalți, nici de nereușitele de până atunci. În fiecare trecător care se apropie ea anticipează prezența caldă a mamei, mai mereu absentă atunci când Melina are nevoie de ea. Fiecare nouă deziluzie o întărește, cel puțin aparent.

Pentru a avea o imagine cât mai completă asupra educaţiei unui copil, este necesar să privim atât la ceea ce se întâmplă la şcoală, cât şi dincolo de orele de clasă. Este important să acordăm o atenţie egală atât profesorului, cât şi părintelui, acesta din urmă fiind primul şi nelipsitul dascăl din viaţa unui copil. Comportamentul de la şcoală al copilului este profund influenţat de ceea ce se întâmplă acasă. Dacă părinţii nu formează o echipă în ceea ce priveşte educaţia unui copil, rezultatul nu va fi cel aşteptat. Această carte inovatoare furnizează strategii excelente de comunicare între adulţi şi copii. Prin aplicarea acestora, părinţii şi profesorii îi pot ajuta pe copii să facă faţă celor mai diverse probleme care le afectează procesul de învăţare.

Adele Faber şi Elaine Mazlish, specialiste în comunicare şi în educaţia copiilor, propun metode inteligente şi pline de umor, completate de o serie de sfaturi punctuale, de benzi desenate amuzante, precum şi de studii de caz din care se pot trage concluzii utile. Astfel, cei implicaţi în procesul educării unui copil vor înţelege mai bine diferenţa dintre cuvintele care stârnesc conflicte, şi cele care construiesc un context paşnic, de cooperare. ªi vor evita cuvintele care pun copilul în imposibilitatea de a gândi, învăţând să le folosească, în mod eficient, pe cele care îi descătuşează dorinţa firească de a învăţa. Dacă vă doriţi un copil cu o imagine de sine pozitivă, abilităţi puternice de comunicare, un simţ dezvoltat al empatiei, cu un caracter puternic şi stăpân pe propriile emoţii, aceasta este cartea de care aveţi nevoie.

Adele Faber este absolventă a Queens College, fiind licenţiată în artă teatrală; a obţinut o diplomă de master în educaţie la Universitatea din New York şi a predat în câteva licee din New York timp de opt ani.

Elaine Mazlish este absolventă a Universităţii din New York, licenţiată în artă teatrală şi a lucrat cu copii la Grosvenor House şi căminul Lenox Hill. De asemenea, este artist profesionist şi compozitor.

Prima colaborare dintre cele două autoare s-a concretizat prin apariţia volumului Liberated Parents, Liberated Children, în care îşi împărtăşesc experienţa acumulată în cei zece ani de practică alături de psihologul pentru copii Haim Ginott, în cadrul grupului de pregătire pentru părinţi. Volumul a câştigat premiul Christopher, fiind considerat un „succes literar care promovează cele mai înalte valori ale spiritului uman“.

După publicarea cărţii, ambele autoare au călătorit în toată lumea pentru a-şi prezenta în faţa părinţilor, a profesorilor şi a tuturor persoanelor implicate în educarea copiilor cursurile şi seminariile pline de umor şi inspiraţie. Activitatea lor ulterioară în ceea ce priveşte preşcolarii, adolescenţii şi părinţii a fost prezantată într-un documentar TV, transmis în serial de postul CBS.

Experienţa acumulată a condus la apariţia mai multor lucrări de mare succes, vândute în milioane de exemplare (una dintre acestea a intrat în topul de bestselleruri al publicaţiei New York Times), şi la susţinerea de seminarii care le-au dat părinţilor ocazia de a exersa capacităţile de comunicare predate în fiecare dintre cărţile publicate de ele.

Lucrarea de faţă este câştigătoare a premiului de excelenţă pentru probleme familiale în procesul de educaţie, acordat de Child Magazine.

La elaborarea acestei cărţi au mai participat Lisa Nyberg — profesoară la Brattain Elementary School din Springfield, Oregon, şi Rosalyn Templeton — profesoară formatoare la Bradley University din Peoria, Illinois.

