Cărţi

Trei calugari care studiaza la Roma originile crestinismului afla despre un vechi manuscris al Coranului care ar zdruncina din temelii ceea ce se stie despre aparitia islamului. Cand Georges, unul dintre ei, dispare in desertul sirian, Nil porneste pe urmele lui si ale manuscrisului.
Numai ca, din motive cu totul diferite, un inalt prelat de la Vatican si jihadistii din Statul Islamic vor cu orice pret sa ajunga inaintea lui la manuscris, astfel ca Nil trebuie sa lupte nu doar pentru protejarea manuscrisului, ci si pentru propria viata si pentru salvarea frumoasei surori a lui Georges, marcata de un trecut tenebros.

Fara Cartea lui Iov, ar exista multe pasaje din Noul Testament carora nu le-am acorda nicio atentie. Ceea ce se spune in aceasta carte este depasit desigur de cruce, dar ea insasi si interpretarea ei devin fertile tocmai prin ceea ce se spune in aceasta carte. Ceea ce ramane sterp la Iov se revarsa in fertilitatea crucii si face sa ne apara misterul ei ca ceva mult mai profund si la o scara mult mai larga.

Cu toata incercarea lui Iov, Dumnezeu a deschis calea pentru Hristos, calea pentru patimi, a dat pentru prima data un sens suferintei. Si anume com-pasiunii oamenilor, inainte ca Fiul sa fi suferit. Asa cum Ioan Botezatorul este un precursor, la fel este si Iov. Si poate ca, in toata aceasta incercare, Dumnezeu Tatal vorbeste mai mult cu Fiul decat cu Iov. Poate ca-i arata Fiului cum, prin suferinta, intelegerea lui Dumnezeu a crescut, si-i reveleaza intr-un anumit sens utilitatea patimirii sale viitoare. Aceasta nu se va epuiza niciodata in sine, ea este nu doar oferita Tatalui ca ispasire pentru cei multi, ci va transpune si alti oameni in mijlocul acestui har al suferintei si le va permite ca, impreuna cu Fiul care patimeste, sa-l inteleaga mai bine pe Tatal. Si sa-l vada, acolo unde mai inainte il cunosteau numai din auzite.

Hans Urs von Balthasar nota despre „contributia” autoarei la domeniul misticii: „Intrucat experientele si descoperirile acordate ei sunt in intregime de natura carismatica, aceste zone nu pot fi in niciun caz gasite logic sau deduse. Ele i-au fost pur si simplu date asa cum sunt. De altfel, atunci cand se construia vreun edificiu cu privire la lucrurile lui Dumnezeu, nimic nu-i repugna mai mult Adrianei decat cautarea unui punct final.” (Adrienne von Speyr si misiunea sa teologica).

În acest volum, Klaus Hemmerle încearcă să facă apel la filosofia creștină, devenită problematică, să intermedieze în mod eficient și indispensabil între mister și existență, să dezvolte o ontologie pornind de la Sfânta Treime, iar astfel nu doar să indice noi căi pentru filosofie, ci și să deschidă noi porți de acces, pentru creștini și necreștini, la Revelația creștină.

Klaus Hemmerle (1929-1994), născut la Freiburg im Breisgau (Germania), a fost hirotonit preot romano-catolic în 1957. Din 1958 a început să colaboreze cu Mișcarea Focolarelor, întemeiată de Chiara Lubich, inspirând întemeierea unei școli teologice. Profesor de teologie fundamentală la Universitatea din Bochum (1970-1973), apoi de filosofie religioasă creștină la Universitatea din Freiburg im Breisgau (1973-1975). În 1975 a fost uns episcop de Aachen. A scris numeroase volume și articole în care s-a străduit, în primul rând, să contribuie la reînnoirea teologiei cu ajutorul filosofiei.

