Cărţi

„Ne aflam in fata unei carti pe care eu o consider parte a unei remar¬ca¬bile trilogii. Cred ca si in istoriografie, la fel ca in literatura, este o performanta cu totul speciala sa reusesti sa duci la capat un astfel de demers. Cristian Vasile a furnizat deja istoriografiei romane un triptic esential pentru cunoasterea mecanismelor cenzorial-ideologice de con¬trol si modelare ale domeniului literar si artistic. Gratie autorului, stim cum a functionat aparatul cultural ideologic comunist in Romania, care au fost resorturile sale psihologice si sociologice, cum a fost orga¬nizat campul simbolic al dominatiei totalitare, atat in versiunea ei originara, de o duritate colosala, cat si in cele ulterioare, cu ale lor iluzii, abdicari, compromisuri si sperante esuate.“ (Vladimir Tismaneanu)

„In Brida, cel de-al treilea roman al meu, pe care l-am scris imediat dupa Alchimistul, spun povestea unei tinere femei atrase de vrajitorie si de experiente provenind din traditii magice diferite. Explorez multe teme care imi sunt dragi, cum ar fi Marea Mama, religiile pagane si perceptiile dragostei.“ (Paulo Coelho)

La ora crepusculului imperiilor coloniale, când popoarele încearcă să-și câștige libertatea și să traseze granițe, Africa este un butoi cu pulbere. Franța vrea să-și mențină cu orice preț dominația, iar insurgenții strâng rândurile, fiecare tabără cunoscându-și inamicul. Însă între imaginarele linii de front ale acestui conflict încă subteran apare un personaj unic, care perturbă fragilul statu quo. Din vocile celor ce l-au cunoscut (adepți sau inamici), din rapoartele autorităților coloniale și relatările rebelilor, se țese o poveste incredibilă, al cărei protagonist, francezul Morel, erou al Rezistenței, supraviețuitor al lagărelor germane, capătă, în peisajul magnificei savane africane, fațete contradictorii. Erou și om de acțiune? Don Quijote? Aventurier calculat? Marionetă a mișcărilor politice de eliberare? Agent sovietic? Ecoterorist avant la lettre? Cine este acest bărbat care luptă, mai întâi cu vorba și apoi cu arma în mână, împotriva cruzimii vânătorilor – fie ei oameni albi sau băștinași – și care adună în jurul lui, asemenea unei figuri cristice, pe dezmoșteniții sorții și ai Istoriei, precum și pe nelipsiții trădători?

Un roman al iubirii și al suferinței, iradiind forța durerii de a deschide falii adânci, de netrecut, în interiorul unui cuplu, Bunătatea este cel de-al doilea roman al scriitoarei britanice Polly Samson, Cartea anului 2015 în The Times și The Observer.

Într-o abordare modernă a Paradisului pierdut al lui John Milton, cu o scriitură elegantă, bogată stilistic, în care descrierile peisajului din centrul Angliei sunt detaliate și vii, Polly Samson surprinde dragostea dintre Julian, un student strălucit, de douăzeci și unu de ani, și Julia, mai în vârstă cu opt ani, care a renunțat la o căsnicie plină de abuzuri. În pofida sfaturilor prietenilor și ale familiei, cei doi se lasă purtați de sentimentele lor puternice, încununate de nașterea Mirei. Când fetița se îmbolnăvește grav, Julian trebuie să facă față secretului teribil din căsnicia cu Julia și imensei trădări deghizate într-un gest de bunătate.

Lumea acestei cărţi, revelată de arhivele ecleziastice, administrative şi penale, este caleidoscopică şi neînchipuit de exotică. Eroii provin din toate straturile societăţii: boieri mari, care aleargă după dregătorii şi decoraţii; boiernaşi, târgoveţi şi negustori care, luându-i ca model pe primii, caută să cumpere ranguri; boieri de ţară care duc dorul vieţii la oraş; săteni şi orăşeni care trăiesc după rânduielile străvechi ale bunei vecinătăţi; preoţi care se îngrijesc de armonia comunităţii, dacă nu cumva o tulbură chiar ei; slugi de la care stăpânii tot aşteaptă dovezi de cinste şi statornicie. Această lume intră în prefacerile primei modernizări, mai ales în epoca Regulamentelor Organice, dar într-un chip care, de atunci, ne face unici.

