Cărţi

Cartea de față trebuie salutată ca o încercare temeinică de a trece dincolo de stereotipurile familiare și de verdictele sumare cu care se hrănește această nouă gândire unică superficială, nu, desigur, pentru a schimba evaluarea globală negativă a funcționării și (non)performanțelor statului comunist român, ci doar pentru a clarifica teoretic mecanismele și resorturile acțiunii publice instituționale a acestui stat. Numai o atare abordare, găsesc eu, poate fundamenta efectiv judecata finală competentă asupra faimosului (odinioară) cuplu „organele noastre de partid și de stat”, cuplu care, nouă, celor ce am trăit acele vremuri, ne provoacă și azi fiori – nu de bucurie, desigur.
Adrian-Paul Iliescu

Cetățenii și revoluția. Contradicții între partid și stat în Epoca de Aur, nu este un titlu ales în mod aleatoriu. Dimpotrivă, acesta reflectă preeminența pe care statul a obținut-o gradual în raport cu partidul și care s-a reflectat în producerea subiecților politici mai degrabă ca cetățeni decât ca revoluționari comuniști, preeminență la care s-a ajuns mai degrabă involuntar pentru că, în conformitate cu discursul oficial, „rolul conducător al partidului” în cadrul societății era considerat indisputabil.
Emanuel Copilaș

Acum, când îi recitesc povestea de viață, Ioana s-a dus din casa cu cărți și grădină. Pe 9 septembrie 2008, drumurile ei s-au oprit din firescul cunoscut.
Cu doi mai înainte, „Am făcut Jilava în pantofi de vară” se publicase la Editura Compania. În cercul prietenilor, Ioana i-a adăugat pe scriitoarea Adina Kenereș și pe poetul Petru Romoșan, grație cărora cartea a apărut într-o excepțională ținută. Volumul s-a bucurat de succes. Culmile şi abisurile destinului Ioanei Berindei au impresionat cititorii, istoicii și gazetarii. După unele mărturisiri, au retrăit șocul lecturii cărții lui Soljeniţîn „O zi din viața lui Ivan Denisovici”. Dar mult mai convingătoare e pledoaria pentru miracolul vieții a unei femei care și-a purtat sarcina, a născut şi și-a ocrotit fetița în închisoare.
Viața și amintirile Ioanei Berindei au intrat astfel în panteonul memoriei exemplare de care se ține seama în evocările și judecățile asupra secolului XX și momentelor sale de fractură istorică.
Ultima oară când am vorbit cu Ioana Berindei, noutăţile se legau de recunoaşterea harului său de povestitoare. Publicase de curând, în revista Cultura, o evocare intitulată „Memoria calului” și primea într-una felicitări. O veste bună îi adusesem și eu. O scenaristă franțuzoaică îi propunea să devină eroina unui documentar, împreună cu scriitoarea Oana Orlea, nepoata lui George Enescu și fostă deținută politic în circumstanțe asemănătoare. Voi vorbi fără părtinire şi fără ură, spunând adevărul, a acceptat Ioana.
Dar Îngerul ei s-a grăbit să-i petreacă sufletul prin vămi.

…analizele de genul celei întreprinse de Darko Tanasković vor fi interesante pentru cititorul român și vor oferi subiecte de meditație.
În fond, Turcia de azi este statul prin excelență oriental și occidental deopotrivă, după cum în trecut a fost locul de răspântie al unor culturi turcofone, arabe, slave sau latine din jurul Mării Mediterane și Mării Negre. Este Turcia în Europa sau este ea o țară a Asiei Mici (așa cum spunea, în anul 2007, candidatul la președinția Franței Nicolas Sarkozy)? Este, sau rămâne, Turcia un stat-națiune sau moștenirea sa imperială se va dovedi, în timp, mai puternică? Iată întrebări care deschid o paletă vastă de răspunsuri.
Adrian Cioroianu

