Cărţi

Cuprins:
Ghicitori patriotice
Fructe, legume si plante
Animale, pasari
Anotimpuri, fenomene ale naturii
Ghicitori diverse
Raspunsuri

Eu va las in grija mare,
Idealul meu cel sfant-
Sa stati straja la hotare,
Sa paziti acest pamant!

Am scris aceasta carte din dorinta de a recupera lipsa de informatie, persistenta deocamdata, despre viata si faptele de vitejie ale personalitatii fara seaman a neamului nostru — voievodul Stefan cel Mare si Sfant. Am scris-o cu luciditatea pe care o da distanta in timp, incercand sa umplem cat de putin imensul gol de informatie despre trecutul nostru glorios, pe care regimul totalitar comunist a incercat sa-l condamne la uitare. Si faptul ca volumul vede lumina tiparului acum, cand sarbatorim donazeci de ani de independenta, este cu mult mai semnificativ, daca ne gandim ca Marele Voievod a luptat din prima pana in ultima zi de domnie pentru independenta si libertate, a aparat Moldova, cum spunea si Maria sa in scrisoarea catre Dogele venetian, „cand cu cuvantul", fiind un excelent diplomat, „cand cu sabia". De fapt, mai mult cu sabia, deoarece, asezata „"in calea tuturor relelor", cum scrie cronicarul, Moldova era jinduita nu numai de vecini, dar si de neamuri de mai departe, pentru clima calda si pamanturile sale manoase. Stefan cel Mare s-a sprijinit in anii de domnie, in temei, pe clasa de mijloc a societatii, dar mai ales pe tarani, deoarece boierii, de cele mai multe ori, il tradau, gandindu-se cum sa-si protejeze si sa-si mareasca averile... - Autorul

Lucrarea contine exercitii ce ajuta la antrenarea memoriei si a atentiei.

Lucrarea cuprinde diverse exercitii ce ajuta la invatarea matematicii si la dezvoltarea logicii.

Fiul unor aristocrati englezi, nascut in jungla si crescut de o familie de gorile, Tarzan, omul-maimuta ne uluieste cu aventurile lui, facandu-ne sa intelegem ca nu leul este regele animalelor, ci chiar el, omul-maimuta.
Edgar Rice Burroughs, stramosul science-fictionului american, ne ofera o serie de romane in care eroul principal, Tarzan, ne poarta pe aripile aventurii, facandu-ne martori la nemaipomenitele lui ispravi si la uimitoarele sale patanii, petrecute in mirificul spatiu al junglei africane!
Tarzan din neamul maimutelor si Intoarcerea lui Tarzan deschid ciclul de aventuri dedicate faimosului om al junglei, atat de iubit de cititorii de toate varstele.

Aceasta serie de carti prezinta o vasta gama de exercitii de scriere, observare, calcul si de colorat, concepute si prelucrate special pentru a dezvolta cunostintele primare necesare pentru porni pe taramul cunoasterii.
Cel mic va avea posibilitatea de a face cunostinta pas cu pas cu formele, culorile, asemenarile si deosebirile din lumea inconjuratoare.

Oare viata maestrului exista pentru fiecare din voi? Absolut. Oare toti cei din aceasta incapere pasesc ca un Hristos intreg? Absolut, ca o fiinta inaltata, care a triumfat asupra mortii. Exista cineva in aceasta incapere care nu are in jur aceasta linie de potential nemuritor? Toata lumea de aici o are, mai ales ca ati aflat despre ea. Dar atunci, de ce nu ar fi mai logic sa spunem:" Bun, dar daca stiu ca e aici, cum se face ca nu aleg sa fiu asta?" Nu e vorba ca am dori sa putem sa fim maestri - e mult mai mult decat atat - ci e vorba ca a fi maestru nu are gandul nostru obisnuit. Si daca ar fi, atunci viata pe care o traiti acum s-ar schimba dramatic si ar deveni una fara trecut, cu claritate totala, detasare, bucurie si a trai in momentul prezent, in care prezenta magica e efervescenta in ficare clipa.

Noi trebuie sa devenim in fiecare zi putin mai buni, mai generosi, mai curajosi, mai independenti, sa intelegem tot mai bine oamenii din jurul nostru, sa avem grija de ei, sa le facem complimente, sa nu ne ingropam propria energie in pamant, ci sa o materializam – toate acestea reprezinta lucrul zilnic cu sine.

