Cărţi

  Materialul permite exersarea cunostintelor invatate si dezvoltarea abilitatilor matematice. Sarcinile de lucru sunt diverse si au grade diferite de dificultate. 

 "Dragul nostru elev, 

Personal ajunsesem la stadiul in care suferinta o transformasem in bucurie, e drept bucuria suferintei. In aceasta consta forta mea aici: orice suferinta, indiferent de intensitatea ei, nu ma mai putea abate din drum. Eram constient si stiam pentru ce. Eram gata oricand pentru jertfa suprema, considerata ca o binefacere, si la gandul careia simteam o multumire fara margini. Toate presiunile, de toate nuantele, morale sau fizice, de toate intensitatile, nu mai aveau nici o putere asupra mea. Ajunsesem sa sfidez moartea. - Ioan Teodorescu
 

  Fragment din volum:

Jukov a fost figura dominantă a Armatei Roșii în al Doilea Război Mondial. Ca înalt ofițer al Stavka (Marele Cartier General al Armatei Roșii), Jukov a acționat în toate sectoarele critice în calitate de consultant, coordonator și comandant de facto pe câmpul de luptă ori de câte ori i s-a cerut. A jucat un rol crucial în salvarea situației disperate din toamna anului 1941, precum și între anii 1942 –1943, când a condus Armata Roșie către o răsturnare de situație uimitoare și către o victorie între anii 1944 –1945.

Totuși, metodele sale erau adeseori brutale și s-au soldat cu pierderi masive de partea sovieticilor. Mai mult, nu a dat dovadă de loialitate sau de compasiune față de comandanții din subordine sau față de soldații obișnuiți. Relația specială cu Stalin a reprezentat și ea un factor decisiv în rolul jucat de Jukov. Mai târziu, Stalin nu l-a mai privit cu ochi buni pe acest erou de război, ci ca pe o amenințare la adresa propriei autorități. După război, căderea lui Jukov a fost la fel de rapidă ca și ascensiunea sa inițială în cadrul Armatei Roșii, iar numele său a fost reabilitat abia după prăbușirea comunismului în URSS.

Primeasca Dumnezeu si suferinta mea, spre binele, spre inflorirea Neamului nostru. Durere langa durere, chin langa chin, suferinta langa suferinta, rana langa rana, pe trupuri si in suflet, mormant langa mormant, asa vom învinge... - Corneliu Zelea Codreanu

  Fragment din volum:

Bogdan Munteanu a trăit vreme îndelungată în vecinătatea mărturisitorilor români, trecuți prin cercurile infernului carlist, antonescian sau comunist. A meditat asiduu, cu acribie, asupra textelor care ne-au rămas de la ei, spre folosul nostru spiritual. Adevărul vieții lor i-a luminat, îi luminează și îi încălzește viața. De aceea, ne putem lăsa cu nădejde călăuziți de el. Noi nu trebuie decât să ne învingem inerția lăuntrică și să pășim treaptă cu treaptă, pagină cu pagină pe drumul ce ni se arată... (Ciprian Voicilă, fragment din prefaţa cărţii, Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide - Despre duhul „Sfinţilor Închisorilor”, Editura Evdokimos, 2016)

Cartea conţine 33 de mărturii legate de Sărbătoarea Nașterii Domnului în temniţe, lagăre, în deportare, domiciliu obligatoriu, dar şi după eliberare. Alcătuită şi îngrijită de Cezarina Condurache, cartea este prefaţată de Pr. Prof. Constantin Necula.

Intr-o galaxie actionata de flux, toata lumea poseda un har.

CYRA e sora brutalului tiran care conduce poporul Shotet. Harul ei ii confera durere, dar si putere – ceva ce fratele ei exploateaza fara mila, folosind-o pentru a-si tortura vrajmasii. Dar Cyra e mult mai mult decat o arma in mana fratelui ei: e indaratnica, agila si mai isteata decat stie el.

AKOS e fiul unui fermier si al unui oracol de pe inghetata natiune-planeta Thuvhe. Protejat de harul sau neobisnuit, Akos e un suflet generos, iar loialitatea lui fata de familie e nemarginita. Atunci cand el si fratele sau sunt capturati de soldatii dusmani din Shotet, singurul tel al lui Akos e sa-si scoata fratele in viata de acolo – indiferent de pret.

Apoi Akos e aruncat in lumea Cyrei, iar animozitatea dintre tarile si familiile lor pare insurmontabila. Se vor ajuta unul pe celalalt pentru a supravietui sau se vor distruge reciproc?