 

Cartea de faţă este o reeditare a bestsellerului apărut anterior în 2010 şi 2012, cuprinzând 101 de reţete. Autoarea a publicat şi alte patru cărţi: Jurnal de sarcină (2014), Germeni şi vlăstari: surse de sănătate şi energie (2011, 2013), Deserturi pentru părinţi şi copii sănătoşi (2011, 2014) şi Paşi în lumea muzicii (2007). 
Chiar dacă petrece mult timp împreună cu bebeluşul, Ligia Pop nu şi-a uitat vechile pasiuni. În continuare, activează ca raw food chef (bucătar specializat în alimentaţia vegană fără foc), susţine demonstraţii culinare şi organizează anual la Bucureşti Raw Generation Expo, un eveniment naţional prin care promovează un stil de viaţă sănătos. De asemenea, este gazda unor show-uri TV online („Ligia’s Kitchen“ şi „De vorbă cu Ligia“). A câştigat, alături de alţi 15 bucătari din lume, titlul internaţional YouTube Next Chef.
Ligia Pop este licenţiată în muzică la Universitatea de Arte „George Enescu“ din Iaşi şi e profesoară de pian. Pentru mai multe detalii despre autoare, vizitaţi website-ul ei oficial: ligiapop.com.

Ligia Pop continuă să creeze reţete minunate. Acum, mai mult ca oricând, după ce a devenit mama unei fetiţe superbe, încearcă ingrediente noi şi combinaţii neaşteptate, folosind metode de preparare nonconformiste. 
De-a lungul mai multor ani, ea a experimentat reţete — pe care le-a adunat într-o carte, din dorinţa de a le dezvălui şi altora deliciile acestui fel de alimentaţie, numit frumos: raw food. Cartea nu le este dedicată doar celor care vor să elimine din hrana lor produsele de origine animală sau numai celor care intenţionează să pregătească în totalitate meniuri vegane crude. De aceste reţete se pot bucura toţi cei care doresc un stil de alimentaţie mai sănătos. Ligia Pop transmite mai departe sfatul lui Hipocrate: „Hrana să vă fie medicament.“

Într-o posibilă Istorie a dansului românesc, Dan Viorel Năstase va figura, cu certitudine, drept un nume de referinţă, fiind unul dintre cei mai respectaţi şi apreciaţi formatori în acest domeniu; un om care a lăsat în urma sa o veritabilă „şcoală” de dans şi un palmares redutabil.

Remarcabilă împletire de artă şi măiestrie tehnică, dansul este una dintre cele mai tulburătoare expresii ale creativităţii şi sensibilităţii umane. Această artă şi-a găsit în Dan Viorel Năstase un Maestru.

Cartea aceasta, „Un dans, o clipă, un vis şi alte povestiri”,  vorbeşte despre o vocaţie autentică, îmbrăţişată cu o admirabilă pasiune. În acelaşi timp ne vorbeşte despre bucurii şi tristeţi, deveniri, confruntări, provocări şi triumfuri. Este confesiunea unui om îndrăgostit de lumea dansului, rostită cu luciditate, cu umor, dar mai ales cu o rafinată melancolie.  Călin Vlasie

Medeea Iancu are cea mai dramatică scriitură din toată poezia tînără. Și asta nu atît datorită temei sale nucleare (fragilitatea aflată în gheara bolii și a morții), ce se răspîndește capilar în toate poemele și are, firește, ireductibilitatea sa existențială, cît datorită unui imaginar ce abreviază în senzații extrem de concrete și-n fulgurații spasmatice o scală oximoronică în care sunt contopite parcă natural candoarea și atrocitatea. "Cîntarea care a biruit toate cîntările" e o incantație electrizată deopotrivă de funebre și de miraje, un volum făcut numai din puncte de maximă tensiune imaginativă și existențială. Al. Cistelecan

Existenţa copiilor Banks nu mai e deloc plictisitoare de când în casa lor şi-a făcut apariţia Mary Poppins. De data aceasta, guvernanta îi duce în parc, unde prichindeii descoperă cu surprindere că statuia lui Neleus, băieţelul cu un delfin în braţe se însufleţeşte. Urmează o ieşire la cumpărături, în timpul căreia copiii familiei Banks întâlnesc o femeie care vinde bastoane de mentă, de fapt nişte cai fantastici, care pot zbura.

