O pasare pe sirma

„Nu e o autofictiune, e o carte scrisa la persoana a treia, cu un personaj feminin, Sabina, care trebuie sa reziste in Bucuresti, in anii ’90. In mod paradoxal, este un roman care are un substrat social foarte puternic si n-as fi crezut c-o sa-mi iasa asa. E o reflectare de lumi foarte variate, un roman picaresc, dar si o poveste de dragoste.
Dupa ce am terminat cartea, am descoperit ca nu este lucrul central din roman, povestea de dragoste este usor incetosata pentru ca fundalul este mult mai pregnant. In cartea asta am incercat sa-mi folosesc biografia moderat. E foarte multa fictiune, dar sunt si lucruri pe care le-am cunoscut imediat si le-am trait, dar le-am transferat. E o lume de oameni tineri care trebuie sa supravietuiasca. Despre asta am scris, despre supravietuire...“ (Ioana Nicolaie)