Cărţi

Vino în lumea de poveste  a eroilor de la Disney Junior! Joacă-te volei de plajă cu Jake și pirații din țara de Nicăieri, desenează alături de Plușica și explorează pădurea împreună cu prințesa Sofia.

Mata Vinerii spune istoria unui retetar magic si a unei familii de adepti ai marelui Sator. Plasata in Bucurestiul fanariot si in epoca luminilor, la fel ca Manuscrisul fanariot – ultimul bestseller semnat Doina Rusti –, povestea trece pe nesimtite de la faptele reale din anul 1798 la misterele unui cult de magicieni, ale caror fabuloase retete culinare, notate cu acribie in Cartea bucatelor rele, scot la lumina gusturile vietii arhaice si rafinamentul unei bucatarii fermecate, din vremuri de mult uitate. Carabusii prajiti, crumilla cum animis, placintele de trandafiri, elixirele de iubire sau lichiorul formicosus sint numai citeva dintre mixturile vrajite ce condimenteaza peripetiile Mitei Vinerii.
 
„Noua carte a Doinei Rusti are toate datele unei povesti captivante: foarte multa fantezie, un fir epic impletit cu mina sigura a unui povestitor care stie cum sa te ademeneasca, o atmosfera atit de puternica, incit te urmareste multa vreme dupa ce ai inchis cartea si, nu in ultimul rind, un subtext ce te trimite spre tainele Lumii si ale Literaturii. Derulindu-si intimplarile – la limita dintre magic si fantastic – in decorul unui Bucuresti pitoresc din preajma anului 1800 (luat ca pretext, de fapt, pentru o naratiune ce transcende datele unui cadru istoric documentabil), Mita Vinerii traseaza, ca prin vis, limitele unui univers fictional in care se amesteca, in doze potrivite, ca in alambicul unui alchimist, substantele inselatoare ale realului si acelea, atit de pregnante, ale unei irealitati (sau suprarealitati), ce irump in plin cotidian. Negustori, vrajitori, spiritisti, bucatari de la Curtea Domneasca, indragostiti, domnisoare cu ifose, ambasadori de pe diferite meleaguri, arnauti, functionari ai Inaltei Porti, domni maziliti si domni proaspat inscaunati, uneltitori de tot felul, revolutionari, bonapartisti, scamatori si trimisi ai lui Sator populeaza spatiul carnavalesc al acestui roman fantast, cu subterane ce conduc pina departe, spre lumi abia banuite.” (Bianca Burta-Cernat)
 
„Scriitura Doinei Rusti are calitati literare exceptionale.” (Antonio J. Ubero, La Opinión de Murcia)
 
„Romanele Doinei Rusti au consistenta, mister si final neasteptat.” (Stato Quotidiano)

 Cartea este structurata in trei parti. Prima parte ne ofera o privire aprofundata asupra unor tehnologii precum imprimarea 3D, inteligenta artificiala, robotica si biologia sintetica. Partea a doua se concentreaza pe psihologia celor curajosi, invatand din experienta unor antreprenori miliardari precum Larry Page, Elon Musk, Richard Branson si Jeff Bezos. In plus, Peter H. Diamandis ne dezvaluie secretele antreprenoriatului, el insusi un antreprenor de succes care a fondat 15 companii, cum ar fi: Universitatea Singularity, XPRIZE, Planetary Resources si Human Longevity. Cartea se incheie cu o analiza a celor mai bune practici care permit oricui sa beneficieze de puterea multimii superconectate din ziua de azi.

Senzualitatea, nostalgia, regretul si moartea invaluie delicata ceremonie a ceaiului, in care cel mai simplu gest are o semnificatie profunda.

Tipul din filme nu există: o carte plină de autoironie și umor din care vei afla, între altele, cum păstrezi lângă tine un tip născut înainte de 1989, de ce trebuie să fugi de tipul care urăște pisicile, ce să nu-i spui niciodată unui bărbat în pat sau cum să-l sperii de moarte, sau de ce sunt ochelaristele niște femei mai mișto. O carte pentru femeile inteligente și bărbații cu simțul umorului, pe care poți s-o citești și într-un weekend, și într-un an.