Viaţa familiei Banks, de pe aleea Cireşilor, se schimbă peste noapte odată cu apariţia lui Mary Poppins, o guvernantă cum nu mai e alta. Deşi severă şi cârcotaşă, noua angajată a familiei Banks reuşeşte să îi cucerească pe cei mici, care nu îşi mai pot imagina viaţa fără ea. Doar nu e puţin lucru să ai o guvernantă care se deplasează purtată de vânt, înţelege graiul animalelor, îi poate duce oricând în Ţara Basmelor ori în vizită la unchiul Perucă, un personaj plin de umor care obişnuieşte să îşi bea ceaiul suspendat în aer. Într-o zi însă, Mary Poppins îşi ia umbrela cu cap de papagal şi se face nevăzută.

Viaţa familiei Banks, de pe aleea Cireşilor, se schimbă peste noapte odată cu apariţia lui Mary Poppins, o guvernantă cum nu mai e alta. Deşi severă şi cârcotaşă, noua angajată a familiei Banks reuşeşte să îi cucerească pe cei mici, care nu îşi mai pot imagina viaţa fără ea. Doar nu e puţin lucru să ai o guvernantă care se deplasează purtată de vânt, înţelege graiul animalelor, îi poate duce oricând în Ţara Basmelor ori în vizită la unchiul Perucă, un personaj plin de umor care obişnuieşte să îşi bea ceaiul suspendat în aer. Într-o zi însă, Mary Poppins îşi ia umbrela cu cap de papagal şi se face nevăzută.

 

Premiat cu titlul Grand Underground– Premiile tiuk! pentru anul cultural 2010

Un playlist format din super-piese, pe care cititorii și le pot aduna pentru a le asculta în surdină în timp ce parcurg aceste povestiri excelente ce formează o narațiune apocaliptică metonimică, impecabil scrisă de vocalistul Mihnea Blidariu. Fiecare capitol are în centrul narațiunii un personaj din societatea românească bine definit și oarecum reprezentativ, care-și trăiește ultimele clipe ale vieții, chiar dacă „nimeni nu vrea să facă nimic pentru ultima oară“. Personajele știu asta, iar noi, cititorii, le urmărim SFÂRȘITul. (Mihail Vakulovski)

Un roman despre sfârșitul lumii la români. Diferitele personaje din structura cărții sunt figurile ce populează România, contextul ei social, politic și mediatic. Recunoști ușor oameni pe care îi vezi zi de zi la televizor, dar e posibil să te recunoști pe tine însuți sau un prieten foarte bun. Playlist e un amestec de furie, ironie, teamă, greață, speranță, ură, iubire, sarcasm și neliniște. Este fundalul muzical al unui sfârșit ce a început de mult…

Dau dependență. Și sunt dependentă de clientul meu. Sunt o prostituată. De lux. Prețul e mare. Și mi-l plătesc de fiecare dată. Pentru că am ales să mă vând mie. Sunt propria-mi curvă. Mă iubesc și mă vreau. Mă chem. Și intru în mine cu o forță tumultuoasă. Ea urlă, sfâșiată. Dar se predă, firavă. E în brațele mele, alintată, sărutată, mângâiată. Sunt în siguranță. Cu mine. În mine.

„Ce se află dincolo de măștile pe care ne-am obișnuit să le purtăm zi de zi prin lume, dincolo de coaja opacă – și uneori înșelătoare – care pare să ne protejeze o vreme de privirile oamenilor? Durere. Și iubire. Și moarte. Și tentative de suicid. Și supraviețuire. Și sex fără amor. Și amor cu mult sex. Și traume. Nevroze. Părinți. Și vină. Și iertare. Niciodată pentru mine. Și instincte. Multe instincte. Miros. Piele. Foame. Sete. Dor. Deziluzii. Visuri. Speranță. Tot sufletul meu. Mai presus de orice, frumusețe și curaj. Frumusețea de a fi exact așa cum ești, până la capăt, și curajul de a accepta și iubi asta. Așa e Ioana. Primiți-o cât mai aproape de inimă, în locul acela doar al vostru, unde nu există ipocrizie sau prejudecăți. O să vă mângâie. O să vă trezească. O să vă schimbe.„ (Cristina Nemerovschi)

