Cărţi

Cartea maestrului Voropchievici, binecunoscutul numerolog, ne desluseste tainele unei stiinte stravechi, un domeniu care a preocupat si preocupa si in prezent multi oameni. Numerologia a fost tratata cu interes de cei care cauta misterele, necunoscutele din nume si datele de nastere, stiind ca in viata si in natura, in universul care ne inconjoara, nimic nu este intamplator. In prima parte a cartii se vorbeste despre numarul zilei de nastere – de la 1 la 31 – numit si numarul psihic sau numarul “cheie” al vietii noastre. Sunt 9 grupe pentru numerele psihice care ne dau informatii pretioase in special despre sanatatea noastra si care vor fi descrise pe larg. In cea de a doua parte, se face referire la zodii, cu un minim sumar de informatii pentru fiecare in parte, dar cu mai multe amanunte despre bolile la care sunt predispusi nativii acestora, fara pretentia de a fi un tratat de sanatate al zodiilor.

Cuprins: Numerele si sanatatea: Numerologia: cheia secretelor din viata noastra. Numarul psihic 1. Numarul psihic 2. Numarul psihic 3. Numarul psihic 4. Numarul psihic 5. Numarul psihic 6. Numarul psihic 7. Numarul psihic 8. Numarul psihic 9. Zodiile si sanatatea: Scurta introducere in cunoasterea astrologiei. Berbec. Taur. Gemeni. Rac. Leu. Fecioara. Balanta. Scorpion. Sagetator. Capricorn. Varsator. Pesti.

Fragment din carte:

"Corespunde nativilor din zilele de 3, 12, 21 si 30, ale fiecarei luni. Cel nascut in oricare din aceste zile este fericit cu adevarat, un norocos, deoarece isi trage seva, forta, din marele benefic - planeta Jupiter, si are drept corespondenta caracteristicile zodiei Sagetator, singura zodie triptica: om, animal si arma (sagetatorului i se mai spune si Arcasul). 
Particularitatea celui cu 3 este dorinta nestavilita de a domina si de a avea succes. Destinat a fi sef, conducator, ambitios, optimist si constructiv, iubeste ordinea si doar rareori nu finalizeaza sarcina trasata, scopul pe care si l-a propus. Are insa inclinatie spre barfa, vanitate, risipa, fatarnicie, indignare si invidie stupida. Si, de asemenea, spre despotism. 
Posesorul numarului 3 psihic are in general un sistem nervos sensibil, din cauza unui anume echilibru chimic, care este dezechilibrat si afectat. Trebuie sa evite, pe cat se poate, problemele legate de sciatica, nevralgiile, afectiunile sistemului nervos. Pot aparea degradarea rapida a tenului, uscaciunea pielii, dar si unele afectiuni dermatologice. Fenomenul uscarii pielii trebuie contracarat inca din perioada copilariei si a primei tinereti. 
Sexualitatea este scazuta sau, in functie de persoana sau zodie (Fecioara, Capricorn, Varsator), poate imbraca forme epuizante. Preocuparea pentru performanta sexuala o poate inhiba sau, dimpotriva, poate ajunge la exces. Aceste lucruri se pot manifesta in general si in functie de varsta. Dintre persoanele cu 3 numar psihic se aleg diabeticii, cei cu artrita sau boli cardiace si, bineinteles, cei care deseori se plang de usoare, dar suparatoare afectiuni ale pielii. Influenta planetei care-i guverneaza pe cei cu 3, Jupiter, se manifesta si asupra ficatului. In plus, se mai pot intalni stari de greata, constipatii frecvente, dureri de cap. "

Este anul 1935 si tanarul compozitor Sostacovici se teme pentru viata sa, caci Stalin e brusc interesat de muzica lui. Artistul e sigur ca va sfarsi in Siberia si priveste in urma la propria viata. Totusi, are noroc si nu devine o victima. Insa pretul e mare: capitularea in fata regimului.

Julian Barnes prezinta cu lumini si umbre destinul unui mare muzician, dar si drumul parcurs de Uniunea Sovietica, intr-o stralucita explorare a sensului si a locului artei in societate.