“Cartea asta nu este doar despre mine şi despre cum funcţionez eu, chiar dacă aşa pare. În funcţie de cantitatea de bunătate din sufletul tău, citeşte cartea asta fie ca pe un manual de dresaj al omnivorului mediocru cu care te‐ai cuplat, fie ca pe o scuză de 224 de pagini scrisă în numele tuturor bărbaţilor pe care i‐ai cunoscut sau o să‐i cunoşti. Pentru că aşa suntem toţi.“ (Bogdan Stoica, Tipul din filme nu există)

„Prin intermediul unor documente inedite pana acum, cititorul acestei carti va descoperi o personalitate fascinanta, de o complexitate cu totul exceptionala: o intelectuala, o cerebrala dar, in acelasi timp, o fiinta de o sensibilitate rara, care iubea frumosul [...], o seducatoare care, cel mai adesea involuntar, era capabila sa starneasca pasiuni inflacarate, ca aceea care il mistuia pe diplomatul italian Francesco Lequio. Avea vointa si curaj, stia la fel de bine ce voia si cum sa realizeze cele dorite (de pilda, restaurarea Mogosoaiei). Nu se interesa numai in mod pasiv de politica: prin numeroasele ei cunostinte, a incercat cu perseverenta sa favorizeze iesirea Romaniei din alianta cu Germania lui Hitler, ceea ce mai multe dintre documentele din acest volum o dovedesc cu prisosinta.
    Era un adevarat cetatean al lumii: se simtea la ea acasa peste tot, avea prieteni in toate tarile. Prietenia conta, dealtfel, enorm pentru ea.” - Mihai Brancoveanu

Traducere de Oana Cristescu

Bestseller internaţional, numărul 1 în topurile din Europa şi America, vândut în peste 4 milioane de exemplare şi tradus în peste 35 de limbi. Ecranizarea romanului poartă semnătura regizorului Rob Marshall şi a primit în 2006 un premiu Globul de Aur, 3 premii Oscar şi 3 premii Bafta.

Chiyo, o fată dintr-un sat de pescari, este vândută unei okiya pentru a fi iniţiată în artele gheişelor. Ritualurile seducţiei sunt nenumărate, într-o lume al cărei eşafodaj se sprijină pe culorile unui chimono, pe dezgolirea unei cefe pictate, pe licitarea virginităţii unei adolescente sau pe ţeserea unei intrigi de budoar. Sayuri, pe numele ei de gheişă, ajunge să stăpânească destine, să deţină secrete şi să construiască un imperiu al erotismului ritualic.

Destinatia secreta, atmosfera apasatoare si ciudatele interdictii impuse de „lipizi“ si „glucizi“ – membrii echipajului – ii fac pe cativa dintre castigatori sa-si puna intrebari si sa incerce sa rezolve misterul care planeaza in jur. De la Jorge, baietelul cu multa imaginatie, la visatorul Persio, de la cuplul de indragostiti, la adolescentul nepasator, de la intelectualul Medrano, la individul simplu, Atilio, cu totii incearca sa gaseasca ratiunea acestei calatorii in necunoscut.

Am inteles la un moment dat ca, de unul singur, nu voi putea schimba lumea. Asa ca nu mi-a ramas decat sa ma duc undeva departe de lume, sa traiesc singur, intr-o cabana. In padurile Siberiei. Am cumparat o izba de lemn, pe taramurile nimanui, la marginea lacului Baikal. Acolo, la cinci zile de mers pe jos de prima asezare umana, inconjurat de natura salbatica, am incercat timp de sase luni sa descopar fericirea.

Considerat de mulți critici drept una dintre cele mai influente și mai inovatoare voci ale literaturii britanice moderne, Martin Amis, fiul scriitorului Kingsley Amis, este adeseori plasat în generația romancierilor britanici care s-au afirmat în anii ’80 și care îi include pe Salman Rushdie, Ian McEwan și Julian Barnes. Martin Amis s-a născut la Oxford, în 1949. The Rachel Papers (1973) este primul său roman, scris în timp ce lucra ca secretar de redacție la The Times Literary Supplement și distins cu Somerset Maugham Award în 1974.

J.K. Rowling este autoarea celor șapte volume din seria Harry Potter, publicate pentru prima oară între 1997 și 2007. Ideea pentru Harry Potter i-a venit, după cum se știe, în timpul unei călătorii cu un tren care avea întârziere. În perioada în care a scris povestea a locuit în Anglia, apoi în Portugalia și în cele din urmă în Scoția.