După ce au fost subiect de studiu pentru boala Octopussy descoperită de unchiul lor, gemenele Becks și Hyena sunt obligate să se despartă. De data aceasta, Becks pleacă la liceu în Anglia. Pentru ea, școala însă nu va fi decât un pretext pentru a experimenta cât mai mult – de la sex dezinhibat, până la dragoste și prietenie – totul departe de casă, de Hyena și de mediul familiei sale… ciudate. Detestată de cercul noilor colege, acceptată așa cum este, în cele din urmă, dar și îndrăgostită de tânăra Natty, Becks încearcă să afle răspunsuri clare la întrebările aparent inexplicabile care au condus-o până în acest moment al vieții sale. Ce are de făcut? Ce înseamnă normal și ce nu? Care sunt limitele? Care este adevărul? Poate fi oare el aflat? Și cu ce riscuri?

“După ce a stârnit controverse aprinse cu debutul ei, Octopussy, Cristina Boncea nu s-a mulțumit doar să stea pe margine și să privească, ci a dus povestea mai departe, în stilul ei deja bine conturat, fără compromisuri: Becks merge la școală este și mai îndrăzneață, și mai șocantă pentru ipocriți, cu umor și mesaj pe care va trebuie să le descoperiți cu fiecare pagină. În romanele Cristinei nu găsești nimic din ce e superficial, ușor, la îndemână pentru toată lumea, ci dimpotrivă – găsești excepțiile, renegații, pe cei diferiți, neîncadrați în tipare. Sunt despre libertate, până la urmă. Libertatea pe care nu o vei găsi niciodată ascultând de ceilalți. Nu sunt doar cărți pentru adolescenți, sunt pentru oricine crede că literatura trebuie să-ți spună adevăruri, nu să te consoleze cu minciuni confortabile.”(Cristina Nemerovschi)

Personaj prezent intr-o bogata bibliografie, Gavril Vatamaniuc (supranumit de unii „ultimul partizan”) este un luptator de natura aparte, facand parte din a doua generatie a rezistentei bucovinene.

„Un roman bazat pe o poveste de dragoste. Care‑i sunt şansele într‑o lume literară amestecată, multiformă, nu chiar polifonică totuşi? Două ar fi condiţiile elementare: substanţa umană şi o inserare semnificativă în context real.EA (superb titlu, lapidar la extrem, cuprinzător, şocant chiar) are ambele ingrediente. Povestea de dragoste are vibraţie, emoţionează, e credibilă. Iar contextul e fericit ales. Centrul de greutate al poveştii cade în ultimele săptămâni ale Primăverii de la Praga şi o scurtă perioadă după sugrumarea acesteia. Din perspectiva unei aproape jumătăţi de veac, imaginea de fundal a acestei penultime crize de sistem imperial, înainte de momentul Gdansk‑Solidarność, e vie, privită prin ochii şi emoţiile unor tineri.

Dar povestea de dragoste a acestor tineri întrucâtva complementari, din urmă cu jumătate de secol, deşi perenă și prezentă, în direct şi subteran, nu e decât cadrul temei şi mizei. Ca în orice proză autentică, eroul, narator la persoana întâi, evoluează permanent, găsindu‑şi identitatea și destinul, de la tânărul aproape superficial din primele rânduri la senectul de azi, împăcat cu sine și cu insuportabila uşurătate a existenţei.

Principala calitate a romanului e faptul că autorul îl sileşte pe erou să opteze. Şi fiecare opţiune, în momente critice, îl împinge pe drumul maturizării. E momentul să admitem că nu putem trece peste identitatea onomastică dintre autor şi eroul său. Dar ipotezele asupra unor elemente biografice trebuie lăsate la îndemâna cititorilor de toate vârstele și de toate condiţiile. Ceea ce contează e că autorul îşi construieşte eroul, ca de altfel toate personajele, cu mână sigură şi cu simţ literar benefic.

Zugrăvirea a patru medii prin care eroul îşi parcurge periplul e iarăşi sugestivă. O scurtă secvenţă din metroul praghez sugerează sensibil atmosfera din vara lui ‘68, așa cum experienţa câtorva zile într‑un kibbutz de la începutul anilor ‘70 face cunoscută această originală realitate socială celor care n‑au întâlnit‑o. La fel, mediul secuiesc, privit cu blândă și afectuoasă ironie. Cât despre mediul establishment‑ului căruia eroul îi aparţine, tabloul e mai divers, cu personaje şi situaţii reliefate.