Cu o prefață de Gabriel Liiceanu

„Mai presus de orice, cartea Piei Degermark pune, pentru lumea în care trăim, această problemă: atunci când locul eroului tradițional e luat de vedetă, nu cumva lucrul cel mai greu este să administrezi gloria pe care destinul ți-o oferă și ți-o retrage cu aceeași grabă? Căci aceasta pare să fi fost drama fetei care, la șaisprezece ani, a fost luată de pe băncile liceului și căreia, peste noapte, i s-a pus în brațe gloria acestei lumi. Ce-i de mirare că într-un târziu a trebuit să trăiască invocând numărătoarea divină pentru lacrimile cu care apoi a plătit fiecare clipă a gloriei sale?“ — GABRIEL LIICEANU

Suedeza Pia Degermark a interpretat rolul principal în filmul Elvira Madigan (1967), regizat de Bo Widerberg, cu care a obținut premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Film de la Cannes. Dumnezeu numără lacrimile femeilor, al cărei titlu se inspiră dintr-o veche credință, este cartea sa autobiografică.

Suedeza PIA DEGERMARK (n. 1949) a interpretat rolul principal în filmul Elvira Madigan (1967), regizat de Bo Widerberg, cu care a obţinut premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul de Film de la Cannes. Dumnezeu numără lacrimile femeilor, titlu inspirat dintr-un îndemn talmudic, este cartea sa autobiografică.

Scriitor-aviator, visător cu sufletul în derivă, Antoine de Saint-Exupéry a trăit cu o intensitate care sfidează biografia și cere literatură. Să furi noaptea, roman finalist al prestigiosului Premiu Strega în 2023, recompune traseul zbuciumat al autorului Micului Prinț, de la primele zboruri deasupra Saharei până la dispariția sa misterioasă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Când avionul lui Antoine de Saint-Exupéry s-a prăbușit în deșert, în 1935, nu era pentru prima oară când moartea îl privea direct în ochi. Pierduți între nisip și halucinații, fără apă și fără speranță, Saint-Exupéry și copilotul André Prévot au fost salvați în ultima clipă. Episodul a devenit mit literar, care va inspira Pământ al oamenilor și, mai târziu, Micul Prinț. Romana Petri lasă în urmă legenda și reconstituie nu doar viața vizibilă a lui Exupéry, ci și fisurile invizibile din interior: fricile, insomniile, eșecurile sentimentale, eterna lui fugă – de război, de femei, de el însuși. În roman, Saint-Exupéry este un bărbat sfâșiat, care a trăit zburând, a iubit scriind și s-a stins visând.

„Romana Petri construiește și dezasamblează, sfarmă canoanele biografiei, evocă și povestește iubiri, prietenii și disperări ca pe niște detalii ale unui apetit de aventură niciodată satisfăcut; se mișcă printre date și înlăuntrul Istoriei, în căutarea prințului care a învins noaptea și a intrat, zburând, în infinit.“ — Domani

„Romana Petri pătrunde în personaj, în magia lui și se mișcă între autobiografie și ficțiune, oferindu-ne un roman de neuitat despre complexitatea infailibilă a unei pasiuni omenești.“ — Il Venerdi

„Să furi noaptea este romanul impresionant al aventurilor, suferințelor și iubirilor autorului Micului Prinț.“ — Libero

„O celebrare, un imn adus vieții trăite cu pasiune de Antoine de Saint-Exupéry!“ — Maremosso

„Gândirea lui Andrei Pleșu stârnește mereu idei în mintea cititorului, ceea ce o face greu – aproape inutil – de rezumat. Scrisul lui ilustrează un tip de gândire trăită, în contact cu viața, la antipodul organizării și reorganizării de concepte, de abstracțiuni. Cum o spune el însuși la un moment dat, «conceptele sunt cadavre de îngeri. Iar cei care, în exercițiul gândirii, nu văd nimic dincolo de ele practică – nu neapărat cu rea-credință – o formă patetică de necrofilie». Andrei Pleșu a scris o stimulatoare lucrare de filozofie.“ — ANDREW LOUTH

Pe copertă: Hans Memling, Îngeri muzicieni (detalii), cca 1490, Muzeul Regal de Arte Frumoase, Anvers

