Cărţi

O proză poetică devenită clasică, de o intensitate emoțională extremă, în care însingurarea orientală nu poate fi atinsă nici de iubire și nici de moarte. Publicată în 1949, nuvela „Pușca de vânătoare” își păstrează intactă forța de seducție, în 2023 fiind adaptată pentru scenă de Serge Lamothe, avându-i ca protagoniști pe Miki Nakatani și Mihail Barîșnikov, într-un spectacol semnat de François Girard.

Este oare cu putință ca o pușcă de vânătoare dintr-un poem apărut într-o revistă cinegetică să lege patru destine? Poate să ucidă o pușcă pe trăgaciul căreia nu apasă nimeni? De ce moare altcineva decât femeia luată în cătarea armei? Cine e vânatul și cine vânătorul? Cum poate fi apărată cu pușca o amintire? Ce se întâmplă când un jurnal nu este aruncat în foc? Dar atunci când scrisorile rănesc mai tare decât gloanțele? Cititorul nu trebuie să îmbrace un chimono ca să poată răspunde la toate aceste întrebări. E suficient să-și lase deoparte ochelarii de european și să pătrundă liniștit în această nespus de frumoasă lume a sugestiilor.

Primul roman din apreciata trilogie dedicată de Heather Morris lagărului de la Auschwitz, acum un nou serial numai pe SKYSHOWTIME.

În regia lui Tali Shalom-Ezer, cu Harvey Keitel,  Melanie Lynskey, Jonah Hauer-King, Anna Próchniak și Jonas Nay.

Peste 13 milioane de exemplare vândute în întreaga lume

Tatuatorul de la Auschwitz se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate pe brațele prizonierilor, femei și bărbați deopotrivă. Când lui Lale i se oferă ocazia de a fi Tätowierer, tânărul evreu slovac înțelege că aceasta poate fi șansa lui să supraviețuiască. De la masa la care lucrează, nici nu i se permite să ridice capul spre semenii săi, al căror destin îl pecetluiește astfel. Dar într-o zi reușește să surprindă privirea unei tinere al cărei nume îl află în cele din urmă: Gita.

Bestseller New York Times și Sunday Times  •  Nominalizat în 2022 la British Book Awards ‒ secțiunea Best Debut Fiction –, la Authors’ Club Best First Novel Award, The Society of Authors McKitterick Prize și The Winston Graham Prize for Historical Fiction  •  Selectat între cele mai bune romane ale anului 2022 de Sunday Times și Washington Post și în Top 10 Cele mai bune ficțiuni istorice din 2022 de Book Riot  •  Tradus în peste 15 țări.

Un teatru la malul mării. O copilărie ieșită din comun. Un război care schimbă totul. În Anglia exuberanței interbelice, într-un conac cu pereți prea groși și părinți veșnic neatenți, o fetiță găsește o balenă eșuată pe coastă, din scheletul căreia își va ridica un teatru. Așa începe marea aventură a lui Cristabel Seagrave care, alături de ceilalți copii ai familiei – Flossie și Digby–, construiește un univers al poveștilor și spectacolului. Copiii devin regizori ai propriei realități și, cu toate că drumurile lor, pe parcursul maturizării, se despart, iar războiul îi trimite în direcții diferite, firele nevăzute care îi leagă sunt puternice precum oasele balenei din copilărie. Relațiile se transformă, capătă tăceri și nuanțe, dar rămân temelia unei legături care sfidează timpul, distanța și ororile războiului. O saga despre familie, cea pe care o alegi, despre libertate și puterea salvatoare a teatrului, chiar și atunci când lumea arde.

„Joanna Quinn are abilitatea remarcabilă de a reda o lume dispărută – fie că este vorba de aristocrația aflată în declin, de o școală de pregătire pentru agenți britanici sau de un teatru parizian în vreme de război – cu atâta naturalețe, încât o acceptăm pur și simplu ca decor al dramei care se desfășoară.“ — Washington Post

„O saga de familie care te captivează de la prima scenă.“ — The Times

„Un roman sortit să devină un clasic.“ — Daily Mail

„Un roman luminos, profund, când amuzant, când trist, în care fiecare pagină e îmbibată de viață și experiență. Joanna Quinn este unul dintre acei scriitori care simt pulsul umanității.“ — Sunday Times

„Un captivant roman despre formare și tărie sufletească, care reunește tot ce are mai bun literatura clasică britanică.“ — Madame Figaro

Prefață și tabel cronologic de Melania Stancu

Pe fundalul unor experiențe tot mai complexe de viață comună în care lumea spaniolă și cea românească se întâlnesc într-un proces de integrare europeană din ce în ce mai intens, colecția Biblioteca Hispanică a Institutului Cervantes, în care apar traduceri din literatura spaniolă clasică și contemporană – cuo atenție specială acordată non-ficțiunii, eseisticii filozofice, reflecției etice și etico-politice –, este rezultatul colaborării dintre Institutul Cervantes din București, care a avut inițiativa acestui proiect, și Editura Humanitas. Colecția este realizată de un colectiv de profesori și traducători, specialiști în limbi și literaturi hispanice de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, sub coordonarea unui comitet științific internațional. Titlurile colecției apar, unele dintre ele, în formulă bilingvă, și toate în condiții editoriale speciale, însoțite de un aparat critico-analitic complex.