Scriitura e cursivă, personajele se diferenţiază și prin limbaj propriu, bine definit.” Radu-Ilarion Munteanu

Ideea care m-a pornit să scriu poveştile acestea: istoria măruntă, a cotidianului ordinar dintr-o epocă ce pare să se estompeze. Nimic programatic, doar fragmente de viaţă adevărată sau veridică. Poate puţin credibile azi şi totuşi trăite cam aşa, mai ieri. O viaţă plina de vulgaritate, în fond. De care râdem acum, ca să nu ne mai (de)plângem.

Sabina de Rochefort, scriitoare de origine română stabilită în Statele Unite, revine cu un nou roman, după "Domnișoara Bovary în New York" – „o carte de debut pe măsura originalului”. Amellia, o tânără născută într-un orășel de lângă coasta Atlanticului, se confesează încă dinainte de a vedea lumina zilei, și crește sub ochii avizi ai cititorului, intersectându-se cu nenumărate personaje și cu viețile lor. Aflată sub vraja lui Samuel, un Pygmalion american, ea nu devine nici Galateea, nici Eliza Doolittle, ci reușește să-și creeze o nouă personalitate, plină de farmec și prospețime, în această rescriere contemporană a celebrului mit al metamorfozei și al idealului de neatins. Acțiunea se petrece în America zilelor noastre, între Florida, New York și Long Island, dar eroii sunt înconjurați de aura magică a Greciei antice, care transformă o virtuală poveste romantică de box office hollywoodian într-o subtilă „tragedie americană”.

Cunoscut ca fost consilier al lui Emil Constantinescu, deși ar trebui cunoscut mai degrabă ca un scriitor talentat și plin de farmec, Dan Căpățînă ne recucerește cu noua sa carte de memorii, "Amintiri răzlețe". Este o plăcere să citești această carte.

Spre deosebire de alți autori care devin gravi și solemni când își povestesc viața, încercând să-și fardeze autoportretul, Dan Căpățînă se amuză pe seama propriilor lui peripeții existențiale. Și când ia parte la un banchet cu persoane simandicoase, și când practică fără vocație diferite sporturi, și când se străduiește în zadar să se facă auzit de șeful statului, și când trebuie să asculte discursul plicticos al unui înalt prelat etc., etc., el se prezintă pe sine cu umor.

Senzaționale sunt și evocările din cea mai îndepărtată copilărie, cu amintiri de război care par secvențe dintr-un film de desene animate. Om cultivat, de o inteligență strălucită, știind că biografia sa nu este decât un episod din vasta comedie umană, autorul relansează literatura memorialistică, care devenise în ultima vreme la noi act pur (de fapt, impur) de narcisism. Mi-ar plăcea să fiu președintele României numai și numai ca să îl am și eu consilier pe Dan Căpățînă. Alex. Ștefănescu



Îl cunosc pe Dan Căpățînă din școala primară. Apoi, cum se spune, ne-am pierdut din vedere. La vârsta primei tinereți, l-am întâlnit pe neașteptate într-o casă cu trei fete de pe strada Frumoasă. Eu o curtam timid pe fata cea mare, Anca L., și, cu încuviințarea mamei sale, o însoțeam la diverse reuniuni dansante. Am fost surprins să recunosc în curtezanul surorii celei mici pe vechiul meu coleg de bancă. Și această întâlnire a fost efemeră, așa cum s-au dovedit și pretențiile noastre donjuanești. Un șir întreg de „pierderi din vedere” se înșiruie după 1990. Aveam să aflu ulterior că Dan, atras de continentul american, stătea mult timp la fiica sa, doctor la Yale University. Următoarea întâlnire – cea decisivă – a fost prima sa carte de amintiri (2002) și surpriza că Dan e un umorist autentic. Acum, în această a doua carte, mă bucur să constat că Dan Căpățînă își continuă periplul său de picaro modern, povestindu-și avatarurile cu vervă și degajare cuceritoare. Fraze incisive ori melancolice deconstruiesc dinlăuntru o întreagă lume, îi ridiculizează beteșugurile și-i feștelesc ambițiile statuare. A găsi punctul din care privind, împăratul se arată gol – iată secretul și arta autorului. Constantin Abăluță



M-am născut acum 70 de ani şi ceva. Mă pricep să calculez tot felul de construcţii. Am fost pe rând cercetător, profesor, proiectant, informatician. Chiar şi doctor (în ştiinţe). După '89, am intrat pentru un timp în politică. Apoi am ieşit şi mi-am văzut de treabă. Acum sunt manager. Păi cum!