„Te intrigă, te uimește, îți dau lacrimile, apoi râzi. Romanul autobiografic al lui Dan-Liviu Boeriu desface în felii subțiri, deopotrivă cu delicatețe și autoironie, destinul unui om confruntat, în toate ale vieții, cu situația sa de «bărbat» care trebuie să corespundă așteptărilor lumii. N-am mai citit de mult o mărturie atât de puternică despre fragilitatea masculină și despre alunecușurile minții care-și găsește în cuvântul scris ancora supraviețuirii afective. Un roman emoționant și viu, o operație curajoasă pe cordul deschis al imaginii de sine a autorului.“ — TATIANA NICULESCU

„Dan-Liviu Boeriu scrie cuceritor şi grav, apăsat şi tandru, profund şi sincer până la denudarea de pe urmă...“ — RADU PARASCHIVESCU

Inspirat din evenimente reale și redând atmosfera terifiantă a Vienei de după Anschluss, Cercul scriitorilor din Viena este un roman în care curajul, loialitatea și puterea cuvintelor, într-o lume care încearcă să le reducă la tăcere, devin mai puternice decât frica, trădarea și cenzura.

Viena, 1938. Orașul este prins între trecutul său cultural strălucit și umbrele incertitudinii și fricii aduse de nazism. În această atmosferă tensionată, doi autori de romane polițiste evrei, Mathias Kraemer și Johannes Namal, încearcă să-și protejeze familiile și să scrie în continuare. Cei doi, împreună cu alți intelectuali, obișnuiau să se întâlnească în liniștea cafenelelor vieneze, la cercul literar inspirat de ideile lui Sigmund Freud. Dar plecarea acestuia în exil devine inevitabilă și, oricât ar încerca să-i ferească, ascunzând fotografiile cu ei, tăinuindu-le numele, cu toții sunt captivi în malaxorul terorii naziste: cărțile le sunt interzise și arse, prietenii le dispar unul câte unul, viețile le sunt amenințate. Într-o lume în care oamenii ajung să fie condamnați la moarte pentru ideile lor, Mathias și Johannes trebuie să decidă dacă vor lupta prin scris sau dacă vor alege tăcerea drept singura cale de supraviețuire.

„Un roman captivant ce pune în lumină modul în care evenimentele teribile îi pot determina pe oamenii obișnuiți să ia decizii extraordinare.“ — The Times of Israel

„Un roman impresionant despre curaj, familie și supraviețuire.“ — Booklist

METODA VERIFICATĂ PENTRU A-ȚI CREȘTE INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ

în contextul vieţii profesionale grăbite de azi, oamenii petrec mai mult timp cu calculatorul, cu telefonul și în conferinţe de afaceri decât comunicând direct, faţă în faţă. în această reţea din ce în ce mai complexă, inteligenţa emoţională este mai importantă ca oricând. Conform cercetărilor, EQ-ul este de două ori mai important decât IQ-ul pentru a obţine ce vrei în viaţă. Cartea conţine un program pas cu pas care te va ajuta să-ţi identifici abilităţile de inteligenţă emoţională, responsabile pentru 58% din performanţa în toate tipurile de muncă, să ţi le sporești și să te bucuri de succes atât în viaţa personală, cât și în cea profesională.

Include un cod pentru accesarea gratuită a testului online de inteligenţă emoţională cu ajutorul căruia vei afla ce EQ ai și ce poţi face pentru a-l îmbunătăţi imediat.

Travis Bradberry, doctor în psihologie clinică și industrial-organizațională, este, alături de Jean Greaves, cofondatorul TalentSmart®, o companie de consultanță care colaborează cu peste 75% dintre companiile din lista Fortune 500 și care este lider mondial în furnizarea de teste de inteligență emoțională și de training. Cărțile lui au fost traduse în 28 de limbi și sunt vândute în peste 150 de țări.

Editura Humanitas oferă tuturor celor interesaţi (elevi, studenţi, profesori) varianta mică a Dicţionarului latin-român a profesorului Gheorghe Guţu (lucrare cunoscută încă din anii '60, în lumea de specialitate românească, sub denumirea uzuală de „Guţu mic“). Conţinând peste 15 600 de cuvinte-titlu, Dicţionarul latin-român, varianta mică, reuneşte chintesenţa tezaurului lexical latinesc din epoca clasică. El constituie – şi va constitui şi pentru generaţiile viitoare – cel mai bun instrument de lucru pentru descifrarea frumuseţilor ascunse în textele marilor autori latini.