Seria cartilor lui S.N. Lazarev "Diagnosticarea karmei”, "Omul viitorului” si "Experienta supravietuirii”, publicate in Rusia si in alte tari din lume, au fost raspandite intr-un tiraj total de mai mult de 15 milioane de exemplare. S.N. Lazarev este autorul unor cercetari unice ce demonstreaza faptul ca sentimentele noastre ne influenteaza nu doar sanatatea si destinul, dar si pe cel al urmasilor nostri. Urmand recomandarile prezentate in carti, datorita carora se poate nu numai sa-ti depasesti problemele ci si sa-ti ajuti copiii si nepotii, milioane de oameni au reusit sa-si imbunatateasca atat propriul caracter cat si sanatatea si destinul.
De ce imi sunt date toate acestea? Ce sa fac acum? De ce apare boala? Cum sa nu te superi? Cum sa devii un om iubitor si fericit? Cum sa lucrezi cu sine in fiecare zi? Noua carte a lui S.N. Lazarev "Vindecarea sufletului”, scrisa in anul 2017, va va ajuta sa aflati raspunsurile la aceste intrebari si va va arata cum sa gasiti iesirea din orice situatie, va va invata cum sa va dati seama de cauzele adevarate ale bolilor si sa va stabiliti un sistem corect de prioritati, cu ajutorul caruia va puteti imbunatati caracterul si destinul. Cartea contine scrisorile cititorilor care isi impartasesc experienta reala cu privire la invingerea unor astfel de boli grave cum sunt cancerul, tuberculoza, sindromul Down la un copil; experienta invingerii supararii pe parinti si a judecarii aspre a oamenilor. Cu ajutorul tuturor acestor cunostinte, veti descoperi noi posibilitati de rezolvare a problemelor si veti putea incepe sa va schimbati in mod real pe sine si propria viata in bine.

Daca nu va invata nimeni niciodata sa visati visul nelimitat, daca nu va invata nimeni niciodata sa inhalati respiratia narilor lui Dumnezeu, primavara, si daca nimeni nu va invata sa va uitati la cerul de la miezul noptii si sa contemplati conceptele vesniciei, atunci veti fi vesnic separati de Dumnezeu, de imparatia lui naturala, de frumusetea lui stralucita, de magia si incantarea lui imbatatoare. N-o sa-l cunoasteti: niciodata. Trebuie sa invatati ca asta este natura adevarata a fiintei voastre si cand invatati asta, veti sti ca Domnul Dumnezeu al fiintei voastre nu incearca sa va indeparteze de la viata, ci sa va trezeasca in miezul ei. Nu se lupta pentru limitarea sa, ci strapunge prin peretii care va impiedica exprimarea. - Ramtha

Vă prezentăm prima carte din seria "Diagnosticarea karmei". Diagnosticarea este o noţiune occidentală, iar karma - orientală. Autorul uneşte gândirea orientală eu cea occidentală, îndeamnă la a gândi dialectic, explică adevărurile religioase într-un limbaj ştiinţific. Datorită acestui fapt, pentru prima dată, are loc unirea ştiinţei şi a religiei. Acest lucru ne ajută să conştientizăm că noţiunea de "întâmplare" există doar la nivel exterior, iar la nivel interior, toate evenimentele sunt conectate unul cu celălalt şi sunt determinate. Tot ceea ce se întâmplă cu noi nu este întâmplător, ci ne este dat de Sus pentru a ne dezvolta sufletul, pentru a deveni cu adevărat fericiţi. Schimbându-se conform descoperirilor autorului, multe femei infertile au reuşit să rămână însărcinate şi să aducă pe lume copii. Oamenii, care sufereau de boli incurabile, au reuşit să se vindece. Mulţi oameni singuri au reuşit să-şi întemeieze, în sfârşit, o familie. Copiii au devenit ascultători şi au încetat să mai fie bolnavi. Mulţi şi-au găsit un loc de muncă pe sufletul lor şi au început să prospere. Sistemul prezentat în carte ne oferă sentimentul de a înţelege pe deplin ceea ce se întâmplă, pentru ce trăim şi ce ar trebui să fie cel mai important în viaţa noastră.