„Eseul Luminişuri este rodul unei perioade de adâncă meditație, în care María Zambrano merge către sine, către interiorul fiinţei, prin intermediul naturii pe care o contemplă în tăcere şi singurătate. Autoarea urmăreşte cuvântul esenţial, exprimat prin simboluri, care să descrie realitatea cunoscută şi să descopere mistere, urmând diferite căi ale cunoaşterii unificate: filozofia, poezia, mitul şi sacrul.  Opera Maríei Zambrano interesează azi nu doar pentru dialogul pe care îl stabileşte cu marile figuri ale vieţii intelectuale şi academice spaniole din secolul trecut, ci şi pentru că vocea protagonistei este o voce feminină.

Considerată cea mai importantă femeie filozof din Spania secolului XX și cea mai bună discipolă a lui José Ortega y Gasset, María Zambrano trezește admirația tinerilor de azi prin angajarea ei în problemele com­plexe ale societății moderne și prin pasiunea cu care gândirea ei filozofică se ancorează în „toate zonele vieţii“, de la etică la spiritualitate, ecologism şi critică culturală.“ — MELANIA STANCU

„María Zambrano se numără, pe bună dreptate, printre cei mai importanți gânditori pe care secolul XX i-a dat lumii hispanice. Marginalizată de cursul ireversibil al istoriei şi de rana adâncă a Războiului Civil spaniol, ea a fost fiica mai multor exiluri, deși peste tot pe unde a pribegit – în Franţa, Mexic, Cuba, Puerto Rico, Italia – nu a pierdut legătura cu cei mai proeminenți intelectuali ai vremii, la fel cum nu a făcut-o nici înainte de a părăsi Spania. Zambrano își dezvoltă viziunea filozofică prin intermediul a mai bine de treizeci de volume. Pentru ea, raţiunea poetică e metoda cu care abordează sursa inepuizabilă de inspiraţie ce izvorăște din relaţia dintre filozofie, poezie şi mistică, fără a uita vreodată să așeze în centrul reflecției sale individul, politica, transcendența, timpul, visul etc.

Exilurile autoarei nu au doar o dimensiune geografică, ci ating şi o dimensiune metafizică, ce îşi găseşte probabil cea mai înaltă expresie în Luminişuri, considerată de mulţi cea mai importantă operă a gânditoarei spaniole, manifestarea profundă a unui exil intim şi intens. Când pătrunzi în paginile acestui volum, în ciuda fragmentării textelor care îl alcătuiesc, reuşeşti în luminişuri – locuri şi, totodată, non-locuri – să întrezărești, dincolo de întunericul pădurii, lumina.“ — LUIS GARCÍA MONTERO, directorul general al Institutului Cervantes

„Mihai Ralea e azi un personaj aproape uitat în istoria României. Și totuși, ca intelectual și ca om politic, figura sa s-a aflat multă vreme – și sub multe regimuri – în prim-planul scenei publice românești: psiholog, sociolog, profesor universitar, membru de marcă al PNȚ și redactor-șef al ziarului Dreptatea, discipol al lui Virgil Madgearu și protejat al lui Armand Călinescu, ministru al muncii în timpul regelui Carol II, susținător al modelului de corporatism inspirat din fascismul italian, apoi tovarăș de drum al comuniștilor și ambasador al Republicii Populare Române în SUA.

Acuzat de oportunism de către mulți dintre contemporani, biografia lui reprezintă, în ultimă instanță, un foarte interesant studiu de caz despre supraviețuire – politică și personală – în vremuri tulburi, la întretăierea dintre dictaturi și totalitarisme. De aceea e chiar de mirare că nici un istoric nu s-a aplecat până acum asupra ei.

O face, iată, Cristian Vasile, într-o carte scrisă cu obiectivitate, acribie și cu o riguroasă atenție la detalii. Această primă biografie dedicată lui Mihai Ralea în istoriografia românească reprezintă un adevărat eveniment editorial și o lectură pe cât de interesantă, pe atât de actuală.“ — ALINA PAVELESCU

„O cercetare sobră, precisă şi erudită: Cristian Vasile reconstruiește, din fragmentele de epocă şi documentele de arhivă, imaginea unui intelectual care alege să se reinventeze totalitar, colaborând cu carlismul şi cu regimul de «democrație populară».“ — IOAN STANOMIR

Introducere şi comentarii de Alex Drace‑Francis

„În prima jumătate a secolului al XIX-lea, lumea s-a pus în mişcare. Epoca de făurire a statelor şi culturilor naţionale a fost plină de conexiuni transnaţionale. O descoperire recentă ne permite să recitim povestea aceasta, dar să şi aflăm multe lucruri noi despre starea lumii de atunci, prin ochii unui personaj uitat. Scrisorile și reportajele lui Bernhard Stolz – jurnalist și om de litere cu ascuțit simț critic, un personaj erudit, monden, cu vederi deschise, şi un fin comentator al artei, literaturii, muzicii – se remarcă prin curiozitatea, precizia şi umorul cu care autorul observă, oriunde călătorește – la Pesta, București ori Constan­tinopol –, viața locală. 