Romanul acesta este o fresca in culori vii a lumii comertului parizian intre anii 1860−1870, deoarece Zola, atent la toate aspectele moderne ale vremii sale, a redat, intr‑un mod uluitor de verosimil, concurenta comerciala acerba, acapararea spatiului urban si a clientelei de catre un mare magazin modern, ceea ce a dus la falimentul inevitabil al micilor pravalii din cartier, ai caror patroni priveau cu o furie neputincioasa cum le scad vanzarile si cum sunt, unul cate unul, scosi de pe piata.

„Societatea lui Zola e o mare sumbra, cateodata o cloaca, ale carei secrete nu sunt alcoolismul si nedreptatea, ci efortul rabdator sau exagerat al oamenilor de a trai aceste fatalitati. [...] Zugravirea societatii reinvie, fara voie, tragedia: un grup uman, niste destine, o fatalitate. Toate elementele unei arte care depaseste literatura descriptiva si creeaza, dincolo de realismul banal, marile cicluri naturaliste unde, pentru prima oara, omul e infatisat deopotriva in destinul sau biologic, social si cosmic.” - R.-M. Albérès

Cu maiestrie si sensibilitate, biografia scrisa de Barbara Leaming exploreaza lumea aparent magica a tineretii lui Jackie, casatoria ca de poveste cu un senator si candidat la presedintie bogat si atragator, si transformarea ei uimitoare intr-o sotie abila de politician si o Prima Doamna unica. Felul cum tanara femeie a respins hotarat ideea unei „casatorii sigure”, ca sotie a vreunui barbat remarcabil din punct de vedere social dar absolut predictibil, a condus-o catre JFK si, in timp, catre faima internationala. Insa trauma asasinarii sotului avea sa-i dauneze mai mult decat s-a stiut. Pana acum.

„Jacqueline a fost metafora vizuala a administratiei Kennedy si efigia modei anilor 1960. Alaturi de accesoriile celebritatii feminine, personalitatea sa intregeste portretul Primei Doamne ca etalon international, cel putin pentru secolul XX, si cu siguranta continua sa reprezinte un clasic al feminitatii din preajma puterii supreme, fiind denumita de presa internationala Regina Americii sau Prima Doamna a Modei.” - Diana Mandache

„Leaming ii contureaza lui Jackie Kennedy un portret tulburator si sensibil, descrie lupta curajoasa a acesteia pentru a-si salva casnicia si a-si crea propria identitate.” - USA Today

Cand Lars salveaza un pui de husky blocat intr-o crapatura adanca in gheata, catelusul se ia dupa el, iar ursuletul polar ajunge curand sa dea din nou de bucluc. Catelul il implora scheunand: „Te rog, nu ma parasi! Imi este foame si vreau la mama mea!” Asa ca Lars ii vine in ajutor. Dar poate el sa il duca in siguranta pe catelul nazdravan la echipajul de husky?

Fanii fermecatorului ursulet polar al lui Hans de Beer nu vor vrea sa rateze aceasta aventura captivanta!

„Povestea este placuta si vesela...Ilustratiile in acuarela, cu nuantele de albastru ale zapezii, infatiseaza animale simpatice.” - The Horn Book Guide

„Nu cred că am întâlnit vreun copil care să nu adore poveștile… Ei adună informațiile precum un burete adună apa. Sunt atrași de mister, de lumea înconjurătoare. Și pentru că ei, copiii, sunt cei care trebuie educați, nu putem face acest lucru decât cu ajutorul unui procedeu îndrăgit: jocul de cuvinte, rima. În fabulele și poeziile sale, Aurora Georgescu folosește un limbaj jucăuș și atractiv, indirect și metaforic, dar trasat pe înțelesul celor mici, creând simboluri, senzații și imagini din care copiii pot descoperi singuri semnificațiile și modurile în care trebuie înțeles mesajul pe care autoarea a vrut să-l transmită. În felul acesta, copiii învață mult mai ușor normele morale, iar părinții, beneficiarii indirecți, nu pot decât să fie mândri de ei. Iată de ce această carte trebuie să-și găsească locul în bibliotecile tuturor copiilor!” Gianina Georgescu, profesor învățământ primar

In aceasta lucrare, bazata pe metoda pedagogica a Mariei Montessori folosita pentru copiii foarte mici, de la nastere pana la 15 luni, veti gasi idei si activitati pentru:

• pregatirea universului nou-nascutului;


• crearea si pregatirea materialului senzorial adaptat fiecarui stadiu al dezvoltarii sale;


• asistarea copilului in dezvoltarea abilitatilor;


• incurajarea independentei sale, ajutandu-l „sa faca singur”;


• asigurarea unei ambiante calme si pozitive acasa.