P.S. După unii, sunt şi scriitor. Citiţi şi veţi vedea! Dan Căpăţînă

„Ştiinţa politică are ambiţia şi vocaţia de a guverna şi raţionaliza o serie de obiecte de reflecţie şi de investigaţie precum puterea, participarea, guvernarea ori statul. O face întotdeauna în funcţie de propriul său nucleu de raţionalitate, stabilit de judecata politică, de normele cunoaşterii ştiinţifice, precum şi de diferitele limbaje ale ştiinţei şi ale politicii înseşi. În loc să fie conştiinţa critică a democraţiei, ştiinţa politică s-a transformat treptat într-un instrument de legitimare intelectuală a tuturor actelor de dominaţie pe care regimurile politice ale prezentului le întreprind sub numele democraţiei. În chip asemănător, sociologia a devenit ştiinţa care, studiindu-le cu ajutorul unei metodologii din ce în ce mai formalizate, confirmă şi justifică toate presupoziţiile pe care se întemeiază societatea seculară, fragmentată funcţional şi divizată etic. Drept urmare, ştiinţele sociale nu-şi propun să spună adevărul în prezenţa puterii, ci se întreabă dacă au cumva de spus vreun adevăr şi dacă mai este cineva interesat să-l afle. Teologia a rămas pesemne singura nişă intelectuală în care adevărului îi este dat să se refugieze fără a-şi ascunde identitatea şi fără a-şi anunţa iminenta dispariţie. Teologia politică este una dintre tentativele procedurale ale teologiei, ştiinţă asociată genealogic adevărului, de restaurare a suveranităţii cunoaşterii şi de confruntare cu adevărul a puterilor din politică şi din societate. Atât politica, cât şi societatea zilelor noastre şi-au adăugat acelaşi prefix pentru a deveni inteligibile. Post-democraţia face pereche analitică cu societatea post-seculară. Dacă sunt văzute nu ca imanenţe supuse unei ştiinţe empirice, ci ca ficţiuni, ca operaţiuni încrucişate şi agregate ale gândirii, ţesutul social contemporan şi regimul politic ce-l pune în operă au nevoie de o hermeneutică ce nu mai poate face economie de transcendenţă. Teologia politică poate fi o asemenea hermeneutică, cu condiţia de a nu ceda ea însăşi tentaţiei imanenţei, revendicându-se de la o tradiţie creştină anume, ci îndrăznind să se raporteze reflexiv şi critic la toate.”

„În societăţile democratice şi pluraliste de azi, raţiunea seculară tinde, adesea cu maximă energie şi de regulă în termeni extrem de persuasivi, să nu-şi mai reprezinte subiectul sub specia omului, a fiinţei, ci sub cea a cetăţeanului, adică a unui agent raţional care nu mai este construit şi explicat ontologic, ci în termeni etico-politici şi, la rigoare, în cheia juridică a drepturilor şi obligaţiilor. Întrebarea din titlu, au cetăţenii suflet?, îşi propune să situeze chestiunea cetăţeniei democratice pe teren teologico-politic. Teza acestei cărţi este aceea că teologia politică are atât vocaţia, cât şi instrumentele conceptuale şi metodele de analiză pentru a se comporta ca o ştiinţă socială a societăţilor post-seculare.”