La 126 de ani dupa Al Patrulea Razboi Mondial, oamenii si androizii aglomereaza strazile zgomotoase ale Noului Beijing. O molima letala face ravagii printre cetateni. Din spatiu, un popor lunar nemilos priveste cu atentie, asteptand sa actioneze. Nimeni nu stie ca soarta Pamantului atarna pe umerii unei singure fete... 
Cinder, o adolescenta de saisprezece ani, mecanic talentat, e cyborg. Provenind dintr-o regiune defavorizata, e urmarita de un trecut misterios si detestata de mama ei vitrega. Dar cand viata ei se intrepatrunde cu cea a chipesului print Kai, fata se trezeste in centrul unei lupte intergalactice si a unei atractii interzise. 
Captiva intre datorie si libertate, loialitate si tradare, tanara trebuie sa descopere secretele trecutului ei pentru a putea proteja viitorul omenirii. Intrucat exista ceva neobisnuit in legatura cu Cinder, ceva pentru care unii ar face moarte de om. 

"Remarcabila!" - Los Angeles Times 
"Romanul de debut al Marissei Meyer [...] combina o poveste clasica cu un strop de Terminotor si Razboiul Steletor in prima carte a Cronicilor lunare." - USA Today 
"Meyer incorporeaza in mod ingenios elemente-cheie ale basmului in acest prim roman al seriei." - Horn Book Magazine 
"Ceea ce cititorii nu stiu pana ce nu incep sa dea paginile acestui roman fabula-transformata-in-SF-distopic e ca toate contributiile lui Meyer creeaza o magnifica poveste de sine statatoare." - VOYA 
"Ingeniozitatea Marissei Meyer consta in a trimite povestea intr-o dimensiune noua, extraordinara." - Publishers Weekly 
"Pur si simplu mi-a placut la nebunie Cinder. Marissa a luat o bine-cunoscuta poveste si a creat o rasturnare de situatie de-a dreptul fantastica, nascocind o cu totul alta." - Between the Covers Blog 

MARISSA MEYER locuieste in Tacoma, Washington, cu sotul ei si cele doua fiice ale lor. Este o fana infocata a Soilor Moon si Firefly si adora sa-si aranjeze rafturile de carti dupa culori. S-a indragostit de basme inca de cand era mica un lucru de care nu intentioneaza sa se plictiseasca niciodata. E posibil sau nu sa fie cyborg. Cinder este prima carte din seria Cronicile lunare, devenita la scurt timp dupa aparitie bestseller New York Times. 

Catelusul nazdravan - Lidia Hlib
Cuprins:
Catelusul nazdravan
Baiatul si ariciorul
Fa-Sol-La
Saniuta lui Sfredelus

 BUN VENIT IN MANHATTAN, ANUL 2118! La o suta de ani in viitor, New Yorkul este un oras al inovatiilor si al visurilor. Toata lumea isi doreste ceva... si toata lumea are ceva de pierdut.

    Fragment din romanul "Etajul o mie" de Katharine McGee:

 Daca privim cerul noaptea cu un telescop vom vedea milioane de stele. Este ca si cum ne‑am uita la o pictura care a fost facuta de milioane de artisti in milioane de ani. Avem senzatia ca vedem un singur tablou, dar el este o compozitie in care tot ceea ce vedem nu apartine prezentului. (…) Metafora cerului instelat se refera, de fapt, la ceva real, care nu are conditie existenta. Datorita stiintei contemporane, noi stim ca ceea ce vedem nu exista acum cand cercetam cerul, dar totusi noi percepem un ceva care este real pentru noi. Pare doar un joc de termeni, dar voi arata ca este vorba de o dialectica complexa care tine de esenta procesului de cunoastere a lumii, un proces eminamente social.

Fetita cu chibriturile - Hans Christian Andersen
Doamna Vifornita - Fratii Grimm

Traducere text si adaptare: Silvia Ursache
Prezentare grafica: Maria Bazarina

Clinchet de zurgalai. Culegere de poezii despre iarna ale poetilor romani din Basarabia.

