Scrisă la persoana întîi, cu un rafinament şi o fineţe remarcabile, O vară fără bărbaţi este o carte despre descoperirea sinelui feminin, despre diferenţele dintre sexe, despre maturizare, o extraordinară scufundare în universul profund al feminităţii.
Mia Fredricksen, personajul principal din O vară fără bărbaţi, pare o femeie împlinită. Ajunsă la cincizeci şi cinci de ani, are o carieră universitară, este o poetă cu un oarecare renume şi are o fiică fermecătoare, care e actriţă. Romanul debutează cu năruirea universului stabil al eroinei: după treizeci de ani de căsnicie, soţul ei, Boris Izcovich, o părăseşte, spunîndu-i că vrea să ia o pauză. Numai că Mia află că „pauza” este o colegă a acestuia, cu douăzeci de ani mai tînără. După o cădere nervoasă, Mia se întoarce peste vară în Bonden, oraşul copilăriei sale, unde se integrează într-un univers exclusiv feminin, în care idiosincraziile şi obsesiile bătrînelor dintr-un azil alternează cu vitalitatea şi cruzimea copilărească a unui grup de fetiţe cărora le predă un curs de poezie.