 

Daniel Barbu a studiat istoria artei, istoria, filosofia şi teologia la Bucureşti, Cluj şi Fribourg. Din 1996 este profesor de ştiinţă politică la Universitatea din Bucureşti. A fost profesor invitat la University of Pittsburgh, Pa., Institut d'Études Politiques din Bordeaux, Central European University din Budapesta şi Institut d'Études Politiques din Aix-en-Provence. A publicat douăsprezece cărţi, între care: Byzance, Rome et les Roumains. Essais sur la production politique de la foi au Moyen Âge (1998),Bizanţ contra Bizanţ. Explorări în cultura politică românească (2001), Politica pentru barbari (2005), Die abwesende Republik (2009). Fost ministru al Culturii (2012-2013), în prezent senator.

 

Al Doilea Război Mondial. Un băieţel îşi creează propria sa lume, Urania, o ţară de vis, a ordinii şi a frumuseţii. Peste ani, aflat în misiune în inima Mexicului, descoperă, cu ajutorul ghidului său Raphael, ruinele unui ţinut întemeiat în secolul al XIX-lea de către o comunitate creştină, pe care încearcă să-l transforme într-o cetate ideală, stăpânită de poporul-curcubeu: Campos este Urania, lumea visată de el în copilărie. Mahalaua Roşie, Lili din lagună, colegiul Emporio, dragostea pentru Dahlia, înţelepciunea Consilierului, grădina, limba elmen, dar şi cruzimile realităţii. Eşecul e inevitabil: totul a fost distrus, iar oamenii "au plecat, ca un stol de fluturi".

"Le Clézio redă în această carte dulce-amăruie un Mexic universal. Eterna speranţă a celor oprimaţi, eterna rătăcire a bărbatului şi a femeii, eterna satisfacţie demnă de dispreţ a celor care deţin puterea". Le Monde

"Urania aduce în prim-plan poezia locurilor şi magia lumii indiene; este povestea căutării şi a întâlnirii omului cu propriul destin". L'Express

 

Scriitori: Elisa Merca, Viviana Pantazică, Ana-Maria Tănasă, Oana Alexandra Câmpean, Ioana Drogeanu, Bianca Andreea Toderiuc, Ștefania Els, Eva Maria Brândușa Smeoreanu, David Stavila, Adriana Ciupe, Ștefana Fusaru, Bianca Antonia Mureșan, Gabriel Cărtărescu, Rami-Mihai Cristescu, Adora Mihaela Dion Păun, Mina Comeagă, Irina Costin, Miruna Matei, Filip Popescu, Andrei Ovidiu Tudor, Cătălina Maria Cristina Tudora, Caterine Edit Dascălu, Daria Merce, Teodora Maria Roșca, Augusta Maria Șolomon, 

Ilustratori: Adela Aldea, Alexandru David, Dimitrie Ciprian Gheorghe, Ioana Ghiurco, Petru Miu, Ioana Robciuc, Carina Andreea Vasile, Ioana Văllimărescu

La început a fost un concurs de creaţie numit "Locuieşte în poveste". A mai fost şi o idee: o replică a volumului seniorilor, care invita copiii să scrie sau să ilustreze o povestire, o poezie dintr-o perspectivă neaşteptată, prin care să descoperim noi, cititorii, felul în care se vede lumea de sus, de jos, dintr-o parte sau din perspectiva unor obiecte, fiinţe necuvântătoare sau cuvântătoare, stări... Florentina Sâmihăian

Anton Lupan, un român şcolit la Paris, porneşte în 1881 în căutarea bunului său prieten, Pierre Vaillant, care dispăruse pe mare. La bordul goeletei lui, Speranța, Anton adună oameni unul şi unul: neînfricaţi, omenoşi şi dornici de aventură. Între ei se leagă o prietenie trainică şi împreună cutreieră mări şi oceane, țin piept piraţilor și stihiilor naturii, şi își înfruntă propriii demoni. 

„Toate pânzele sus! "este mai mult decât o carte. Este o navă care te transportă în spațiu și în timp. Te scoate cât ai clipi din peisajul ordonat și previzibil al cotidianului. Îți livrează la domiciliu aventuri, locuri exotice și prieteni de nădejde. Citind, devii membru al fantasticului echipaj de pe Speranța. Dacă ești mic, te vei simți mare și puternic, iar dacă ești deja mare și puternic, te vei simți din nou copil, vrăjit de farmecul acestei cărți picurându-ți în suflet elixirul tinereții fără bătrânețe.“  Florin Bican