Cartea prezinta povestea: Cum a fost furat Mos Craciun

Cum a fost furat Mos Craciun

Era iarna, ba chiar ajun de an nou. De vreo doua saptamani cazuse si o zapada in toata legea. Bucuria copiilor! Ei se dadeau cu saniuta, patinau, schiau, faceau oameni de zapada. Multi dintre ei au impodobit chiar si cate un brad frumos. Totul era bine si vesel, in afara de un singur lucru: de cateva zile, in fiecare dimineata, cand oamenii se sculau, vedeau in calendarul de perete doar data de 30 decembrie.
Ghidusel si Ghidusica erau gemeni. Ambii invatau in clasa intai. Parintii i-au numit astfel fiindca ei, inca de cand au inceput sa mearga, se tineau numai de ghidusii. Cat era ziulica de mare, il vedeai pe Ghidusel ba rasturnand strachinuta cu mancare pentru Azorel, ba incercand sa adape puisorii, strangandu-i atat de inimos de gat, incat ei se tavaleau lesinati pe jos.
Dar si Ghidusica nu se lasa intrecuta cu mult de frate-sau: ba incerca din rochia de gala a bunicii sa croiasca haine pentru papusi, ba cu lacul de unghii al mamei ii vopsea parul fetitei vecinilor.
Din ghidusie in ghidusie, din zi in zi, timpul zbura pe neobservate si copiii pasira in curand pragul scolii. Scoala ii mai domoli si ii mai disciplina putin, dar ei tot pusi pe ghidusii ramaneau, caci trebuia doar sa-si cinsteasca cumva numele !

Craiasa Iarna - Silvia Ursache. Legende

Cuprins:
Legenda zapezii
Legenda primilor fulgi
Legenda crivatului
Legenda iernii
Povestea lui Mos Craciun
Povestea bradului

 Scriitor roman, director al Teatrului National, presedinte al Asociatiei Scriitorilor din Romania, Rebreanu a fost primul dintre cei 13 copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si al Ludovicai, ambii descendentii unor familii de tarani liberi („graniceri") de pe Valea Somesului.
 Debutul literar al scriitorului este nuvelistic. Il consemneaza revista Luceafarul, din Sibiu, condusa de O. Goga si de O. Taslauanu, catre sfarsitul anului 1908, apoi, in anul urmator, revista Convorbiri critice, la Bucuresti, unde tanarul prozator se stabilise, incercand sa se afirme in viata literara romaneasca. ln anul 1910, este desemnat sa ocupe functia de secretar de redactie, la Falanga liferara si artistica, condusa de M. Dragomirescu, functie pe care o va detine si la Convorbiri critice. In 1911, este numit secretar al Teatrului National din Craiova, mai apoi devenind colaborator de baza al lui Emil Garleanu, la acea data directorui institutiei.
 Pana la aparitia primului sau roman, lon (1920), a publicat cateva volume de nuvele (Framantari, 1912; Golanii, 1916; Marturisire, 1916; Rafulala, 1919). In decembrie 1928, este numit director al Teatrului National din Bucuresti.
 Predilectia analitica a scriitorului incepe sa se contureze, pe spatii epice mai intinse, in nuvele care vorbesc despre efectele umane tragice, pricinuite de Primul Razboi Mondial (Catastrofa, Itic Strul-Dezertor, Calvarul).
 Liviu Rebreanu, intemeietorul romanului romanesc modern, a carui opera se caracterizeaza printr-o diversitate tematica, a surprins in scrierile sale o multitudine de aspecte umane, reusind sa prezinte viata in complexitatea ei, sociala si psihologica. De altfel, Liviu Rebreanu este autorul primului roman obiectiv din literatura romana, lon, si al primului roman de analiza psihologica din proza romaneasca, Padurea spanzuratilor.