De la ceremoniile de curte «de sus» la viaţa domestică «de jos», de la fenome­nele astronomice de pe cer la canali­zarea de sub pământ, almanahuri, artificii, bâlciuri, cântăreţe, chelneri, comete, girafe – nimic nu scapă privirii atente a praghezului Stolz.“ — ALEX DRACE-FRANCIS

„Mă voi strădui să vă zugrăvesc întâmplările ciudate și puțin cunos­cute ale capitalei noastre în adevăratele lor culori… Bukarest – mai corect Bukurest, adică după etimologia general acceptată: loc al bucuriei, al plăcerii – nu face o impresie favorabilă călătorului care vine de la Dunăre. Întinderea sa nu e mai mică decât a Parisului, dar oraşul e construit aşa de năstruşnic, încât cu greu ar putea exista vreun altul asemănător. Te crezi într-un sat mare în care sunt mai multe case frumoase, dar mai ales barăci destul de mizerabile. Amestecul frapant de elemente orientale și europene este inconfundabil și vizibil în toate privințele: mod de viață, îmbrăcăminte, obiceiuri, instituții, biserică, sistem politic. Totul poartă încă un caracter de bază oriental, dar cu multe schimbări.“ — BERNHARD STOLZ

Ilustrații de Noemi Vola

O carte frumoasă și luminoasă ca o zi de vară de la autorul bestsellerului „Aventurile lui Cepelică”.

Amuzantă, jucăușă, primitoare: aceasta este școala lui Gianni Rodari. E locul unde copiii descoperă lumea, își fac prieteni buni, se distrează și își aleg drumul în viață. Ba mai mult, e locul unde greșelile nu sunt nici arătate cu degetul, nici pedepsite, căci orice greșeală deschide poarta imaginației și devine un prilej de învățat lucruri extraordinare.

Datorită talentului lui Gianni Rodari, şcoala devine un tărâm magic, de poveste, unde fiecare copil crește liber, dând frâu liber creativității, viselor şi aventurii.

Prezentare de Ion Ianoşi

Cele opt Scrisori filozofice către o doamnă redactate în franceză alcătuiesc opera capitală a lui Piotr Ceaadaev, unul dintre întemeietorii gândirii filozofice ruse moderne, inclus convențional în gruparea „occidentalistă“, opusă celei „slavofile“. Publicarea „Scrisorii întâi“ în Rusia, în 1836, a provocat un imens scandal. Învinuit de antipatriotism și declarat nebun, Ceaadaev a fost ținut sub pază polițienească și supraveghere medicală, în domiciliu forțat, având interdicția, până la sfârșitul zilelor, de a-și mai tipări scrierile. Așa se face că manuscrisele Scrisorilor filozofice, descoperite târziu în arhivele rusești, au fost publicate în integralitatea lor, în originalul francez, abia în a doua jumătate a secolului XX. Prima lor ediție românească a apărut la Humanitas în 1993.

„Piotr Iakovlevici Ceaadaev este unul dintre primii intelectuali din istoria modernă a Rusiei, acei gânditori curajoși care s-au opus statului autocratic și violenței acestuia prin puterea minții și prin curajul lor personal. Ceaadaev a analizat fără încetare societatea rusă din vremea sa și a atribuit Bisericii și Ortodoxiei o responsabilitate decisivă pentru înapoierea țării. Rusia a fost o «pată albă în dezvoltarea spiritului». Europenizarea în timpul lui Petru cel Mare a fost văzută ca o simplă formă fără fond. Adevărata civilizație nu ajunsese în Rusia. Pentru aceste teze, Ceaadaev a fost unul dintre primii intelectuali declarați nebuni de către regimul țarist ‒ mulți alți intelectuali din istoria modernă a Rusiei aveau să împărtășească această soartă.“ — OLIVER JENS SCHMITT

„Noi n-am mers niciodată în pas cu celelalte popoare; noi nu aparținem nici uneia dintre marile familii ale speciei umane; noi nu suntem nici ai Occidentului, nici ai Orientului, și nu avem tradițiile nici ale unuia, nici ale celuilalt. Situați parcă în afara timpului, educația universală a speciei umane pe noi nu ne-a atins.“ — PIOTR CEAADAEV

Prefață de Gabriel Liiceanu

„În urmă cu câteva luni, am primit, pe computer, scrise cu un singur deget și fără diacritice, cele nouăsprezece povești adevărate care alcătuiesc volumul Vărul Alexandru. Autorul, care a împlinit 78 de ani, mă ruga să-i spun ce părere am. Primindu-le, am surâs. Nu i-am dat nici o șansă. Nici cea mai mică. Nimeni pe lume, mi-am spus, începând să scrie la o asemenea vârstă, nu a putut da ceva literar valabil. Cultura lui umanistă se reducea de altfel la istorici și politologi francezi. Cu literatura nu avusese niciodată o bună întâlnire. Afară de epistole ocazionale, scrise cu haz, nu știam să fi produs vreodată ceva. Știam că seara, târziu, îi plăcea să facă focul în căminul din living și să se uite la jocul flăcărilor, sorbind un Côtes du Rhône și trăgând dintr-o pipă. Dar nu știam că se apucase de scris. L-am întrebat de unde i se trage. Am scris pentru ca mi se părea că am ceva de spus. De unde a învățat să scrie, la peste 70 de ani? Cu această întrebare în minte, m-am grăbit să dau cartea la tipar. Ce carte superbă!“ — GABRIEL LIICEANU

„Am citit multe cărți de memorii foarte bine scrise și de-a dreptul emoționante. Una din ele a fost Vărul Alexandru, de Adrian Oprescu, care fusese arestat când avea 20 de ani și era student în anul întâi. Și-a scris memoriile după 60 de ani, deci la optzeci de ani, și le-a povestit cu o minunată prospețime. Eroii principali ai filmului meu, Poarta Albă, Adrian (Adrian Oprescu) și Ninel sunt preluați din această carte. Tot aici era relatată și scena cu copilul de trei ani care a adormit în baraca de scule. Am simțit că este un final bun de film!“ — NICOLAE MĂRGINEANU