Cuprins:

Un mare prieten, Romulus Rusan - la despărțire p. 3

Nr. 22-23 / 2016 al Revistei ARTA a ieşit din tipar! Numărul conţine un dosar tematic, sub coordonarea artistului Ciprian Ciuclea, intitulat Imaginea (post) grafică şi consacrat analizei direcţiilor contemporane în arta grafică românească, dar nu numai.

„Spațiul grafic s-a modificat nu doar din punctul de vedere al organizării, cât, mai ales, ca structură de gândire și poziționare extinsă în arta contemporană. Ca organizator al unei bienale de gravurăexperimentală, sunt nevoit să dezvolt un proiect care se reinventează periodic, cu recuperări, dar și destructurări ale tehnicii și tehnologiei gravurii. Însuși termenul de experiment este rediscutat, ca să nu mai vorbim de faptul că bienala, ca entitate organizațională, este și ea deconstruită. Probabil că s-a născut o post-bienală, cu o bucătărie proprie, cu pseudo-pavilioane și multă imagine obținută cu ajutorul algoritmilor diferiți ai serialității. Hibridizarea a modificat radical grafica, dezvăluindu-ne un organism cu ADN augmentat, care îi impulsionează evoluția. Bombardamentul informațional, la care se adaugădinamica socială a prezentului, împing artistul către o analiză a sistemelor complexe, dar și către un strigăt hotărât la tot mai multe derapaje politice. Din aceastăperspectivă, acest dosar dedicat artelor grafice ar fi fost probabil mai bine prezentat sub forma unui fișier cu extensii .ai, .psd, .eps, .cdr, .tiff, .raw, .jpg, .gif etc.” (Ciprian Ciuclea)

Autorii contribuţiilor: Ciprian Ciuclea, Ileana Pintilie, Adrian Guţă, Ethel Lukats-Băiaș, Liviana Dan, Cosmina Chituc, Raluca Oancea (Nestor), Olivia Niţiş, Maria Orosan-Telea, Ana Golici, Richard Noyce, Ferris Olin, Javier Martín-Jiménez, Marius Tănăsescu, Simona Vilău, Alexandra Titu şi Mălina Ionescu.

Dosarul mai cuprinde şi o serie de intervenţii site-specific, gândite special pentru Revista ARTA, semnate de: kinema ikon, Claude (Simona Dumitriu) şi Ciprian Ciuclea.

Prin felurile alese, prin denumirile lor, uneori de un pitoresc deosebit, si prin modul de prezentare editoriala, este o carte ce incanta orice intelectual, mai ales daca are si un anumit grad de rafinament cultural. – Constantin Balaceanu-Stolnici

Graiul arhaic, bogat, elocvent, plin de culoare, infloriturile stilistice, eufemismele bine gasite, ironiile la adresa vremilor originale ce le traim, ingredientele desemnate prin termenul stiintific in latineste fac din lectura o placere cu urmari salutare in instruirea culturala a cetitorului. – Adrian-Silvan Ionescu

O carte de literatura gastronomica, ma grabesc sa precizez, in traditia scrierilor lasate in acest domeniu de Stolnicul Cantacuzino, Kogalniceanu si Negruzzi. – Eugen Simion

Retetele din Bucataria Balkaniei reinvie ceremonialul pitoresc din cuhniile de altadata. Ele sunt nu numai instructiuni pentru bucatari sau gospodine, ci si pagini de literatura buna, scrise parca de descendenti ai lui Al. Odobescu, Mateiu I. Caragiale sau Constantin Toiu. – Alex. Stefanescu

Si iata ca generoasa evergheta ‒ Kera Calita alias Laura Nicolau ‒ ne ofera acum, impreuna cu Horia Pana, un manual academic al deliciilor balcanice pe care Domniile lor le stiu dintr-o traditie venerabila. – Razvan Theodorescu

Fragment din carte:

