Cărţi

În intimitatea copiilor marilor dictatori din istoria secolului XX

Actori fără voie ai unui scenariu pe care nu-l puteau controla, copiii unora dintre dictatorii secolului trecut au fost nevoiţi să-şi sacrifice inocenţa pentru un regim care vedea în ei continuitatea dinastiei. Alţii, dimpotrivă, nu au avut o soartă mai bună decât restul poporului, fiind aduşi în centrul atenţiei pentru a sluji o propagandă dogmatică sau ascunşi, exilaţi, renegaţi pentru a nu-şi lăsa în umbră părintele inaccesibil. Lucrarea de faţă vă propune să pătrundeţi în intimitatea acestor „copii”, să descoperiţi contextul copilăriei lor, precum şi legătura cu tatăl lor şi cu lupta pentru putere.

Oare cum şi-au perceput copiii această descendenţă odată deveniţi adulţi? Au continuat practicile tatălui sau, dimpotrivă, le-au abandonat cu fermitate? Dacă unii dintre aceşti copii îşi asumă şi chiar îşi revendică moştenirea paternă, pentru alţii ea este o povară mult prea grea. Ei se numesc Svetlana, Carmen, Zoia, Edda, Li Na, Alina, Bashar etc. Fii şi fiice de dictatori precum Stalin, Mussolini, Franco, Mao, Ceauşescu, Castro, şahul Iranului, Kim Ir-sen, Hafez al-Assad, Mubarak, viaţa lor vă va fi povestită cu pasiune de mai mulţi istorici şi jurnalişti de prestigiu.

Când Bee, fiica de cincisprezece ani a lui Bernadette, îi cere mamei sale să plece în excursia cu familia pe care i-a promis-o dacă obține rezultate bune la școală, aceasta din urmă începe să facă pregătiri frenetice pentru călătorie. Agorafobă și extenuată de viața în Seattle pe care nu și-a dorit-o niciodată, Bernadette este în pragul unei crize de nervi până când, într-o bună zi, dispare de acasă. Iar lui Bee nu-i rămâne decât să pună cap la cap e-mailuri, documente oficiale și scrisori pentru a dezvălui trecutul secret pe care Bernadette l-a ascuns timp de zeci de ani...
„La fel de inteligent și de strălucitor pe cât este de fermecător ... Unde ai dispărut, Bernadette? își poartă cititorii într-o aventură a imaginației originală și emoționantă.“ Elle
„Captivant și extrem de ingenios.“ Entertainment Weekly

Nascuta intr-o familie pariziana bogata pe la mijlocul perioadei Belle Epoque, tanara Aimee Savaray viseaza sa devina o pictorita celebra in lumea artei dominata de barbati; in secret, ea tanjeste sa fie iubita de Henri, tanarul pe care parintii ei l-au crescut alaturi de ea inca de cand era copil. Dar cand Henri dispare pe neasteptate, in timpul razboiului franco-prusac, viata privilegiata a familiei Savaray incepe sa se destrame. Cu inima franta, Aimee incearca sa-l gaseasca, insa Henri nu-si doreste sa fie descoperit – si doar o singura persoana din familie cunoaste motivul. In timp ce se refugiaza tot mai mult in arta, avandu-l ca mentor pe impresionistul Edouard Manet, Aimee redescopera, fara sa-si dea seama, drumul catre Henri. Dar anii care au trecut si secretele ingropate fac ca regasirea lor finala sa scoata la suprafata nenumarate minciuni, care, desi altadata au tinut familia laolalta, acum ameninta sa o desparta.

Tot ce-și dorește Alex, un băiat de unsprezece ani, este să-și lanseze iPodul în spațiu. Cu o serie de înregistrări audio, el le va arăta altor forme de viață din spațiul cosmic cum este viața pe Pământ, pe Pământul său. Dar pentru un băiat a cărui familie pare să funcționeze din ce în ce mai puțin în limite normale, nu este ușor să se lupte cu marile întrebări. Din fericire, nu luptă singur, ci însoțit de Carl Sagan, câinele care poartă numele unui celebru astrofizician, care e și eroul său.