De ce se vorbeşte din ce în ce mai des de Atatürk şi de Turcia lui Erdoğan? Este momentul regândirii istorice prin impunerea în mentalul societăţii turce a rolului determinant avut de Imperiul Otoman? Rămâne primul preşedinte al Republicii liderul de necontestat, marele reformator, omul care i-a dus pe turci pe drumul către Europa sau se contextualizează trecutul epocii sale, acesta fiind văzut mai mult ca un oportunist iar reformele preluate de la occidentali ca un afront adus lumii islamice? Răspunsul îl vom găsi în volumul semnat de Darko Tanaskovic, De la neo otomanism la erdoğanism plecând de la un criteriu numeric şi anume Recep Tayyip Erdoğan l-a depăşit ca numar de ani pe Mustafa Kemal Atatürk în fruntea statului turc.

Traducerea acestui volum în limba română merită salutată şi apreciată. În România, numărul istoricilor specializaţi în relaţiile, raporturile românilor cu Imperiul Otoman/Turcia este nesemnificativ. Paradoxal, dintre toate statele cu care avem raporturi, cu turcii sunt dintre cele mai vechi! Ca atare, cunoaşterea, studierea Imperiului Otoman, fost tricontinental, aflat în război sau raporturi de suzeranitate cu el, relaţiile pozitive de după primul război mondial, (parteneri în Pactul Balcanic, în NATO azi) dar şi mai important ca principal partener economic după Uniunea Europeană, ar trebui să ne preocupe în a ne apleca spre studiul turcologiei. Nu voi relua aici importanţa istorică a raporturilor avute de-a lungul istoriei cu Imperiul Otoman/Turcia nici cât de importantă este cunoaşterea strategiei privind Balcanii a preşedintelui Erdoğan. Turcia este o putere regională iar România gravitează în perimetrul său geografic. Volumul semnat de Darko Tanaskovic, reputat specialist privind mentalităţile şi practicile religioase islamice, ne dezvăluie o Turcie în schimbare, o consolidare a actualei puteri, o veche viziune remodelată privind Balcanii şi Orientul Apropiat.

Ionuț Cojocaru

Cei ce nu-şi cunosc
(sau ignoră) trecutul riscă să-şi compromită viitorul!
Autorii

Dacă societatea românescă îşi întoarce mereu capul către demonii trecutului său – atât al celui recent cât şi al celui puţin mai îndepărtat – , înseamnă că are motive temeinice s-o facă. Întrebarea este, doar, dacă are şi curajul să-i privească în ochi. O reperare succintă şi doar o enumerare superficială a demonilor este insuficientă, dacă nu se făptuieşte şi adevărata confruntare cu dânşii.
Soarta minorităţilor conlocuitoare, peste tot în lume unde vieţuiesc ele, e strâns legată de soarta neamului în mijlocul căruia trăiesc, dar dramatică în cele din urmă, căci depinde şi de destinul ţării matcă de care sunt legaţi prin consanguinitate. Cei „de dincolo” sau „de dincoace”, adică dincoace de hotarul care-i desparte de ai săi conaţionali, au o dublă dificultate existenţială. Individul apartenent unei minorităţi conlocuitoare este expus ispitelor şi luptei cu batalioane mereu duble de draci – de două ori mai mulţi ca la un autohton. Or, asta devine extrem de incomod şi apăsător – a trebuit să constat fenomenul pe propria-mi piele. Că situaţia poate fi doar rareori avantajoasă, ca cea a mielului blând care suge la două mioriţe, este excepţia care doar confirmă şi regula. În acest caz, în care, să zicem, minoritarul în cauză ştie să-i mâne pe necuraţi să lupte între ei, iar el să rămână destins şi odihnit, ar fi şansa ideală. Realitatea istorică ne arată, însă, mai degrabă ipostaza contrarie şi anume că, diavolii din ambele părţi ale graniţei se unesc şi pogoară pe capul bietului om cu pricina… Ei!, atunci să vezi dandana, nefericitul minoritar ajunge în absolută minoritate şi al naibi de singur.
Cam aşa ceva se petrece şi cu Miodrag Milin prin această carte. Dar, – ce anume face el? Nimic altceva, decât că cercetează acribic multe, multe documente aflate aici şi dincolo de hotar. Notând şi scriind, el scoate la iveală fapte petrecute de o parte şi de alta a gardului ghimpat. Făcând toate acestea, evident că el ajunge să se lupte cu tot felul de demoni, mai mici sau mai mari, mai tineri sau mai bătrâni. Numai că, el, cercetând şi constatând istoria drăcească, poate să deranjeze multă lume. Şi unii şi alţii ar dori să se creadă despre ei cum că ar fi îngeri. El este un arheolog de schelete ascunse prin beciuri, alături de alţi „donquijoţi” ai acestei teme…
Bata Marianov,
Frankfurt am Main – Timişoara, 2017