„Avusesem, nu demult, 20 de ani. Ar fi trebuit să fiu la facultate, dar nu mai eram. Soarta decisese pentru mine să fiu unul dintre deținuții politici care trebuia să contribuie la construirea socialismului prin săparea Canalului.“ — ADRIAN OPRESCU

Aventurile copiilor care au ajuns pe planeta Kepler-62e sunt departe de a se fi încheiat. Soarta echipajului pare a fi acum în mâinile unui personaj misterios: un pasager clandestin de pe nava spaţială, a cărui identitate este o surpriză de proporţii. Cine este şi ce urmăreşte? Şi, mai ales, este ceva adevărat în proiectul Kepler62, sau totul e o imensă minciună? Ari, Joni, Marie şi ceilalţi află că nu sunt nimic mai mult decât nişte pioni într-un joc complex. În ciuda tuturor încercărilor, ei nu-şi pierd speranţa. Dovedind spirit de echipă şi ingeniozitate, sunt hotărâţi să lupte pentru viitorul lor – şi pentru supravieţuirea speciei umane.

Kepler62 – o serie premiată, tradusă în 23 de ţări, o lume distopică unde prietenia e pusă la încercare, un univers necunoscut de explorat.

Prefață de Mihaela Anghelescu Irimia

Publicat în 1934, romanul „Blândețea nopții” (Tender Is the Night) l-a ridicat pe F. Scott Fitzgerald, așa cum au remarcat criticii, la înălțimea unui „Orfeu modern“. În 1998, Modern Library l-a inclus pe lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză ale secolului XX. A fost ecranizat în 1962, cu Jason Robards, Jennifer Jones și Joan Fontaine în rolurile principale, iar în 1985 BBC a lansat o miniserie cu Peter Strauss și Mary Steenburgen. În 1995, The Fountain Theatre din Los Angeles a dramatizat romanul, adaptarea pentru scenă câștigând PEN Literary Award.

Dick Diver este un strălucit psihiatru american, cu o personalitate captivantă, căsătorit cu fosta sa pacientă, Nicole, fermecătoare, bogată, dar cu un grav dezechilibru emoțional. Rosemary, o tânără actriță fascinată de Nicole și îndrăgostită iremediabil de soțul acesteia, se avântă în noua idilă orbește, cu intensitate, la fel cum vânează roluri care să-i aducă celebritatea mult visată. Prinși în vâltoarea evenimentelor tumultuoase din viața lor, dar și a epocii de după Primul Război Mondial, când America nu mai crede în nimic, Dick și Nicole inițiază un periculos pas de deux pe granița dintre nebunie și normalitate, dintre iubire și moarte.

JIM BAGGOTT (n. 1957) a studiat chimia la Manchester, iar în 1978 și-a obținut la Universitatea Oxford titlul de doctor în chimie fizică. Activitatea sa de cercetător s-a împletit cu cea de autor al unor cărți cu subiecte la granița dintre știință, filozofie și istoria științei, între care The Quantum Story, Farewell to Reality, The First War of Physics, The Meaning of Quantum Theory, Origins: The Scientific Story of Creation (tradusă în română la Editura Humanitas sub titlul Origini: Povestea științifică a creației), Higgs: The Invention and Discovery of the God Particle (tradusă în română la Editura Humanitas sub titlul Higgs: Inventarea și descoperirea „particulei lui Dumnezeu“). Publică în mod regulat în revistele New Scientist și Nature.

„Cătălin Vasilescu se înscrie cu grație în seria de medici-scriitori și gânditori, ilustrată, la noi, de Vasile Voiculescu, C.D. Zeletin sau Emil Brumaru.“ — ANDREI PLEȘU

„Originalitatea cărții lui Cătălin Vasilescu e dată de felul în care istorisește, cu talent de romancier, momente cruciale din istoria medicinei moderne. Omului de știință, profesorului și chirurgului cu mână sigură i se substituie scriitorul capabil să mânuiască laparoscopul imaginației narative, să intre în pielea unor personaje importante prin experiențele și descoperirile lor științifice, atent documentate. Fără să-și idealizeze eroii, cărora omenirea le datorează enorm, autorul nu ezită să scoată la lumină și unele aderențe ideologice, etic discutabile, într-o construcție literară pasionantă și instructivă.“ — ADRIANA BITTEL

CĂTĂLIN VASILESCU (n. 1959), profesor de chirurgie la Universitatea de Medicină și Farmacie din București și șef al Disciplinei Chirurgie Generală I a Institutului Clinic Fundeni, a adus contribuții importante în chirurgia oncologică, chirurgia robotică și cercetarea medicală, mai ales în genomică. Are preocupări constante pentru istoria medicinei și istoria ideilor, mai ales din timpul Primului Război Mondial, domenii în care a publicat articole despre Dimitrie Gerota („Istoria lucrului bine făcut“, 2005), Toma Ionescu („Thoma Ionescu sau Wilhelm von Waldeyer? Istoria unei idei călătoare“, 2010), Victor Gomoiu („Operația Thoma Ionescu– Victor Gomoiu“, 2016), Fritz Haber („Chimia aerului – tragicul caz al lui Fritz Haber, laureat al Premiului Nobel și criminal de război“, 2020).