„O ambitioasa alegorie orwelliana despre dificultatile intampinate de artisti in societatile totalitare si o parabola kafkiana despre eforturile unui om fricos de a se lupta cu o realitate suprarealista.“ The New York Times

„Barnes s-a reinventat inca o data.“ Daily Telegraph

M â N C A R E , M â N C A R E ! M â N C A R E ? P L Ă C E R E S A U S U F E R I N Ț Ă ? A P E T I T S A U E S T E T I C Ă ?

Consumerism și cumpătare, răsfăț și abținere, trup și spirit, plăcere și abandon, abundență și grație și rafinament. Pe scurt, echilibru, respect de sine și fericire.

„Când depășim măsura, cea mai mare plăcere devine cea mai mare neplăcere!“ - SENECA

„Şampanie... Eu beau când sunt fericită și când sunt tristă. Uneori beau când sunt singură. Când sunt în societate, o consider obligatorie. Cochetez cu ea când nu mi-e foame și beau până mi se face. Altfel, nu beau deloc – decât dacă mi-e sete.“ - LILY BOLLINGER

„O grădină mică şi câteva smochine, puţină brânză și, alături, trei sau patru prieteni – asta era opulența lui Epicur.“ - NIETZSCHE, Călătorul

„Rețeta pentru o viață fericită? Băi calde, coniac vechi, șampanie rece și mazăre proaspătă. “ - WINSTON CHURCHILL

„– Cum faceți să rămâneți așa slab? Ce regim țineți?
– Niciunul. Mă mulțumesc să mănânc atunci când mi-e foame și să mă opresc atunci când nu-mi mai este.“

REGIMUL DE AUR

Acasă
• Nu mâncați și nu beți în timp ce gătiți. 
• Nu mâncați direct din frigider sau din cămară: întotdeauna puneți mân­carea pe o farfurie sau într-un bol…
• Chiar dacă nu e vorba decât de o gustare, nu mâncați în picioare, ci așezați-vă, pentru a vă bucura cât mai mult.

O capodoperă a arhitecturii secolului al XIX-lea. O adevărată galerie, în care se reunesc mari curente și tendinţe ale picturii, sculpturii și artelor decorative. Un loc încărcat de istorie, care a găzduit capete încoronate și artiști vizionari. Reședinţă a creatorului României moderne, Regele Carol I, Castelul Peleș este expresia ultimă a dorinţei de afirmare și legitimare a poporului român între naţiunile moderne ale Europei. Cum orice castel are o poveste, se cuvenea să aibă și Peleșul una, iar aceasta este dezvăluită chiar de unul dintre membrii Familiei Regale. Erudită, minuţioasă, adeseori inedită, superb ilustrată, Povestea Castelului Peleș este cea mai izbutită monografie de până acum a acestui fascinant și glorios simbol al României.

Tipul din filme nu exista: o carte plina de autoironie si umor din care vei afla, intre altele, cum pastrezi langa tine un tip nascut inainte de 1989, de ce trebuie sa fugi de tipul care uraste pisicile, ce sa nu-i spui niciodata unui barbat in pat sau cum sa-l sperii de moarte, sau de ce sunt ochelaristele niste femei mai misto. O carte pentru femeile inteligente si barbatii cu simtul umorului, pe care poti s-o citesti si intr-un weekend, si intr-un an.

    Fragment din volum:

Editura Vremea celebrează Centenarul Marii Uniri cu gândul la generația de care depinde viitorul nostru. Aceasta este misiunea celui mai nou titlu apărut la Editura Vremea, „Marea Unire pentru cei mici”, o carte cu ilustrații viu colorate, dedicată întregitorilor patriei noastre – Regelui Ferdinand, Reginei Maria și tuturor celor care au contribuit politic și militar la crearea României Mari, la 1 Decembrie 1918.

Cartea are un format prietenos cu cei mici, este tipărită pe hârtie lucioasă de cea mai bună calitate, iar ilustrațiile color redau fidel figurile marcante ale epocii României Mari. Nu există decât cinci imagini ale momentului Marii Uniri și câteva fotografii realizate tot de Samoilă Mârza la Încoronarea lui Ferdinand și a Mariei ca Regi ai României Mari; toate se regăsesc în această carte sub forma unor foarte sugestive ilustrații color. Cei mici vor putea pătrunde astfel în atmosfera eroică a acelor momente istorice pe care le celebrăm în 2018.