În general, se poate spune că identitatea și solidaritatea etnică au fost adeseori folosite, în regiune, ca arme în lupta pentru putere dintre diferitele elite atunci când au avut interesul să o facă – altfel, aceste elite au încurajat nu vrajba, ci pacea între etnii, mai ales când a fost în interesul lor să păstreze un status quo ante. Dar, principiul „dinte pentru dinte” s-a aplicat de-a lungul timpului și la relațiile interetnice în Banatul istoric (precum și în Transilvania), indiferent dacă ambele părți sunt creștine sau nu. Dacă o parte a considerat că i s-a făcut o nedreptate, a răspuns tot cu o nedreptate (în loc de „a întoarce celălalt obraz”).
Mihai Spăriosu,
Timișoara – Cluj-Napoca – Barcelona

Vampirina. Prietena mea - O poveste cu activitati. Carte de colorat.

***

Acest ghid de buzunar TOP 10 te ajuta sa planifici o excursie la Londra.

Plin de idei inventive, sfaturi utile si ponturi din partea unor cunoscatori, te indruma direct spre ce e mai bun din Londra.

Top 10 al celor mai fascinante atractii, de la muzee si galerii de arta de neratat la cele mai bune cafenele si baruri si la hoteluri pentru toate buzunarele
Itinerare pentru excursii mai lungi sau mai scurte, pentru a-ti face sejurul de neuitat .
Tururi ghidate prin imprejurimile incarcate de istorie ale Londrei.
Fotografii uimitoare care evoca viata londoneza trepidanta.
Informatii practice care acopera tot ce trebuie sa stii pentru calatoria ta

 Vara anului 1969. Evie, o adolescenta in varsta de 14 ani, duce o viata anosta, intr-un orasel de provincie din America, si se straduieste din rasputeri sa le castige atentia parintilor, care abia au divortat. Totul se schimba insa pentru ea atunci cand o intalneste pe misterioasa Suzanne. Aceasta o atrage pe adolescenta in cautare de senzatii tari in lumea tulbure a unui cult, condus de un nebun charismatic. Romanul este o meditatie asupra puterii si a sacrificiului. 

     Fragment din roman:

Studiul diversitatii vietuitoarelor si cel al evolutiei lor globale se afla inca si astazi, din pacate, la primii pasi. Astfel, in timp ce in jur de sapte sute de mii de specii au fost descrise, estimarile numarului de specii prezente pe Pamant oscileaza intre cinci milioane si o suta de milioane. Ne-am straduit, in lucrarea aceasta, sa nu abuzam de aceste cifre si sa recurgem la ele in mod cat mai onest cu putinta. In orice caz, daca cifrele sunt obiect de dezbatere, exista mereu consens asupra directiei generale adoptate de umanitate: distrugerea galopanta a biodiversitatii.
    Mica enciclopedie Larousse, o colectie accesibila, cu lucrari clare, precise si ilustrate, destinate celui care vrea sa protejeze planeta si sa inteleaga lumea.

Acest ghid de buzunar TOP 10 te ajuta sa planifici o excursie la Roma.

Plin de idei inventive, sfaturi utile si ponturi din partea unor cunoscatori, te indruma direct spre ce e mai bun din Roma.