„Trecerea latinei târzii – a celei populare, vorbite – spre limbile romanice particulare, care iau naştere în relativ scurtă vreme, şi a celei culte, cărturăreşti, la calitatea de superstrat de limbă culturală, secole de-a rândul, în şcoală, în actele oficiale şi în administraţie, în operele ştiinţifice, religioase, filozofice şi tehnice de orice fel, ne-a făcut, daca nu să indicăm – nu acesta este scopul dicţionarului de faţă – cel puţin să sugerăm la ce cuvânt românesc sau modern a dus termenul latinesc şi să uşurăm astfel înţelegerea genetică a unui foarte mare număr de cuvinte şi deci noţiuni de limbă română actuală şi din alte limbi moderne.“ (Autorul, iulie 1981)

Mihai Bendeac este actor. De teatru și de film. Și nu doar unul de rând, ci unul extraordinar. Ca să-l cunoști cu adevărat, este musai să-l vezi jucând într-o piesă de teatru.

Mihai Bendeac este comedian. A făcut să râdă o țară întreagă.

Mihai Bendeac este scenarist. A scris toate cele 6 sezoane „În puii mei”.

Mihai Bendeac este regizor. Da, a și regizat piese de teatru.

Mihai Bendeac este jurat. Probabil l-ai văzut la televizor.

Mihai Benedeac este poet, cântăreț și compozitor.

Omul multiplelor talente, Mihai Bendeac este astăzi, înainte de orice, scriitor. Un scriitor care te va uimi cu deschiderea sa și cu subiectele abordate. Și care îți va arăta, prin volumul biografic de față, cine este cu adevărat Mihai Bendeac, dincolo de ocupații, dincolo de măști, dincolo de râsul său molipsitor.

Cai în galop, cel de-al doilea roman din tetralogia Marea fertilităţii, apărut la un an după Zăpada de primăvară, a fost ecranizat în 1985 într-un episod din filmul inspirat din biografia şi opera scriitorului nipon – Mishima: o viaţă în patru capitole, regizat de Paul Schrader, printre producători aflându-se Francis Ford Coppola şi George Lucas.

„Starul”, care de la publicarea în revista literară japoneză Gunzo, în 1960, până la traducerea sa în engleză, în 2019, a fost greu accesibil publicului cititor și aproape uitat, poate fi considerat, în primul rând, un microroman psihologic, care își are punctul de plecare în analiza faimei și a destrămării ei.

La numai 23 de ani, Yutaka Mizuno este un actor iubit de toată lumea. Rolurile sale de yakuza violent, însă principial, dar mai cu seamă măștile sub care apare în lume, construite minuțios de specialiștii în comunicare din lumea filmului, dar și de el însuși, l-au făcut un adevărat star, a cărui viață se desfășoară clipă de clipă în fața publicului. Numai alături de Kayo, asistenta sa urâtă, trecută de 30 de ani, Yutaka se simte în largul său. Cei doi se oglindesc unul în celălalt, urâțenia fizică a lui Kayo fiind un fel de pandant la tumultul interior al tânărului. Iar în acest joc stratificat de oglinzi, uneori și iubirea, oricât de inimaginabilă pare, își poate face loc.

Venirea la putere a lui Vladimir Putin a inaugurat epoca cea mai agresivă din punct de vedere militar din istoria Rusiei de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial încoace.

Dar cum s-a transformat armata sovietică în armata rusă de azi?

Cine a reformat-o, și în ce măsură?

Ce s-a întâmplat de fapt în teatrele de război unde Rusia s-a implicat activ, testându-și armamentul modern și militarii?

Ce au învățat rușii din experiența militară sovietică și din războaiele recente?

Care este capacitatea reală a celei de-a doua armate a lumii?

Oare campania din Ucraina începută în 2022 va însemna sfârșitul militarismului rus sau al autocratului Putin?

Mark Galeotti, cel mai bun specialist actual în istoria și politica militară a Rusiei, răspunde documentat la toate aceste întrebări și la multe altele, analizând etapele transformării unuia dintre cele mai mari și mai complexe sisteme militare din lume.

John Dolittle este un doctor cu suflet bun, care iubește animalele și are de tot felul – peștișori aurii în iazul din grădină, șoareci albi într-un pian și un arici în pivniță. Dar, cu timpul, pe lângă casa lui se aciuează încă multe altele. Ca să le înțeleagă mai bine, le învață limba și se hotărăște să devină medic veterinar, iar vestea despre darul lui extraordinar se răspândește cu repeziciune. Într-o zi, Dolittle află că în Africa maimuțele suferă de o boală cumplită, așa că pornește pe dată într-acolo împreună cu cei mai buni prieteni ai săi. În timpul călătoriei aventurile se țin lanț: trebuie să traverseze teritoriul Jolliginki, să negocieze cu regele acestui ținut și, mai mult, să dea piept cu o bandă de pirați nelegiuiți.