Un bărbat și o femeie se întîlnesc pe peronul unei gări pustii. El este profesor și a fugit din orașul în care locuia, terorizat de îmblînzitorii de cobre. Ea se numește Eleonora și și-a părăsit la rîndul ei orașul de teama dresorilor de cîini. Gara în care cei doi așteaptă pare ruptă de lume: ceasul nu funcționează, iar pe un panou sînt notate orele sosirilor și plecărilor, însă nu și destinațiile trenurilor. În apropiere nu se află decît o mlaștină, iar dincolo de ea – deșertul. Profesorul și Eleonora sînt convinși că pot începe aici o viață nouă, pîna în ziua cînd din pus­tiu își fac apariția îmblînzitorii de cobre, dînd tîrcoale refugiului lor.

Volum apărut cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe al Germaniei în baza unei decizii emise de Parlamentul German.

Sînt trei secole de cînd primii germani au fost colonizaţi în Banat, prezenţa lor jucînd un rol important în regiune atît din punct de vedere economic, cît şi politic şi cultural. Într-o a doua ediție revăzută și considerabil adăugită, volumul coordonat de Smaranda Vultur reuneşte interviuri autobiografice şi studii antropologice despre minoritatea germană din Banat, care creionează imaginea de ieri şi de azi a unei etnii, precum şi repere importante ale istoriei sale sociale. Prin interviurile de tip „povestea vieţii” sînt prezentate destine individuale, obiceiuri, tradiții, locurile rămase în memoria etnicilor germani, precum şi odiseea celor deportaţi în URSS în 1945 şi în Bărăgan în 1951.

Mărturiile celor care au traversat perioada de nazificare, războiul, care au pierdut prin expropriere sau colectivizare accesul la transmiterea bunurilor, au cunoscut la o vîrstă extrem de fragedă deportările, separarea de familie şi munca epuizantă sînt mai dramatice, mai încărcate de emoţii atunci cînd cei care relatează nu au cîştigat prin trecerea timpului o anume detaşare şi distanţare analitică. Sînt – în cazul deportaţilor în URSS mai ales (jumătate dintre interviuri fiind cu unii dintre ei) – adevărate poveşti de supravieţuire, fără tonalităţi eroizante, care le-ar face mai puţin credibile. Descrierile condiţiilor din lagăr sînt uneori cinematografice, apropiindu-se prin detalii de puterea de impact a unui text literar, pe principiul că realitatea, în condiţii extreme, concurează ficţiunea. Smaranda Vultur

Cimitirul din Praga spune povestea lui Simonini, un personaj misterios, cu lacune de memorie şi dublă personalitate. Nu se ştie exact cu ce anume se ocupă – cel mai probabil, cu falsificarea de scrisori şi acte oficiale, din moment ce guvernanţii, poliţia şi serviciile secrete din multe ţări sînt interesate de munca lui şi vor să-l angajeze. În documentele sale revine obsesiv celebrul cimitir evreiesc din Praga, cu lespezile suprapuse şi cu ceasul ale cărui limbi se învîrt în sens contrar celui obişnuit. Între conspiraţii şi revolte, Umberto Eco arată cum se desenează încet-încet noua tablă de şah pe Vechiul Continent în a doua jumătate a secolului XX. Un roman cutremurător, despre aspecte ale unei politici trecute sub tăcere, care aruncă o lumină sumbră asupra viitorului.

„În Cimitirul din Praga, Umberto Eco îmbină realitatea istorică şi invenţia literară, precizia documentară şi plăcerea fabulaţiei, hiperstructura narativă şi efectele de clarobscur, fascinînd cititorul, care din Risorgimento ajunge rapid la bonapartismul francez, asistă la liturghii negre sau coboară în subteranele Parisului.” (La Stampa) 

„Un roman despre putere, despre instrumentele ei oficiale şi părţile ei întunecate, despre punctele ei nevralgice (guvernele, Biserica, lojile masonice) şi organele ei executive (armatele, administraţia, partidele). Un roman istoric care ne dezvăluie cum se fabrică şi cum funcţionează Istoria.” (L’Unità)

„Erudit, pasionant, romanul lui Umberto Eco ne aruncă în vîrtejul ameţitor al istoriei moderne, arătîndu-ne cum poate fi pus în practică un proiect de exterminare.” (La Repubblica)