Top 10 al celor mai fascinante atractii, de la muzee si galerii de arta de neratat la cele mai bune cafenele si baruri si la hoteluri pentru toate buzunarele
Itinerare pentru excursii mai lungi sau mai scurte, pentru a-ti face sejurul de neuitat .
Tururi ghidate prin imprejurimile incarcate de istorie ale Roma.
Fotografii uimitoare care evoca viata romana trepidanta.
Informatii practice care acopera tot ce trebuie sa stii pentru calatoria ta.

Pachetul contine 4 volume:

Criza Balcanica: 1912-1914
Neutralitatea: 1914-1916
Beligeranta: 1916-1917
Marea Unire: 1918

Dintre toate crizele care au prefatat marea inclestare din anii 1914-1918, cea balcanica a fost cea mai grava, intrucat a provocat fisuri adanci, nerecuperabile in sistemul international. Ea a reprezentat avanscena, preambulul conflagratiei mondiale si a (re)confirmat statutul de „butoi de pulbere" al Europei.
Criza balcanica a influentat decisiv si evolutia Romaniei in perioada premergatoare izbucnirii razboiului si la inceputul sau. In fond, schimbarea de orientare politica pe plan extern, decisa in doua etape bine conturate (august 1914 - neutralitatea; august 1916 - beligeranta alaturi de Antanta impotriva fostului aliat, Austro-Ungaria), a fost anticipata clar de trecerea Dunarii in iulie 1913, dupa cum participarea armatei la al doilea conflict balcanic a reprezentat matricea, din pacate nefericita, a pregatirii campaniei din toamna anului 1916, incheiate cu o grava infrangere. Volumul de fata este o sinteza a implicarii statului roman in criza balcanica din anii 1912-1913, un preambul al angajarii Romaniei in Marele Razboi. (Criza Balcanica: 1912-1914)

In cei doi ani cat Romania s-a aflat in afara conflictului s-au conturat doua mari proiecte. Primul, majoritar la nivelul clasei politice si al opiniei publice si cu o componenta francofila importanta, preconiza reunirea provinciilor romanesti aflate in componenta Austro-Ungariei si intrarea in actiune alaturi de Antanta.
Al doilea argumenta pe larg necesitatea pastrarii aliantei cu Puterile Centrale si recuperarea Basarabiei, rapita de Imperiul Rus in anul 1812, marele vecin de la rasarit fiind considerat principala amenintare la adresa existentei statului roman.
Ambele aveau in vedere interesul national, dar perspectivele si modalitatile de infaptuire erau diferite. Prinsa intre cele doua mari coalitii beligerante, suportand presiuni de o parte si de alta, Romania se afla in cea mai ingrata situatie posibila. Multi contemporani erau constienti ca se impunea o alegere.
Romania a fost intens curtata de ambele tabere beligerante, fiecare venind cu argumente de natura militara, economica etc. Prin urmare, clasa politica romaneasca s-a aflat in perioada neutralitatii sub un permanent asediu diplomatic al Vienei, Berlinului, Petrogradului, Parisului si Londrei. (Neutralitatea: 1914-1916)

La intrarea in razboi, armata romana era destul de numeroasa, dar avea mari neajunsuri in ce priveste structura organizatorica, dotarea, instruirea, calitatea corpului de cadre, doctrina, organizarea terenului etc. S-a spus ca am fost „prea mici pentru un razboi asa de mare", dar aceasta apreciere este partial valabila. Romania era un stat relativ mic, iar potentialul sau era, evident, mult inferior marilor beligeranti. Ca atare, statul roman nu a putut sa influenteze decisiv cursul razboiului. Pe de alta parte, cu exceptia Germaniei, toate celelalte armate participante la conflict au fost, in buna masura, nepregatite pentru tipul de confruntare din anii 1914-1918. Ele au cunoscut transformari profunde determinate de mutatiile tehnice si tactice ale campului de lupta industrializat. Asa s-a intamplat si cu armata romana care s-a adaptat continuu la cerintele razboiului modern. (Beligeranta: 1916-1917)