Hotărât să găsească răspunsurile, Alex pornește într-o călătorie memorabilă care-i va întoarce lumea cu susul în jos…

„Idealistă, extremistă și anarhistă, Evghenia Iaroslavskaia-Markon a avut, se pare, un destin la înălțimea tragică a epocii sale. Acuzată de «propaganda antisovietică», a fost închisă și executată în 1931 în lagărul de muncă din insulele Solovețki, o parte a vastului «Arhipelag Gulag» (cum l-a denumit Soljenițîn) care se va întinde încet, încet de la un capăt la altul al Uniunii Sovietice. Confesiunea, scrisă chiar înainte ca autoarea să fie executată la vârsta de 29 de ani, a fost descoperită în arhivele FSB în anul 1996.” Le Devoir

„Nu e nici scenariu de film, nici ficțiune literară, e o poveste adevărată, reconstituită cu minuție în arhivele rusești. Cartea de față prezintă documentul autobiografic redactat de protagonistă, dimpreună cu o întreagă documentație de arhiva care i s-a alăturat spre completare. O veți citi însă ca pe un roman, iar la sfârșitul lecturii nu veți reuși să o uitați prea curând.” Alina Pavelescu

Ce te faci daca, intr-o buna zi, iti cade un nor in cap?

Foarte simplu, il pui in geanta de gradinita si il iei cu tine acasa, fiindca e amuzant sa locuiesti impreuna cu un nor.

Il poti plimba in lesa, ca pe un pudel si te poti distra de minune alaturi de el, pe el si in el.

Si daca afla parintii?

Nici o problema! Poti face impreuna cu ei castele de nori si va puteti juca de-a v-ati ascunselea.

Insa ce se intampla cand norul se face tot mai mare, iar la masa nu-i mai poti vedea pe cei din jur de atata ceata?

Atunci e timpul pentru un consiliu de familie si trebuie luata o hotarare, care nu e deloc usoara…

O poveste plina de fantezie, despre o prietenie neobisnuita!

Dezordinea e minunata – spune purcelul Trandavel, iar Tudor si Maria nu par sa fie deranjati de haosul din camera lor.

Dar apoi descopera amandoi cum pastreaza albinele curatenia, cat de ordonati sunt pompierii si ce se poate intampla daca domnul care are grija de perucile actorilor la opera nu-si face ordine la locul de munca.

Trandavel, in schimb, considera ca a face curatenie este plictisitor si isi spune parerea sus si tare peste tot pe unde trece.

Noroc ca, in cele din urma, Maria si Tudor nu-l mai iau in seama si se apuca sa faca ordine.

Cine ar fi crezut cate lucruri descoperi atunci cand faci curatenie in camera si ca activitatea asta poate fi chiar amuzanta?

«Por qué Émilie Vignou se mantuvo virgen hasta la noche en que conoció a Irimia C. Irimia, eso es algo que yo no sabría explicar exactamente. Quizá fuera por pereza o por falta de imaginación. Todo debería haber estado en contra de esa castidad tan tardía.»

Como si de una peculiar crónica sentimental se tratara, Mujeres (1933), primera novela del genial Mihail Sebastian, relata las aventuras protagonizadas —o presenciadas— por un joven médico en cuatro etapas diferentes de su vida. Historias de conquistas y separaciones, de reencuentros y de partidas, que dejan en el lector el sabor metálico y agreste de las pasiones equivocadas, y la certeza de que el amor es algo voluble, desordenado y agridulce que nada tiene que ver con el destino.
Díscolas o sumisas, temperamentales o burguesas, las mujeres que jalonan la vida del joven doctor Stefan Valeriu son, sin duda, inolvidables.

Katie Price, o adolescenta de saptesprezece ani, sufera de o boala rara, care o face extrem de sensibila la lumina soarelui si care ii pune viata in pericol. Izolata in propria casa in timpul zilei, compania ei se limiteaza doar la tatal ei vaduv si la cea mai buna (si singura) prietena pe care o are. Dar, in fiecare seara, la caderea noptii, isi ia chitara si merge la gara pentru a le canta oamenilor care vin si pleaca. CHARLIE REED este un fost atlet de top, care se afla intr-un moment de cumpana in viata lui. El este cel pe care Katie il urmareste de multi ani de la distanta. Cand baiatul nimereste intr-o seara la una dintre cantarile ei, destinul intervine si cei doi pornesc intr-o aventura romantica nascuta sub o stea potrivnica. Pe masura ce se provoaca unul pe celalalt pentru a-si urma visurile si se indragostesc sub cerul noptii de vara, intre Katie si Charlie se creeaza o legatura suficient de puternica pentru a-i schimba atat pe ei, cat si pe toti ceilalti din jurul lor. Pentru ca intotdeauna iubirea lumineaza calea.

O poveste emotionanta despre puterea dragostei si forta destinului.