„Cu remarcabil talent scriitoricesc și cu acribie documentară, Cristian Preda reconstituie biografia politico-intelectuală a scriitorului Victor Eftimiu și, odată cu aceasta, aduce în fața cititorilor o Românie trecută prin două războaie mondiale, șase Constituții, patru regi, două republici – populară și socialistă – și un regim totalitar de sorginte sovietică. Istoria carierei minuțios construite a lui Victor Eftimiu este deopotrivă istoria instituțiilor, a mentalităților și a breslei scriitorilor pe parcursul a peste 70 de ani. O admirabilă izbândă în scrierea de biografii, această carte plină de informații și intuiții, de răsturnări de situații, de portrete de epocă și de oglinzi îndreptate către prezent cucerește de la primele pagini, invitând la o nouă reflecție despre duplicitățile și metamorfozele succesului în literatură și în politică.“ — TATIANA NICULESCU

„A debutat, sprijinit de E. Lovinescu, pe același afiș pe care stătea scris și numele lui Sadoveanu; a fost acuzat de trădare în Primul Război Mondial; a căpătat cetățenia română doar ca să poată fi numit director al Teatrului Național; a scris un pamflet contra Brătienilor înainte de a deveni membru al PNȚ; s-a luptat ca deputat cu A.C. Cuza și I. Zelea Codreanu, iar ca gazetar cu Stelian Popescu; a sperat ca toată dreapta naționalistă să se reunească în jurul lui O. Goga; a fost internat în lagărul de la Târgu Jiu fiind bănuit că e comunist; în 1946 i-a cerut lui Stalin să dezvolte trans­porturile în URSS. A intrat în Academia Română și, după 9 zile, s-a trezit dat afară. A fost urmărit 15 ani de Securitate, deși era prieten cu Dej. Acum o jumătate de secol s-a întâlnit cu Enver Hogea, care-l considera cel mai mare scriitor albanez, și a murit la spitalul Elias, după ce a fost transferat de la Tirana cu un avion special. Azi se vorbește despre el foarte rar, deși a avut nu doar o operă vastă, ci și o viață fabuloasă. Vă invit să-l (re) descoperim împreună pe Victor Eftimiu.“ — CRISTIAN PREDA

Roman al rătăcirii și regăsirii, în care hazardul și voința modelează vieți în Anglia victoriană și luxurianta, dar necruțătoarea natură a insulei Borneo, Insulele iertării infuzează povestea complexă și captivantă cu o atentă și subtilă meditație asupra chipurilor și resorturilor iubirii. Acest roman îndrăzneț despre destin și dorință, cu scene erotice magistral proiectate pe canavaua narativă, desfășoară o geografie maiestuoasă din Dublinul anului 1865 la Bath, apoi la Londra și Paris, și înapoi la Bath, în urmărirea unor personaje feminine de mare forță.

„Insulele iertării rescrie Jane Eyre, La răscruce de vânturi, întreaga operă a lui Jane Austen, precum și romanele de dragoste victoriene ce poartă amprenta Imperiului Britanic patriarhal. Personajele feminine ale lui Rose Tremain sunt energice, inteligente, creative, îndrăznețe și blânde; și multe dintre ele nu vor să-și irosească aceste calități pe bărbați care nu se ridică la înălțimea lor.“ — TLS

„Acest roman explorează dorința primară și nestăvilită a oamenilor de a-și găsi un sens în viață, aspirație care-i poartă, înnebuniți, pe căi diferite de-a lungul globului. Am ales două puncte geografice contrastante, elegantul Bath și aspra insulă Borneo, desfășurând în acestea două povești despre capcana sexuală, eforturile materiale, pierderea iubirii, în cele din urmă moartea și – prin ele toate – căutarea disperată a unor locuri ale consolării și alinării.“ — ROSE TREMAIN

„Frapant, transgresiv, explicit și caleidoscopic.“ — Saga Magazine

„Pasiunea este una dintre formele de evadare explorate în acest roman, o investigație a modului în care încercăm să ne găsim liniștea sufletească.“ — Guardian