PREMIUL HUGO PENTRU CEL MAI BUN ROMAN

Misu Munteanu • Mihai Diaconescu • Dorin Liviu Zaharia • Hippie • Florian „Motu” Pittis • Nicu Vladimir • Mircea Florian • Mircea Vintila • Doru Stanculescu • Sorin Minghiat • Valeriu Sterian • Nicu Alifantis • Adrian „Puiu” Ivanitchi • Mircea Bodolan • Marcela Saftiuc • Adriana Ausch • Zoia Alecu • Anda Calugareanu • Erika Jozsa si Karoly Horvath • Pro Musica • Eugen Eliu • Mircea Baniciu • Horia Stoicanu • Evandro Rossetti • Valeriu Mircea Popa si Dan Oprina • Dan Chebac • Benedict Popescu • Horatiu „Bebe” Paraschivescu • Cenaclul Flacara • Dan Andrei Aldea

Primul care s-a aplecat asupra folclorului şi a structurilor populare el a fost. Ideile sale s-au dezvoltat până la stadiul de concept... Toate spectacolele ulterioare, hippy, au fost începute de el şi de OLYMPIC ’64, dar şi cu alte trupe, individuale. Avea informaţii din foarte multe domenii, a-nceput studii la mai multe facultăţi, neterminând nici una; un individ de o valoare, gândire şi simţire extraordinare. Orice tip care îl cunoştea era marcat de el, ideile îi curgeau. Dorin Liviu Zaharia a compus muzica mai multor filme artistice cu rezonanţă, începând cu „Nunta de piatră”, realizat de Piţa şi Veroiu în 1972. El şi apare acolo, enigmatic ca în istoria însuşi rockului, lângă patefonul pe care l-a adus la nuntă; comparaţia cu Syd Barrett de la PINK FLOYD e imediată… Ce să mai zic, mi-a fost prieten bun şi am trecut prin multe împreună... (...) A fost un vârf al generaţiei lui, gândind mai repede decât toţi cei din preajma sa. Cu OLYMPIC ’64 s-a lansat în plină „Beatlemanie”, nu ca alţii după. Cântau ca PINK FLOYD înainte ca aceştia să apară, făceau spectacole de muzică şi poezie înainte de Jim Morrison şi DOORS. Florian Pittiș ...Acest talent fabulos, cuprins cât se poate de limpede, de sălbatic şi halucinant de nebunia divină a vechilor magicieni. Poet, compozitor, simfonist, desenator, povestitor, actor, anarhist, patriot, mistic yoghin şi credincios ortodox, amestec de suprarealism, onirism, budism, rock haiducesc, underground, numerologie şi tot ce furia lui turbionară putea absorbi în frenezia demoniei sale angelice... Dan C. Mihăilescu

Fusese siluită țara asta, de toți care s-au aplecat asupra ei. Din goana calului și strânsul arcului, din vârful suliței și latul spadei. De cei ce-au fost în trecere și de cei ce-au vrut să rămână. I-a primit țara asta pe toți și n-a scuipat pe niciunul. I-a îmbrățișat și n-a pus întrebări. I-a așteptat și le-a întins masa, înainte ca ea să existe sau ei să ceară. I-a ascultat pe toți și i-au spus ce-aveau pe suflet. Păcatele lumii se prăvăleau asupra ei, și sufletul gemea sub ele. Caravana deșertăciunii o aducea la gura cortului și ea trebuia să vină și să deshame caii. Vorbeau toate limbile pământului, și ea îi înțelegea pe toți. Tăcea mereu, și când îndrăznea să grăiască, îi poftea în câmpiile mănoase și la umbră de copac. Așa fusese mereu, așa avea să fie întotdeauna. Poporul cel mai ușor de guvernat, cea mai docilă națiune, cea mai cuminte populație. Ca trestia bătută de vânt a rezistat urgiilor. Istoria a trecut peste ea, fără să o contamineze. Cea mai veche țară fără de poveste din lume.