"In vietile noastre, exista o singura intamplare care ne uneste si, pentru o clipa, inimile bat ca una singura."
Dupa o intamplare tragica, la numai doisprezece ani, viata lui Callie a fost distrusa. A jurat sa nu povesteasca nimanui cele petrecute atunci si s-a inchis in ea. Sase ani mai tarziu, trecutul ei dureros inca ii macina viata. De cand se stie, pentru Kayden singurul mod de a supravietui a fost sa sufere in tacere. Cu putina sansa si atat timp cat respecta regulile, totul decurgea normal. Dar intr-o seara norocul il paraseste si viata ii este pusa in pericol. Cu toate acestea, destinul ii surade atunci cand, din intamplare, Callie se afla in locul si la momentul potrivit ca sa-l salveze. Acum el nu-si mai poate lua gandul de la fata pe care o vedea la scoala zi de zi, dar pe care nu a cunoscut-o niciodata cu adevarat. Cand ajunge la aceeasi universitate unde studiaza Callie, el face tot posibilul sa se apropie de ea. Dar Callie este reticenta si retrasa. Cu cat incearca mai mult sa faca parte din viata ei, cu atat descopera ca fata are nevoie de fapt sa fie salvata.

Bibliografie scolara recomandata

Volumul cuprinde o selecție atentă din creația poetului transilvănean, de la poezii despre natură sau copilărie până la versuri cu încărcătură istorică sau socială puternică. Versurile inconfundabile, pline de muzicalitate, încântă imaginația sau răscolesc sufletul cititorului, indiferent de vârstă.

Însoțită de ilustrații deosebite, perfect ancorate în lumea poeziilor lui Coșbuc, creația acestuia oferă un moment de lectură plăcut și o cale de a descoperi trăirile oamenilor și preocupările lor.

Bibliografie scolara recomandata

Apreciate în aceeași măsură de cei mari și de cei mici, poveștile nemuritorului Andersen au încântat generații întregi și cuceresc și astăzi inimile copiilor. Cele zece povești fermecătoare selectate pentru acest volum îi îndeamnă pe micii cititori să descopere înțelesul faptelor mari ale eroilor lor. O împărăteasă care caută cel mai frumos trandafir de pe lume, un condei înțelept care se ceartă cu o călimară, un amnar care schimbă viața unui soldat sau două lumânări, invidioase una pe cealaltă, sunt personaje care oferă copiilor adevărate lecții de viață, lecții despre adevăr, dreptate, curaj, onestitate, înțelepciune, demonstrând că – așa cum afirma scriitorul – ,,Viața însăși e cea mai bună poveste“ .

Mai toți părinții spun: „Ei, ce poate fi mai ușor pentru copilul meu decât să învețe să coloreze? Câteva contururi, câteva culori. E simplu.”
În realitate, nu-i deloc așa. De pildă, copilul de 3-4 ani nu știe să facă diferența dintre o culoare și alta. Coordonarea mișcărilor, coordonarea mână – ochi de-abia acum se formează. Copilul trebuie îndrumat, ceea ce, uneori, se poate dovedi la fel de dificil cu a explica cum unu plus unu fac doi. Și oricine a încercat să lămurească un copil că galben nu-i totuna cu portocaliu, sau că verde e diferit de albastru, probabil că știe la ce ne referim.
Marea Carte de Colorat pentru 3-4 ani a fost gândită tocmai să ajute copiii să învețe să coloreze. Ilustrațiile celor 111 pagini respectă temele din programa de grădiniță pentru grupa mică. Puștii se vor întâlni cu jucării îndrăgite din universul copilăriei, vor experimenta colorând și își vor face noi prieteni dintre personajele cărții, fie acestea păsări, insecte, animale domestice ori sălbatice. Copiii iubesc animalele, iubesc să le vadă, să le atingă și să își imagineze propriile povești cu veverițe, pisici, albine, delfini, elefanți etc. Iată, nimic mai la îndemâna părinților și a educatorilor decât să îi călăuzească pe cei mici în lumea fascinantă a culorilor, alături de Marea Carte de Colorat.
Dacă sunteți în căutarea unui sprijin pentru a începe educația copilului dumneavoastră, luați în considerare volumul de față; veți reuși mai ușor și mai repede.

In aceasta editie extinsa a clasicei sale introduceri, Radmila Moacanin ne poarta catre punctele de intersectie dintre budismul tibetan si psihologia jungiana. Apartinand unor culturi radical diferite, aceste doua perspective impart idei izbitor de asemanatoare si o preocupare comuna catre ceea ce Jung numea „experimentul extraordinar de a deveni constient”.