„Felul în care descrie dorințele și frustrările omenești, confruntate cu constrângerile forțelor pe care nu le putem controla, a consacrat-o pe Rose Tremain drept una dintre cele mai talentate voci literare – iar noul ei roman îi confirmă statutul.“ — Observer

„Rose Tremain domină, alături de Hilary Mantel, scena romanului istoric britanic contemporan. […] Puțini scriitori pot propune un tablou al trecutului atât de inedit și convingător în același timp.“ — Sunday Express

Scriitorul japonez de expresie franceză AKIRA MIZUBAYASHI s-a născut în 1951. După studii la Universitatea Națională de Limbi și Civilizații Străine din Tokyo, a plecat în Franța în 1973 și a urmat o pregătire pedagogică la Montpellier pentru a deveni profesor de limba franceză. În 1976, a absolvit la Tokyo un masterat de literatură modernă, apoi, în 1979, s-a întors în Franța ca student la École Normale Supérieure, unde și-a susținut doctoratul cu o teză despre Jean-Jacques Rousseau. Din 1983 predă limba franceză la Tokyo. În 2011, a câștigat Prix du Rayonnement de la langue et de la littérature françaises, precum și Prix littéraire de l’Asie pentru debutul său, Une langue venue d’ailleurs (2010). În 2013, a obținut Prix littéraire Richelieu de la francophonie. A mai publicat autobiografia Mélodie. Chronique d’une passion (2014), eseul Petit éloge de l’errance (2014), precum și romanele Un amour de Mille-ans (2017) și Inimă frântă (Âme brisée, 2019; Humanitas Fiction, 2021), recompensat în 2020 cu Prix des libraires, Prix Culture et Bibliothèque pour tous, Prix de la Ville de Deauville și Prix des Lecteurs des Écrivains du Sud. În 2014 i s-a acordat distincția Chevalier dans l’Ordre des Arts et des Lettres.

Cartea de față este, așa cum o numește chiar autorul, „un roman care vorbește despre vremurile noastre“, alcătuit din articole publicate în reviste precum La Repubblica, Vanity Fair sau Wired, cu subiecte diferite, de la politică, filozofie și literatură până la sport și impresii de călătorie. Fotbalul, aromatul ceai de mentă din Tanger, praful și sângele coridelor, bolizii de Formula 1, desenele animate, teatrul, politica, muzica, filmul, literatura, toate se învârt într-un iureș neîncetat, pe cât de fermecător, pe atât de tulburător. Baricco e un umanist lucid, un cronicar al eternei comedii omenești, care ne invită să înțelegem mai bine lumea de astăzi, un spectacol în care fiecare dintre noi este atât public, cât și actor.

„N-avem de unde ști dacă vor dispărea cărțile, eliminate de noile tehnologii, dar, atâta vreme cât cărțile există, trebuie apărate. Nu reușesc să-mi imaginez vreun tip de umanism care să se poată lipsi de cărți. Literatura produce dorințe, revoltă, sensibilitate la diferențe. Cartea e indispensabilă. Și-apoi, sunt convins: cultura imaginii este, în esență, o cultură conformistă, atent controlată, supusă prea multor reguli. În schimb, literatura e libertate. Așa că da, cred că trebuie apărată până în pânzele albe.“ — MARIO VARGAS LLOSA, în dialog cu Alessandro Baricco

O călătorie de-a lungul unui an, însoțită de citate aparținând lui Paulo Coelho.

„Cum să încep? Tăcere. Tumultul vieții pare să înceteze noaptea. Cuvintele, ideile, amintirile și poveștile sunt căile pe care pașii mei le urmează.“ – Paulo Coelho

Paulo Coelho, considerat de milioane de cititori drept un alchemist al cuvintelor, este unul dintre cei mai influenți scriitori ai acestui secol.

Cărțile sale, pe lângă faptul că se găsesc în fruntea topurilor de vânzări, provoacă dezbateri culturale și sociale. El scrie despre teme, idei și concepții care răspund aspirațiilor atât de numeroșilor săi cititori, aflați în căutarea unui drum propiu și a unor noi moduri de a înțelege lumea.

Catalina Estradaa fost întotdeauna fermecată de natura luxuriantă, fremătând de viață din țara copilăriei sale, Columbia. Astăzi Catalina este o renumită ilustratoare și trăiește la Barcelona. Fascinația cu care privește mereu în jur este ușor de observant în arta ei, marcată de elegante explozii de culoare.