Adevărata carte despre Maiorescu se va scrie după apariţia seriei de Opere şi de Jurnal şi Epistolar, după ce vor dispărea prejudecăţile privind omul şi scriitorul ori înţelegerile simpliste care au dus la imagini voit ori nevoit caricaturate. Atunci personalitatea marelui critic va putea fi privită în dimensiunea ei reală. Pînă acum el a fost, de regulă, judecat după antume (cele trei volume de Critice, scrieri limitate cantitativ, ceea ce l-a făcut pe E. Lovinescu să afirme că a produs „puţin”), deci simplificator. Publicarea integrală a operei lui Maiorescu (şi să nu se uite că el a pus mare preţ pe textele „de familie”, scrisori, însemnări, aforisme, unde a vrut să fie autentic), va completa imaginea lui Maiorescu, pe care autorul şi-a dorit-o pentru posteritate. Criticile erau scrieri ale „prezentului”. În ceea ce ne priveşte, am interpretat spiritualitatea autorului din mai multe perspective, dorind să tulburăm clişeul instaurat de tradiţie. Dacă lectorul a receptat cum dorim acest lucru, aceasta este pentru bucuria lui intelectuală; dacă nu, înseamnă că buna noastră intenţie a eşuat. Oricum ar fi, la despărţirea de Maiorescu, trebuie să reamintesc fraza din Eminescu şi poeziile lui. Acolo Criticul profetizează că poezia secolului al XX-lea va fi „punctul de plecare pentru toată dezvoltarea cugetării româneşti”. Este o cugetare pentru Poet, dar şi pentru Criticul Maiorescu; „cugetarea” critică a secolului nostru îi poartă însemnele. Casa Academiei, Mănăstirea Neamţ, 1985 PETRU URSACHE

Sceptic, solipsist, platonist, realist, logicist, anti-realist, formalist, intuiționist, constructivist etc., etc.... Wittgenstein a neglijat toate aceste etichete, curente, orientari, vizând deschis neajunsurile tuturora, reliefând punctele lor labe, fara sa adere explicit la vreuna din ele, caci nu în astfel de opțiuni consta filosofia autentica, libera, creatoare. Atunci cum sa-i spunem filosofiei sale? Nici logicista, nici formalista, nici holista? Poate fi o filosofie nici realista-nici antirealista? Daca logica elementara ne spune ca nu, filofia ne spune ca DA! Dar cum sa numim o astfel de filosofie? Pur si simplu, wittgensteiniana! Wittgenstein descopera și demasca supoziții și situații filosice non-necesare, ipotetice, false, gasindu-și propriul drum bântuit de puterea absurdului. Pe timp de razboi asumându-și o cunoaștere nesatisfacuta, iar pe timp de pace, inconsistenta jocurilor de limbaj. Un filosof antidogmatic, necanonic, inclasificabil. Wittgenstein! (Autorul)

Olivia Grecea este, în peisajul teatrului tânăr de azi, o prezență aparte. E, în același timp, un teatrolog cu o foarte solidă pregătire teoretică și aplicativă, dar și un regizor de perspectivă, cu o voce personală. Această rară combinație de acribie cercetătoare, perspectivă teoretică lucidă și entuziasm creator se regăsește și în paginile cărții de față: Teatrul devised. Utopie, instrument și teatru politic e nu doar rodul împlinit al câtorva ani buni de muncă asiduă, ci și o panoramă critică asupra fenomenului teatral contemporan. Autoarea sintetizează principalele schimbări de natură filozofică, organizațională, teoretică și de praxis artistic ce s-au acumulat în jurul creației teatrale colective în ultimele decenii. Ca aplicație de tip practice-as research ne este oferit, însă, și un capitol autoscopic, centrat pe proiectul personal al autoarei: Istorie subiectivă a fragilității, spectacol produs de Reactorul clujean. În întregul său, cartea Oliviei Grecea oferă cititorului interesat de fenomenul teatral o experiență de lectură revelatorie și atașantă, mărturisind printre rânduri dedicația și entuziasmul cu care a fost parcurs întregul proces de cercetare și elaborare cu privire la acest subiect de mare actualitate. Miruna Runcan

Un model semiotic al cunoașterii este un model extins, el poate să explice ce este cunoașterea, atât la nivel zoologic,cît și antropologic, atât individual-gnoseologic, cât si colectiv-epistemologic. Plecând de la semn - în esență o relație, mai precis o relație de semnificare, putem vedea că modul de a fi în lume, atât al nostru, cât și al celorlalte viețuitoare, se manifestă prin semn, prin ceea ce semnifică lumea penru noi sau pentru celelalte ființe vii. Dacă restul viețuitoarelor trăiesc in monada Umwelt-ului lor, fără să conștientizeze că ea are limite si că există o diferență între Obiectul Imediat si Obiectul Dinamic al experienței lor, omul a conștientizat aceste limite si existența uneii relații de semnificare. Pe această relație de semnificare în care se află cu tot ce-l inconjoară, a extras-o si a folosit-o pentru a-si construi Lebenswelt-ul, pentru a elabora cel mai complex sistem de semne, limbaDin acest motiv limba este mai întâi un sistem de modelare ce are ca scop adaptarea si cunoașterea lumii si,apoi, comunicarea.. Ceea ce am urmărit noi în acest demers a fost tocmai identificarea acestor elemente prin care se poate fomula acest model semiotic al cunoașterii.