ROMAN DIN SERIA MISADVENTURES

Proaspăt divorțată de unul dintre potentații de la Hollywood, Madison Atwood are nevoie de o escapadă. Cu reporterii de senzațional pe urmele ei, Madison evadează într-o stațiune izolată din nordul Californiei. 
Luke Dawson trăiește retras. Când dă peste o femeie frumoasă care se scaldă în râul de pe proprietatea lui, nu se poate abține să n-o privească. Ea îi atrage atenția, dar e o fată de la oraș – o capcană superbă, care-i tulbură liniștea. 
Madison vrea să se simtă din nou dorită, iar lui Luke îi lipsește atingerea unei femei. Atracția este mare, dar ei sunt foarte diferiți. Poate oare Luke să se despartă de singura femeie care l-a făcut să aibă din nou sentimente? Și poate oare Madison să-l lase în urmă pe bărbatul care a dat un nou sens vieții sale?

„În ochi i se citește o poftă nestăvilită, în timp ce-mi șoptește numele. Își trece palmele bătătorite peste pielea mea, arzându-mi carnea. Nu sunt capabilă să-mi controlez vocea, iar gemetele mele cresc în intensitate la fiecare mișcare de-a lui."

Meredith Wild este o autoare de bestselleruri romance New York Times și USA Today. Alături de celebra serie Hacker, a scris seriile de mare succes Bridge și Misadventures. 
Locuiește pe coasta Floridei, împreună cu soțul și cei trei copii. Spune despre sine că este dependentă de tehnologie, că-i place whisky-ul și e o romantică incurabilă. 
Când nu trăiește în lumea imaginară a personajelor sale, poate fi găsită pe www.facebook.com/ meredithwild. Află mai multe despre proiectele la care lucrează pe www.meredithwild.com. 
De aceeași autoare, la Editura Trei au apărut primele patru romane din seria Hacker: Legătură fragilă, Pasiune amețitoare, Atracție fatală și Întâlnire periculoasă. 
Chelle Bliss a publicat peste 25 de cărți, incluse pe listele de bestseller USA Today și Wall Street Journal.

"Notele mele, inclusiv comentariile lor, acopera o perioada de cateva decenii. O viata de om. In deplina, neinhibata sinceritate, nu-mi ascund erorile, nu incerc sa le camuflez. Nu le cer cititorilor sa ma absolve, ci doar SA MA CUNOASCA…" (Nina Cassian)

Consider cele trei carti de amintiri, intitulate „Memoria ca zestre“ un fel de epitaf al propriei mele vieti, acolo am spus tot ceea ce voiam sa spun si sa amintesc, cu o sinceritate brutala. Notele mele inclusiv comentariile lor, acopera o perioada de cateva decenii. O viata de om. In deplina, neinhibata sinceritate, nu-mi ascund erorile, nu incerc sa le camuflez. Nu le cer cititorilor sa ma absolve, ci doar SA MA CUNOASCA ... Nina Cassian

Memoria ca zestre - Volumul 1 Sunt atat de fascinata de capacitatea mea de ,"a cuceri”… Asa ca ma arat in toata vanitatea mea si goliciunea mea. Iar daca vreodata, cineva asemanator mie, "mon semblable, mon frere”, cineva mai mult sau mai putin ipocrit va parcurge aceste randuri, sa-mi constate macar sinceritatea.

Memoria ca zestre - Volumul 2 Am eu certitudinile mele, care tin de faptul ca loji ma iubeste de cinsprezece ani, Mony, de zece, Ali, de sapte (adica de cand s-a nascut), ca Seby, dupa zece ani, insurat si cu copil, ma iubeste inca, de faptul ca insusi Marin m-a iubit si acum sase ani si anul acesta si, deci, e posibil sa ma iubeasca si peste alti sase.

Memoria ca zestre - Volumul 3 Notele mele inclusiv comentariile lor, acopera o perioada de cateva decenii. O viata de om. In deplina, neinhibata sinceritate nu-mi ascund erorile, nu incerc sa le camuflez.