In pofida aprecierilor pesimiste ale unor lideri, 1918 avea sa fie ultimul an al Primului Razboi Mondial, Puterile Centrale fiind invinse. Victoria Antantei a creat conditii ca romanii sa se stranga la un loc in cadrul aceleiasi alcatuiri politico-statale. A fost o mare realizare, cea mai mare de pana atunci din istoria nationala.
Acest ultim volum al seriei isi propune sa analizeze modul cum s-a ajuns la un asemenea deznodamant fericit, evolutia extrem de sinuoasa a vietii interne, complicatiile in raporturile cu inamicii (Puterile Centrale) si fostul aliat rus, devenit, din luna ianuarie 1918, adversar, neintelegerile cu aliatii occidentali ai Antantei pe tema conduitei Romaniei, eforturile remarcabile pe ambii versanti ai Carpatilor din lunile octombrie-decembrie 1918 pentru a organiza si finaliza Marea Unire, masurile de aparare a acesteia in fata incercarilor fostilor stapani de a opri cursul istoriei, activitatea diplomatica intensa pentru a obtine recunoasterea internationala. (Marea Unire: 1918)

Paul Gottereau (1843-1924) este cel mai prolific dintre arhitecții străini ai sfârșitului de secol XIX-lea și lui îi datorăm, în bună măsură, atmosfera pariziană pe care o imprimă Bucureștiului prin unele reședințe sau clădiri publice.

Tocmai faima de care s-a bucurat în rândul protipendadei și a familiei regale a condus însă la marginalizarea lui din istoria arhitecturii și la evitarea atribuirii unor lucrări importante, existente și astăzi.

Patru construcții sunt prezentate întotdeauna în albumele bucureștene - cele două palate regale, C.E.C.-ul și B.C.U.-ul - fiind într-adevăr emblematice pentru capitala noastră, dar ele nu reprezintă decât o foarte mică parte din activitatea sa, după cum vom vedea în cel de-al cincilea album din colecția „Arhitecți de neuitat”.

Utilitati din resurse regenerabile. Ghid de procurare a utilitatilor pentru o gospodarie din resurse regenerabile, locale, nepoluante.

Cartea se adreseaza tuturor oamenilor care au la dispozitie un teren si in special celor educati si inteligenti care pot si stiu sa faca diferenta intre alegerea unui mod de viata intr-un mediu sanatos sau/si un mod de viata intr-un mediu poluat. De asemenea, cartea este un ghid de a produce utilitatile necesare traiului din ceea ce ne ofera gratuit natura, acel petec de pamant pe care il avem in proprietate. Cartea ne sfatuieste cum sa folosim eficient acest teren, spatiul aerian de deasupra sa, miscarea maselor de aer produsa de vanturile din zona terenului si eventual cursul unei ape care trece pe terenul care este la dispozitie. Totul este sa ne informam si sa ne convingem de utilitatea solutiei propuse in prezenta carte.

Cartea de fata este un ghid care ne invata cum sa procuram aceste utilitati. Am folosit functia matematica f(En), unde En este resursa energetica pe care o ofera natura, pentru ca tot ce am scris, proiectat, conceput si construit, am luat din natura, in functie de conditiile meteorologice de moment. Daca avem in vedere costul combustibililor folositi de prestatorii de servicii pentru a produce utilitatea pe care ne-o factureaza ulterior, ne convingem o data in plus, daca mai este necesar, ca alegerea de a continua in acest mod trebuie sa inceteze cat mai repede. Dar de apa calda avem nevoie, de energie electrica avem nevoie, de incalzire pe timp friguros avem nevoie. Citim cartea de fata care ne da solutia, ne hotaram, pentru ca am avut un sfatuitor profesionist, dupa care trecem la treaba. Iata ce simplu am schimbat solutia si am scapat definitiv de plata facturilor.

Aceasta carte face parte din colectia Poti face si singur a editurii Mast .