Da, e criză, dar noi avem sămânţa veşniciei, să stăm în alb de nea în noaptea privegherii, să alegem bobul crestat cu „Tatăl nostru” şi El va da cunună anului ce vine, cu ploi line, cu ape ce-l fac să rodească însutit. Ana a reuşit să înmulţească bobul uscat cu căldura apei din lacrima pocăinţei, nici nouă nu ne este străină: rugaţi-L pe Cel ce s-a născut din năstrapa rodirii Sale, să lumineze acest veac pentru ca toţi să vadă sensul eshatologic al existenţei, unicul sens, care nu se măsoară în lichidităţi, ci în smerenie, răbdare, ascultare şi priveghere pentru toţi cei care şi-au închis urechile lor şi nu mai aud nici susurul de sus, dar acum nici zornăitul de jos. Să ne rugăm ca lumea să dobândească oameni şi nu „dominus ac deus”. Caut un om, ce frumos! Iată, se găteşte peştera, ieslea îşi schimbă paiele şi ei îşi îngrămădesc ziduri. Fiţi buni! Rugăciunea trece peste ziduri şi dacă e multă le dărâmă şi acesta este sensul existenţei noastre: să ne rugăm ca sfârşitul să nu ne găsească dormind, ci priveghind şi cântând Celui care atunci când e de trebuinţă şi spre mântuire, ne trimite pâine din cer şi apă din stâncă seacă, nu făcută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii – Hristos – sensul existenței tuturor

Într-un apartament din cartierul Montmartre al Parisului, Michelle Nezhinska, soția lui Octavian Anghel și Laurette, fiica lor, pregătesc bagajele. Adună lucrurile necesare pentru călătorie și le aranjează cu grijă în valiză. Octavian Anghel formează un număr de telefon și iese la balcon în așteptarea răspunsului. În perspectivă, sus pe colină, se vede impozanta Bazilica Sacré–Coeur. Forfotă în redacția unei televiziuni. Sună telefonul. Laurențiu se apropie, ridică receptorul. Aude o voce, care repetă de câteva ori: Alo! — Da-da! Vorbiți, vă rog! Vă aud bine! — Alo, Chișinău? — Da-da! Chișinău, vorbiți! — Bună ziua! De la Paris vă telefonez! Pot vorbi cu domnul Laurențiu Armașu? Convorbirea celor doi este interceptată de Enciu – circa 40 de ani – un angajat al Serviciului de Informații și Securitate, dintr-un cabinet amenajat cu tehnică specială. „Da-da! Eu sunt! Octavian, tu ești? (vocea dispare, un amestec de sunete în receptor…): “Alo! Alo! Te aud bine, Octavian, sunt eu, Laurențiu, nepotul tău!” „Laurențiu, ce faci? Ce se aude acolo pe la voi?” “Ce să se audă, își fac ăștia de cap! Au reintrodus cenzura la televiziune, în presa scrisă, își pun peste tot oamenii lor… Avem senzația că ne-am întors în epoca sovietică!” (Enciu, cel care interceptează convorbirea, surâde cinic)

Fii intelept ca sa fii fericit! Multi oameni isi inchipuie ca multumirea si fericirea – si ma rog, cine nu tanjeste dupa ele! – ar consta in lux, in fast si in stralucirea exterioara. Dar eu socotesc ca a nu avea nevoie de nimic, e divin. A avea nevoie de cat mai putin e cel mai aproape de divin. Si ce este cel mai aproape de divin e si cel mai aproape de omul cel mai bun. Cetatea Virtutii este Cetatea Ratiunii Divine. Caci numai instituind Ratiunea ca Norma a Fericirii, in cetate vor domni cei cu adevarat bogati, nu in bani, ci in ceea ce trebuie sa fie bogat omul fericit: intr-o viata buna si rationala. - Socrate