A publicat volumele: Bestiar. Șapte povestiri cu chirurgi și scandaloasele lor operații (Humanitas, 2023), Ce este mai presus de orice? Lumea cercetătorilor între iubirea de patrie şi spiritul universalist al ştiinţei în timpul Primului Război Mondial (Humanitas, 2020; împreună cu Mircea Flonta) și Dragul meu Wallace. Istoria zilei în care sir Charles Darwin şi-a pierdut eleganţa (Humanitas, 2024).

Vă rog să faceți o listă cu toate bunurile pe care le considerați esențiale pentru viața dumneavoastră.

Cererea pare ciudată, chiar indiscretă, iar pentru cele două femei care răspund, consecințele sunt devastatoare.

EMMA
Traumatizată de o spargere la vechea locuință, Emma își dorește un loc nou în care să trăiască. Dar nici unul dintre apartamentele pe care le vizionează nu este sigur sau la un preț accesibil. Până la One Folgate Street. Casa e o capodoperă arhitecturală: design minimalist din piatră de culoare deschisă, sticlă și tavane înalte. Dar există anumite reguli. Arhitectul enigmatic care a proiectat casa păstrează un control total asupra ei: fără cărți, fără perne aruncate, fără fotografii sau obiecte personale de orice fel. Spațiul e destinat să-l transforme pe cel care-l ocupă – și asta se și întâmplă.

JANE
După o tragedie personală, Jane simte nevoia unui nou început. Atunci când găsește One Folgate Street, ea este atrasă instantaneu de casă – și de creatorul ei rezervat, dar seducător. Curând după ce se mută, Jane află despre moartea prematură a chiriașei anterioare, o femeie care îi seamănă, ca vârstă și ca înfățișare. În timp ce încearcă să separe adevărul de minciună, Jane urmează fără să știe aceleași tipare, face aceleași alegeri, întâlnește aceleași persoane și trece prin aceeași teroare ca fata dinainte.

„Fascinant! Un roman pe care nu îl poți lăsa din mână, așa cum nu am mai citit de mult în ultimii ani. Plin de răsturnări de situație și cu un final care nu trebuie ratat!“ - Lisa Gardner

„Suspans psihologic de cea mai bună calitate… un thriller foarte ingenios.“ - The Bookseller

ROMAN PUBLICAT ÎN PESTE 40 DE ȚĂRI, ÎN CURS DE ECRANIZARE ÎN REGIA LUI RON HOWARD, CÂȘTIGĂTOR AL PREMIULUI OSCAR

Premiul Nobel pentru Literatura 2013

Citindu-l, nu știi dacă delicatețea sau cruzimea prevalează în acest roman care pune întrebări despre viață, moarte și karma, scris de unul dintre cei mai importanți scriitori japonezi actuali, Teru Miyamoto, tradus deja în colecția „Raftul Denisei“ cu bestsellerul Brocart de toamnă.

În anii ’70, la Osaka, Tetsuyuki se mută într-o cămăruță neîngrijită pentru a fugi de creditorii răposatului său tată. Panoul electric nu funcționează, și în prima noapte, bătând un cui pe întuneric, Tetsuyuki descoperă că a străpuns corpul unei șopârle, care însă supraviețuiește. Tânărul îi dă șopârlei un nume – Kin – și începe să aibă grijă de micul animal. Noapte de noapte, Tetsuyuki vorbește cu Kin, povestindu-i fie despre complicata relație cu iubita lui, Yōko, fie despre fuga constantă de recuperatorii violenți. Zi după zi, tânărul înfruntă viața, refuză, primește și dăruiește prietenie și iubire. La capătul unui an de ciudată tovărășie, în lumina plăpândă de aprilie, Tetsuyuki va afla dacă rănile trecutului s-au vindecat suficient și dacă are puterea de a-și urma calea.

Ilustraţii de Isabelle Maroger

Oare o să reușesc în viață? De ce mi-e frică să nu iau note proaste? De ce trăim? De ce se despart părinții mei? O să fiu urât când o să cresc mare? Ce înseamnă frate vitreg?

Copiii descoperă lumea și cresc cu ajutorul întrebărilor pe care și le pun lor înșiși și părinților lor. Mai grele, mai ușoare, mai grave, mai amuzante, smulgând un surâs sau o lacrimă, întrebările celor mici sunt tot atâtea ferestre către mintea și inima lor.

Carine Simonet, psiholog cu practică îndelungată, le răspunde cu inteligență și tact, dozând cu pricepere seriozitatea și umorul, și construind astfel punți între copiii și părinții cărora le este recomandată această minunată carte.

Fiecare întrebare din cartea aceasta este prezentată pe o pagină dublă, iar explicațiile-cheie sunt scoase în evidență cu litere îngroșate. Temele abordate pot fi identificate după culoarea cores­punzătoare din partea de sus a paginii. Între acestea, autoarea acordă o atenție aparte familiei, prieteniei, școlii, sentimentelor, credințelor și temerilor, vieții în societate. La finalul cărții veți găsi indici tematici, organizați după teme majore și cuvinte-cheie.