„A fost odată ca niciodată...
Au fost odată doi tineri, un băiat şi o fată, care se iubeau şi pe care soarta și urgia războiului i‑au despărţit pentru totdeauna. In această cheie romantică, impregnată de inocenţă, visare, obsesii dureroase, trebuie citit Jurnalul Ellei Filitti, ca de altfel paginile răzleţe rămase din creaţia similară a iubitului ei, Principele Carol, viitorul rege al Romaniei.
E atata candoare, suferinţă sinceră, zbucium sufletesc, in contrast violent cu pragmatismul zilelor noastre, cand parcă oamenii au pierdut capacitatea de a iubi, incat mi s‑a părut că dezvăluirea Jurnalului nu poate fi decat un remember delicat a ceea ce simţeau oamenii altădată.” Georgeta Filitti

„Ştiu bine că inima ta e a mea și numai a mea, așa cum inima mea e a ta, doar a ta. Biata ta inimioară, o simt tot timpul fierbinte lângă a mea. E mereu aici să mă călăuzească în viață, să mă facă prea adesea să sufăr, dar care în ceasurile pustii e unica mea consolare, iubită și dulce consolare ce‑mi vine de la tine...” Principele Carol
„Un singur lucru trebuie să‑ți spun, dragostea mea: inima mea îţi aparţine, nu te juca prea mult cu ea căci e tare gingașă și dacă n‑o ții cu putere, mângâind‑o, și mai ales iubind‑o, s‑ar putea să moară în mâinile tale Doar în tine și prin tine, prin iubirea și afecțiunea ta pentru mine, trag nădejde să pot îndura marea lovitură ce ne rezervă tristul viitor. Iar eu, cu toate acestea, te iubesc, te iubesc ca o smintită ce sunt.” Ella Filitti

Anton Lupan, un român şcolit la Paris, porneşte în 1881 în căutarea bunului său prieten, Pierre Vaillant, care dispăruse pe mare. La bordul goeletei lui, Speranța, Anton adună oameni unul şi unul: neînfricaţi, omenoşi şi dornici de aventură. Între ei se leagă o prietenie trainică şi împreună cutreieră mări şi oceane, țin piept piraţilor și stihiilor naturii, şi își înfruntă propriii demoni. 

„Toate pânzele sus! "este mai mult decât o carte. Este o navă care te transportă în spațiu și în timp. Te scoate cât ai clipi din peisajul ordonat și previzibil al cotidianului. Îți livrează la domiciliu aventuri, locuri exotice și prieteni de nădejde. Citind, devii membru al fantasticului echipaj de pe Speranța. Dacă ești mic, te vei simți mare și puternic, iar dacă ești deja mare și puternic, te vei simți din nou copil, vrăjit de farmecul acestei cărți picurându-ți în suflet elixirul tinereții fără bătrânețe.“  Florin Bican

„Desi acest volum se apleaca asupra unui singur program de arhitectura, locuinta (poate cel mai putin spectaculos, dar sigur cel mai important ca volum si ca miza politica si sociala), mare parte din ceea ce ne descrie Miruna Stroe are valabilitate mult mai larga pentru arhitectura sub comunism. Aceasta pentru ca, dincolo de forme (planuri de locuinte, tipuri, materiale si tehnici, expresii, modalitati de compunere urbana...), autoarea si-a propus sa scrie o istorie a ratiunilor si oamenilor care au produs aceste forme: as putea spune une histoire raisonnée a proiectarii de locuinte. Ceea ce inseamna ca a fost nevoita sa patrunda atat in dedesubturile vietii institutelor de proiectare, singurele locuri in care se putea face arhitectura in acea perioada, cat si in culisele politice, singurele locuri unde se luau deciziile privitoare la modul in care urma sa locuim.” (extras din prefata, prof. dr. arh. Ana Maria Zahariade)


Miruna STROE (n. 1979, Brasov) este arhitect licentiat, master in Spatiu sacru si arhitectura vernaculara, doctor in arhitectura din 2012. Activeaza ca lector universitar in cadrul Departamentului de Istoria & Teoria Arhitecturii si Conservarea Patrimoniului, Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” din Bucuresti. Practica arhitectura in cadrul biroului Mood Factory si cerceteaza istoria recenta a arhitecturii, cu precadere a perioadei comuniste, precum si teme legate de memorie urbana.

Filozof specialist în lucruri comune şi în cinema, Adèle Van Reeth pre­zintă „Les Nouveaux chemins de la connaissance“, emisiune de filozofie difuzată zilnic pe France Culture.