Lucrarea isi propune sa-i initieze pe cititori in problematica metafizica. Aceasta misiune nu este usoara. Ne-am putea intr-adevar imagina ca definitiile clare si bine articulate ar fi suficiente pentru a ne da seama de ceea ce ea cauta, si anume principiul absolut prim. Dar vom vedea ca acest principiu scapa unui asemenea fir conducator, solicita o punere sub semnul intrebarii ce nu are un sfarsit, priveste totalitatea vietii noastre si a lumii. Vom elabora aici problema metafizica in maniera cea mai liniara si sistematica cu putinta. Punerea inevitabila a acestei probleme si cercetarea cu privire la ceea ce o face posibila este o aventura ce angajeaza si entuziasmeaza totalitatea fiintei umane. Desigur, sfiala inteligentei si seriozitatea problemelor intalnite nu lasa loc entuziasmelor facile. Dar atunci cand gandirea este confruntata cu ceea ce constituie esenta interogatiilor sale si care motiveaza toate eforturile sale culturale si stiintifice, ea atinge binele sau cel mai pretios si implineste acel ceva pentru care este facuta, chiar daca trebuie sa accepte rabdarea chestionarii si sa mearga pe urmele acesteia pas cu pas.

Paul Gilbert, iezuit, este doctor in Filosofie si Litere la Universitatea din Louvain, Belgia si profesor de metafizica la Facultatea de filosofie a Universitatii Gregoriene, Roma. Este autorul unor lucrari de metafizica, precum Simplitatea principiului (1994) si La patience d’etre (1996), care au obtinut premiul „Cardinal Mercier” al Universtatii din Louvain si premiul „Polydore De Paepe” al Academiei Regale din Belgia (2001).

Pe cât de prezentă este moartea în viața noastră de zi cu zi, pe atât de neînțeles rămâne ea. Astfel, de-a lungul a trei meditații profunde, Hans Urs von Balthasar urmărește să deslușească misterul morții. Acesta pune sub semnul întrebării paradoxul inerent vieții tuturor oamenilor, anume dorința de a realiza ceva veșnic într-o viață efemeră, oferind, pentru rezolvarea acestei contradicții, soluția Creștinismului. Cu aceasta, autorul ne inițiază în profunzimile misterului pascal, în moartea și Învierea lui Isus, accentuând importanța lor pentru creștinul de astăzi

Hans Urs von Balthasar nota despre „contributia” autoarei la domeniul misticii: „Intrucat experientele si descoperirile acordate ei sunt in intregime de natura carismatica, aceste zone nu pot fi in niciun caz gasite logic sau deduse. Ele i-au fost pur si simplu date asa cum sunt. De altfel, atunci cand se construia vreun edificiu cu privire la lucrurile lui Dumnezeu, nimic nu-i repugna mai mult Adrianei decat cautarea unui punct final.” (Adrienne von Speyr si misiunea sa teologica).

Autoarea evoca intalnirea lui Hristos cu trei femei: Maria Magdalena, pacatoasa iertata in casa lui Simon fariseul si Maria din Betania, ne  arata cum s-a revelat Isus prin ele si cum s-au adancit credinta, speranta si caritatea acestora in prezenta lui Dumnezeu.

Maria Magdalena, pacatoasa iertata in casa fariseului Simon si Maria din Betania: Scriptura inregistreaza intalnirea Domnului cu aceste trei femei. Prin ele, credinta, speranta si caritatea prind, din ce in ce mai clar, contur, pe masura ce comuniunea cu Hristos se adanceste. Prin aceste femei, Dumnezeu Intreit ni se dezvaluie si ne invita sa participam la viata Sa.

Adrienne von Speyr a fost o mistica a secolului XX. A trait intre 1902 si 1967, fiind de profesie medic. Intalnirea cu parintele Hans Urs von Balthasar in 1940 o va orienta spre catolicism, ea provenind din mediul protestant elvetian. Viziunile sale mistice sunt publicate in peste 50 de volume.

La primirea unei vizite neasteptate din partea unui mielut, batranul si flamandul lup incepe sa viseze la o delicioasa tocanita de miel. Dar mielul nu vrea sa devina cina lupului, el vrea sa-i fie prieten…

Omul facut din stele munceste din greu in fiecare noapte, ca sa aduca din ce in ce mai multa lumina in lume. Dar care e secretul sau si unde se duce in fiecare seara cand trece prin oras cu felinarul licarind?

Asculta cu atentie toate suntele minunate ale anotimpurilor, de la sfaraitul soarelui pe nisipul incins pana la scartaitul pasilor pe zapada inghetata. 
Incearca sa inventezi si tu niste sunete!