Cărțile cuprinzând aventurile lui Harry, Ron și Hermione la Școala pentru Vrăjitoare și Vrăjitori Hogwarts au fost vândute în peste 500 de milioane de exemplare, au fost traduse în peste 80 de limbi și au fost ecranizate în opt filme care s-au bucurat de un succes de casă enorm. Alături de această serie de cărți, J.K. Rowling a mai scris în scopuri caritabile încă trei volume scurte: Quidditch: O perspectivă istorică, Animale fantastice și unde le poți găsi și Povestirile Bardului Beedle, care ulterior au devenit sursa de inspirație pentru o nouă serie de filme, cu scenarii scrise de asemenea de J.K. Rowling, care îl au ca personaj principal pe magizoologul Newt Scamander. Cel mai recent film din serie, intitulat Animale fantastice: Crimele lui Grindelwald, a apărut în anul 2018.

J.K. Rowling a continuat povestea lui Harry adult într-o piesă de teatru, intitulată Harry Potter și copilul blestemat, pe care a scris-o împreună cu dramaturgul Jack Throne și regizorul John Tiffany, și care se joacă cu mare succes în teatre din Europa, America de Nord și Australia.

J.K. Rowling scrie de asemenea și cărți pentru adulți: sub pseudonimul Robert Galbraith, este autoarea seriei de cărți Strike, care au fost adaptate pentru televiziune.

J.K. Rowling a primit numeroase premii și distincții, printre care Ordinul Imperiului Britanic și Companion of Honour; Legiunea de Onoare, Premiul „Hans Christian Andersen“ și Insigna de Aur „Blue Peter“. Prin intermediul fundației sale caritabile, Volant, susține numeroase cauze; de asemenea, este fondatoarea organizației caritabile pentru copii Lumos, care militează pentru o lume fără orfelinate și instituții, și ajută la reunirea familiilor.

A vrut să fie scriitoare de când se știe și cel mai bine se simte când poate să stea într-o cameră, creând povești. Locuiește împreună cu familia sa în Scoția.

Am scris această carte pentru că mă tem de lumea care va veni, dar, mai ales, mă tem să nu moară POVEȘTILE. Să nu dezbrăcăm de tot lumea de mister sau nu cumva să nu-­l mai recunoaștem când ni se arată. Uneori, în miezul unor zile cât se poate de obișnuite, își fac loc întâmplări inexplicabile, al căror sens îl pricepem poate mai târziu sau niciodată. Întâmplări care fracturează logica și sfidează raționalul, care supun la grea încercare capacitatea de înțelegere și acceptare. Camelia Cavadia

AYELET TSABARI s-a născut în Israel într-o familie de origine yemenită. După efectuarea stagiului militar obligatoriu, a călătorit mulți ani prin Europa, Asia și America de Nord. În 1998 s-a stabilit în Vancouver, unde a studiat filmul și fotografia la Capilano University. A regizat două filme documentare, unul dintre ele fiind premiat la Palm Spring International Short Film Festival. A început să scrie în limba engleză în 2006. A studiat scrierea creativă la Simon Fraser University, la Guelph University și la University of King’s College. Este în prezent profesor de scriere creativă la aceste din urmă două universități și la Universitatea din Tel Aviv. Prima ei carte, The Best Place on Earth (Cel mai bun loc de pe pământ), a fost distinsă cu premiile Sami Rohr și Edward Lewis Wallant, ambele destinate scriitorilor de limbă ebraică. Arta de a-ți lua rămas-bun, cel de-al doilea și cel mai recent volum al său, a primit Canadian Jewish Literary Award și a fost finalistă la The Vine Awards și la Hilary Weston Writers’ Trust Prize. A fost numită cartea anului 2019 de Apple Books, Kirkus Reviews și CBC.

Selecţie şi prefaţă de Gabriel Liiceanu

„Mircea Ivănescu a reuşit să împingă cuvintele într-un teritoriu care părea să le rămână inaccesibil: teritoriul clipei, al atomului temporal, al părţii aceleia de timp care rezultă la capătul ultimului gest de disecţie imaginabilă în fluxul trăirilor noastre. Nimeni, la noi, nu a dat – în deplină discreţie – un relief mai teribil clipei ce trece, investite de cearcănul sufletului nostru. Nimeni, cred, nu a reuşit mai bine ca el să pună în scenă atomii trăirilor noastre.