Absolvent al École Normale Supérieure şi profesor de filozofie, Raphaël Enthoven este producătorul emisiunii „Le Gai savoir“ la postul de radio France Culture şi prezintă pe Arte emisiunea „Philosophie“. A scris numeroase lucrări despre filozofie.
Este fiul filozofului Jean-Paul Enthoven, alături de care a scris Dictionnaire amoureux de Marcel Proust, volum distins cu Premiul Fémina pentru eseu în anul 2013.
Este bine cunoscut în Franţa nu doar pentru emisiunile sale de radio şi televiziune, ci şi pentru relaţiile cu femei celebre:  fosta soţie, Justine Lévy, fiica lui  Bernard-Henri Lévy, Carla Bruni ori actriţa Chloé Lambert.

A   F I   S A U   A   N U   F I
Î N Ă U N T R U L   C L A N U L U I ?
A C E A S T A   E   Î N T R E B A R E A .

Dar snobul are cu adevărat de ales?
Tu ești snob?
Și… când ești snob?
Dar poți să fii snob fără să știi?
Oricum, cel dintâi semn de snobism este să te aperi de snobism.

Snobismul este un aer de superioritate care temperează nebunia de a te sprijini pe o prejudecată prin înțelepciunea de a te lua peste picior pe tine însuți, asemenea prințului de Guermantes, care a refuzat o invitație la cină printr-un bilețel ce suna așa: „Imposibil să ajung la cină astă seară, minciuna o transmit mai târziu.“

Proust • Bergson • Wilde • Marivaux • Pascal • Tocqueville • Kant • Hume • Nietzsche • Bourdieu • Sartre • Camus • Cioran • Machiavelli • Spinoza • Onfray

Snobismul e o dispoziție a temperamentului care depinde de împrejurări, o slăbiciune, o pasiune tristă, o robie în care nesiguranța cu privire la ceea ce ești îți impune, brusc, să-l reduci pe celălalt la ce ai vrea să fie.

„Și apoi, filozofia îmi pare că ne oferă mijloacele pentru a gândi snobismul (pe care istoria îl prezintă ca pe un fenomen punctual, iar sociologia îl indexează la lupta de clasă) ca pe o deturnare de la ideea de certitudine însăși. Ce înseamnă să fii snob? Să simți ca indubitabile «adevăruri» care nu sunt așa.
[…]
«Nu trebuie blamat (filozoful) pentru aerul naiv și pentru neștiința lui, când are de-a face cu sarcini îndeplinite de sclavi», căci nimeni nu știe mai bine ca el «cum să-și ridice toga, cu un gest relaxat, pe umărul drept… ca să proslăvească viața cea adevărată, viața zeilor și a oamenilor fericiți» (Theaitetos). Mulțumesc frumos. De două mii cinci sute de ani trebuie să ne apărăm de povestea asta.
[…]
Mai întâi, dacă există o disciplină căreia i s-a făcut un proces pe caz de snobism, aceea e tocmai filozofia; ce este figura filozofului cu capul în nori, inadaptat la realitățile concrete, pierdut în speculații, dacă nu filozofia așa cum și-o imaginează snobul care strâmbă din nas la adresa filozofului pentru că i se pare snob? De unde vine perenitatea neobosită a acestui clișeu care cere să te păzești mereu de a avea capul în nori dacă ești filozof? Dintr-o combinație de snobisme.“

Umberto Eco a reunit textele din acest volum pentru a demonstra preocuparea sa continua pentru filosofie, estetica si semiotica medievala inca din anii facultatii, cind a inceput sa fie interesat de istoriografie.
Sint incluse cercetarile sale despre estetica medievala, in special cea a lui Toma din Aquino, studiile de semantica despre arbor porphyriana si despre evolutia medievala a notiunii aristotelice de metafora, analize avind ca subiect limbajul animal, falsificarea, tehnicile de reintrebuintare din Evul Mediu, textele lui Beatus din Liebana si ale literaturii apocaliptice, ale lui Dante, ale lui Raimundus Lullus si ale lullismului, interpretarile moderne ale esteticii tomiste, inclusiv textele de tinerete ale lui Joyce. O a doua sectiune cuprinde texte mai putin academice, dar care pot oferi nespecialistilor citeva idei cu privire la gindirea medievala si la ecourile pe care aceasta le are in epoca moderna, cu reflectii asupra embrionilor in viziunea lui Toma din Aquino, estetica luminii in paradisul dantesc, Milionul lui Marco Polo, miniaturile irlandeze si cele din Evul Mediu tirziu, o parte dintre ele redate in fasciculul de imagini.