Notiuni generale despre insecto - fungicide
Rolul factorilor de mediu in favorizarea agentilor patogeni
Tomate
Ardei
Vinete
Castraveti...

Este un instrument de lucru care oferă posibilitatea învăţării limbii germane prin jocuri şi activităţi diverse, în aşa fel selectate încât acumularea cunoştinţelor să se realizeze într-un mod plăcut.

În cele şase unităţi, împărţite în câte patru lecţii, se fixează prin jocuri atât vocabularul de bază al temei abordate, cât şi structurile lingvistice aferente acestuia. Fiecare exerciţiu este prevăzut cu simboluri uşor de recunoscut pentru copii, încât să nu întâmpine dificultăţi la înţelegerea cerinţei.

Lucrarea, concepută în conformitate cu programa şcolară pentru limba modernă aprobată prin OM nr. 3418/19.03.2013, este însoţită de un ghid al profesorului, care conţine mici dialoguri pentru fiecare imagine, respectiv pentru unele exerciţii‚ şi propune cântece, poezii, jocuri şi diverse activităţi la fiecare lecţie.

Colecţionează toate cărticelele din seria de poveşti bilingve cu Baby Looney Tunes, citeşte povestioarele distractive şi educative şi exersează-ţi cunoştinţele de limbă engleză cu personajele tale preferate din desenele animate!

Cuprins: Soacra cu trei nurori; Mos Nichifor Cotcariul; Mos Ioan Roata; Popa Duhu; Cinci pâni; Capra cu trei iezi; Punguta cu doi bani; Danila Prepeleac; Povestea lui Stan Patitul; Fata babei si fata mosneagului; Ivan Turbinca; Povestea unui om lenes; Poveste; Povestea porcului; Povestea lui Harap Alb; Glosar de cuvinte.

Revista Viaţa Românească apare în martie 1906, la Iaşi, avându-i ca directori pe Constantin Stere şi  Paul Bujor, acesta din urmă pentru partea ştiinţifică. Din 1907, Paul Bujor se retrage. În fapt, motorul revistei ieşene este G. Ibrăileanu, critic literar şi scriitor, cunoscut publicului larg mai mult datorită romanului Adela decât prin celebra sa carte, pentru iniţiaţi, Spiritul critic în cultura românească. G. Ibrăileanu era secretar de redacţie al revistei, ceea ce, în acei ani, nu însemna un post subaltern ca astăzi, sau nu pentru marele critic. Oricum, G. Ibrăileanu era, în realitate, cel care dădea direcţia revistei. La Viaţa Românească din acei primi ani au mai colaborat I. L Caragiale, Octavian Goga, Al. Vlahuţă (care ar fi sugerat într-o conversaţie la Bucureşti şi titlul revistei), sau azi uitaţii Leon Feraru şi G. Rotică. Ideologia revistei, căci Viaţa Românească poseda în acei ani şi aşa ceva, era poporanismul. Să nu uităm că C. Stere fusese socialist, deportat mulţi ani în Siberia, ca supus rus, şi apoi alesese între a se refugia în Elveţia sau România, stabilindu-se la Iaşi. Aici se alăturase liberalilor, consideraţi încă, precum le spunea cândva Mihai Eminescu, „roşii”, odată cu grupul „generoşilor”, prezentaţi mulţi ani de istoriografia comunistă drept trădători ai mişcării muncitoreşti, în 1898. Articolul program din primul număr al revistei, intitulat Către cetitori, subliniază: „Atunci, luând parte la viaţa culturală tot poporul românesc, adevăratul popor românesc, vom putea avea o cultură naţională, dând în armonia culturii europene răsunetul sufletului nostru.” Un ideal curat poporanist, deşi socialistul de altădată C. Stere era acum un reputat liberal. Viaţa Românească era deschisă şi actualităţii culturale europene, cu articole despre Richard Wagner, de pildă, prezentat de Pompiliu Eliade, dar aici îşi publică G. Ibrăileanu şi cunoscutul studiu despre „Postumele” lui Eminescu. Aici publică în primii ani ai apariţiei Vieţii Româneşti şi E. Lovinescu, H. Sanielevici, Al Philippide, se publică traduceri din poeţi germani sau francezi. O cronică externă semnează în 1908 I. G. Duca, scrisori din Germania publică G. I. Ionescu-Siseşti. Sunt prezenţi cu poezii, alături de G. Topârceanu, Ion Minulescu, Elena Farago, Şt. O. Iosif, Victor Eftimiu, Artur Stavri, D. Anghel, cu proză Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaş, Constanţa Moscu. Dar revista nu este dedicată numai literaturii. Cuprinde o cronică ştiinţifică, semnată în primii ani de Paul Bujor, mai târziu de N. Leon, o cronică pedagogică (D. Drăghicescu), una artistică (Spiridon Antonescu) etc. Revista apărea cu 12 numere pe an, în afară de primul şi ultimul al acestei perioade. Viaţa Românească apare într-o primă perioadă, din martie 1906 până în iunie 1916, când îşi încetează apariţia din cauza intrării României în război.