Budismul tibetan, renumit pentru practicile sale tantrice, este plin de imagini si ritualuri de transformare a mintii. In teoriile sale asupra mintii si a psihologiei, Jung a cautat simbolurile si metodele pentru deblocarea puterii psihicului uman universal. Radmila Moacanin examineaza arhetipurile jungiene si zeitatile budiste, rolurile analistului si ale prietenului spiritual, subconstientul colectiv, karma si multe altele. Ea permite acestor concepte de a se pune in lumina unul pe altul, pastrand cu atentie in acelasi timp caracterul distinctiv al fiecarei perspective.

Pasionata de ambele discipline, autoarea duce ideile si metodele lui Buddha si ale lui Carl Jung dincolo de simpla teorie, chiar in domeniul realitatii de zi cu zi, dandu-le viata pentru cititorii secolului al XXI-lea.

Cum ne iniţiem într-o limbă necunoscută? Aşa cum procedează copilul care învaţă limba maternă urmărind comportamentul contextual şi combinatorial al celor rostite de alte persoane. Dar copilul, într-o primă etapă, procedează pe baza a ceea ce aude. O problemă similară apare atunci când ne aflăm în prezenţa unor texte scrise într-o limbă necunoscută şi, în absenţa unui profesor care să folosească un metalimbaj care ne este cunoscut, urmează, ca folosind aspectele combinatoriale şi regularităţile observate în text, să inducem fragmente de sintaxă şi semantică în idiomul respectiv.

academician Solomon Marcus

Timpul confirmă, prin cuantificarea dimensiunii sale cronologice într-una evenimenţială, faptul că o idee de succes se continuă în reuşite pe care nimeni nu le poate contesta. Olimpiada de lingvistică ,,Solomon Marcus”  este o carte care confirmă că excelenţa într-un domeniu de cunoaştere complexă, transdisciplinară, funcţionează ca un reper pentru a fixa punctul maxim al aspiraţiei tinerei generaţii – acela de a comunica pentru a înţelege cum funcţionează mintea omenească în zona logicii şi a gândirii analogice.

conf. univ. dr. Mina-Maria Rusu 

    In cartea de fata ne vom concentra asupra modului in care sa devii un magnet pentru bani si sa obtii independenta finaciara prin investirea resurselor in mod inteligent, prin avansarea rapida la locul de munca, prin obtinerea statutului de expert intr-un domeniu de activitate si combinatii de oricare doua dintre cele de mai sus. Vei invata cum sa obtii banii de care ai nevoie, cum sa-ti maximizezi abilitatile si cum sa obtii cunostintele de care ai nevoie pentru a avea succes financiar in orice domeniu alegi. Ceea ce ma straduiesc sa realizez prin aceasta carte este sa te conving ca indiferent care este situatia ta financiara in acest moment, poti si tu deveni bogat in cursul vietii tale. Daca incepi suficient de devreme, muncesti asiduu si urmezi sfaturile pe care ti le voi da, poti devein chiar milionar. Din fericire, aceste metode, tehnici si strategii si-au dovedit eficienta in cazul a mii de persoane. Nu exista niciun motiv pentru care nu ar functiona si pentru tine. Iti vei putea si tu indeplini visul financiar daca vei avea dorinta de a invata cum sa-l transformi in realitate. Brian Tracy

     Fragment din volum:

Dezvoltare personala, vindecare emotionala si maturizare.12 povestiri terapeutice

Suntem obisnuiti sa etichetam oamenii in functie de comportamentele pe care le afiseaza. Judecam omul, nu comportamentul. Criticam persoana, nu actiunile sale. Proiectam asupra altora propriile noastre temeri, sperante, dorinte. Condamnam la altii ceea ce nu putem accepta la noi insine. Ne dorim sa ne fie mai bine, dar omitem ca schimbarea incepe intotdeauna cu noi insine. Noi ne cream experientele si viata.

Copilaria este piatra de temelie a vietii fiecarui om. Ma aflam la un curs de dezvoltare personala cand unul dintre colegii mei, vorbind despre copilaria lui si despre felul in care unele experiente de atunci i-au trasat harta vietii, a izbucnit in plans. Atunci am inteles necesitatea de a constientiza mecanismele ce declanseaza anumite comportamente, pentru a ne putea schimba. Numai in momentul in care intelegem cauza care a dus la o anumita manifestare, putem sa ne schimbam modul de a actiona.