„Orice as face, m-am nascut ca sa cercetez strabatind paduri simbolice, locuite de unicorni si grifoni, si comparind structurile ascutite si patrate ale catedralelor cu impunsaturile malitiei exegetice ascunse in formulele tetragonale din Summulae, hoinarind intre Strada Paielor si navele cisterciene, intretinindu-ma cordial cu calugari de la Cluny culti si masivi, tinut sub observatie de un Aquinat dolofan si rationalist, tentat de Honorius din Autun, de geografiile sale fantastice, in care pe vremuri se explica quare in pueritia coitus non contingat, cum sa ajungi pina la Insula Pierduta si cum sa capturezi un vasilisc inarmat numai cu o oglinjoara si cu o neabatuta credinta in Bestiar. Aceasta inclinatie si aceasta pasiune nu m-au parasit niciodata, chiar daca mai tirziu, din varii motive, nu am urmat ca profesie academica medievistica. Astfel, Evul Mediu a ramas, daca nu meseria mea, hobby-ul meu – si tentatia constanta –, si il vad in toate, transparind in lucrurile de care ma ocup, care nu par medievale si totusi sint.” (Umberto Eco)

Centrata pe publicistica politica a lui Sebastian si pe psihologia tinarului scriitor – ce l-a fixat afectiv, ca pe-o iedera, de Nae Ionescu si de Eliade –, cartea examineaza rolul pe care l-a avut Nae Ionescu in formarea discipolului sau si cit de tare a fost influentat invatacelul de ideile politice si filosofice ale maestrului. De pe urma acestei cercetari, facute in presa anilor 1927-1936, autoarea demonstreaza ca Mihail Sebastian a fost (ca mai tirziu Cioran, Eliade, Noica s.a.) un reprezentant al aripii de extrema dreapta a generatiei sale, generatia ’27.

„Cartea Martei Petreu este de fapt istoria unei prietenii, ori poate mai bine spus a unei iubiri dintre un tinar indragostit de absolut si un alchimist al gindirii pentru care viata nu este altceva decit experiment, aventura, risc. O iubire care a implicat ambele parti: o stim de la Hegel, dialectica stapinului si sclavului nu este una univoca. In Sebastian, dincolo de anumite interese indoielnice, Nae a gasit un adorator, un zelot de o sensibilitate aproape maladiva. Poate ca tocmai aceasta vulnerabilitate excesiva explica slabiciunea lui Nae pentru cel pe care il remarcase inca de la acel fatidic bacalaureat din Braila. O slabiciune care nu s-a stins vreodata, dincolo de inregimentarea profesorului intr-o miscare totalitara a carei natura tinea de ceea ce Hannah Arendt a numit «logodna intre gloata si elite».” (Vladimir Tismaneanu)

„Studiul Martei Petreu despre tineretea lui Mihail Sebastian e un exemplu de cercetare de biblioteca in urma careia iese la iveala un lucru practic nestiut, ignorat de toata lumea, desi priveste o figura culturala indeajuns de proeminenta. Incercind sa inteleaga misterul fidelitatii tinarului evreu Sebastian fata de profesorul sau nationalist Nae Ionescu, autoarea se duce la colectia ziarului Cuvintul si o parcurge. Ei bine, va descoperi acolo altceva decit – probabil – se astepta: un Sebastian dezlantuit ca gazetar politic, de totala obedienta fata de maestru, deci extremist el insusi! Un caz – adica – de psihologie paradoxala, de fascinatie si de subordonare a virtualei victime fata de calaul simbolic. Prin documentarea impecabila si prin calitatea argumentatiei, cartea e un model de cercetare; prin spectaculozitatea demonstratiei – e entuziasmanta; prin problematica – impresionanta si nelinistitoare, obligind la reflectie asupra complicatelor teme ale istoriei trecute ori actuale. In plus, Marta Petreu scrie atragator si convingator, cu nerv si cu acel tip de talent narativ care poate face dintr-un studiu doct o lectura captivanta.” (Ion Bogdan Lefter)

Christopher Hitchens, scriitorul, criticul literar, eseistul, jurnalistul american de origine britanica, ateul zgomotos si polemistul de stanga care a tulburat, cu fiecare aparitie, scena dezbaterilor de presa si de televiziune, isi concepe, in acest volum, ultimul discurs.

Frumoasa baroana Budberg a pus la cale cel mai mare complot impotriva Kremlinului rosu inainte de a deveni agent dublu.