„Sunt psiholog și lucrez cu copii ca tine de douăzeci și cinci de ani. Răspunsurile pe care ți le propun sunt cele pe care le-aș oferi și micilor mei pacienți în timpul întâlnirilor noastre. Sunt un punct de plecare, pentru ca fiecare să-și poată găsi propriul răspuns. Pentru ca tu și părinții tăi să continuați să vă puneți întrebări.“ —  CARINE SIMONET

„Ora fermecată” dezvăluie uimitoarele avantaje de care se bucură oamenii de toate vârstele și din toate mediile atunci când participă la străvechea practică a cititului cu voce tare – un antidot prompt și eficient la capacitatea de concentrare intermitentă și limitată, familiile atomizate și distracțiile nesatisfăcătoare din epoca tehnologică. Autoarea ne poartă prin librării și școli, îmbinând descoperirile recente din neuroștiințe și studiile comportamentale cu întâmplările amuzante și emoționante ale unor familii reale – inclusiv a ei. Vie și pertinentă, plină de sfaturi practice și recomandări de lectură, „Ora fermecată” îi va inspira pe cititori să redescopere în acest proces un fragment vrăjit al propriei copilării.

La publicarea din Franța, în 2008, Anii a fost primită cu surprindere. Deși Annie Ernaux era deja de decenii o scriitoare iubită și premiată, Anii a reprezentat, în mult feluri, un nou început: atât un volum de memorii al unei întregi generații, dar și povestea unor oameni ce-și relatează istoria unică. Poate de aceea naratoarea cărții evită pronumele „eu", alegând să folosească „noi". Anii este o rememorare a perioadei 1941-2006, realizată cu ajutorul senzațiilor trecute și prezente, al fotografiilor, cărților, cântecelor, radioului, televiziunii, reclamelor, știrilor, totul contrastând cu însemnările de jurnal adunate de-a lungul a șase decenii.

O colecţie superamuzantă de rime… feline aduse la viaţă de Axel Scheffler, bine-cunoscutul ilustrator al lui Gruffalo.

Aţi văzut vreodată pisici cântând la pian? Sau făcând baie cu spumă? Ori citind şi socotind? Nu-i aşa că v-aţi întrebat adesea ce se întâmplă când prietenii noştri pisoi rămân singuri acasă?

Ei bine, Franz Wittkamp, autorul acestei cărţi frumoase, le-a aflat toate secretele şi e de acord să vi le împărtăşească şi vouă. Sunteţi gata să descoperiţi de ce sunt în stare pisicile atunci când oamenii nu sunt prin preajmă?

Deși are pregătire de neurobiolog și diplome în fiziologie și biofizică, WILLIAM H. CALVIN (n. 1939) a predat psihiatria și științele comportamentale la University of Washington din Seattle. A scris cincisprezece cărți despre creier și evoluție, cele mai multe pentru publicul nespecializat. Printre temele principale ale cercetărilor sale științifice se numără creșterea spectaculoasă a volumului creierului hominizilor în timpul epocilor glaciare și reorganizarea sistemului nervos central răspunzătoare de apariția limbii articulate și a logicii.

Născut în 1883 la Praga, într-o comunitate evreiască germanofonă, Franz Kafka este cel mai mare dintre cei șase copii ai familiei unui mic negustor.
În copilărie n-au lipsit conflictele cu autoritatea paternă, îmblânzite adesea de apropierea mamei, o femeie educată. Elev și apoi student strălucit, Kafka urmează, împins de voința tatălui, studii de drept, definitivându-le cu o diplomă de doctorat. În timpul studiilor își face prieteni printre artiști, scriitori și studenți la filosofie. Tot acum îl cunoaște pe Max Brod, care avea să-i fie alături pe tot parcursul vieții. Din 1906 lucrează pentru o firmă de asigurări. În această perioadă scrie primele povestiri, pe care avea să le publice în volum, sub titlul Contemplație, în 1913. Metamorfoza apare în 1915, urmată de Verdictul, în 1916, de Colonia penitenciară și de un volum de povestiri dedicat tatălui său, Un medic de țară, în 1919. Împins de sănătatea precară, Kafka renunță la slujbă și părăsește Praga, unde revine cu trei luni înaintea morții (iunie 1924). America, Procesul și Castelul, romane rămase neterminate, nu ar fi fost cunoscute publicului fără ajutorul prietenului Max Brod. Acesta le publică postum, împotriva dorinței autorului lor, care le voia arse.

Roman ajuns numărul 1, respectiv numărul 3 pe lista bestsellerelor în Elveția și în Der Spiegel și nominalizat la Dublin Literary Award 2024, „Focul” este o meditație despre dragoste, atunci când pasiunea pare să fi dispărut.

Căsnicia lui Rahel și a lui Peter a fost tensionată încă de când un student l-a pus pe Peter în centrul unei polemici pe rețelele de socializare, acuzându-l că nu ar fi respectat identitatea de gen. La rândul ei, Rahel se confruntă cu întrebări care țin de propria identitate. Misterul care plutește asupra tatălui ei – Cine este? Unde este? De ce mama ei nu i-a vorbit niciodată despre el? – și problemele pe care le descoperă în practica terapeutică devin o sursă de auto­analiză. Însă ritmul alert al vieții citadine, îndemnând la amânarea esențialului, este întrerupt de o vacanță, o izolare care îi va face pe cei doi să pornească într-o călătorie deopotrivă a regăsirii de sine și a redescoperirii celuilalt.