Caracteristici:

• Agendă anuală însoțită cu citate din romanele scriitorului Paulo Coelho (tema – Simplitate)
• Calendar 2022 – sărbători legale și zile libere în România
• Format săptămânal
• Ușor de transportat

EXCLUSIV!Agenda Întâlniri 2022 – Paulo Coelhoeste disponibilă doarîn rețeaua hypermarketuri Carrefour, în librăriile Humanitasdin București și din țară și pe siteul libhumanitas.ro

„Eleganța este atinsă când tot ceea ce e superfluu e dat la o parte și ființa omenească descoperă simplitatea și concentrarea: cu cât postura e mai simplă și mai sobră, cu atât e mai frumoasă.“ – Paulo Coelho

Construită sub forma a unsprezece scrisori către un personaj imaginar, un ucenic în arta prozei, scrisori unificate printr-un capitol concluziv sintetic, cartea reconstituie întreg procesul creativ prin care a trecut un autor capabil să transforme în literatură tot ce atinge: Mario Vargas Llosa. Suntem martori ai lungii sale peregrinări ca literat și ai experienței unice, personale și netransferabile de romancier. Cum devii scriitor? Ce mecanisme imperioase te impulsionează în această vocație? Ce poți învăța de la marii scriitori și ce este sau trebuie să fie numai al tău, dacă ai ceva de spus? Cartea lui Vargas Llosa e o suită de lecții magistrale despre arta de a scrie romane – în fond, o lecție de literatură.

„Cum poate un roman să emoționeze, cu această istorie în curs? Pur și simplu, existând, sugerând cititorilor aspirații și dorințe, inoculându-le virusul ambiției și al unei fantastice proiecții a unei vieți mai bune, sau măcar diferite. [...] Nu s-a inventat până acum ceva mai potrivit decât romanul pentru a ține în viață visul unei societăți mai bune.“ — MARIO VARGAS LLOSA, Discurs de recepție în Academia Franceză, 9 februarie 2023

Cu fotografii din arhiva autorului

În Irak, Iran, Siria sau Libia, șantierele deschise de întreprinderile României socialiste aduceau sute de milioane de dolari la bugetul de stat. Era valuta cu care se plătea datoria externă contractată de Ceau­șescu pentru a construi în țară o industrie grea falimentară.

În pofida condițiilor de muncă și de trai dificile, în pofida supravegherii stricte a „organelor“, al căror braț lung ajungea la mii de kilometri, în pofida riscurilor dintr-o regiune zguduită de conflicte armate, era o șansă de mai bine pentru zeci de mii de muncitori și de specialiști români: pe lângă lipsurile de acasă, viața în țările Lumii a Treia părea de-a dreptul prosperă.

Este unul dintre aspectele Epocii de Aur prea puțin cunoscute și atunci, și astăzi. Dincolo de fascinația culturală a Orientului antic sau contemporan, relatarea profesorului Emil Sîrbulescu surprinde cu finețe și mentalitățile românilor sau ale arabilor, și jocurile de putere dintr-o mare întreprindere socialistă, și relațiile dintre autoritățile române și cele ale unui Irak aflat în plin război. Unică în peisajul memo­rialisticii de la noi, este o mărturie cu atât mai prețioasă.

După succesul internațional pe care l-a avut cu romanul „Femeia cu fusta violet”, Natsuko Imamura ne propune volumul „Fata care s-a transformat în bețișoare”. Trei figuri feminine și parcursul lor dinspre copilărie spre maturitate sunt surprinse în aceste povestiri, prima dintre ele, cea care dă și titlul cărții, fiind adaptată pentru teatru radiofonic și transmisă în Japonia în 2022. Profund însingurate, tânjind după o formă de atașament pentru care nici un sacrificiu nu li se pare prea mare, cele trei protagoniste se mișcă într-o lume uneori senzorială, alteori erotizată, care glisează cu ușurință dintr-un escapism de tip manga în tot atâtea încercări de a fugi de singurătate și respingere.

Ilustrații de Catalina Estrada

Roman câștigător al Gotham Book Prize 2024, tradus în peste douăzeci de țări și desemnat Cea mai bună carte a anului de New York Times, Washington Post, Time, NPR și BookPage.