«N-am tăiat eu poezia română în două», spune la un moment dat, cu modestia lui jucată, Ivănescu. Dar adevărul e că a tăiat-o, aducând-o în punctul din care, în modernitate, expresia sensibilităţii noastre s-a reconstruit integral.“ (Gabriel LIICEANU)

PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ 2023

Eu este un altul urmărește povestea a doi bărbați care trăiesc pe coasta de vest a Norvegiei. Se apropie sfârșitul anului, iar Asle, pictor în vârstă, văduv, își rememorează fragmentar viața, printre fărâmele unei existențe de-acum molcome. Trăiește singur și are doi prieteni: pescarul norvegian Åsleik și Beyer, proprietarul unei galerii de artă care locuiește în Bjørgvin, la câteva ore de mers cu mașina. Tot acolo, în Bjørgvin, trăiește un alt Asle, de asemenea pictor. El și naratorul alcătuiesc fiecare dublul celuilalt, două versiuni ale aceluiași om, ale aceleiași vieți. Eu este un altul pune sub semnul întrebării subiectivitatea, sinele, ce anume ne face să fim ceea ce suntem și de ce ducem o viață și nu alta.

 „Un Beckett al secolului XXI.“ Le Monde

 „O meditație despre îndoială, credință, artă, identitate și... alcool.“ The Times Literary Supplement

 „Portretul pe care-l face Jon Fosse celor două destine care se întretaie alcătuiește un valoros roman metafizic.“ Publishers Weekly

„Fosse e unul dintre acei scriitori pe care te simți vinovat că nu i-ai citit deja, sau pe care ai jurat să-i citești cândva (poate către sfârșit de octombrie, după un anunț important venit de la Stockholm).“ The New York Times

Istoria culturii române, de Ovidiu Pecican, are printre protagoniste: Legenda și Istoria, Oralitatea și Scriitura. E opera unui învățat istoric, deplin cunoscător al tradiției orale, ceea ce îi permite să lumineze fără excese, echilibrat și nuanțat, trecutul cultural îndepărtat al românilor.

Istoria culturii române nu a fost scrisă până azi, rămânând un teritoriu abordat cu precauție, parțial, niciodată ca întreg. Reconstituirea anevoioasă a modului cum românii și-au plămădit și afirmat propria spiritualitate rămâne de un interes crucial pentru a înțelege modul de a fi, de a simți și de a înțelege și aborda lumea al locuitorilor neolatini de la Dunăre și din Carpați. Dincolo de lucruri și înfăptuiri uitate ori rămase deocamdată insuficient cunoscute, paginile lui Ovidiu Pecican despre premisele preistorice îndepărtate și până în evul mediu, ale impulsurilor, manifestărilor și soluțiilor culturale de interes românesc acoperă un gol hrănit atât de dialogul autorului cu cele mai autorizate voci, cât și de fructificarea unora dintre cele mai recente analize și revelații.

O poveste emoționantă și imprevizibilă, care reușește să surprindă durerea și furia unor adolescenți condamnați încă de la naștere, Înverșunat a primit în 2024 premiul Eugène-Dabit.

Jules Bonneau e delincvent de mic: de foame, a furat. E soi rău – mama l-a părăsit, bunicii nu-l vor. E obișnuit să nu primească ajutor decât de la cei ca el, orfani sau abandonați. Adulții – dinăuntrul sau din afara închisorii – sunt cei din cauza cărora suferi, atât de mult încât violența îți devine singurul limbaj. Jules crede că își va găsi scăparea departe, dar se va găsi pe sine cu ajutorul celor care vor ști să îi fie aproape.

„Nu-l veți uita prea curând pe Jules, cu accesele sale de furie, cu impulsurile lui ucigașe, cu dorința lui de răzbunare. Sorj Chalandon l-a adoptat pe acest copil pe care familia l-a alungat pe o insulă în mijlocul valurilor.“ — Le Figaro

„O carte despre lumină, despre fisurile prin care se strecoară aceasta, despre întâlnirile fericite și nefaste care ajung să alcătuiască un om. Un roman despre răspântiile vieții, despre speranță și omenie. “ — La Page des libraires