Fragment din cartea

Micuta camila creste sub privirile batjocoritoare ale celorlalte camile. Rautatea lor o caleste si se ambitioneaza sa duca si ea tot atat de multa greutate. Vrea sa demonstreze faptul ca desi e diferita, poate cara la fel de mult ca si ele.
Oamenii o vad pe aceasta camila si hotarasc sa o ia cu ei pentru a le fi de ajutor in gospodarie. O poarta peste tot si-i umplu spatele cu saci grei. Peste saci, barbatii isi aseaza copiii si, uneori, nevestele. Avand o singura cocoasa, spinarea camilei e mai incapatoare decat a celorlalte. Astfel, si povara ei devine mai grea. Ambitioasa din fire, nu renunta. Trage de ea, lupta cu oboseala, nu cere hrana in plus, desi consumul ei e mai mare. Vrea doar sa demonstreze ca e la fel ca celelalte camile.
Crezi ca-i pasa cuiva de cum se simte camila? Nu. Intr-o zi cade, ingenuncheata in mijlocul desertului. Gura i s-a uscat, picioarele i-au slabit si spatele nu mai rezista greutatii.
Deoarece nu le mai este de folos, stapanii decid sa o lase acolo. Poate va avea Cerul grija de ea! Isi iau o alta camila, cu doua cocoase si pornesc mai departe. Aceasta din urma are spatele mai putin incapator, asa ca stapanii se vad obligati sa poarte si ei o parte din greutati. Copiii merg acum pe jos, de mana cu mamele lor. Noua camila se opreste din mers atunci cand oboseste si nu porneste la drum decat cand i se da apa si hrana. Iar de cealalta camila, oamenii nu mai stiu nimic! Uita ca i-a adus pana aici, de unde i-a preluat o alta, mai puternica."
Mara asculta si ochii mari i se umplu de lacrimi. Povestea Alinei pare ca si-a atins telul. A penetrat zidul rece pe care Mara l-a construit in jurul sau si a reusit sa ajunga pana la inima ei.

…foarte putini dintre noi deslusesc si savureaza talcul unui banc. Nu pentru ca celorlalti le-ar lipsi organul de simt. Nici vorba. Vremurile sunt cum sunt. Au fost furate Soarele si Luna, iar fortele intunericului le-au dosit bine. Ca-n poveste. Papusarii sistemului au rasturnat valorile, le-au luat in bascalie, si au asezat pe soclu societatea de consum care a ridicat la rang de virtute superficialitatea. A transformat in stil de viata alunecarea pe suprafete. Daca asa traim, cine mai are apetit si intuitie sa vada miezul unui banc? Dar Dumnezeu are umor in eternitate. Nu se-mpiedica de o nimica toata, de o conspiratie planetara. stie ca cine zambeste mai degraba mintea isi limpezeste. si se bazeaza pe asta. De aceea, a facut in asa fel incat ochiul care vede samburele de intelepciune dintr-o poanta sa deprinda si maiestria de a descifra insusi miezul lumii. E unul din talcurile glumei cosmice.

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu si ale Sfintului Efrem, miluieste-ne pe noi, Doamne!

Sfintul Efrem Sirul, caruia Dumnezeu i-a dat daruri de taina si vederi negraite cu atita prisosinta incit se ruga: „Opreste, Doamne, valurile harului Tau!”, a lasat rugatorilor crestini – ca o adevarata „alauta a Duhului Sfint”, cum il numeste pe drept Biserica – multime de cintari si rugaciuni in care adie suflarea Imparatiei si pe care le umplu simtamintele cele mai potrivite pentru crestini. Dintre acestea am ales in cartea pe care o tineti in miini cele unsprezece preafrumoase rugi catre Maica lui Dumnezeu, aparatoarea cea mare a neamului crestinesc, talmacite pe „limba dulce a vechilor cazanii” de parintii nemteni din scoala Sfintului Paisie Velicicovschi. 

Grigore cel Mare poate fi considerat ultimul mare scriitor crestin al Antichitatii latine tarzii si, in acelasi timp, primul mare autor crestin al Evului Mediu. La cumpana dintre cele doua perioade, papa Grigore a fost o personalitate complexa, in care s‑au intalnit traditia vietii crestine si cea, mult mai indepartata, dar inca vie, a spiritului roman. 