"Primii istorici ai urbei nu pomenesc nimic despre mahalaua dintre Patriarhie si manastirea Antim, nici Iosif Genilie, nici Alexandru Pelimon. Abia Dimitrie Pappazoglu publica si un plan al orasului (mult dupa primul plan ai maiorului Barroczyn, dar mult mai cunoscut) si vorbeste despre Calea Craiovei. Se stie insa din legendele transmise din veac in veac de Hanul lui kir Nicola; descarcau aici rachierii si podgorenii butiile pline, aduse sub pulpana noptii, ocolind acciza agiei de la bariera, la biserica Barbatescu vechi, de altfel cea mai veche biserica din oras ramasa in picioare, unde slujbele se tin si in zilele de azi. 
Fundatiile hanului s-au gasit la sapaturile din urma pentru noi cladiri, se pare ca vechiul han si-a dat sfarsitul sub focul pus de neferii lui Chehaia-bey, spre nimicirea locului de adapost pentru licorile necredinciosilor. 
Calea Craiovei, botezata dupa Razbelul de Independenta Calea Rahovei, si-a continuat viata fabuloasa si plina de miscare, pravaliile de negotiu se insirau una dupa alta, de la Dambovita, unde prima maghernita era contoarul lui Cilibi Moise, pana hat incolo, spre zarile Alexandriei, alaturi de maidanul hanului ars, carciumile prosperau si infloreau. Pana la demolarile din urma, datorate abstinentului secretar general si presedinte al tarii, se afla vestita carciuma-zahana Bumbesti, cu numele datorat santierului tineretului comunist de la Bumbesti-Livezeni. Aici aduceau parlagii abatorului, ascunse in pantalonii stransi pe glezne, ficati, rinichi, momite, inimi din septelul dus la sacrificiu. La mese se intindeau largi tablale cu ce frigea gratarul si galeti pline cu gheata, unde vinul prost isi schimba incet culoarea, vin dupa punga saraca a clientilor, veselie cat se poate, parca inviasera vremurile vechi ale gradinei Suzana pe 11 Iunie, astazi disparuta sub un fatos blockhaus de secol XXI. 
Un mic stabiliment, ramas in furia demolarilor, a rezistat tuturor vitregiilor. Batranii cartierului ii spuneau Carciuma lu' Getuta , pe firma insa scria „Restaorantul Jaristean”. Aceasta femeie trupesa, trecuta de prima tinerete, tragea putin un picior, precum un adevarat doctor Schlepfuss balcanic, avea in galantar, de dimineata, doua-trei sticle de vin si una-doua sticle de tuica, bauturi falsificate din industria corporatista. Veneau atotstiitorii batrani ai cartierului, se cinsteau si, cand stocul lichid se termina, Getuta, tarandu-si imperceptibil piciorul, inchidea carciuma si pleca acasa. "

Nu vreau sa adorm, o sa stau treaz ca sa o pot iubi constient. Cine iubeste nu doarme. Nu trebuie sa adorm. Trebuie sa fac cumva sa opresc timpul asta, sa-l incetinesc putin, citeva minute in plus, citeva secunde. Stiu, stiu ca e copilaresc sa imi doresc asta, si totusi, de ce nu pot opri senzatia ca e ultima oara cind o simt asa, abandonata in bratele mele, linistita, moale, calda, a mea? Ce e cu sentimentul asta straniu de pierdere, de ce simt ca nefericirea, concreta si sfisietoare, e la doar o noapte distanta?

Am pus in valiza
Chiloti si posete
Degetu’ tau mare
Trei perechi de ghete.

In aia mai mica
Am pus o batista
5 kile de mere
O spranceana trista

In cea mijlocie
Nu o incaput
Decat 4 pere
Si-un genunchi f**ut

Nu mi-e dor de tine
Te am peste tot
Te am in valiza
Chiar si in compot. 

Edward Snowden, un tanar geniu al computerelor care lucra pentru Agentia Nationala de Securitate a SUA (NSA), a dezvaluit modul in care aceasta organizatie inspaimantator de puternica foloseste tehnologia moderna pentru spionarea intregii planete. Consecintele i-au zguduit pe liderii din intreaga lume. Aceasta este povestea nestiuta a ispravilor lui Snowden si a jurnalistilor care s-au confruntat cu presiunile exercitate de guvernele SUA si Marii Britanii dupa publicarea unor articole de senzatie. Din ziua in care si-a parasit atragatoarea prietena din Hawaii, carand cu el un hard drive plin de secrete, pana la saptamanile petrecute in secret in Hong Kong si lupta sa pentru a obtine azil, povestea lui Snowden se citeste ca un thriller ce face inconjurul globului.
 
„Harding surprinde excelent momentul cand Guardian publica primul sau articol despre Snowden, un cocktail pasionant, plin de adrenalina, de zel jurnalistic responsabil si de tulburarea generata de publicarea unor informatii secrete.”
Financial Times
 
Luke Harding este jurnalist, scriitor si corespondent de presa in strainatate al ziarului The Guardian. A transmis relatari din Delhi, Berlin si Moscova si a fost corespondent de razboi in Afganistan, Irak, Libia si Siria. In anii 2007-2011 a fost seful biroului de presa al ziarului The Guardian la Moscova; Kremlinul l-a expulzat din Rusia, fiind primul caz de acest gen de la Razboiul Rece incoace.

„O relatare extraordinara, incitanta, terifianta.” - London Review Of Books
Fragment din carte:

"CEL MAI CAUTAT OM DE PE PLANETA. 