Tu ce vezi atunci cand te uiti la luna? Copiii care locuiesc in Europa si Statele Unite ale Americii isi imagineaza ca vad un om atunci cand privesc luna. Copiii din Japonia si India vad un iepure, iar copiii din Australia vad un pisoias. Dar toti copiii, indiferent de tara in care locuiesc, privesc luna cu aceeasi mirare. Luna este alcatuita, in principal, din roci, cu un nucleu mic din fier. Nu emana lumina ei proprie, ci reflecta lumina soarelui. Forma lunii pare sa se schimbe pe durata unei luni calendaristice, deoarece lumina soarelui cade asupra ei din unghiuri diferite, pe masura ce se deplaseaza in spatiu. Aceste forme se numesc faze. Iata cateva dintre fazele lunii: Luna noua, primul patrar in crestere, ultimul patrar, ultimul patrar in descrestere, luna plina. Cand luna pare mai mare pe cer, spunem ca se afla in crestere. Cand devine mai mica, spunem ca descreste. Luna a fost mereu un instrument important de masurare a timpului pentru toti locuitorii planetei.

Aceasta minunata carte in imagini, fara prea multe cuvinte, urmareste prietenia care se naste intre o fetita si o albina si le arata copiilor ca natura si mediul urban pot coexista.

Oare poate ziua de maine sa fie la fel de frumoasa ca cea de ieri? Un baietel nu crede acest lucru, asa ca folosindu-si toate cunostiintele lui, incearca diferite experimente pentru a da timpul inapoi.
Bunicul lui il convinge ca ziua de maine il asteapta cu alte experiente minunate care vor deveni niste amintiri pretioase!

Arhimandritul Mitrofor Haralambie Vasilache stralucea prin alte calitati. Banii ce i se dadeau, el ii tinea cu gunoiul sub matura din coltul casei. De venea cineva sa-i ceara, il trimitea acolo sa ia cat ii trebuie… In afara de orele de slujba, la care era nelipsit, rugaciunea particulara o facea in chilie ore intregi, pana catre miez de noapte. Ziua si-o dedica scrisului si cetitului. Zeci de manuscrise i s-au luat la arestare – de spiritualitate crestina, de filosofie si-ndeosebi de adanci studii de psihologie crestina... 
„Altarul spiritualitatii romanesti” fusese numai un inceput a tot ceea ce a scris mai tarziu. A fost un duhovnic pretuit si cautat de sute si mii de credinciosi, oriunde a fost, la Iasi, Bucuresti, Cernica, Neamtu, Pocrov si in inchisoare. In 1962 si-a dat duhul in inchisoare, intru nevinovatie. Pr. Vasile Vasilache

„Operat de doua ori, inspaimantator de slab, abia umbland, abia vorbind, mai toata ziua culcat si acoperit cu patura, cufundat in rugaciuni, parintele Haralambie Vasilache asteapta moartea. Afla insa mijlocul si taria de a ne vorbi uneori, cate putin. Monah ce se afla, intampina sfarsitul cu seninatate dar nu fara griji: ca omul cuminte care se gateste de drum lung si cunoaste ca nu-i de ras, ca e bine sa chibzuiesti din vreme la toate, sa faci cuvenitele pregatiri si sa te echipezi cugetand ca e mai bine sa prisoseasca decat sa lipseasca. Imi daruieste si mie catva timp si privindu-l, graindu-i, ma copleseste convingerea ca suferintele au sens, ca viata toata nu se poate sa nu aiba sens… 
Parintelui Haralambie – ca unui sfant – cutez sa-i impartasesc – e primul – cele doua vise avute la Jilava cu un an si jumate inainte, in celula douazeci si cinci… Parintele Haralambie ma asculta cu atentie, nu surade, nu tresare. Apoi se pronunta: nu crede ca visele ori aratarile sunt suspecte. Dimpotriva, ma fericeste. Imi cere insa multa discretie si smerita stapanire de sine. Si mai ales – e greu de priceput, zice, totusi ma roaga sa fac un efort – sa le iau drept firesti, drept ceva neexceptional, care sa nu ma scoata din fagasul cat se poate de comun al vietii de obste… 
Facem si planuri de viitor, parintele – ca orice muribund autentic – fiind suta-n suta convins ca are sa moara si tot suta-n suta incredintat ca va trai. Dar nu mai trec decat putine zile si se produce o hemoragie puternica. Il doboara. Medicul detinut, chemat cu staruinta, sosit cu greu, da din cap. Seful camerei il infasoara pe Parintele Haralambie in patura, iar eu il duc, impreuna cu alt detinut, pana la usa celulei de unde, noi stand cu fata la perete si bratele peste ochi, plantoanele – ridicandu-l de pe jos – il cara la infirmerie. Am aflat mai tarziu ca a murit a doua zi.” N. Steinhardt – „Jurnalul fericirii”