In cursul vizitei anuale pe care o fac de Craciun in Scotia, la castelul aproape ruinat al excentricului lor unchi, vicontele de Rocheforte si varul sau, contele de Oakley, primesc niste cadouri cu totul aparte. Batranul Taran Ferguson, nerabdator sa-i vada insurati ca sa-si asigure succesiunea, a aparut pe neasteptate, insotit de oamenii sai, la un bal din vecinatate si a rapit patru domnite fermecatoare, dornice de maritis, dintre care mostenitorii sai sa-si poata alege mireasa. Viscolul care izoleaza castelul timp de cateva zile este un bun prilej ca intentiile cele mai onorabile sa faca loc unor ispite surprinzatoare si irezistibile. Povestile care se tes intre protagonisti va vor transpune intr-o lume stralucitoare si magica, plina de senzualitate, in care jocurile de culise vor avea un singur castigator - dragostea.

Julia Quinn, Eloisa James si Connie Brockway sunt trei dintre cele mai talentate autoare de romane de dragoste istorice, ale caror bestsellere vandute in zeci de milioane de exemplare s-au situat permanent in topurile New York Times.

Îmbrăcând forma unei istorii personale, povestea împăratului Hadrian este o rafinată meditație despre moarte, dualitatea corp–spirit, dragoste, sacralitate și timp. Unul dintre cele mai valoroase romane ale secolului XX, Memoriile lui Hadrian poartă marca inconfundabilă a scriiturii lui Marguerite Yourcenar, prima femeie primită în Academia Franceză.

Podurile din Madison County ni-i prezinta pe fotograful Robert Kincaid, un spirit liber pornit in cautarea posurilor acoperite din tinutul Madison, si pe Francesca Johnson, sotie de fermier, care asteapta implinirea unui vis adolescentin. Doua destine pecetluite de o iubire atat de intensa, incat schimba definitiv viata personajelor. legendara lor poveste de dragoste a devenit o ecranizare de exceptie cu Clint Eastwood si Maryl Streep in rolurile principale.

Recitind, azi, aceste proze fantastice, intelectualizante, ardent ideologice,pline de concepte si mai intodeauna puse sub semnul unei metafizici de tip romantic si comparandu-le cu ceea ce oferise pana atunci proza romaneasca, constatam camele nu s-au invechit decat prin limbajul lor uneori idilizant si, poate, prin specilatiile nu intodeauna suficient asimilate epic. Ramane insa solid fondul epic reflexiv in naratiune si raman paginile de o sclipitoare originalitate prin care Eminescu se reveleaza ca un care creator oniric si totodata, un mare poet al peisajului stelos, cum zice el, un poet al diafanului spiritualizat... Eugen Simion

Surprinsă pe pământurile contelui de Shropshire, cu șoimul prins de braț, Lady Meriel de Vere pretinde că este o femeie galeză de origine umilă prinsă la braconaj, nicidecum o nobilă din Normandia. Lord Adrian de Warfield este fascinat de privirea albastră plină de sfidare și simte cum pasiunea îi ia mințile, făcându-l pentru totdeauna prizonier al farmecului necunoscutei. Sfidând destinul și orice i-ar fi putut spune o minte rațională, contele poruncește ca această frumusețe sălbatică să fie încuiată în turnul din castelul său, jurând să o convingă să-și predea necondiționat inima și trupul.