[...]Publicarea rapida a materialelor ii intarea relatiile cu The Guardian: ii dovedise lui Snowden ca ziarul actionase cu buna credinta. Tot timpul scopul sau fusese sa dea nastere unor dezbateri; simtea ca povestea cu Verizon reusise asta, avand un impact puternic. 
MacAskill se intreba daca Snowden avea sa se impauneze sau sa fie entuziasmat, trezindu-se in centrul evenimentelor pe plan international. In mod remarcabil, el era absolut impasibil; asculta stirile CNN cu atentie. Parea sa-si dea seama de gravitatea evenimentelor. Din acea clipa, nu mai exista cale de intoarcere. Daca s-ar fi dus inapoi in Hawaii atunci, avea sa fie arestat si inchis. Viata sa n-avea sa mai fie nicicand la fel. 
Ce urma de-acum? Scenariul cel mai plauzibil pentru Snowden, asa cum si-l inchipuise el, era ca politia chineza avea sa-l aresteze in Hong Kong. Ar fi urmat o disputa juridica. Poate timp de cateva luni, ori chiar un an. La sfarsitul acelei perioade, avea sa fie trimis inapoi in SUA. Si apoi, ar fi urmat zeci si zeci de ani de inchisoare. 
Snowden transferase o cantitate uriasa de documente pe drivere portabile. Nu era vorba doar de documente interne ale NSA, ci si de documente ale GCHQ,, evident transmise cu incredere de britanici colegilor americani. 
„Cate documente britanice sunt pe astea?" intreba MacAskill. 
„In jur de 50.000-60.000", i-a raspuns Snowden. 
Se gandise luni in sir cum sa negocieze cu presa. Era pretentios. Dorea o serie de conditii stricte pentru manipularea documentelor secrete. Insista ca documentele NSA/GCHQ legate de spionaj sa ajunga exact la tintele vizate. Considera ca presa din Hong Kong trebuia sa primeasca informatii referitoare la spionarea Hong Kong-ului, cea din Brazilia unele referitoare la tara lor si tot asa. Era categoric in aceasta privinta. Daca, pe de alta parte, documentele cadeau in mainile altora, ale unor adversari, cum erau rusii sau chinezii, asta l-ar fi expus acuzatiei ca nu era mai mult decat un dezertor sau un agent strain — ceea ce el nu era. "

Odata cu prabusirea Uniunii Sovietice in 1991 si dizolvarea KGB, s-a nascut din cenusa un nou serviciu de securitate – FSB (Serviciul Federal de Securitate). De atunci, Kremlinul l-a folosit pentru a intimida opozitia politica din Rusia si strainatate. Acesta a jucat un rol central – si adeseori obscur – in evenimente precum atacul cu bombe asupra unor blocuri de apartamente de la Moscova sau asediul de la Teatrul Dubrovka, razboiul din Cecenia sau masacrul de la scoala din Beslan. In vreme ce, dupa 11 septembrie 2001, Occidentul si-a indreptat privirea dinspre Kremlin spre amenintari teroriste nemijlocite, urmasele KGB au devenit o forta implacabila, parte a structurii fundamentale a Rusiei.

    Fragment din volum:

Anatoli Dobrinin a sosit la Washington in 1962 – in varsta de 43 de ani, a fost cel mai tanar ambasador sovietic in SUA din toate timpurile – si a ramas in functie pe durata mandatelor presedintilor KENNEDY, JOHNSON, NIXON, FORD, CARTER, REAGAN.
Dobrinin a devenit principala cale prin care Casa Alba si Kremlinul au schimbat idei, au negociat in secret si au aranjat intalniri la nivelul cel mai inalt. Desi prezinta aspecte inedite din interiorul Biroului Politic de la Moscova, Confidentele unui ambasador sovietic la Washington se refera in principal la nivelurile de la varf din Washington.
 
„Adevarata istorie a Razboiului Rece este o drama umana. Dobrinin a fost martor ocular la mare parte din ea – a participat la toate summiturile sovieto-americane dintre anii 1955 si 1990 – si a privit spectacolul cu un ochi detasat, uneori nedumerit… Cu certitudine cel mai important diplomat al epocii Razboiului Rece… Dobrinin este un fin analist si un povestitor minunat.”– Washington Post
„Niciun alt ambasador din epoca moderna n-a jucat un asemenea rol indelungat si crucial in afacerile internationale sau n-a fost pregatit sa scrie atat de neinhibat despre ele.”– New York Times Book Review
„Dobrinin certifica in aceste pagini ca este unul dintre cei mai mari diplomati ai istoriei moderne, care face cinste tarii sale si unei traditii ce se intinde pe multe secole.”– Washington Monthly
„O lectura fascinanta… o sursa esentiala pentru istoricii care incearca sa inteleaga perioada finala a Uniunii Sovietice.”– Foreign Affairs