„Am scris Jacques și stăpânul său pentru plăcerea mea personală și, poate, cu speranța vagă că într-o zi va putea fi jucată într-un teatru cehesc, sub un alt nume. În loc de semnătură, am răspândit în text (un alt joc, o altă variațiune!) câteva amintiri ale lucrărilor mele precedente: perechea Jacques și Stăpânul e o evocare a celor doi prieteni din Mărul de aur al dorinței eterne (Iubiri caraghioase); există o aluzie la Viața e în altă parte și o alta la Valsul de adio. Da, erau amintiri; toată piesa era un adio adresat vieții mele de scriitor, «un adio în formă de divertisment». Valsul de adio, romanul pe care l-am terminat cam în aceeași perioadă, urma să fie ultimul meu roman. Cu toate acestea, am trăit acele timpuri fără gustul amar al unui eșec personal, fiindcă despărțirea personală se confunda cu o alta, imensă, care mă depășea: în fața eternei nopți rusești, am trăit la Praga sfârșitul violent al culturii occidentale, așa cum fusese ea concepută în zorii Epocii Moderne, fondată pe individ și pe rațiunea lui, pe pluralismul gândirii și pe toleranță. Am trăit, într-o țară mică occidentală, sfârșitul Occidentului.“ — MILAN  KUNDERA

Ce este vinovăția? O povară inutilă, sau o resursă fundamentală pentru sănătatea noastră psihică și morală?

Într-o societate în care rușinea a luat locul vinovăției, iar autocritica e tot mai des înlocuită de victimizare, Donald L. Carveth ne propune o reflecție profundă asupra unuia dintre cele mai complexe sentimente omenești. Cu o voce lucidă, dar profund umanistă, autorul explorează aspecte adesea trecute cu vederea în teoria și discursul psihanalitic, examinând rolul vinovăției în formarea conștiinței și în dinamica vieții morale.

Avem în față o introducere accesibilă și totodată exigentă în sfera unor concepte esențiale ale psihanalizei: conștiința, supraeul, autopedepsirea, reparaţia. Mai mult decât o simplă analiză teoretică, volumul este un apel la redescoperirea responsabilității ca fundament al unei vieți psihice sănătoase. În acest context, autorul ne clarifică o distincție esențială – pe care Freud nu a surprins-o – între vinovăția persecutorie, orientată spre pedeapsă, și vinovăția reparatorie, capabilă să deschidă un drum spre împăcare și transformare interioară.

Scrisă limpede, cu argumente clare și exemple revelatoare, Vinovăția este o lectură necesară pentru toți cei interesați de psihanaliză, de probleme etice și de înțelegerea mecanismelor vinovăției.

„Respectat la nivel internațional, Donald Carveth este unul dintre cei mai originali și pătrunzători teoreticieni ai psihanalizei din Canada. Printre contribuțiile sale notabile se numără adăugarea conceptului de conștiință la noțiunea freudiană de supraeu, obținând astfel o imagine a psihologiei morale mult mai complexă decât cea a lui Freud.“ — ANDREW BROOK, Carleton University

„Unul dintre cele mai controversate subiecte din România perioadei de după Revoluția din 1989, de tranziție la democrație, a fost reforma sistemului de securitate. Chiar și astăzi, aceste servicii se află în centrul multor teorii ale conspirației. Și totuși de la ele se așteaptă să protejeze societatea și să ofere sprijin celor care iau decizii, într-o perioadă de amenințări și incertitudine. Felul în care instituțiile de apărare din România sunt supravegheate și controlate în spiritul democrației constituie un important test al funcționării și responsabilității statului postcomunist. Marian Zulean oferă o analiză solidă și bine documentată a rolului, structurii și competenței acestor servicii începând din 1990 și până în prezent.“ — DENNIS DELETANT

Sistemul de securitate al României continuă să fie marcat de dis­funcțiile moștenite din perioada comunistă: mentalități rigide, reflexe instituționale depășite, carențe structurale care persistă de peste trei decenii. În ciuda reformelor declarate, statul român funcționează încă pe o arhitectură fragilă, construită în parte pe compromisuri și improvizații. România nu este o țară cu adevărat sigură, ci una aflată într-un echilibru precar, protejată mai degrabă de conjuncturi favorabile decât de un sistem solid.

Cartea aceasta oferă un diagnostic lucid și necruțător, în mozaicul complicat al istoriei noastre recente. Într-un peisaj internațional marcat de tensiuni regionale, conflicte hibride și reașezări geopolitice la granițele țării, autorul ridică o întrebare esențială: cât timp mai poate conta România pe conjuncturi favorabile în locul unei strategii coerente?

Articolele reunite aici combină perspectiva istorică și observațiile de actualitate, oferind o imagine complexă a modului în care inerțiile instituționale, lipsa de viziune și ignorarea semnalelor de avertizare pot transforma vulnerabilitatea într-o amenințare reală. Este o carte deopotrivă necesară și inconfortabilă, o reflecție critică asupra unei securități naționale mai degrabă declarative decât garantate.