Care va fi destinul de astazi al unui volum deja „arestat” candva, ars, pus la index, interzis, din pricina caruia, intr-o anume masura, autorului sau i s-a dat sansa sa se jertfeasca pentru Hristos…?
Poate ca dezlegarea saradei consta tocmai in titlul acestei carti. Asa cum Hristos este continuu readus in mijlocul credinciosilor si al bisericii de parohie prin taina Sfintei Liturghii, tot astfel spiritualitatea romaneasca – inlauntrul careia se inscrie, iata, si aceasta carte – este destinata sa invie constant, in viziunea Pr. Haralambie Vasilache, indiferent de persecutiile si de incercarile la care a fost supusa de-a lungul veacurilor…
Reeditarea si lectura volumului „Altarul spiritualitatii romanesti” devine astfel un act de tonica revenire la izvoare, tema de meditatie si de ruga. Marius Vasileanu

Cartea marii, Cartea mortii si Cartea iubirii sunt cele trei cicluri pe care Emilia Ivancu le construieste poetic drept Carti ale vietii, in acest nou volum de versuri, prin care mai urca o treapta in devenirea sa creatoare. [...] Tematic si stilistic, volumul de fata le continua pe cele precedente, insa se deosebeste de acestea prin rafinarea trairilor, fapt care imbraca lirismul Emiliei Ivancu intr-o forma mai inalt-sensibila decat cea pe care a lasat-o se se intrevada pana acum.
Grafica artistului aiudean Stefan Balog comunica - in plan ideatic - cu textele: vederea-dincolo-de-realitate sau de vizibil ii permite sa reprezinte in alb-negru aceasta lumea a formelor, culorilor si elementelor pe care Emilia Ivancu o re-construieste in versurile sale. (Georgeta Orian)


Din nimicul ce sunt

A consacra un studiu (semi-monografic) unui scriitor analizat si dezbatut pe tot parcursul secolului XX, la inceputul acestui nou mileniu, intr-un moment cand despre opera sa au aparut sute, poate chiar zeci de mii de studii de valoare, ar putea parea doar un act de sinucidere intelectuala. Potrivit unei mai vechi estimari a lui Ernst Pawel, la sfarsitul deceniului al optulea al secolului XX, existau ceva mai mult de 20 000 de carti despre Kafka, in prezent numarul acestora ar putea sa treaca binisor de cifra de 40000. Cu toate acestea, desi a trecut mai bine de jumatate de secol de la moartea sa, scriitorul praghez exercita asupra criticilor literari o destul de ciudata fascinatie, fiind plasat intre altii de Harold Bloom, unul dintre criticii subtil cunoscatori ai operei sale, printre coloanele de rezistenta ale canonului european. Dar, dupa ce am parcurs doar o mica parte din literatura kafkologica universala, citita in special in limbile franceza, germana, sau engleza, am avut senzatia ca putem zabovi asupra acestui subiect ce nu prea s-a bucurat de prea mare atentie in spatiul cultural romanesc, in ciuda faptului ca povestirile si romanele lui Kafka au fost traduse in romaneste, inca din perioada interbelica si s-au bucurat intotdeauna de atentia si de interesul traducatorilor romani, desi primele sale editii integrale de opere in limba romana au aparut abia incepand cu anul 1990.

Nu credeam să ajung star rock. Îmi planificasem deja întreaga mea viață. Să joc fotbal în facultate. Apoi în NFL (National Football League). Să mă însor cu iubita mea din liceu și să trăim fericiți până la adânci bătrâneți. Am frânt două inimi în ziua în care i-am spus că plec. Eram tânar. Am luat decizia corectă pentru mine, dar greșită pentru noi. M-am dedicat total muzicii, dar am uitat de ea, de parfumul ei, de zâmbetul ei.

Iar acum mă întorc. După 10 ani. Sper să îi pot explica totul după atâta timp.

Tot pe ea o voi iubi mereu!