Elisabeta Zarubina a furat secretele bombei atomice americane in beneficiul URSS.

Celebra actrita de cinema Olga Cehova a devenit cea mai buna prietena a Evei Braun, dezvaluindu-i lui Stalin secretele nazistilor.

Margarita Konenkova, o spioana desavarsita, l-a sedus pe Albert Einstein la ordinul Moscovei, iar formidabila retea de „randunele” a KGB-ului penetreaza si astazi cele mai inalte sfere ale politicii occidentale.

Elsa Triolet si Maria Romain Rolland figureaza printre „femeile influente” care au insufletit o adevarata 'orchestra rosie' a intelectualilor occidentali.

Fiecare dintre ele ar fi trebuit sa moara de o mie de ori daca fiecare zi, fiecare ceas din viata lor nu ar fi fost un adevarat duel cu evenimentele dramatice ale Istoriei.

Pornind de la marturii si arhive inedite si intemeindu-se pe experienta personala de diplomat in timpul marilor rasturnari din Est, Vladimir Fedorovski, martor privilegiat al acestor momente majore ale secolului al XX-lea, ne introduce in universul secret al marilor spioane 'venite din tinutul frigului', care au schimbat cursul istoriei.

„Desi un strain pentru mine, Kipling este cel mai remarcabil om pe care il cunosc – eu fiind al doilea. Noi doi suntem stapani peste intreaga cunoastere: el stie tot ce poate fi stiut, iar eu stiu restul.“ (Mark Twain)

Nascut intr-un ceas bun este un adevarat regal autobiografic, caci surprinde toate ipostazele, umane sau profesionale, ale personalitatii celebrului romancier. David Lodge isi urmareste fara inhibitii si prejudecati prima jumatate a vietii, copilaria petrecuta sub permanenta amenintare a razboiului, anii de scoala si apoi de colegiu, la University College of London, si perioada serviciului militar urmata de relatia de lunga durata si casatoria cu frumoasa Mary Jacob. El vorbeste cu cea mai mare sinceritate despre convingerile religioase care-l anima, despre interesul pentru scriitori precum James Joyce, Graham Greene sau Evelyn Waugh, care au trezit in el dorinta de a scrie, dar si despre prieteniile cu scriitori importanti ai vremii, precum Malcolm Bradbury, Park Honan sau Leonard Michaels.

„Nascut intr-un ceas bun este cartea unei epoci cind TBC-ul era in floare, lumea nu cunostea pericolele fumatului si homosexualitatea era inca ilegala, cind costul apelurilor internationale si al cartilor era prohibitiv, iar casatoriile scriitorilor din patura de jos a clasei de mijloc se sarbatoreau cu cidru, cu mirele imbracat intr-un costum de la Burton, si durau o viata intreaga.” (The Telegraph)

„Ceea ce iti ramine in minte din acest prim volum de memorii este autoportretul unui om extrem de bun si nejustificat de modest; un distins carturar si unul dintre cei mai valorosi romancieri contemporani.” (The Spectator)

„Lodge isi descrie primii patruzeci de ani din viata, incepind cu nasterea sa la putin timp inainte de izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, cuprinzind perioada studiilor gimnaziale si universitare, serviciul in armata si cariera universitara si scriitoriceasca si incheind cu publicarea incununata de succes a romanului pe care multi il considera capodopera sa, remarcabilul Schimb de dame.” (The Express)

Una dintre cele mai impresionante povesti de iubire 

Cartea pernei. Confesiunile unei doamne de onoare este una dintre cele mai citite opere din literatura japoneza!

„Astronomi, geologi şi geofizicieni, ingineri şi jochei spaţiali, cu toţii se întrec în studii tot mai minuţioase despre ceea ce poate fi «acolo», însă noi, muritorii de rând, ştim bine că este doar un astru ceresc. Şi un tărâm de mister. Dar cât de bine poţi cunoaşte un mister? Şi temere şi fantezie. Şi romantism şi poezie şi precizie, şi întu­neric şi strălucire, şi vis şi destin, şi inspiraţie şi legendă şi miracol.“ (The Times, KATE SAUNDERS)

„Zguduitoare. […] Fascinantă. […] Cartea lui Hillenbrand este atât de cinematografică, iar evenimentele pe care le descrie atât de incredibile, încât nu îndrăzneşti să-ţi dezlipeşti ochii de pe pagină.” (People)