Mare greseala este ca oamenii au un Dumnezeu inchipuit de ei. Ca astfel sa asculte El de ei, nu ei de El. Omul nu se angajeaza la o traire in credinta autentica. Vedeti? Deci nu un Dumnezeu pe Care sa-L vorbesti de bine, ci sa-L asculti, sa-L traiesti. Sa te indumnezeiesti. Deci nu Unul inventat de tine, ca sa-ti menajeze slabiciunile. Ca nu e usor sa te desprinzi de o comoditate in care te-ai simtit bine si ai crezut ca ai atins cote inalte. Si Hristos iti cere lucrul acesta – sa te lepezi de egoism. Nu trebuie sa ne izolam de creatia Sa prin diferite preocupari egoiste. „Ca eu am viata mea, Dumnezeul meu...” Oamenii trebuie sa stie Cine i-a facut, de ce i-a facut si care este finalitatea vietii. Sa mearga pe drumul care duce spre a se cunoaste pe sine. Asta e o conditie sine qua non a noastra, a tuturor. Sa ne intrebam: de ce suntem facuti, care e scopul, ce-i cu moartea, cu Raiul, cu iadul? Sunt ele o realitate sau simple povesti? Nu exista sa zici vreodata „n-am stiut”. Nu ai auzit niciodata ca bat clopotele? Care pe latineste inseamna „cheama viii, plange mortii, imprastie viforele” – bataia clopotelor. Poti sa spui ca nu ai auzit clopotele? Pare paradoxal, dar ele nu rasuna degeaba. Si bat patrunzator! Astea sunt valori pe care ni le-a dat Dumnezeu si noi le vindem pe doi lei. Se stie ca exista fierbinte si rece, dar sa fii caldicel este primejdios (v. Apoc. 3, 16). Nu vrei sa fii nici asa, nici asa, sau vrei sa te mangai cu aceea ca esti credincios, dar asa, in felul tau. Nu. Ori fierbinte, ori rece, pentru ca cel rece isi va da seama, mai repede, ca totusi este intr-un sentiment de raspundere, pe undeva, psihologic privind lucrurile, si isi poate reveni. Dar cel caldicel, care nu este nici colo si nici dincolo si are un fel de „Dumnezeu” al lui, acela este in foarte mare primejdie, pentru ca se multumeste doar cu ceea ce i se pare ca are. Chiar Evanghelia spune: „iar de la cel ce nu are, si ce i se pare ca are se va lua de la el” (Luca 8, 18). (Parintele Arsenie Papacioc)

 Dragostea nu‑l rasfata pe copil si nici nu ii face viata usoara. Dragostea se manifesta prin asceza reala de a rezista ispitei cedarii sau enervarii si de a stabili limite clare si sistematice, ramanand totodata de partea copilului. - Philip Mamalakis 

Cand ne iubim pentru cine suntem, nu exista nimic ce nu poate fi atins si experimentat. Daca ne iubim cu adevarat calatorim numai pe calea bucuriei. Atunci cand suntem in starea de bucurie, suntem bucurosi, fericiti si vibrational suntem in fluxul de constiinta a ceea ce este Dumnezeu – iar in acest flux nu exista loc pentru invidie (deoarece fiecare poate avea ce vrea).

In aceasta stare de bucurie este greu sa urasti pe cineva, este greu sa ataci sau sa ranesti pe cineva. Cand traiesti bucuria starii de a fi, atunci apare fericirea. Fericirea este libertatea de miscare fara limite, libertatea de exprimare fara judecata, libertatea de a fi, fara frica sau vina, adica miscarea sublima permisa de Sinele Divin liber si neincorsetat.

Cuviosul Nichifor Leprosul s-a născut în insula Creta într-o familie de țărani evlavioși și a rămas orfan de mic. La vârsta de treisprezece ani s-au arătat pe trupul lui primele semne ale „bolii sfinte” cum este numită lepra în Biserica lui Hristos. Ca să scape de izolarea definitivă care îl aștepta, s-a adăpostit pentru o vreme în Egipt. La douăzeci și patru de ani a ajuns la leprozeria din Hios aflată în grija Sfântului Antim din Hios, unde a fost tuns monah. Aici, vreme de patruzeci și unu de ani, deși era din ce în ce mai schilodit de boală, s-a dăruit cu răbdare mucenicească nevoințelor mai presus de fire, arătându-se pildă de urmat pentru frații lui de suferință. 

După descoperirea leacului leprei în anul 1947, leprozeria din Hios s-a închis și Cuviosul a fost mutat la Spitalul Sfânta Varvara din Atena. Orb și țintuit pe patul de suferință, însă înzestrat cu multe harisme dumnezeiești, și-a petrecut ultimii ani din viață însuflând nădejde deznădăjduiților, mângâiere suferinzilor, râvnă tinerilor. La vârsta de șaptezeci și patru de ani sfântul lepros a plecat din lumea aceasta, iar mai târziu descoperirea sfintelor sale moaște și nenumăratele vindecări pe care le face și astăzi l-au arătat a fi unul dintre cei mai mari mijlocitori ai vremurilor noastre. 
În anul 2012 Patriarhia Ecumenică a săvârșit proslăvirea Sfântului Nichifor Leprosul, cu zi de prăznuire pe 4 ianuarie, ziua adormirii sale. 