Fragment din carte:

"II. Criza cubaneza

Hrusciov ii ofera Cubei rachete nucleare; Castro accepta 

Criza rachetelor cubaneze a fost episodul cel mai dramatic din sfertul de secol pe care l-am petrecut la Washington, dar, mai important, a fost evenimentul cel mai dramatic din intregul Razboi Rece. Intrucat a adus ambele superputeri atat de aproape de razboiul nuclear cat le-a permis propria cutezanta, a devenit un moment de cumpana in ceea ce priveste intelegerea limitelor si ne-a invatat o lectie majora despre ce anume trebuia intreprins pentru a preveni razboiul nuclear. In urmatorii 30 de ani, acestea au devenit regulile si limitele jocului nuclear si ale relatiei importante, schimbatoare si periculoase dintre Moscova si Washington. 
Mi se pare util sa trec in revista cum am ajuns in pragul razboiului din cauza acestei mici insule aflate la 145 de kilometri de continentul american. Presiunea americana asupra Cubei crescuse permanent dupa esecul invaziei incercate in aprilie 1961 de exilati sustinuti de CIA. In ianuarie 1962, Statele Unite au aranjat excluderea Cubei din Organizatia Statelor Americane si au inceput blocada comerciala a acesteia. In vara si in toamna anului 1962, situatia din Caraibe s-a agravat. Numeroase nave de razboi americane au pornit spre coastele Cubei, iar spatiul aerian al insulei a fost patrulat non-stop de avioane militare trimise de SUA. Asa cum s-a aflat ulterior, CIA si Pentagonul pregatisera, iar presedintele Kennedy aprobase, planul secret „Mangusta", care avea ca scop subminarea si rasturnarea regimului lui Fidel Castro. Intensa presiune psihologica exercitata asupra Cubei a mers mana in ma cu o campanie americana de propaganda care sa avertizeze Uniunea Sovietica in legatura cu riscurile presupuse de ajutorul militar economic acordat Cubei. Pe 11 septembrie, URSS a replicat printr-o declaratie dura difuzata prin intermediul agentiei de stiri TASS, denuntand campania americana si avertizand ca „de data aceasta nimeni nu va putea sa atace Cuba si sa se bazeze pe faptul ca va scapa nepedepsit". 
La momentul acela, nu se stia ca, in urma cu cinci luni, in mai 1962, conducerea sovietica ajunsese, pastrand o discretie absoluta, la un acord secret cu Fidel Castro. Pe neasteptate, consilierul Aleksandr Alexeev din cadrul ambasadei sovietice din Cuba si agent KGB fusese chemat de la Havana la Moscova ca sa-i dea raportul lui Hrusciov. Alexeev vorbea spaniola si stabilise relatii prietenesti si confidentiale cu Castro, care prefera sa lucreze cu el si nu cu ambasadorul nostru, Serghei Kudriavtev. Ambasadorul nu izbutise aa stabileasca o relatie apropiata cu liderul cubanez, lucru care nu trecuse neobservat la Moscova. "

Genocidul impotriva armenilor, de la inceputul secolului XX, a provocat aproximativ 1,5 milioane de victime, conform aprecierii istoricilor epocii moderne. Sub pretextul unei presupuse conspiratii a armenilor impotriva Imperiului Otoman, regimul Junilor Turci a pus in aplicare, cu o cruzime ingrozitoare, „viziunea” sa despre statul musulman pur. Pana in prezent, guvernul turc neaga acest genocid, vorbind despre un „masacru regretabil”.
Michael Hesemann adauga cercetarii genocidului armean surse foarte noi: documente inedite, din Arhiva secreta a Vaticanului. Acestea probeaza, intr-o maniera zguduitoare, aceasta crima impotriva umanitatii si fac dovada incercarilor disperate ale papei Benedict al XV-lea si ale serviciului sau diplomatic de a stavili crimele, scotand in evidenta, totusi, infrangerea omenirii in lupta cu barbaria.
 
„Genocidul armenilor a inaugurat, din pacate, lista cea trista a catastrofelor din secolul trecut, care au fost posibile din cauza unor aberante motive rasiale, ideologice sau religioase, care au intunecat mintea autorilor pana in punctul de a planui sa anihileze intregi popoare.”
Papa Francisc, Erevan, 24 iunie 2016
 
Michael Hesemann (n. 1964) a studiat istoria, antropologia culturala si jurnalistica la Universitatea din Göttingen. Autor de succes international, este jurnalist profesionist si profesor specializat in subiecte cu caracter istoric si religios. Incepand din anul 2008, are acces la Arhiva secreta a Vaticanului. Cartile sale au devenit bestselleruri mondiale, fiind traduse in 15 limbi, intr-un tiraj total de peste doua milioane de exemplare. 