Pe fundalul mizer și tensionat al New Yorkului anilor 1970, familia borfașului, acum retras din branșă, Ray Carney, același din romanul Trișorii din Harlem, își continuă saga. De data aceasta, un act de generozitate părintească – să găsească bilete la concerul Jackson 5 pentru fiica sa adolescentă, May – îl face să suprapună iar statutul său de respectabil cap de familie cu cel de interlop fără voie. Romanul, bine strunit narativ, combină fără stridențe elemente polițiste, picarești și dramatice, strecurând nu în puține rânduri în pagină și detalii de epocă atent documentate. Ipochimeni pestriți, care mai de care mai pitorești, ne fac cu ochiul în cele trei părți cronologic distincte ale cărții: politicieni și polițiști corupți, incendiatori, recuperatori și borfași, activiști violenți și artiști cu năravuri excentrice. Colson Whitehead reușește să imprime personajelor vioiciune, un haz nebun și, adesea, le înzestrează cu o delicioasă istețime de absolvenți ai școlii vieții, care se potrivește ca o mănușă cu pescuitul în apele tulburi ale ghetoului. Un roman despre aspirație, crimă, familie, identitate și conexiuni, care devine comic prin juxtapunerile corupției și brutalității cu detaliile funcționării unei afaceri cu mobilă.

„Pravila borfașului descrie în detaliu istoria culturală și drama familială, cu energia captivantă a unui thriller polițist și umorul ascuțit al satirei sociale. Harlemul însuși este unul dintre personajele principale, iar ecourile altor cronicari ai acestui oraș, precum James Baldwin și Chester Himes, sunt prezente.“ — The Guardian

Ilustrații de Jannicke Hansen

Descoperă poveştile unuia dintre cei mai mari romancieri din toate timpurile, rescrise pentru copii şi adunate într-o carte frumoasă, care păstrează nealterate spiritul şi stilul lui Dickens şi al vremurilor sale.

Oliver Twist  •  Vechiul magazin de antichităţi  •  David Copperfield  •  Marile speranţe  •  Poveste despre două oraşe  •  Poveste de Crăciun  •  Nicholas Nickleby  •  Timpuri grele

 

Thomas Bourgeron este unul dintre savanții de primă mărime care au descifrat bazele genetice ale autismului. Descoperirile recente realizate de echipa sa de la Institutul Pasteur stau în centrul unei noi abordări a problemelor ridicate de autism.

Numai o abordare științifică, bazată pe studii ample și dovezi clare, ne poate ghida în explorarea unor metode mai precise și în îmbunătățirea celor existente. Iar această abordare trebuie să fie integrativă, profund empatică și orientată spre instrumentele practice, concrete la care putem apela pentru a veni în sprijinul persoanelor cu autism.

Deși determinată genetic, dizabilitatea gravă asociată autismului nu este întotdeauna o fatalitate, spune una dintre tezele acestei cărțți. Mediul, prin care înțelegem toți factorii non-genetici, inclusiv ansamblul intervențiilor terapeutice, contribuie semnificativ la creșterea calității vieții persoanelor cu autism.

„O sinteză precisă, subtilă și accesibilă a cunoștințelor despre această tulburare complexă, la care se adaugă un crez: «Să abordăm autismul respectând demersul științific și evitând ideologia».“ — Le Monde

Amintirile Elenei Hartulari sunt prima operă autobiografică feminină cunoscută din cultura română. Memoriile ei ne poartă prin culisele unei lumi pe care o știm mai bine din comediile lui Alecsandri. Într-o limbă savuros arhaică și surprinzător neologică, documentând realitatea sociologică a unor personaje literare de tipul coanei Chirița, eroina pune fără menajamente în scenă o viață de femeie prinsă între dragoste, violență conjugală, ambiție socială și dorința de a fi auzită.  Fiică a unui mic boier din rețeaua clientelară a Sturdzeștilor, măritată la cincisprezece ani cu un grec sărac, dar viclean și lipsit de scrupule, Elencu traversează cinci decenii de prefaceri radicale ale Moldovei – anii 1820-1860 –, lăsându-ne o panoramă frustă a celei mai dinamice clase sociale din epocă: mica boierime care parvine social și economic. În spatele intrigilor familiale, al proceselor de moștenire, al aranjamentelor de tot felul, descoperim spectacolul autentic al unei lumi deschise, cu un aplomb lipsit de complexe, către noile orizonturi ale modernității europene.

Ediția îngrijită de Constanța Vintilă, însoțită de un amplu studiu introductiv și de un aparat critic care coroborează textul memoriilor cu fondul documentar, ne restituie integral textul Elenei Hartulari și îl așază, în premieră, în istoria literaturii române.