Ediţie îngrijită de Viorel Marineasa

„Spirit rebel și autodidact ultraperformant, Ion Monoran a inițiat, în anii ’70, o serie de bătălii literare de care cei vizați, mai mult ca sigur, nu prinseseră de veste. Miza cea mare nu era poezia oficială, lirica patriotardă de pagina întâi, lesne de pus la colț dintr-un condei, ci acei poeți contemporani incapabili să se desprindă de canonul interbelic, dar și congeneri ai săi care, în loc să-și croiască un destin literar propriu, se mulțumeau să nichitizeze, să blandianizeze, să păunescianizeze. Insurgența sa nu se limita la tărâmul estetic, ea dădea buzna și peste alte tabuuri și prejudecăți – sociale, politice, etice. Din poziția sa de «proletar», Monoran își punea la dispoziție biografia, în dezvoltări antilirice de mare forță, pentru a ne confirma că național-comunismul autohton a fost un sistem de factură kakotopică.“ — VIOREL MARINEASA

Cu o prefață de Francesco Guida

„Această carte vine să umple un gol în cercetarea istoriografică românească privind impactul viziunii lui Giuseppe Mazzini în procesul de formare a ideii de națiune română. Republican adept al unificării Italiei, genovezul și-a extrapolat viziunea la scara întregului continent, pronunțându-se împotriva construcțiilor statale de factură imperială și susținând dreptul oricărei națiuni de a se constitui ca stat național. Miezul cercetării de față îl reprezintã implicarea genovezului în sprijinul cauzei naționale a românilor, în care el întrezărea, după mișcările revoluționare de la 1848, voința de a-și apăra identitatea și de a se constitui într-un stat independent, unificat prin limbă și conștiință. Studiul cuprinde numeroase fragmente din scrierile mazziniene, fragmente traduse în limba română chiar de către Remus Tanasă, lăsând să se audă, clară și adusă în actualitate, vocea revoluționarului italian și european. Amplul recurs la cuvintele lui Mazzini îl face accesibil cititorului român, care-l poate descoperi astfel nemijlocit. Este încă un element ce face din această carte un instrument plenar, un reper pentru alți cercetători și, poate, pentru un public mai larg, care va putea înțelege astfel în ce măsură au pus ideile lui Mazzini o cărămidă la temelia construcției naționale în spațiul românesc.“ — FRANCESCO GUIDA, profesor emerit, Departamentul de Științe Politice, Universitatea Roma Tre

„Într-un orizont istoriografic deschis, din perspectivă românească, de Al. Cretzianu, Al. Marcu, Cornelia Bodea, Ștefan Delureanu sau Cosmin Mihuț, cartea tânărului istoric ieșean Remus Tanasă se distinge printr-o notă de prospețime analitică și interpretativă, pe fond de asiduu efort de documentare sau de lectură.“ — GHEORGHE CLIVETI, directorul Institutuluide Istorie „A.D. Xenopol“, Iași

Publicat în 2024, romanul de debut al scriitoarei Emily Howes ‒ al cărui manuscris a câștigat Mslexia Competition 2021 ‒ a fost finalist la Historical Writers’ Association Debut Crown • selecționat de New York Times Book Review printre cele mai bune trei romane istorice din 2024 • inclus de The Times printre primele zece romane de ficțiune istorică ale aceluiași an • desemnat de Sunday Times drept una dintre „Cărțile anului“ • ales pentru BBC Radio 2 Book Club • numărul 1 Kindle Bestseller.

Inspirat de viața fiicelor pictorului englez Thomas Gainsborough din secolul al XVIII-lea, romanul de față explorează, cu o puternică scriitură evocatoare, relația complexă dintre cele două surori, Peggy și Molly. În 1759, lăsând în urmă Ipswichul idilic și naivitatea copilăriei, fetele se mută împreună cu familia lor la Bath. Aici se adâncește lupta lor comună împotriva bolii mintale care o învăluie pe Molly. În mijlocul înaltei societăți guvernate de norme rigide și aparențe, cele două surori se confruntă cu o erodare a legăturii dintre ele, oscilând între devotament și neputință.

„Romanul strălucește mai ales prin explorarea dualității tulburătoare a portretelor, a legăturii dintre cele două surori, a chipurilor în intimitate și în public... Fiicele pictorului este convingător, captivant, hipnotizant.“ — The Guardian

„Scris cu măiestrie… L-am citit pe nerăsuflate. O performanță desăvârșită.” — Hilary Mantel

„Legături dintre surori, artă și meșteșug, boală mintală și căsătorie se împletesc într-o poveste inspirată de portretul realizat de Gainsborough fiicelor sale, Peggy și Molly. Aruncate în înalta societate din Bath, iubirea lor sororală este pusă la încercare când Peggy se îndrăgostește, iar boala lui Molly face tot mai probabilă internarea ei într-un azil.“ — Daily Mail

Thich Nhat Hanh este cel care a introdus în cultura occidentală spiritualitatea buddhistă într-o formă lucidă și accesibilă, transformând meditația și explorarea dimensiunilor conștiinței dintr-o practică monastică într-un instrument universal al păcii și compasiunii cotidiene.

„Calea cea veche m-a dus la Bodh Gaya în anul 2008. Ajunsesem, în sfârșit, după multe drumuri și peripeții, la copacul pippala, căruia i se spune Copacul Trezirii. Cu 2 500 de ani în urmă, chiar în acest loc, un om se trezise din visul pe care îl visăm cu toții. I-au spus aceluia Buddha, adică Cel Trezit.  A doua oară când am ajuns acolo, în vara anului 2014, mi-a căzut în poală o carte. Am petrecut zile în șir la umbra copacului citind și răscitind cartea lui Thich Nhat Hanh, până când am văzut și norii cei albi plutind pe cer fără țintă. Într-un fel, povestea vieții lui Buddha era și povestea mea. Și a oricărui om născut vreodată pe lumea asta.