Va pregatiti sa sustineti un test IQ?
Vreti sa va mariti coeficientul de inteligenta?
Vreti sa va imbunatatiti capacitatea de a face rationamente logice?
 
Cartea aceasta va va familiariza cu diferitele tipuri de teste, crescandu-va sansele de a trece un astfel de test si reducandu-va factorul de teama. 
Chiar daca nu sunteti in situatia de a sustine un test, exercitiile propuse va vor imbogati vocabularul, abilitatile matematice si capacitatea de gandire logica. 
Cartea contine zece teste, alcatuite fiecare din cate 40 de intrebari. Toate testele au aproximativ acelasi nivel de dificultate.
Fie ca sunteti absolventi in pragul inceperii unei cariere, fie ca va pregatiti pentru o schimbare importanta in profesie ori doriti doar sa va mariti valoarea IQ-ului, in paginile acestei carti veti gasi intreaga practica de care aveti nevoie.
 
 Philip Carter este un expert care elaboreaza mereu noi teste si puzzle-uri.

Cuprins:

poemul invitat
Gellu Dorian – Casa

editorial
Nicolae Prelipceanu – Jurnalele şi istoria

premiile VR:
Premiul „Mihail Sadoveanu”: Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich), Viaţa ficţiunii după o revoluţie | Premiul „George Topîrceanu”: Liviu Ioan Stoiciu, Nous | Premiul „Garabet Ibrăileanu”: Rodica Grigore, Realismul magic în proza latino-americană a secolului douăzeci şi Călătorii în bibliotecă

eseu
Mihai Vornicu – Eminescu şi poemul dramatic Mureşanu

aniversare
Nicolae Stoie – Codrescu 70

in memoriam
Romulus Rusan

exerciţii de luciditate
Ovidiu Ivancu – Oamenii-insulă în căutarea timpului pierdut

o carte în dezbatere
Andrei Oişteanu, Sexualitate şi societate, istorie, religie, filozofie. Participă: Marin Marian Bălaşa, Nicolae Constantinescu, Amalia Pavelescu, Gabriela Luca, Mircea Păduraru, Eleonora Sava

proză
Adrian Buzdugan – Chera Ghelase

poeme de Radu Cange

cronica literară
Daniel Cristea-Enache – Poezie fără lirism
Gheorghe Grigurcu – Caragiale după Caragiale
Andrei Ionescu – Strada facendo cu Fellini
Irina Petraş – Bucureştiul din cuvinte

cronica traducerilor
Rodica Grigore – (Re)construind realitatea (ficţiunii)

cronica ideilor
Nicoleta Dabija – Cei plecaţi în căutarea sinelui… 

cronica plasticii
Florin Toma – Triptic de sacru

cronica filmului
Călin Stănculescu – Un an fast şi nu prea, 2016

spectator
Nicolae Prelipceanu – Regele homeless

miscellanea
Florin Toma – O nouă profesiune, mediator cultural
Florin Toma – Mereu cu gândul la Paul…
Eugenia Ţarălungă – Breviar editorial
Liviu Ioan Stoiciu – Revista revistelor

”Memoria”, nr. 95 (nr. 2/2016). Gheorghe Nandriș aduce în fața publicului un nou cuvânt, o nouă sintagmă, aceea a comucidului, despre care scrie: ”Nu trebuie să surprindă pe nimeni apariția sintagmei care lipsea: ”comucidul”. Această sintagmă definește – tot cu un singur cuvânt crimele făcute de comuniști, sau în numele ideologiei comuniste, sub orice formă și în orice loc s-au comis. Iată exemplul masacrului de la Lunca din 6/7 februarie 1941 – de care ne ocupăm – foarte bine camuflat de NKGB și istoria comunistă dar, în egală măsură, ignorat și de istoriografia postcomunistă, încât acest masacru sovietic, ca și seria celor care au urmat (Fântâna Albă etc.), sunt aproape necunoscute, deși numărul victimelor românilor bucovineni de la ”zidul Prutului” este mult mai mare decât al celor omorâți la zidul Berlinului, care – pe bună dreptate – a revoltat întreaga Europă, iar cei vinovați au dat socoteala.”

Cartea se adreseaza profesorilor si elevilor din clasele VII - IX.