Am ales tema asta pentru ca ma pasiona, aveam senzatia ca stapanesc oarecum subiectul si de-aia m-am bagat. A fost un job de vis - sa iei bani ca sa stai prin crasme sau cluburi si sa vorbesti cu lautari si fani. Cat te tine ficatul, sa-l tot faci. Concluzii? Ca e muzica baletilor rai din Romania, a bagabontilor, baietii de la coltul strazii, si a smecherilor, tipii cu conexiuni mafiote. Ca sta intr-o masura semnificativa pe banii gri ai interlopilor (intrucat grosul banilor vin din cantari la evenimente private, cele mai multe de interlopi). Ca le glorifica voalat modul de viata, exultand smecheria si banii facuti usor. Ca, spre deosebire de hip-hop, unde lucrurile sunt spuse pe fata, manelele codifica mesajul, il spun oarecum cifrat - mai direct in anii '90, din ce in ce mai eliptic acum. De ce se intampla asta? Pentru ca smecheria devine o valoare tot mai dubioasa. In anii '90, smecheria facea legea si oamenii se mandreau cu asta, ca fac bani prin orice mijloace; acum, smecheria e din ce in ce mai stigmatizata si oamenii nu o mai scot la vedere. Dar sa nu ne iluzionam - ea e in continuare acolo, doar ca a disparut din spatiul public. Acum oamenii tac si fac.  - Adrian Schiop 

Fragment din carte:

"Amaratii si discriminarea, sub tabu 

In viata de zi cu zi, oamenii se plang mult de saracie — si una din temele favorite, prezenta si la adolescentii care nu au apucat acele timpuri, e ca in timpul regimului comunist a fost mai bine decat acum, ca pe atunci statul iti dadea casa si serviciu si toata lumea avea bani. Chiar si micii antreprenori au aceasta nostalgie: „nu aveai grija zilei de maine, nu era atata stres" (proprietarul de 40 de ani al unui magazin si bar). Oamenii se plang la nesfarsit ca banii n-ajung, special cei cu familie, ca n-ai ce pune pe masa la copii, ca ai intrat o data in magazin si s-a dus salariul. Tinerii se plang ca, nu se mai gasesc joburi, ca patronii nu fac carte de munca,te tin pe perioada de proba si apoi te dau afara. Dar, desi laitmotiv in discutii, saracia nu apare ca tema in manele.
De asemenea, cand manelele vorbesc despre relatiile dintre majoritari si romi, o fac in ton festivist, celebrand toleranta si diversitatea („chiar daca esti ardelean, moldovean sau tigan,/suntem Made in Romania", spune cea mai cunoscuta manea pe aceasta tema - Ionut Cercel, Made in Romania); asta in pofida rasismului din stricta proximitate a comentariilor aflate in subsolul pieselor de pe youtube. Pe de alta parte, nu se poate contesta ca fanii de manele, care sun atat etnici romani, cat si romi, nu s-ar remarca prin buna intelegere. In Ferentari, un cartier care mixeaza etniile (romi si etnici romani) foarte rar se aud in spatiul public remarci desconsideratoare la adresa romilor; unul din lucrurile care m-au frapat in 2012 a fost sa descopar in vocabularul curent al oamenilor simpli expresia ura de rasa, in contexte ca „eu nu fac ura de rasa". 
Prin urmare, putine manele lasa sa se ghiceasca tensiunile convietuirii dintre etnii. Cea mai cunoscuta manea pe aceasta tema e Tu romanca, eu tigan, a lui Liviu Pustiu si Susanu, un hit din 2004 sau 2005. Textul, centrat pe o situatie de familie, e neobisnuit de direc pentru retorica manelelor. El, tigan si bagabond, iubeste o romanca cuminte, dar parintii ei nu sunt de acord cu legatura asta. Dar textul nu melodramatizeaza a la Hollywood situatia (daca facem abstract de interventia rapperului Susanu), ci o prezinta in adevarul ei crud „De cand m-ai dus la ai tai,/ M-ai cam bagat la idei,/ Cred ca te-a imbarligat,/ M-au vazut tigan sarac". Or, chiar daca piesa nu are o dimensiune politica explicita, ea asuma destul de franc stigma etnica de clasa: „Eu simt ca nu ma mai vrei,/ Te-au sucit parintii tai;/ Acu nu iti mai convine -/Sau ti-e rusine (s. n. - A.-I.S.) cu mine?" 
Aceasta piesa are insa un statut de exceptionalitate. Despre saracie si stigma nu se vorbeste - sau, daca se vorbeste totusi, se face in termeni foarte invaluiti, a caror referinta e greu recognoscibila. Asa se intampla intr-o foarte frumoasa piesa a lui Florin Minune, Ce faci, straine, la poarta mea? (2007; compozitor Marian Colcea). Textul, melodramatic si narativ, vorbeste despre un parinte muribund sarac, care isi trimite baiatul cel mic sa medieze o impacare cu fiul mare, ajuns bogat - cu care el, tatal, e certat de multi ani: „Am venit frate, la tine,/ Am venit acum sa-ti spun:/ Tata ar vrea sa te vada,/ sa isi ia ramas-bun". Fiul cel mare se preface insa a nu-l recunoaste fratele lui, „Ce faci, straine, la poarta mea?/ Pleaca de acolo, nu mai striga"; mai apoi, dupa ce fratele invoca timpurile copilariei si glasul sangelui („Priveste, frate, in inima ta./ Mai bine asculta ce spune ea./ Nu poti schimba ce a dat Dumnezeu./ Sunt fratele tau"), fratele cel mare isi trimite acasa fratiorul. „Du-te-acasa inapoi,/ Nu mai vreau sa stiu de voi", semn ca totusi il recunoaste, doar ca vrea cu orice chip sa taie legatura cu familia de origine. Textul nu face vreo referinta la etnicitate — dar situatia e exemplara pentru romii asimilati, in datele ei esentiale si prototipice: stigma etnica inseamna rusinea de a mai avea ceva de-a face cu tigania si rudele din tiganie. Nu e singura interpretare posibila, dar e greu de imaginat o alta situatie de viata in care versurile sa aiba sens. "