MARIAN ZULEAN este profesor abilitat la Universitatea din Bucureşti. A obținut un doctorat în sociologie la aceeași universitate şi un master în politici publice şi relaţii internaţionale la Universitatea din Pittsburgh. A publicat mai multe cărţi şi articole despre relaţiile dintre armată şi societate, în domeniul sociologiei militare și al studiilor de securitate. Cea mai recentă carte (coeditată) este Social Values and Identities in the Black Sea Region (Bloomsbury, 2023). Înainte de cariera academică, a avut şi o bogată experienţă practică, în calitate de consilier la Preşedinţia României şi de ofiţer paraşutist (în Ministerul Apărării Naționale). Ca urmare a contribuţiei la aderarea României la NATO a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militară“. În prezent, pregăteşte un volum despre Şcoala sociologică de la Bucureşti în arhivele americane, alături de Zoltán Rostás.

Legende transilvane, răzbunări îndelung plănuite, iubiri tandre și crime atroce se împletesc în noul roman din saga dedicată pictorului Giovanni Antonio Canal, cel mai fidel pictor al Republicii Venețiene.

Veneția, primăvara anului 1732. În cripta mănăstirii San Zaccaria, o novice face o descoperire înfiorătoare: Polissena Mocenigo, nepoata dogelui, a fost ucisă într-un mod care .duce cu gândul la practici vechi, macabre. Canaletto e din nou chemat de Alvise Sebastiano Mocenigo, care însă se stinge înainte de afla cine îi urăște într-atât familia. Carlo Ruzzini, noul doge, este cu totul sub vraja baronesei Orsolya Esterházy, ale cărei mașinațiuni i-au asigurat cornul ducal. Canaletto simte că Veneția e în pericol, iar supraviețuirea republicii e adevărata miză a acestei afaceri tenebroase. Ce alimentează ura ucigașului care face noi victime? E într-adevăr Olaf Teufel atât de abil, sau cineva mai inteligent, mânat de o ură arzătoare, trage sfori nevăzute? Răspunsul se găsește în vechi documente legate de epidemia de ciumă care a răvășit orașul cu peste un secol și jumătate înainte, iar Canaletto și prietenii săi nu vor ezita să-l aducă la lumină.

Cella Serghi este Margaret Mitchell a noastra. Aceeasi forta epica, aceeasi curgere a personajului, acelasi tip de feminitate care lupta si trebuie sa invinga. Cine nu isi aminteste ultima pagina din Pe aripile vantului, cator cititoare nu le-a slujit drept suport, drept lectie de viata? Un feminism cald care e mai mult un fel de solidaritate feminina... 
Naturaletea, spontaneitatea scriiturii, conturarea personajului principal, atat de sincer si de cuceritor, capacitatea de-a face cititorul sa viseze si, nu in ultima instanta, succesul de public pentru o carte de dragoste, toate acestea inseamna ca avem de a face cu o carte de referinta. CLEOPATRA LORINTIU

Această carte a apărut cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Conținutul volumului nu reprezintă obligatoriu poziția oficială a Institutului.

La sfârşitul anilor 1930, Evghenia Ghinzburg era un membru loial şi foarte activ al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Totuşi, ca atâţia alţii care au suferit în timpul regimului de teroare instaurat de Stalin, a fost arestată – în temeiul unor acuzaţii fabricate, potrivit cărora ar fi fost o teroristă troţkistă şi o contrarevoluţionară – şi condamnată la închisoare.

Cu o grijă impresionantă pentru detalii, o putere de fier şi un spirit de neînvins, Ghinzburg povesteşte despre anii, zilele şi minutele îndurate în penitenciare şi lagăre de muncă, inclusiv cei doi ani petrecuţi în izolare impusă, singură în celulă. O relatare clasică despre supravieţuire,Destin în bătaia vântului este considerată una dintre cele mai importante mărturii despre regimul lui Stalin.

„Din punct de vedere istoric, volumul reprezintă un autentic record. Din punct de vedere uman, este o poveste pentru toate timpurile.” (THE NEW YORK REVIEW OF BOOKS). Cartea a fost ecranizată în 2009, titlul filmului fiind Within the Whirlwind. Emily Watson o interpretează pe Evghenia Ghinzburg, iar regia îi aparţine lui Marleen Gorris.