Despre Dharma, învățătura lui Buddha, se spune că ia forma vasului în care este turnată. Thich Nhat Hanh a turnat-o atunci în mine, prin cartea sa. Și, privind la calea cea veche de sub tălpi, la norii cei albi de pe cer, nici nu îndrăzneam să-mi imaginez că voi ajunge să-ți aduc această carte ție, celui sau celei care o ține acum în mână. Nu credeam atunci că limba română va deveni acel vas neprețuit din care Dharma lui Buddha și a lui Thich Nhat Hanh se va revărsa blând, găsindu-și drumul, într-o lume tot mai gălăgioasă, spre inimile tăcute, însetate de adevăr.“ — SEGA

„Thich Nhat Hanh ne învață că nu trebuie să trăim ani întregi pe vârful unui munte pentru a atinge înțelepciunea buddhistă. Este de ajuns să fim conștienți de propria respirație și să ne întoarcem, prin ea, în clipa prezentă – acolo unde gesturile obișnuite capătă o frumusețe tainică și o bucurie simplă. Când suntem pe deplin prezenți aici și acum, grijile se risipesc, iar bunătatea și compasiunea se nasc firesc din liniște.“ — Time Magazine

GHEORGHE GUȚU (1906–1994), clasicist, istoric literar și traducător, a urmat cursurile liceului „Gheorghe Șincai“ la București. După absolvirea Facultății de Filologie Clasică și Romanică la București (1928), și‑a început cariera didactică la liceul din Târgoviște, apoi la Seminarul Pedagogic Universitar din Cluj, precum și la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu“ din București. Înzestrat, pe lângă erudiție, cu har pedagogic, profesorul Gh. Guțu a format, timp de 40 de ani, specialiști de renume în filologia clasică. Pasiunea sa pentru cunoașterea Antichității latine s‑a manifestat nu numai prin alcătuirea manualelor școlare, a culegerilor de texte destinate studenților, a articolelor publicate în revista Studii clasice, a monografiilor, cât mai ales prin traduceri însoțite de ample analize literare și istorice: Seneca, Scrisori către Luciliu (1967, Humanitas 2020); Cicero, Filipice (1968), Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae (1971), Opere (1973); Quintilian, Arta oratorică (1974), Juvenal, Satire (1986); Tacitus, Anale (Humanitas, 1995). O contribuție lexicografică esențială rămâne Dicționarul latin–român (1983, Humanitas, 2003), o unealtă indispensabilă pentru cunoașterea limbii şi culturii latine.

De la autoarea bestsellerelor Adresa, Leii de pe Fifth Avenue și Palatul Magnolia, un nou roman istoric pasionant, Spectacol de gală, care împletește fapte reale, o anchetă detectivistică și o poveste de dragoste aproape imposibilă, devenit, la rândul său, în 2024, bestseller în publicațiile USA Today și Publishers Weekly.

Oricine ar cunoaște-o pe frumoasa și grațioasa Marion Brooks ar spune că tânăra de 19 ani este o răsfățată a sorții. Provine dintr-o familie înstărită, iar prietenul ei e gata să o ceară în căsătorie, oferindu-i o viață de vis: un cămin plin de iubire, poate și de copii, într-un cartier elegant al New Yorkului. Asemenea multor alte fete care se maturizează în tradiționaliștii ani 1950, Marion se simte prinsă în capcană. Dar i se ivește ocazia de a da o probă pentru faimosul ansamblu Radio City Rockettes, trupă de dansatoare deja intrată în legendă, iar ea profită de șansa de a schimba un viitor previzibil cu viața plină de strălucire a unei artiste. Când un atacator dezaxat detonează o bombă artizanală în Radio City Music Hall, Marion descoperă că această lume fascinantă are și o latură întunecată și periculoasă. După o pierdere tragică, ea pornește în căutarea ucigașului. Va putea o dansatoare de revistă, adusă de hazard în preajma unui medic psihiatru vizionar, să contribuie la prinderea unui criminal în serie care terorizează New Yorkul?

„Un roman bogat în detalii istorice, un omagiu adus ansamblului de dans Rockettes, ale cărui momente de perfecțiune sunt rezultatul devotamentului, eforturilor supraomenești și camaraderiei absolute.“ — Kirkus Reviews

„Ce poate fi mai strălucitor decât celebrul Radio City Music Hall din New Yorkul anilor 1950? Acesta este cadrul noului roman istoric cu elemente de thriller al Fionei Davis, în care protagonista Marion Brooks își trăiește visul de a deveni o dansatoare Rockette.“ — Hello!

„Fiona Davis aduce la lumină informații extraordinare despre Rockettes și surprinde lupta lui Marion de a găsi un echilibru între așteptările societății din anii 1950 și dorința ei de a se elibera. Cititorii Fionei Davis nu vor fi dezamăgiți.“ — Library Journal

„Inspirat din evenimente tragice reale și impregnat de istoria bogată a fetelor Rockettes, romanul Fionei Davis este, în esență, o scrisoare de dragoste adresată Radio City Music Hall și marii familii a cărei inimă bate în culisele spectacolului.“ — Dance Magazine