MAINE E ZIUA MAMEI. Mitru vrea sa-i dea un buchet de cele mai frumoase flori. Hei, dar cine stie cele mai frumoase flori? S-apoi Mitru nici ca vrea sa afle cineva despre ce-i pregateste el mamei! Am sa ma duc la albina, s-a gandit Mitru. Ea stie toate florile.

Marele Domn-Somn, Domnica-Somnica și Pui de Somn sunt făpturi fermecate și prietenoase, care iubesc copiii și care știu să se joace și după ora de culcare. Povestea Catrinei și a aventurilor în Țara Viselor este o poveste pentru toți, dar mai ales pentru cei care visează că joaca nu se termină niciodată. Nici măcar atunci când se lasă întunericul.

Societatea moderna este saturata de electronice - iPad-uri, calculatoare, telefoane mobile, masini, si asa mai departe, si toate acestea vin cu un accesoriu important: un manual care te invata cum sa folosesti si sa ingrijesti dispozitivul respectiv. In cartea sa - Manual de folosire a vietii, Tom Shadyac raspunde la o intrebare provocatoare insa totodata simpla: este posibil ca si viata sa vina cu un set similar de linii directoare?

Inspirat de poeti, profeti si filosofi, Shadyac, omul din spatele unor filme celebre, aduce un nou suflu in domeniul cartilor de dezvoltare personala si spiritualitate. Invitandu-ne intr-o conversatie care este atat o provocare cat si un motiv serios de reflectare, ni se ofera exemple din lumea inconjuratoare, natura si idealurile si perceptele celor mai vechi civilizatii de pe pamant intr-o serie de eseuri si dialoguri intre vocile adevarului si fricii. Si prin acesta analiza, ni se deschid ochii la un principiu de baza care ar trebui sa ghideze rasa umana: iubirea. Acest singur principiu este, in esenta, manualul nostru de operare... si instructiunile sale sunt foarte simple.

Intrebarea la care el isi propune sa raspunda este: avem oare curajul de a trai in conformitate cu acest precept - sa pasim in afara modului in care functioneaza? Avem oare curajul de a schimba si a renunta la ideile care au dus la razboi, saracie, genocid si distrugerea mediului?

Cu viziunea inspiratoare a lui  Shadyac asupra a ceea ce poate fi lumea si impreuna cu sfatul sau simplu despre cum sa ne apropiem de acest tel, raspunsul la aceste intrebari va fi un rasunator DA .