Structura cartii este diferita de cea a manualelor scolare uzuale de CHIMIE, fiind o combinatie unica de Manual, Culegere de probleme, Enciclopedie si Chimie Distractiva.

Modul de prezentare a subiectelor si multe dintre definitii sunt originale, respectand logica "de la simplu la complex si de la cauza la efect".

Notiunile teoretice si practice sunt prezentate in capitole separate.

Stilul este atractiv, atat pentru elevi, cat si pentru profesori.

Textul debuteaza cu o foarte scurta prezentare si definire a unor notiuni simple de aritmetica utile in chimie: numere foarte mari si foarte mici, procent, medie ponderata, logaritm, semne grafice aritmetice.

In capitole separate se definesc simplu si clar notiuni fundamentale in chimie: "atom", "nor electronic", "element chimic", "configuratie electronica", "legatura chimica", "valenta", "ion, metal, molecula", "substanta chimica", "ecuatie de stare", "stare de agregare", "sistem omogen/heterogen", "dizolvare", "reactie chimica", "mol", "viteza de reactie", "proprietate chimica", "oxid, baza, acid, sare", "pH" sau "catalizator".

Capitolul enciclopedic ofera informatii interesante despre 36 de substante simple sau complexe, de la hidrogen, fier, apa si uraniu, pana la hidrocarburi, cauciuc, vitamine si acizi nucleici. Despre fiecare aflati structura, prezenta in natura, modul de obtinere, proprietatile fizice si chimice si utilizarea practica. Puteti afla cand a aparut viata, de ce Soarele este fierbinte, ce sunt "ingineria genetica" si "clonele", deosebirea dintre "ciment" si "beton" sau dintre "minerale" si "roci" si de ce exista vulcani.

In capitolul de cunostinte practice se prezinta aparatura si practici uzuale de laborator. Capitolul include si 20 de experimente distractive interesante.

Intrebarile si problemele din fiecare capitol, in total aproape 370, sunt originale.

Profesorii pot alege orice capitol, pentru a preda conform programei scolare sau pentru a ridica nivelul culturii generale a elevilor.

Lucrarea de fata contine o cautare atotcuprinzatoare a Adevarului, bazata pe descoperirile psihologiei, ale fizicii, ale biologiei, precum si pe doctrinele religioase occidentale si orientale. Michael A. Singer investigheaza cunostintele acumulate de umanitate pentru a afla un model al omului si a raspunde astfel la intrebarea: cine sunt si in ce raport ma aflu cu Universul?

Creativitatea serioasa identifica principalele prejudecati legate de procesele mintii si demonstreaza ca gandirea creativa poate fi invatata, atat la nivel individual, cat si la nivelul grupurilor. Tehnicile sistematice intentionate prezentate de Edward de Bono ne arata nu doar cum putem concepe idei noi, ci si cum functioneaza acestea si cum le putem aplica in ceea ce facem.

Îndrăgitul detectiv belgian al Agathei Christie este unul dintre marii maeștri ai rezolvării crimelor din întreaga istorie a literaturii. Este faimos nu doar pentru puterea lui de deducție, dar și pentru pantofii de lac, pentru ochelarii pince-nez și pentru mustața extravagantă. Pe parcursul carierei sale, a fost extrem de eficient, remarcându-se printr-un proces de gândire temeinic, logic, prin unele apucături excentrice şi printr-un apetit sănătos. Tocmai aceste calități de detectiv au inspirat Marea carte de enigme, care te provoacă să rezolvi peste 100 de probleme, ghicitori și crime. Intră în competiție cu inteligența lui Poirot, croiește-ți drum printre indicii înșelătoare și vezi dacă îți poți încuraja „micile celule cenușii“ să rezolve enigme care te vor pune serios la încercare.

Olga a ajuns la vârsta bilanțului. Bolnavă, simte nevoia să-și povestească viața, să-și treacă în revistă tinerețea, căsnicia nefericită și împrejurările care au condus la moartea precoce a fiicei sale Ilaria. Astfel începe lunga confesiune adresată nepoatei sale. Iar în actul de a scrie, în mărturisirea ei calmă, dar în același timp intensă și emoționantă, Olga regăsește sensul propriei existențe și al propriei identități.

„Cartea mea spune povestea unor femei: pentru că nefericirea coboară, de obicei, pe linie feminină, ca o anomalie genetică, ea se transmite de la mamă la fiică și devine mai intensă.“ Susanna Tamaro

„Un text de ales suflu poetic, în care semnele vieții sunt bine deslușite, în echilibru cu vocația frumosului și a purității. Fiecare pagină are o rațiune spirituală lăuntrică, muzicalitate și o discreție unică.“ Carlo Bo