Încăpățânată și independentă, Meriel urăște să fie ținută captivă și jură să nu-i cedeze niciodată, chiar dacă va muri încercând să-și păstreze neîntinată fecioria. Însă viața îi atrage pe amândoi într-un vârtej neașteptat și impetuos al luptelor și al intrigilor, dar și în mrejele primejdioase ale mângâierilor pline de tandrețe, ademenindu-i spre o iubire pătimașă care va spulbera totul în cale.

Portretul lui Dorian Gray e cartea despre care criticii literari sunt de acord sa spuna ca exprima cel mai deplin, cel mai profund pe Wilde. Estetismul sau prezent aici in toate ipostazele sale: cautarea unor senzatii puternice, neobisnuite, scepticismul total, neincrederea in orice fel de credinte, de sentimente care ar putea pune in primejdie bucuria de a trai clipa, certitudinea superioritatii adevaratului artist - cel a carui viata e ea insasi o opera de arta - fata de regulile societatii. Si, in acelasi timp, cel mai atent studiu de psihologie din cate a scris vreodata Wilde.

Dan Grigorescu

Una dintre cele mai bune cărţi despre lumea artei. The New York Times

Un portret memorabil al unei lumi aparte. Vogue

Piaţa de artă a explodat. Numărul de vizitatori ai muzeelor este în creştere. Tot mai mulţi oameni se proclamă artişti.

Arta contemporană a devenit o distracţie de masă, un bun de lux, un punct din fişa postului pentru unii sau un soi de religie alternativă, pentru alţii.

Într-o serie de naraţiuni descrise într-o cadenţă excelentă, Sarah Thornton investighează dramatismul unei licitaţii la Christie’s, procesul de creaţie din atelierele lui Takashi Murakami, elita colecţionarilor de la Târgul de Artă de la Basel, excentricităţile revistei Artforum, competiţia din

spatele unui important premiu artistic, viaţa în cadrul unui faimos seminar la o şcoală de artă şi minunăţiile Bienalei de la Veneţia.

Prezentând într-un stil savuros instituţiile care au puterea de a modela istoria artei şi având la bază sute de interviuri cu actori importanţi ai domeniului, studiul etnografic al lui Thornton ne va schimba radical felul în care privim cultura contemporană.

Sarah Thornton este scriitoare şi sociolog al culturii. Fost corespondent principal pentru artă contemporană al revistei The Economist, Thornton a colaborat cu multe alte publicaţii, printre care Artforum, The Guardian şi The New Yorker, şi a contribuit la emisiuni BBC, NPR şi ZDF.

A susţinut conferinţe şi a participat la seminarii organizate de muzee, universităţi şi festivaluri literare din toată lumea.

După un an de cercetare în cadrul unei agenţii internaţionale de publicitate, Thornton s-a întors la prima sa dragoste — arta — şi a început documentarea cărţii care avea să devină Şapte zile în lumea artei. Numită de The New York Times una dintre cele mai bune cărţi despre lumea artei, lucrarea sa este un succes internaţional, fiind tradusă în 20 de limbi.

Ce mult te-am iubit e o elegie pura si inalta in mijlocul unei paduri prolifice de surori, matusi si unchi ce privesc fara teroare destinul existentei lor. Mai mult decat oricare alta scriere a lui Zaharia Stancu, Ce mult te-am iubit e cartea lui Darie, fisa temperaturii lui morale, un Darie elegiac si meditativ, traindu-si pana la deznadejde si teroare obsesiile. Locul ei, ca valoare, e langa Costandina, scriere memorabila a literaturii romane. - Eugen Simion